De la Cuza cel Drept la Iohannis cel Mediator
8 ianuarie 2015 | Petru MUSTĂȚEANU
Marea provocarea a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, in urma cu aproape un secol, a fost aceea de a implementa, la nivelul societatii din acea vreme, reforma justitiei prin recunoasterea importantei puterii judecatoresti in noul stat de drept de catre cetatenii Romaniei Unite. Intr-o forma medievala, incercase si Tepes acelasi lucru, dar domnia sa scurta nu a reusit sa concretizeze mai mult decat o legenda a unui domnitor ce impunea dreptatea prin cruzimea caracteristica. Ocaua memorabila a domnitorului Cuza a fost simbolul justitiei din acea vreme, iar Mos Ion Roata, cetateanul ce credea in puterea justitiei, completeaza tabloul strategiei de imagine concepute atunci de domnitor.
Erorile istoriei, perioada comunista si intelegerea gresita a libertatii oferita de democratie au facut ca provocarea sa ramana una de actualitate chiar si in epoca moderna, pana cand aparitia unor structuri juridice libere si performante sa ofere o noua sansa justitiei de a transforma Romania intr-un veritabil stat de drept european.
Considerand ca latura penala a justitiei este reformata prin performantele salutarea ale D.N.A., constatam ca latura civila a zilelor noastre nu este foarte diferita de ceea ce continea Codicele Civil al lui Cuza din anul 1864, elaborat si el in baza Codului Civil Napoleonian din 1804. Cu toate ca exista un nou Cod civil, premisele acestuia raman acelea ale unei societati conflictuale, in care cetateanul renunta de buna voie la unele drepturi si solicita statului, in baza legilor, sa intervina pentru rezolvarea oricarei neintelegeri de natura civila existenta intre parti.
Gandirea moderna, europeana incearca sa demonstreze ca legea acopera doar o parte a problemei, oferind o dreptate conventionala intre cetatenii aflati in conflict, dar nereusind sa repare relatia dintre oameni, pastrand in continuare premisele conflictului intre cetatenii care, apeland la justitie, obtin o victorie si o infrangere, un invins si un castigator, si un conflict la fel de viu ca la inceput.
Presedintele Iohannis s-a recomandat in campania prezidentiala ca fiind un presedinte mediator. Mi-ar placea sa cred ca aceasta recomandare este un angajament ferm si nu doar o promisiune de campanie. Mi-ar placea sa vad cum Presedintele Iohannis creeaza o reforma a statului in spiritul pacii si crede in mediere la fel de mult cum Cuza a crezut in justitie la vremea sa.
Daca va fi o oca sau un Ion Roata, sau daca vom fi uimiti de o strategie moderna de comunicare, daca modificari legislative sau exemplul personal vor sta la baza reformei sau toate la un loc, ramane de vazut.
Un lucru ramane cert.
Marea provocare a Presedintelui Iohannis este aceea de a implementa, la nivelul societatii, o cultura a pacii, a medierii, a solutionarii conflictelor pe cale amiabila si nu una a nemultumirii perpetue manifestata prin utilizarea tuturor cailor de atac.
Medierea exista in Romania din anul 2006, chiar daca a fost legiferata mai mult ca o cerinta europeana decat o necesitate sociala remarcata de legislativ.
Functioneaza sporadic, fiind abandonata in textele de lege intre doua virgule la “si alte forme de solutionare a conflictelor”, iar oamenii de stat, care sa o inteleaga si sa o recomande, inca nu s-au evidentiat.
De aceea, speranta societatii de a fi indrumata spre o cultura a pacii, prin mecanismul medierii, sta astazi in angajamentul de campanie al Presedintelui Romaniei.
Va fi Klaus Iohannis noul Cuza?
Sau medierea este doar o floare frumoasa de pus la butoniera in contexte oficiale fara a face neaparat din asta o pasiune pentru… gradinarit?
Mediator Petru MUSTATEANU
* Articol publicat pe site-ul autorului și preluat de MediereNet.ro.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
