BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalIPTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Procedură civilă
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
2 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Cererea de reexaminare. Câteva aspecte procedurale

13.01.2015 | Laura COSMA
Abonare newsletter

Recent, Inalta Curte s-a pronuntat asupra unui recurs in interesul legii in sensul admiterii acestuia. Prin Decizia nr. 7/08.12.2014, ICCJ a statuat: “In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, partea in sarcina careia s-a stabilit obligatia de plata a taxei judiciare poate formula critici care sa vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare in judecata exclusiv in cadrul cererii de reexaminare, neputand supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului.”

Solutia era previzibila in conditiile in care, anterior, la 9 octombrie 2014, printr-o decizie de speta (este vorba despre Decizia nr. 3001/09.10.2014) Sectia a II-a civila a ICCJ s-a pronuntat in acelasi sens. Probabil ca motivarea deciziei de admitere a recursului in interesul legii va fi similara celei din decizia nr. 3001.

Subiectul mi se pare extrem de interesant si actual in contextul in care prevederile art. 18 din Legea nr. 146/1997 au fost preluate de legiuitor prin art. 39 din OUG nr. 80/2013.

Ma intriga optiunea legiuitorului de a deschide prin OUG nr. 80/2013 calea cererii de reexaminare exclusiv reclamantului.

Reamintesc ca art. 18 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 prevedea: “Impotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeasi instanta, in termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicarii sumei datorate.”

In prezent, art. 39 statueaza: “Impotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeasi instanta, in termen de 3 zile de la data comunicarii taxei judiciare de timbru. […].”

Analizand textele de lege, cu usurinta se remarca faptul ca singura deosebire consta in aceea ca, in actuala reglementare, legiuitorul a inteles sa prevada, in mod expres, ca titularul cererii de reexaminare este reclamantul.

Legea nr. 146/1997 nu interzicea formularea cererii de catre parat, insa, analizand minuta Deciziei nr. 7/08.12.2014, deducem ca Inalta Curte a apreciat ca cererea de reexaminare poate fi formulata de partea in sarcina careia s-a stabilit obligatia de a timbra, in principiu, reclamantul. In cuprinsul Deciziei nr. 3001/09.10.2014, se vorbeste despre partea nemultumita de modalitatea de determinare a taxei de timbru, formulare care pare a-l include si pe parat. Nu trebuie omis, insa, ca alta este chestiunea de drept transata de instanta suprema in cele doua decizii, mai exact, care sunt conditiile si efectele cererii de reexaminare, nicidecum cine este titularul acestei cereri.

Implicatiile si consecintele solutiei legislative adoptate prin OUG nr. 80/2013 sunt evidente: o eventuala cerere de reexaminare formulata de parat urmeaza sa fie respinsa de plano ca inadmisibila.

In contextul pronuntarii deciziei in interesul legii, este discutabil daca paratul poate sa supuna controlului, prin intermediul apelului sau recursului, chestiunea taxei de timbru. Inalta Curte statueaza in cuprinsul dispozitivului Deciziei nr. 7/08.12.2014 ca partea in sarcina careia s-a stabilit taxa de timbru nu poate sa supuna controlului pe calea apelului sau recursului chestiunea timbrajului, rezultand, in urma unei interpretari per a contrario, ca partea care nu a avut obligatia de a timbra poate formula astfel de critici in apel sau recurs.

Personal, interpretez minuta deciziei in sensul ca Inalta Curte s-a pronuntat asupra unicitatii caii de atac aflate la dispozitia oricareia dintre partile nemultumite de modalitatea de stabilire a taxei de timbru, aceasta fiind cererea de reexaminare. Aceasta interpretare duce, insa, la concluzia ca paratul nu are la dispozitie nicio cale legala in care sa critice modalitatea in care s-a stabilit obligatia de a timbra ori caracterul timbrabil al cererii de chemare in judecata, desi timbrajul este o chestiune in care este interesat mai ales in ipoteza admiterii cererii de chemare in judecata formulata de reclamant si a obligarii paratului sa suporte cheltuielile de judecata, inclusiv taxa de timbru. Desigur ca paratul si-ar putea justifica interesul in a-si exprima punctul de vedere in privinta timbrajului inca de la inceputul procedurii judiciare, avand in vedere ca exceptia de netimbrare ar putea fi invocata de acesta, insa, alin. 2 al art. 39 din OUG nr. 80/2013 prevede ca cererea de chemare in judecata va fi comunicata numai dupa solutionarea cererii de reexaminare. Solutia cererii de reexaminare se face, insa, prin incheiere care este definitiva, ceea ce lipseste de eficienta invocarea de catre parat a exceptiei de netimbrare sau a insuficientei timbrari.

Se impune aceasta discutie referitoare la interes si partea interesata, deoarece cererea de reexaminare impotriva incheierii prin care instanta a solutionat cererea de acordare a facilitatilor la plata taxei de timbru este reglementata diferit. In acest caz, legiuitorul a prevazut posibilitatea formularii cererii de reexaminare de catre partea interesata, inclusiv in cuprinsul OUG nr. 80/2013.

Legea nr. 146/1997 prevedea la art. 21^1 alin. 2 teza finala, “Incheierea se comunica solicitantului si partii adverse, daca este cazul.”; si la alin. 3, “Impotriva incheierii, partile interesate pot formula cererea de reexaminare, in termen de 5 zile de la data comunicarii incheierii.”

In opinia mea, din textele de lege evocate rezulta ca, in cazul cererii de reexaminare formulate impotriva incheierii prin care s-a solutionat cererea de acordare a facilitatilor la plata taxei de timbre, si paratul are deschisa calea reexaminarii, neexistand nicio ratiune, niciun impediment in a considera ca acesta nu ar putea sa justifice interes in formularea unei asemenea cereri.

Marturisesc ca nu imi sunt clare ratiunile pentru care legiutorul a reglementat in mod diferit cererea de reexaminare impotriva incheierii prin care s-a stabilit obligatia de a timbra si cea prin care s-au acordat facilitati la plata taxei de timbru sub aspectul partii care poate face o asemenea cerere. Nu imi este clar nici care este argumentul pentru care numai reclamantul are deschisa calea cererii de reexaminare impotriva incheierii prin care s-a stabilit obligatia de a timbra, reglementarea fiind discriminatorie in opinia mea.

Ca avocat, incerc sa vad pragmatic problema. Nu pot, insa, sa ignor faptul ca timbrajul este o chestiune care mai devreme sau mai tarziu il intereseaza si pe parat si este nefiresc, inechitabil, discriminatoriu ca acesta sa nu mai aiba la dispozitie nicio cale in care sa-si expuna punctul de vedere asupra acestei probleme. Dar, aceasta este o problema care va trebui rezolvata de legiuitor.

Av. Laura COSMA
SCA ARSENI, COSMA & ASOCIATII

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Au fost scrise până acum 2 de comentarii cu privire la articolul “Cererea de reexaminare. Câteva aspecte procedurale”

  1. Valentin BULIGA spune:

    Personal nu ma intriga optiunea legiuitorului de a recunoaste dreptul de reexaminare a modului de stabilire a taxelor de judecata exclusiv reclamantului, ci mai degraba subtilitatea intamplatoare ori voita a unei astfel de optiuni.

    In primul rand, stabilirea taxei de judecata pe seama reclamantului ar putea sa se rasfranga asupra paratului abia la finalul judecatii, atunci cand se va fi stabilit biruitorul pricinii. Asadar, un interes al paratului in faza incipienta judecatii imi apare ca lipsit de satisfacerea cel putin a conditiei nasterii ori actualitatii lui – art.32 alin.1 lit d)-alin.2, precum si art.33 alin.1 teza I C.pr.civ.(2010).
    Mai apoi, in caz de castig, interesul paratului sub acest aspect nici nu ar mai ajunge sa se iveasca, ramanand gestant, acesta in mod firesc nascandu-se doar in cealalta ipoteza – cea a paratului perdant.
    In aceasta din urma ipoteza paratul perdant are la indemana deplina calea exercitiului caii de atac chiar si privitor doar la intinderea spezelor judiciare, observand ca dezelgarile ICCJ limiteaza exercitiul caii de atac doar in privinta reclamantului, nereferindu-se niciunde la vreo piedica a unui astfel de exercitiu de catre parat.
    Dreptu-i ca dispozitiunile art.451 alin.4 C.pr.civ.(2010) exclud, cu prilejul dezlegarii unor cereri accesorii pe acest temei infatisate de parti, chiar taxele judiciare de la o verificare a intinderii lor temeinice in prima jurisdictie, insa calea de atac ar putea fi admisibila in masura in care s-ar centra pe distinctia intre taxa datorata si cea stabilita de instanta de prima jurisdictie si achitata de adversarul reclamant in acea prima jurisdictie, doar si pentru ca dispozitiunile art.32 din O.U.G.nr.30/2013 arata fara gres ca ea se datoreaza doar in conditiile prevazute de lege, iar cu un alt prilej legiuitorul arata ca repetitiunea taxelor judiciare este permisa atunci „cand s-a platit mai mult decat cuantumul legal;” – art.45 alin.1 lit.b) din O.U.G.nr.80/2013. Mai observ ca dispozitiunile art.31 alin.1 din O.U.G.nr.80/2013 recunosc instantei de judecata doar prerogativa „determinarii” cuantumului taxelor judiciare, adica a unui calcul matematic doar, aceasta fara a stirbi cu nimic caracterul legal al parametrilor in temeiul caruia ar trebui operat un asemenea calcul matematic.
    Astfel, teza principala a caii de atac a paratului perdant in limitele avute in vedere – exclusiv in raport cu dezlegarea cererilor accesorii circumscrise dispozitiunilor art.451-453 C.pr.civ.(2010) – ar fi ca, indiferent daca reclamantul a achitat o taxa mai mare in prima jurisdictie, potrivit chiar si cu instructiunile instantei de judecata si cu ridicarea unor obiectii pe calea reexaminarii de catre reclamant cu acel prilej, ea nu ar fi datorata (legala) decat in cuantumul prevazut de lege, diferenta excedentara intre cuantumul datorat potrivit legii si cel achitat de reclamant intrand in acest fel in sfera conceptului de taxa nedatorata deplin supusa repetitiunii potrivit dispozitiunilor art.45 alin.1 lit.a) sau b), dupa caz, din O.U.G.nr.80/2013.
    Bineinteles ca daca se va dovedi in calea de atac ca taxa achitata de reclamant in prima jurisdictie ar fi mai mare decat cea datorata potrivit legii, interesul paratului in sustinerea acesteia se risipeste.

    In concluzie si deplin acord cu dezlegarea data de ICCJ care limiteaza doar celui pe seama cui s-a stabilit taxa judiciara exercitiul caii de atac in privinta verificarii acesteia – adica reclamantului din prima jurisdictie, nicidecum si paratului, acesta din urma are la indemana in mod efectiv remediul caii de atac in privinta dezlegarii de prima jurisdictie a cererilor accesorii circumscrise dispozitiunilor art.451-453 C.pr.civ.(2010) ce absorb si chestiunile legate de taxa judiciara achitata/datorata legal in jurisdictia anterioara.V.B.

  2. Valentin BULIGA spune:

    In ce priveste cererea de reexaminare reglementata in temeiul O.U.G.nr.51/2008 e o alta socotoleala.
    Astfel, ajutorul public judiciar nu se margineste doar la taxele de judecata datorate anticipat, facilitatea putându-se ivi si pe parcursul judecatii pricinii ori chiar in etapa executarii silite, daca avem in vedere cazul onorariului avocatului ori expertului/interpretului ori executorului judecatoresc.
    Mai mult, dispozitiunile art.15 alin.2 din O.U.G.nr.51/2008 arata ca dreptul de reexaminare se naste doar in caz de respingere a cererii de ajutor public judiciar si doar de cel interesat, in caz de scutire/esalonare/amanare de la plata taxei judiciare datorate acesta fiind doar reclamantul.
    Cat priveste instituirea remediului circumscris dispozitiunilor art.17 alin.1 din O.U.G.nr.51/2008 necesitatea acestuia, cred, este determinata de faptul ca parametrii indicati de legiuitor la dezlegarea unei atari cereri se stabilesc in mare masura potrivit cu declaratiile celui chiar interesat de dezlegarea favorabila a acesteia si, continand o doza excesiva de subiectivism, nu se bucura asadar de obiectivitatea legii. Este de observat ca si in aceasta situatie se releva prezumtia interesului, reexaminarea prevazuta de dispozitiunile art.17 alin.1 din O.U.G.nr.51/2008 fiind posibila doar in cazul admiterii facilitatii, nu si in cazul respingerii cand subiectivismul declaratiilor solicitantului de ajutor public judiciar nu a fost apt sa produca vreun efect juridic menit a fi protejat prin remediul respectiv. V.B.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week