Revista Română de Dreptul Muncii nr. 11/2014: Studiu privind angajarea lucrătorilor străini în România | Mitică Purcaru
07.01.2015 | Andreea BREBU
Cms. şef dr. Mitică Purcaru, Şef Serviciu Imigrări Arad, a publicat în Revista Română de Dreptul Muncii nr. 11/2014 articolul intitulat: „Studiu privind angajarea lucrătorilor străini în România”.
Fenomenul migraţiei în scop lucrativ este o problemă, atât pe plan intern, cât şi internaţional, faţă de care statele manifestă o preocupare acerbă în scopul protejării pieţei muncii. În acest sens, au fost introduse o serie de măsuri pentru îngreunarea găsirii unui loc de muncă în alt stat decât cel de origine, precum: obţinerea unui permis de muncă, a unui permis de şedere şi măsuri de combatere a muncii clandestine.
În definirea noţiunii de lucrător migrant există numeroase puncte de vedere diferite, ce au determinat modificări sau completări în sensul stabilirii conceptului. Astfel, la definiţia adoptată în 1990 de Organizaţia Naţiunilor Unite la Convenţia Internaţională asupra protecţiei drepturilor lucrătorilor migranţi şi a familiilor lor, intrată în vigoare în 2003 prin ratificarea sa de către 20 de state, prin care lucrătorul migrant este definit ca o persoană care doreşte să exercite, exercită sau a exercitat o activitate remunerată într-un stat al cărui resortisant nu este, definiţie reinterpretată şi de alte acte normative, dar rămasă cu acelaşi sens de bază, Curtea de Justiţie de la Luxemburg a decis adăugarea, în categoria lucrătorilor migranţi, şi a lucrătorilor sezonieri, a celor cu timp de muncă parţial, a lucrătorilor temporari, la domiciliu sau telemuncitori.
Prin intrarea în vigoare a Legii nr. 319/2006, este introdus termenul de lucrător şi în legislaţia română, în care, anterior acestui moment, erau utilizaţi doar termenii de angajat şi salariat. Conform actelor normative interne, Codul muncii, Legea nr. 319/2006 şi Ordonanţa Guvernului nr. 25/2014, noţiunile de lucrător şi lucrător străin sunt clar definite, în concordanţă cu modul de abordare al Uniunii Europene asupra acestui domeniu, aceleaşi acte normative, la care se adaugă şi altele ce fac parte din legislaţia de specialitate, stabilind şi condiţiile impuse de statul român pe care o persoană, care nu este cetăţean român, trebuie să le îndeplinească pentru a putea fi încadrată pe piaţa muncii din România, precum şi drepturile şi obligaţiile impuse atât lucrătorului, cât şi angajatorului.
Nerespectarea tuturor condiţiilor impuse de Codul muncii şi de legislaţia de specialitate determină aplicarea sancţiunilor stabilite de lege în scopul recuperării de către statul român a pierderilor financiare înregistrate cu ocazia desfăşurării muncii de către lucrătorii străini fără respectarea condiţiilor legale de muncă.
