Secţiuni » Arii de practică » Business » Concurenţă
Concurenţă
DezbateriCărţiProfesionişti

Revista Română de Drept al Afacerilor nr. 5/2013: Noțiunea de întreprindere în dreptul concurenței | Diana Ungureanu


01.01.2015 | Alexandra-Adriana DOBRIȘAN
Secţiuni: Concurență, Revista revistelor juridice
JURIDICE - In Law We Trust

Lector univ. dr. Diana Ungureanu a publicat în Revista Română de Drept al Afacerilor nr. 5/2013 articolul intitulat: ”Noțiunea de întreprindere în dreptul concurenței”.

Orice ramură a dreptului presupune existența anumitor concepte-cheie, în lipsa cărora, principalele instituții juridice din acel domeniu nu ar putea fi explicate sau aplicate în practică. În dreptul concurenței, un exemplu elocvent în acest sens este reprezentat de noțiunea de „întreprindere”. Așa cum s-a observat, conceptul de „întreprindere” nu are o definiție legală. Cu toate acestea, este absolut necesar să se determine conținutul acestuia, deoarece atât normele interne (mai exact, Legea concurenței nr. 21/1996), cât și cele comunitare (art. 101 și 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene –TFUE) în materie fac referire la diversele practici potențial anticoncurențiale ale întreprinderilor. Caracterul anticoncurențial al acestora poate fi apreciat, în primul rând, prin stabilirea concretă a entităților vizate. Astfel, autorul articolului realizează o trecere în revistă a principalelor cauze soluționate de către CJUE, care clarifică sensul acestei noțiuni, identificând, în același timp, și activitățile economice care se pretează a fi desfășurate de către o întreprindere.

Pentru început, este necesar a se prezenta definiția dată „întreprinderii”, de către CJUE, în cauza C-35/96, Comisia contra Italia: „orice entitate implicată în activități economice, indiferent de statutul juridic al acestei entități și de modul în care este finanțată”. În acest context, se impune a se analiza un alt concept, și anume, acela de „activitate economică”, însă, și de această data, Curtea oferă un reper, stabilind că „orice activitate, constând în oferirea de bunuri și servicii pe o anumită piață, este o activitate economică”. Cu toate acestea, activitățile economice nu sunt individualizate în mod precis la nivelul jurisprudenței Uniunii Europene, rămânând a fi definite, practic, prin excluderea din conținutul lor a ceea ce reprezintă „activități non-economice”. Astfel de activități, așa-numite „non-economice”, sunt enumerate într-o serie de cauze ale CJUE, nu neapărat în mod limitativ.

Un prim exemplu în acest sens este reprezentat de activitățile îndeplinind strict o funcție socială, întrucât astfel de prestații sunt lipsite de un scop lucrativ prin însăși natura lor, ceea ce le lipsește de caracterul economic. Necesitatea acestora este prevăzută la nivel legislativ și este independentă de suma cotizațiilor. O categorie asemănătoare este cea a activităților care presupun exercitarea prerogativelor de putere publică. În acest caz, Curtea consideră că o activitate trebuie analizată în ansamblu, pentru a se observa dacă, prin natura sau obiectul acesteia, precum și din prisma normelor pe care trebuie să le respecte, ar putea avea legătură cu exercitarea de prerogative de putere publică. De asemenea, trebuie realizată o distincție între situațiile în care statul acționează în virtutea autorității sale oficiale și acelea în care statul se comportă ca un simplu particular, prin intermediul unor activități de natură industrială sau comercială. În privința asociațiilor fără scop lucrativ, deși, la o primă vedere, acestea par a nu se încadra în categoria întreprinderilor, totuși, chiar dacă nu urmăresc un scop lucrativ, acestea intră, în permanență, în concurență cu alți operatori, de același gen sau nu.

Un ultim aspect, la care autorul articolului face referire, vizează teoria unității economice. Această teorie este aplicabilă în cazul agenților economici între care există legături foarte strânse, cu precădere, în momentul existenței unui acord între o societate și filialele sale. Ca regulă, astfel de acorduri sunt interzise în mod expres de legislația în domeniul concurenței, cum ar fi art. 101 TFUE. Totuși, aceste prevederi legale se opun existenței unor acorduri între diverse întreprinderi autonome și independente, însă, în cazul supus analizei, societatea-mamă și filiala adoptă, de cele mai multe ori, comportamente identice sau chiar similare, deci, pot fi considerate o singură entitate. Curtea a arătat că cele două entități își păstrează personalitățile juridice distincte, răspunderea continuând să fie pentru fapta proprie. Cu toate acestea, societatea-mamă va fi obligată să răspundă solidar cu filiala sa, în momentul în care aceasta din urmă nu își stabilește comportamentul pe piață în mod autonom, întrucât respectă anumite instrucțiuni venite din partea societății-mamă, de care depinde economic, organizatoric și juridic. Mai mult, în cazul în care se face dovada că o societate deține, în mod direct sau indirect, întregul capital al filialei sale, se prezumă că există o influență suficient de puternică. Principiul continuității economice este, de asemenea, aplicabil – întreprinderile apărute în urma cesionării sau restructurărilor interne ale întreprinderilor care au săvârșit o faptă ilicită sunt ținute să răspundă, în funcție de legăturile existente între acestea.

În concluzie, autorul articolului este de părere că definiția noțiunii de „întreprindere” este indicat să fie una extensivă, deoarece aceasta trebuie să se plieze pe diversele cazuri de potențiale practici anticoncurențiale, apărute în practică. În acest sens, revine jurisprundeței, mai ales celei ale CJUE, rolul de a identifica, în mod corect, situația de fapt și de a verifica posibilitatea ca respectiva entitate să fie o întreprindere.

Alexandra DOBRIȘAN

Cuvinte cheie: , , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Ne bucurăm să aducem gândurile dumneavoastră la cunoştinţa comunităţii juridice şi publicului larg. Apreciem generozitatea dumneavoastră de a împărtăşi idei valoroase. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord, publicarea pe JURIDICE.ro nu semnifică asumarea de către noi a mesajului transmis de autor. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteţi ciţi aici. Pentru a publica pe JURIDICE.ro vă rugăm să luaţi în considerare Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑
Secţiuni          Noutăţi     Interviuri     Comunicate profesionişti        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie         Arii de practică          Note de studiu     Studii
 
© 2003-2023 J JURIDICE.ro