Asigurat sau neasigurat? Noroc că sănătos…

6 ianuarie 2015 | Cătălin OROVICEANU

De obicei, scriu în domeniul societăţilor (comerciale) şi nu „atac” teme legate de contribuţii de sănătate etc. Am decis totuşi să mă abat de la regulă şi să descriu o experienţă personală, în speranţa că i-aş putea scuti pe alţii de ea. Nu mă lamentez (de mult timp, aberaţiile statului român nu mă mai miră), dar, parcă, ridicolul situaţiei nu m-a lăsat să ţin lucrurile doar pentru mine.

Încep cu o precizare şi cu un sfat. Precizarea este că acest articol este relevant pentru persoanele care îşi plătesc singure contribuţiile de asigurări sociale de sănătate (sau, cu alte cuvinte, care au regim fiscal de PFA), fiind mai puţin important pentru cei care sunt salariaţi şi cărora angajatorul le reţine aceste contribuţii. Sfatul este să vă verificaţi calitatea de asigurat în sistemul public, aici (dacă aveţi noroc şi merge). Dacă apăreţi ca asiguraţi, e minunat, dacă nu, vă mai gândiţi ce faceţi (vedeţi mai jos).

Ca o paranteză: da, plătesc asigurări de sănătate de când am devenit avocat (2002). Până în 2006, am plătit, influenţat fiind de un coleg pe care îl consider maestrul meu, care mi-a insuflat şi conştiinţa plăţii complete şi la timp a obligaţiilor fiscale. Din 2006, am plătit din convingere, pentru că tocmai trecusem printr-o intervenţie chirurgicală (la stat – pe vremea aceea, specialităţile chirurgicale nu erau prea prezente în spitalele private). Şi mi s-a cerut dovada că am achitat contribuţiile de sănătate. Iar, de atunci, am preferat să fiu la zi, în caz că mai ajung vreodată la spitale de stat. Ştiu, pentru unii poate sunt „fraier” că am făcut asemenea plăţi (sau, cel puţin, până în iunie 2012 puteam fi considerat astfel), dar pot trăi cu această etichetă, măcar prin prisma experienţelor personale.

Şi acum, povestea…

Cândva, în luna decembrie, am apelat la medicul de familie pentru un concediu medical. M-a anunţat că, potrivit informaţiilor din sistem, nu mai apar ca asigurat de sănătate începând cu 1 martie 2014.

Am verificat din nou ordinele de plată şi extrasele de cont. Plătisem la timp, iar banii nu îmi fuseseră returnaţi pentru o eventuală eroare de plată.

Aşa că m-am dus la sediul Casei de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti (CASMB) din strada Ţiţeica. Am fost pe 29 sau 30 decembrie şi am găsit aproape gol acolo. Înţeleg că, de regulă, este un coşmar. De asemenea, am avut norocul unei doamne amabile la serviciul evidenţă contribuabili, care, cumva, m-a lămurit.

Pe scurt, nu contează că am plătit la zi, pentru că sistemele nu sunt corelate.

Pe larg, trebuie să facem puţină istorie. Astfel, până la 30 iunie 2012, administrarea contribuţiilor de sănătate era realizată de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Practic, din perspectiva mea, asta însemna că, pe lângă ANAF (unde îmi declaram veniturile), trebuia să declar aceste venituri şi la CASMB (se depuneau declaraţii trimestriale). La fel, impozitul pe venit (plăţi trimestriale şi regularizare) îl plăteam către ANAF, iar contribuţia de asigurări de sănătate (la fel, plăţi trimestriale şi regularizare) către CASMB. Din proprie experienţă, vă pot spune că sistemul era administrat dezastruos de CASMB. De două ori am fost acolo şi a trebui să depun din nou declaraţiile trimestriale şi un funcţionar de acolo a verificat plăţile efectuate cu veniturile obţinute. Aceasta, deşi, într-o altă cameră, cu siguranţă se găseau declaraţiile depuse de mine trimestrial, împreună cu deciziile de impunere de la ANAF şi cu dovada plăţii.

Probabil şi aceste deficienţe au determinat preluarea administrării contribuţiilor de asigurări de sănătate de către ANAF, începând cu 1 iulie 2012. Practic, din perspectiva mea, asta înseamnă că îmi declar veniturile o singură dată pe an, la ANAF, iar ANAF îmi emite o decizie de impunere care îmi spune cât trebuie să plătesc ca impozit pe venit şi cât ca şi contribuţii de asigurări de sănătate. Nu mai trebuie să depun declaraţii trimestriale (cum făceam la CASMB), iar plăţile sunt, cu siguranţă, mai bine monitorizate de ANAF. Un pas înainte, aş zice, cu singura problemă că trebuie să fac plăţile în conturi diferite. Dar pot trăi cu asta. Din păcate, asta nu e singura problemă, se pare.

Și atunci, de ce nu mai sunt asigurat?

Doamna de la CASMB mi-a spus că problema a apărut datorită sistemului informatic, în legătură cu un contract de muncă pe care îl avusesem cu Universitatea din Bucureşti. OK, dar contractul acela era încetat din ianuarie 2011. De ce devine o problemă după trei ani? Răspunsul a fost, din nou, că sistemul informatic e de vină.

Bun, şi atunci, ce fac?

Mi s-a spus că am rămas „neînchis” cu CASMB pentru perioada până la 30 iunie 2012, când ei au predat evidenţa către ANAF. Curios, am spus, pentru că în mai 2014 am primit de la CASMB o decizie de impunere pentru perioada 1 ianuarie 2008 – 30 iunie 2012 şi apăream cu zero datorii. Prin urmare, dacă mi s-a emis o decizie de impunere „pe zero”, cum de mai sunt „neînchis”. Din nou, acelaşi răspuns, cu sistemul informatic.

OK, deci, cum rezolvăm ca să nu mai fiu „neînchis”? Păi, mi s-a spus, aduceţi deciziile de impunere de la ANAF pentru 2011 şi 2012, precum şi dovada plăţilor, ca să le comparăm şi noi şi să vă „închidem”.

„Minunat!” am spus. Îmi puteam călca pe inimă să aduc aceste documente şi să trec printr-o a treia procedură de verificare.

Gata, şi cu asta se rezolvă?

Din păcate, nu. Nu este de ajuns „închiderea” până la 30 iunie 2012. Trebuie să dovedesc că am plătit şi după acea dată. „Păi, plăţile sunt înregistrate la ANAF”, am îndrăznit să protestez.

Din păcate, nu era suficient. Am înţeles că sistemele nu sunt interconectate (ce noutate…). Practic, deşi eu plătesc la ANAF, ANAF nu comunică (şi/sau CASMB nu cere) informaţii că am plătit.

Bun, şi atunci, ce fac?

Mi s-a spus să aduc deciziile emise de/declaraţiile depuse la ANAF pentru anii 2012, 2013 şi 2014. Şi să obţin de la ANAF o adeverinţă cu privire la plăţile pe care le-am făcut către ei începând cu 1 iulie 2012. Pe baza acestor documente, CASMB se va convinge că eu sunt un bun plătitor şi voi fi, din nou, asigurat. Cumva, eu trebuie să fac dovada propriei nevinovăţii.

Aşa că nu mai îmi rămâne decât să mă înarmez cu răbdare, să obţin documentele respective şi să mă duc să le depun. Noroc că sunt sănătos şi nu am nevoie în această perioadă nici de concediu medical şi nici de vreo intervenţie chirurgicală.

Rămân totuşi câteva întrebări fără răspuns:
1. De ce am primit acea decizie de impunere „pe zero” de la CASMB, dacă încă nu m-am „închis” cu ei pe 2012?
2. De ce am primit cardul de asigurat de sănătate, cândva în septembrie-octombrie, dacă eu nu mai sunt asigurat de la 1 martie?
3. Oare, dacă sistemele nu sunt interconectate, nu am riscul să fiu din nou „scos” din sistem peste doi-trei ani? Adică, eu plătesc la ANAF, dar dacă CASMB nu află că eu plătesc…
4. Oare nu cumva am fost fraier că am plătit până în iunie 2012 către CASMB? La cum se „mişcă” CASMB, nu cred că m-ar fi executat silit vreodată. Sau aş fi primit (ca unii prieteni ai mei) o scrisorică cu anumite obligaţii de plată (estimate de CASMB) şi cu solicitarea să plătesc suma respectivă şi să mă prezint cu documentele care atestă veniturile obţinute, pentru regularizare. Plăteam suma respectivă şi nu mă mai prezentam niciodată cu documentele. Nu m-ar mai fi căutat nimeni şi, cine ştie, poate primeam chiar o decizie de impunere „pe zero”. Oricum, dacă de ANAF probabil nu scapi, de CASMB, pentru 2012 şi anii anteriori, e o şansă mare să scapi (înţeleg că ANAF nu a preluat şi administrarea creanţelor anterioare lui 30 iunie 2012, care au rămas la CASMB). Deja 2008 este prescris integral (şi 2009 pentru obligaţiile trimestriale anticipate). Încă trei-patru ani şi gata…

Deşi doamna de la CASMB m-a asigurat că „nimeni nu scapă de stat”, mă gândesc iarăşi: oare nu am fost fraier?

P.S. Mă bucur însă că avem reglementată, prin Ordonanţă de urgenţă, procedura renunţării la titlul de doctor. Şi că Guvernul modifică Legea pieţei de capital tot prin Ordonanţă de urgenţă, (i) după ce proiectul a „băltit” pe site-ul Ministerului Finanţelor timp de câteva luni, în trei variante, cu modificări neexplicate de nimeni, şi (ii) fără a ţine cont de propunerile de modificare din partea diverşilor actori ai pieţei de capital. Sau că legalizăm, prin Ordonanţă de urgenţă cu perioadă de aplicabilitate limitată, migraţia politică a primarilor. Cu siguranţă, interconectarea sistemelor ANAF şi Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nu este o urgenţă atât de mare, faţă de situaţiile de mai sus.

Dr. Cătălin OROVICEANU
Managing Associate, D&B David şi Baias

Evenimente programate