ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
2 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Despre caracterul tern al eternizării pe post în ograda avocaturii
09.01.2015 | Gheorghe PIPEREA


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

Îmi dau seama că anul acesta, în mai-iunie, expiră mandatele actualilor conducători ai celor mai importante organisme profesionale ale avocaților: Baroul București și Uniunea Națională a Barourilor din România. E vorba de unii membri în consiliul baroului, de decan, de unii membri în Comisia Permanentă și de președintele Uniunii. Întrucât nu văd nici măcar semi-agitația de acum patru ani în jurul acestui subiect, trag concluzia că toata lumea se așteaptă la noi mandate, suprapuse pe multe altele vechi și repetitive.

În alte țări, cum ar fi Franța, mandatele celor care gestionează organismele profesionale ale avocaților se schimbă din doi în doi ani și nu sunt reînnoibile. De aceea, la francezi, profesia destul de prăfuită și anacronică de avocat tradiționalist francez progresează vizibil, acordându-și șansa unei concurențe relativ egalitare cu avocații de tip anglo-saxon care fac și la ei legea, ca și la noi. Francezii au putut, din motive de reînnoire continuă a garniturii de la conducerea organismelor lor profesionale, să emită reglementări judicioase și inteligente relative la publicitatea și reclama profesională, făcând în acest fel și firmele de avocatură de consultanță să se simtă la ele acasă în profesie.

Știți, desigur, că la noi lucrurile stau cu totul altfel. Regulile referitoare la publicitatea și reclama profesională, emise anul trecut, par a fi desprinse din anii 1990-1991, iar firmele de avocatură de consultanță sunt privite de sus, cu un fel de dispreț suveran “cuvenit” veneticilor, această bizarerie de avocatură fiind, pentru șefimea avocaturii, ceva ce ține mai degrabă de comerț decât de profesia nobilă de avocat. Din acest motiv, cu titlu de răspuns, “avocații de aer condiționat”, așa cum sunt denumiți cei ce lucrează în firme, nu participă la așa-numita viață a organismelor profesionale. Ei își plătesc darile și, în rest, ignoră cu grație drepturile pe care le au ca membri ai unui corp professional, inclusiv cele de a trage de mânecă, atunci când se cuvine, șefimea avocaturii.

În timp ce conducătorii profesiei, cam aceleași persoane din 1990 încoace, se înșurubează în scaune, avocatura clandestină sau paralelă proliferează, iar autoritățile devin din ce în ce mai ostile avocaților propriu-ziși. În timp ce dreptul, care se învață în școli și cel care este promovat de instanțe supranaționale, devine altceva decât cel care se învăța în anii `90, dreptul, care trebuie însușit pentru a promova examenele de intrare în profesie sau de definitivat (examene gestionate de unii avocați tributari vechilor concepții), pare a fi înghețat la nivelul anilor 1990-1991. În timp ce dreptul, care se practică în firmele de avocatură, se consolidează ca o afacere exercitabilă sistematic, sub forma de întreprindere, conducerea profesiei promovează, în continuare, dreptul practicat de maestru și de stagiarul său, care îi cară geanta profesională.

Și, între timp, locul sfințește omul care îl ocupă. Șefimea avocaturii, cam aceeași din 1990 încoace, a devenit de neînlocuit, deși au trecut, totuși, 25 de ani de când avocatura nu se mai practică în birourile colective de asistență juridică.

Cred că, înainte de a cere votul pentru al ”enșpelea” mandat, conducătorii terni și eterni ai profesiei noastre ar trebui să ne răspundă la interpelarea publică făcută anul trecut de un confrate, profesor de drepturile omului: există printre conducătorii profesiei noastre ofițeri sub acoperire ai serviciilor secrete? Și dacă da, nu ar fi cazul ca persoanele în cauză să nu mai candideze? Nu este nevoie ca persoanele vizate să încalce legea prin dezvăluirea identității, ci doar să nu mai candideze. Nu mă refer la persoane anume, ci la noțiunea generică de conducător etern, noțiune care ar putea să își găsească explicația chiar în aceasta situație “acoperit(o)a(re)”. Nu de alta, dar în profesie sunt peste 30 de mii de avocați. S-or găsi câțiva care să nu fie acoperiți de acest colb, totuși.

Eu, unul, în caz că voi fi pus în fața acestei previzibile repetări a mandatelor, nu voi face decât act de prezență la adunarea electivă, nu și actul de a vota. Nu aș avea niciun motiv să o fac.

Nota bene: nu candidez.

Profesor Gheorghe PIPEREA

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 2 de comentarii cu privire la articolul “Despre caracterul tern al eternizării pe post în ograda avocaturii”

  1. Liviu BORDAS spune:

    „Nota bene: nu candidez.”

    Dar ati putea sa o faceti. Si atunci, cine stie, s-ar mai ridica praful, ar mai dispare ternul, s-ar mai schimba cate ceva.

    Altfel, raman MODERAT.

    • Cătălin OROVICEANU spune:

      Pai de ce sa mai candideze? A candidat acum cativa ani (eu l-am si votat), si au iesit tot „ai nostri”. De ce sa repete o experienta nefericita?
      Ca sa intaresc ce spune domnul profesor: cu ocazia unor alegeri (cred ca acelea la care a candidat), am stat la coada (erau vremurile cand dura putin inregistrarea). Erau ceva colegi avocati cam in jurul varstei de 40 ani si discutau despre candidati. Spre surprinderea mea, nici nu stiau despre domnul profesor Piperea (desi si atunci era cunoscut, poate nu atat de mult ca astazi). Ei discutau sa voteze unul dintre „maestrii baroului” care candidau (aceeasi eterni candidati despre care se vorbeste). Nici o vorba despre avocatii mai tineri. Sunt convins ca asta era abordarea la orice alta coada in acel moment. Si, bineinteles, asta s-a vazut in rezultate.
      Prin urmare, nu trebuie sa ne asteptam la prea multe schimbari. Avocatii „de aer conditionat” (printre care ma numar) nu sunt atat de multi. Si cum sunt si dezinteresati…Avocatii care nu sunt „de aer conditionat” impartasesc, de multe ori, acelasi dezinteres, desi, daca ai vorbi cu fiecare dintre ei, si-ar manifesta nemultumirea fata de conducerea actuala. Si dorinta de schimbare. Dar schimbarea nu vine usor si cu dezinteres.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate