ICCJ. Cesiunea de drepturi litigioase dintre societatea cu răspundere limitată şi asociatul unic al acesteia
16 ianuarie 2015 | Corina CIOROABĂÎnalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că, întrucât, în sistemul vechiului Cod civil, cesionarul din contractul de cesiune de drepturi litigioase nu putea să preia de la cedent decât creanţele deduse judecăţii (Codul civil de la 1865 nereglementând cesiunea de datorie), în cazul în care în care cealaltă parte litigantă ridică pretenţii proprii faţă de cedentul de drepturi litigioase, de exemplu, prin formularea unei cereri reconvenţionale, cesionarul introdus în cauză ca urmare a survenirii unui contract de vânzare de drepturi litigioase nu poate să fie tras la răspundere pentru datoriile contractate de cedent, soluţia corectă, sub aspect procedural, fiind de respingere a pretenţiilor faţă de cesionarul de drepturi litigioase, prin admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acestuia.
Cu totul alta este, însă, interpretarea juridică în cazul în care cesiunea drepturilor litigioase intervine între o societate cu răspundere limitată, în calitate de cedent, şi asociatul unic şi administratorul societăţii, în calitate de cesionar, la un moment ulterior deciziei de dizolvare şi lichidare a societăţii, adoptată de asociatul unic, cesionarul – în calitate de fost asociat unic şi administrator, – răspunzând pentru datoriile societăţii, dar nu în baza cesiunii de creanţă, care îi transferă doar drepturile litigioase ale societăţii, devenite astfel drepturi proprii, ci în baza deciziei de dizolvare şi lichidare a societăţii cu răspundere limitată prin care s-a obligat să stingă pasivul societăţii cu activele preluate de la aceasta, conform art. 235 din Legea nr. 31/1990, soluţia fiind de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acestuia. (Decizia nr. 3311 din 29 octombrie 2014 pronunţată în recurs de Secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect pretenţii)
