Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
AUDI Q3
AUDI Q3
Drept penal Procedură penală Studii

Natura dispozițiilor art. 308 din Codul penal și consecințele acesteia

6 ianuarie 2015 | Alexandra ȘINC

În practica judiciară, s-a pus problema dacă dispozițiile art. 308 din Codul penal reglementează infracțiuni de corupție și de serviciu autonome de cele prevăzute de art. 289-292, art. 295, art. 297-301 și art. 304 din Codul penal, la care textul face referire.

Problema nu prezintă doar interes teoretic, natura dispozițiilor art. 308 din Codul penal având relevanță pentru stabilirea competenței de soluționare a cauzelor având ca obiect astfel de infracțiuni și a limitelor de pedeapsă la care ne raportăm pentru stabilirea termenului de prescripție a răspunderii penale.

Art. 308 din Codul penal poartă denumirea marginală ”Infracțiuni de corupție și de serviciu comise de alte persoane”.

Potrivit art. 308 alin. (1) C. pen., dispozițiile art. 289-292, 295, 297-301 și 304 privitoare la funcționarii publici se aplică în mod corespunzător și faptelor săvârșite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul unei persoane juridice, iar, conform alin. (2) al aceluiași articol, în acest caz, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.

Pentru început, trebuie subliniat că tehnica de redactare a art. 308 din Codul penal este similară celei a art. 258 (”Fapte săvârșite de alți funcționari”) alin. (1) din Codul penal anterior: ”Dispozițiile art. 246-250 privitoare la funcționarii publici se aplică și celorlalți funcționari, în acest caz maximul pedepsei reducându-se cu o treime”.

Ca urmare, cu privire la acest aspect, concluziile doctrinei și jurisprudenței fundamentate de prevederile Codului penal anterior rămân valabile.

În opinia noastră, dispozițiile art. 308 C. pen. nu consacră infracțiuni autonome, ci variante atenuate ale infracțiunilor de corupție și de serviciu la care face referire (luarea de mită, darea de mită, traficul de influență, cumpărarea de influență, dintre infracțiunile de corupție).

Arbitraj comercial

Evenimente juridice

Servicii JURIDICE.ro

Altfel spus, calitatea subiectului activ ori a persoanei în legătură cu care se comite fapta, alta decât aceea de funcționar public, ca în cazul infracțiunilor tip, reprezintă o circumstanță atenuantă specială în cazul acestor infracțiuni[1].

În acest sens, pledează însăși modalitatea de redactare, mai sugestivă chiar decât cea anterioară, câtă vreme denumirea marginală face referire directă la infracțiuni, iar nu la fapte ce ar putea, eventual, să fie subsumate unei infracțiuni distincte[2].

O consecință directă a concluziei în sensul că este vorba despre variante atenuate ale unor infracțiuni de corupție și de serviciu este aceea a determinării competenței în funcție de regulile pentru infracțiunea în forma tip. Astfel, în cazul infracțiunilor de corupție, competența de a judeca în primă instanță revine tribunalului, potrivit art. 36 alin. (1) lit. a C. proc. pen., inclusiv în situația în care faptele au fost comise de persoanele la care se referă art. 308 alin. (1) C. pen.

O altă problemă, cu privire la care a fost sesizată și Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, este aceea a limitelor de pedeapsă la care ne raportăm pentru stabilirea termenului de prescripție.

Din cuprinsul încheierii de sesizare a instanței supreme[3] rezultă că ipotezele aflate în discuție sunt în sensul că prevederile art. 308 C. pen. consacră fie o infracțiune autonomă, fie variante atenuate ale infracțiunilor la care trimite, fie reglementează o cauză de reducere a pedepsei.

Pornind de la aceste variante, în practică, s-a concluzionat fie că în primele două situații termenul de prescripție se raportează la o pedeapsă în limitele reduse, potrivit art. 308 alin. (2) C. pen., doar în ultima variantă, pedeapsa de referință fiind cea pentru infracțiunea tip, fie că doar în prima situație ne vom raporta la pedeapsa redusă, în celelalte cazuri având relevanță pedeapsa pentru forma tip a infracțiunii.

Cum, în ceea ce ne privește, am argumentat deja, în cele ce preced, că art. 308 C. pen. reglementează variante atenuate ale infracțiunilor la care face trimitere, iar nu o infracțiune distinctă, vom încerca în continuare să facem diferența între circumstanțele atenuante speciale și cauzele de atenuare și să analizăm efectele unei astfel de distincții în ceea ce privește determinarea termenului de prescripție aplicabil.

Deosebirea la care facem referire este semnificativă pentru interpretarea dispozițiilor art. 187 din Codul penal, potrivit cărora prin pedeapsa prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.

Interpretarea este importantă prin prisma faptului că dispozițiile art. 154 alin. (1) C. pen. (”Termenele de prescripție a răspunderii penale”) fac referire la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită.

Referindu-se la individualizarea pedepselor, literatura juridică tradițională a făcut diferența între limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, adică acele stări, situații, împrejurări sau date ale realității ce nu sunt cuprinse în conținutul agravat al infracțiunii și care, prin legătura lor accidentală cu fapta săvârșită ori cu făptuitorul, influențează gradul de pericol social al faptei sau nivelul de periculozitate al infractorului și determină o agravare ori o atenuare a pedepsei concrete.

Aceste împrejurări au fost la rândul lor clasificate în stări de agravare (recidiva, concursul, forma continuată a infracțiunii) ori de atenuare (minoritatea, tentativa) și, respectiv, circumstanțe agravante și atenuante (prevăzute de art. 73 și art. 75 din Codul penal anterior), ambele categorii intrând în sfera cauzelor generale de reducere sau majorare a pedepsei[4].

În opinia noastră, o astfel de distincție este cu atât mai justificată în prezent, când între aspectele avute în vedere la individualizarea pedepselor nu mai sunt indicate limitele de pedeapsă din partea specială a Codului, deci, când legiuitorul a înțeles să facă o și mai clară distincție între circumstanțele agravante speciale, a căror reținere determină o anumită încadrare juridică și cauzele generale de atenuare și agravare, care sunt avute în vedere la individualizare.

Deosebirea este una foarte importantă, pentru că, în opinia noastră, dincolo de redactarea deficitară, legiuitorul a avut în vedere, în cuprinsul art. 187 C. pen., doar cauzele generale de reducere sau de majorare a pedepsei, altfel spus a avut în vedere pedeapsa neindividualizată în concret.

O astfel de interpretare ne conduce la concluzia, împărtășită de doctrina tradițională[5], în sensul că determinarea termenelor de prescripție a răspunderii penale este condiționată în mod hotărâtor de corecta încadrare juridică a faptei săvârșite în textul de lege care o prevede ca infracțiune, în forma tipică sau în vreuna dintre variantele agravate sau atenuate ale acesteia[6].

În concluzie, pedeapsa în funcție de care se determină termenul de prescripție a răspunderii penale incident este, în cazul infracțiunilor de corupție și serviciu comise de o persoană dintre cele la care se referă art. 308 alin. (1) C. pen., pedeapsa în limitele reduse, potrivit alin. (2) al acestui articol.

Un argument în sprijinul celor de mai sus îl constituie și faptul că, din analiza proiectului Ordonanţei de urgenţă a Guvernului pentru luarea unor măsuri de implementare necesare aplicării Legii nr. 268/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, avizat de Consiliul Superior al Magistraturii la data de 10 decembrie 2013[7], proiect care ulterior nu a mai fost promovat, rezultă că se avea în vedere, ca o componentă a demersului de eliminare a unor erori materiale anunţate în cuprinsul expunerii de motive, modificarea dispoziţiilor art. 187 C. pen. în sensul în care să rezulte explicit faptul că este vorba despre cauzele generale de reducere sau majorare a pedepsei.


[1] În sensul că printre circumstanțele speciale agravante sau atenuante se poate număra și calitatea infractorului. A se vedea și Vintilă Dongoroz ș.a. – ”Explicații teoretice ale Codului penal român, ediția a II-a, Editura Academiei și Editura All Beck, București, 2003, vol. II, pag. 113.
[2] În sensul că nu este vorba despre o normă distinctă de incriminare, a se vedea și Sergiu Bogdan ș.a., ”Noul Cod penal. Partea specială. Analize, explicații, comentarii. Perspectiva clujeană”, Editura Universul Juridic, București, 2014, pag. 497.
[3] Disponibilă aici, la data de 10 decembrie 2014.
[4] A se vedea, în acest sens, Costică Bulai, Avram Filipaș, Constantin Mitrache ș.a., ”Instituții de drept penal”, ediția a-IV-a, Editura Trei, 2008, pag. 235-236.
[5] Art. 187 C. pen. preia integral prevederile art. 1411 din Codul penal anterior, astfel încât concluziile doctrinei anterioare rămân valabile.
[6] Costică Bulai, Bogdan Bulai, ”Manual de drept penal. Partea generală”, Editura Universul Juridic, București, 2007, pag. 359; în același sens, a se vedea și Vintilă Dongoroz ș.a., ”Explicații teoretice al Codului penal român”, ediția a II-a, Editura Academiei și Editura All Beck, București, 2003, vol. II, pag. 342-343.
[7] Hotărârea CSM nr. 1384/2013.


Procuror Alexandra ȘINC
Formator, Institutul Național al Magistraturii

Citeşte mai mult despre , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

 
Homepage J JURIDICE   Cariere   Evenimente   Dezbateri   Profesionişti   Lawyers Week   Video
 
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Sustenabilitate
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi
Drept maritim
Parteneri ⁞ 
Specialişti
Arii de practică
Business ⁞ 
Litigation ⁞ 
Protective
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul sportului
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note şi studii juridice ISSN
Note de studiu ⁞ 
Studii
Revista revistelor
Autori ⁞ 
Publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională a României
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dezlegarea unor chestiuni de drept
Recurs în interesul legii
Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
Curţi de apel
Tribunale
Judecătorii
Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Flux noutăţi
Selected
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi
RSS ⁞ 
Publicare comunicate
Proiecte speciale
Cărţi
Condoleanţe
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Povestim cărţi
Poveşti juridice
Războiul din Ucraina
Wisdom stories
Women in Law

Servicii J JURIDICE   Membership   Catalog   Recrutare   Talent Search   Comunicare   Documentare   Evenimente   Website   Logo   Foto   Video   Partnership