Tudor Colțan: Despre valori și modele la început de drum în avocatură
16 ianuarie 2015 | Ioana LIVESCU
Ioana Livescu: Bună, Tudor! Bine ai venit!
Tudor Colțan: Bună ziua, bine v-am găsit! Vă mulțumesc pentru invitație. Este un interviu special pentru mine, deoarece este primul interviu în calitate de avocat stagiar în cadrul firmei de avocatură STOICA & Asociații.
Ioana Livescu: Noi te felicităm pentru reușita examenului de admitere în avocatură, dar mai presus de reușita aceasta, felicitări pentru că ai fost cooptat în echipa echipa STOICA & Asociații!
Tudor Colțan: Mulțumesc. Într-adevăr, este o performanță pentru mine, mai ales că vin după o perioadă destul de dificilă. Examenul la barou a fost foarte greu, dar, spre norocul meu, mă aflu aici în calitate de avocat stagiar.
Ioana Livescu: De ce crezi că echipa JURIDICE.ro a ales această locație?
Tudor Colțan: Dacă ne uităm pe geam, putem observa Facultatea de Drept. După patru ani petrecuți acolo cu multe victorii, dar și înfrângeri, am luptat și am ajuns unde mi-am propus: AICI.
Ioana Livescu: Cum a fost experiența acestor patru ani la Facultatea de Drept de la Universitatea din București?
Tudor Colțan: O întrebare foarte grea. Eu cred că a fost ca un puzzle: patru ani, patru etape în viața mea. Pot spune că la început a fost foarte greu – de exemplu, în primul an de facultate, totul ți se pare nou, parcă erau niște limbi străine. Îmi aduc aminte la Drept Roman. Era foarte greu să înteleg multe noțiuni: de exemplu, uzucapiunea, prescripția, dar, spre norocul meu, am avut parte de profesori foarte buni. Un exemplu este domnul profesor Oancea. Nu o să uit niciodată ce ne-a spus acest profesor despre carieră: dacă învățați, dacă aveți rezultate academice foarte bune, dacă cunoașteți cel puțin două limbi străine, nu aveți cum să nu reușiți în această profesie, indiferent că vreți să fiți judecători, avocați, executori sau notari, la început este bine să aveți o activitate academică foarte bună. După aceea, urmează perioada de practică. Eu, cel puțin, am considerat că perioada de practică este definitorie pentru un bun jurist. Dacă în primii doi ani de facultate m-am axat foarte mult pe studiu, pe activități academice, în ultimii doi ani am pus foarte mult accent pe activitatea practică. Am lucrat încă din anul II.
Ioana Livescu: La vârsta noastră avem deja valorile destul de formate (de acasă, din citit, de la profesorii pe care i-am întâlnit). În ce valori crezi tu?
Tudor Colțan: Eu consider că înainte de a ne forma valori, trebuie să înțelegem sensul acelor valori. Într-adevăr, cele mai frumoase și profunde valori le-am însușit de la profesorii mei. În anul I, unele dintre valori mi le-am însușit de la domnul profesor Oancea, care ne-a spus cât de important este spiritul de aprofundare al noțiunilor.
Integritatea este o valoare în care cred foarte mult. Dacă ești un om integru, nu neapărat în profesie, dar și ca om, trebuie să reușești și sigur vei reuși.
O altă valoare ar fi libertatea – în funcție de aceasta, nu pot să spun că aș putea face o ierarhie a valorilor, dar eu cred foarte mult în profunzimea lor. Libertatea pentru mine este valoarea esențială, nu neapărat în calitate de avocat, ci ca om. Libertatea presupune mai multe accepțiuni. O primă accepțiune este libertatea gândirii, libertatea pe care o găsim când practicăm un sport, libertatea contractuală, libertatea de a ne alege un viitor.
O altă valoare însușită de la domnul profesor Bârsan este punctualitatea. Îmi aduc aminte că am avut privilegiul să asist la primul curs predat după ce s-a întors de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, desigur punctual, dar unii dintre studenți au întârziat. Cu o voce caldă, nu s-a supărat, ci le-a explicat că punctualitatea nu este neapărat apanajul regilor, ci apanajul oamenilor ocupați. Cred cu tărie că punctualitatea este o valoare, mai ales în profesia pe care o exercit. Un om punctual este un om responsabil.
O valoare este și responsabilitatea. Cred cu tărie că tinerii din ziua de azi trebuie să își asume responsabilități. Un exemplu de responsabilitate îl avem la facultate atunci când ești un student responsabil, care își dă interesul pentru ceea ce face, vine la cursuri sau seminare pregătit, în primul rând din respect față de tine, dar și față de profesori.
Cred, de asemenea, în respect. Respectul față de o persoană, o instituție, față de toți cei care îți vor binele. În ziua de azi, din păcate, respectul nu mai e o valoare așa cum o văd eu.
Am descoperit foarte multe valori în cărțile pe care le-am citit. O altă valoare frumoasă am găsit-o în cartea unui jurist celebru, avocat – Hurmuz Aznavorian. În cartea sa – Excelența legii – vorbește despre profesia de jurist și nu neapărat despre ideea de jurist ca profesionist, ci și ca om. Acesta spune că a fi jurist înseamnă a fi profund uman. Pentru mine, umanitatea e într-o legătură indisolubilă cu ideea de bine. Ideea de bine – privită în sens general. Poate de aceea am ales și Facultatea de Drept.
Ioana Livescu: Abnegația ta pentru studiu și, mai ales, dorința de reușită te-au făcut remarcat atât printre colegi, dar și printre profesori. Ce sfaturi le-ai da studenților de la Facultatea de Drept, ca să-și realizeze visul?
Tudor Colțan: În primul rând, nu cred că sunt în masură să ofer sfaturi. Pot să le ofer doar unele fragmente din experiența mea în această facultate. Cred foarte mult că studenții ar trebui să își stabilească o strategie. Cea mai mare problemă a studenților cu care m-am confruntat și eu este: ce profesie să ne alegem după ce terminăm Facultatea de Drept? Sunt multe conferințe sau colocvii care le prezintă studenților profesiile, dar nu cred că asta îi ajută cu adevărat. Eu consider că pentru alegerea profesiei trebuie să crezi în ceva, să crezi în unele valori și trebuie să te identifici cu valorile pe care le vei exercita prin acea profesie. Spre exemplu, dacă la începutul anului întâi credeam că o să fiu judecător, ulterior, după mai multe procese simulate, după unele conferințe, mi-am dat seama că mă identific mai bine cu profesia de avocat. Daca în anul I studenții spun: “suntem prea mici, hai să învățăm”, te trezești în anul IV, chiar înainte de ultima sesiune din viața de student și nu știi pe ce cale să o apuci. Cunosc și eu această problemă, dar mi-am pus această întrebare nu în anul IV, ci în anul II, când am ales profesia de avocat. M-am identificat atunci cu valorile profesiei. Eu consider că sfaturile mele nu pot fi de la persoană la persoană – de la student la student, dar cred că o strategie trebuie stabilită, cred că trebuie să își dorească foarte mult să ajungă ceea ce își doresc, să depună extraordinar de multă muncă. Anul IV este un an de sacrificiu. Trebuie să îți dai seama că pentru a ajunge unde îți dorești trebuie să faci unele sacrificii, iar în cei patru ani de facultate am avut o strategie bine delimitată. Dacă în primii doi ani am dorit să studiez și să aprofundez materia, în următorii doi ani mi-am dorit să înțeleg noțiunile dincolo de partea teoretică. Astfel, mi-am dorit foarte mult să fac practică. Am început cu partea teoretică dintr-o altă perspectivă, din perspectiva practică, iar acesta cred că este un sfat esențial pentru a vedea exact cum se aplică probleme de drept în viața de zi cu zi. Numai în acest mod putem găsi răspunsul la întrebarea: “Ce vom face după ce terminăm Facultatea de Drept?”
Ioana Livescu: Ai spus ca anul IV aduce sacrificii. Ce sacrificii ai făcut tu?
Tudor Colțan: Dacă îmi aduc aminte, într-o discuție cu domnul profesor Stoica, când i-am spus de ideea că în anul IV faci sacrificii, m-a întrebat: “Ce sacrificii? Nu e niciun sacrificiu. Faci ceea ce îți place, vei ajunge avocat și vei exercita o profesie.” Și atunci m-am pus pe gânduri. Eu cred că Facultatea de Drept ne îndreaptă în mod inconștient spre reușită. Dacă în anii de facultate suntem supărați, avem foarte mult de învățat, nu înțelegem de ce trebuie să dăm un examen de licență, dar și să prezentăm lucrarea de licență, când ne uităm la alte facultăți, e mult mai ușor. Sacrificiile vin în mod inerent. Trebuie să ai un stil de viață, un program foarte bine stabilit. Mulți spun că trebuie să înveți 8-10 ore. Nu e adevărat. Consider că e important raportul dintre calitatea studiului și timpul pe care îl aloci. Am făcut zilele trecute o glumă în care spuneam “mulți studenți învață la bibliotecă de li se consumă bateria la telefon”. Mai bine înveți două ore cu o profunzime foarte mare, să te desprinzi de orice sursă de deconcentrare, decât să stai 10-12 ore crezând că așa este bine, dar o mare parte din timp ai făcut altceva. Eu cred foarte mult în studiul calitativ. O altă idee pe care am lansat-o în ultimul timp și la care m-am gândit foarte bine este că astăzi e mai greu să înveți individual. O metodă foarte bună cred că este și rezolvarea în grup a unor grile pentru a face schimb de idei, de opinii. Cred că depinde foarte mult de tine, de cât de mult îți dorești. Aceasta este cheia succesului: dorința de a reuși, care se întemeiază pe două aspecte: ambiția și munca.
Ioana Livescu: Cum a fost examenul de admitere în avocatură? Cred că studenții nu înțeleg prea bine că trebuie să înveţe permanent, constant și responsabil și nu doar în sesiune…
Tudor Colțan: Examenul de admitere în profesie a fost unul inedit. Pentru prima dată, după mulți ani, s-a schimbat structura de examinare. Dacă înainte era o parte grilă, o parte teorie prin sinteză, anul acesta a fost o singură probă cu 100 de grile. Dacă studenții au crezut că va fi mai ușor, nu a fost așa. Grilele sunt, cred eu, un mod inedit de examinare. La prima vedere, mai multe variante de răspuns par un mijloc ajutător, dar eu nu cred că este așa. Grilele sunt complexe și trebuie să știi foarte bine materia, iar când mă refer la materie, mă refer la coduri. Eu zic că generația care a terminat anul acesta a fost generația celor patru coduri. Când am intrat în 2010 la Facultatea de Drept, nici măcar noul Cod Civil nu era adoptat. Am intrat pe patru coduri vechi și am terminat pe patru coduri noi. Grilele nu au fost deloc ușoare, dar au fost foarte mult pe reglementare, pe cod. Întotdeauna am susținut că, atunci cand te apuci de învățat pentru acest examen, trebuie să cunoști foarte bine cele patru coduri. Chiar și profesorii noștri ne spun că studiul pornește de la cod, după aceea aprofundezi cu doctrină și jurisprudență. Ca o concluzie, examenul nu a fost ușor, nici foarte greu, dar a presupus un grad complex de cunoaștere a noțiunilor din cele patru coduri noi.
Ioana Livescu: Cum a fost această schimbare pentru tine? Cum te-ai adaptat?
Tudor Colțan: Am fost bucuros că am avut șansa de a învăța dispozițiile noului Cod civil de la profesioniștii care au colaborat la acest proiect: domnul profesor Baias, domnul profesor Stoica, ulterior, am avut norocul să îl văd și pe domnul profesor Bârsan. Îmi aduc aminte că, pentru mine, cursurile de drept civil erau o plăcere. Nu luam notițe, eram atent la ce se preda folosind doar codul. Pot să spun că domnul profesor Baias are un curs exemplar – pe cod. Ni se explicau dispozițiile noului Cod civil, ni se prezenta situația din trecut, ce a adus nou Codul civil în vigoare, de ce au fost necesare acele adoptări și nu pot să nu admir remarca domnului profesor Stoica: noul Cod civil nu este un cod nou ci “vechiul nou Cod civil”, pentru că majoritatea modificărilor survenite în noul cod sunt, de fapt, constatările doctrinei și jurisprudenței, care au ajuns la o concluzie unanimă și au considerat că unele aspecte care în trecut nu erau reglementate, trebuie să fie reglementate expres. Eu am început să studiez pe noul Cod civil în anul II, când am început studiul drepturilor reale și al obligațiilor. Am studiat inițial pe vechiul cod, iar după o viziune asupra instituțiilor, am reușit în anul II să îmi așez bine bazele teoretice.
Ioana Livescu: În studenție ai trecut prin mai multe activități de voluntariat. Cum pot afla studenții de aceste activități și cum să le trateze?
Tudor Colțan: Eu cred că un bun jurist nu trebuie să stie doar drept. El trebuie să fie un om complex. Întotdeauna am spus că înainte de a fi juriști suntem oameni. Fiind oameni, avem nevoi complexe. Eu cred foarte mult că partea teoretică nu este suficientă să fii un bun jurist, un bun avocat. Este nevoie de mai mult. Aceste elemente le poți cunoaște prin intermediul unor stagii de practică, activități de voluntariat, conferințe, sesiuni de comunicări științifice, procese simulate. Toate acestea formează o sferă unde îți dezvolți anumite abilități. De exemplu, în cadrul proceselor simulate îți dezvolți abilitatea de a vorbi în public, îți depășești tracul, chiar și eu am emoții în cadrul acestui interviu. În cadrul unei sesiuni de comunicări științifice îți poți stabili baza teoretică. Prezinți o lucrare, iar la final primești niște întrebări din public. Ca avocat, nu ai de unde să știi ce întrebări îți va adresa clientul și trebuie să fii mereu pregătit, să ai mereu o viziune bine stabilită despre ce înseamnă să fii jurist. Aceste aspecte le dobândești nu doar din facultate, ci și din activități de voluntariat. Un alt lucru esențial constă în comunicare. În cadrul asociațiilor studențești se dezvoltă tot felul de proiecte care pun bazele unor prietenii între studenți, unor grupuri de lucru. Mereu am susținut că un proiect, o cercetare apropie studenții și pot să creeze idei la comun. Lucrul în echipă este esențial. Cei care consideră că pot face o performanță în acest domeniu fără a cunoaște lucrul în echipă au o idee profund greșită. Pe lângă aceste activități de voluntariat, sunt foarte bune și activitățile extra-curriculare. De exemplu, eu am avut un stagiu de voluntariat la Opera Națională. Am participat la evenimente, am făcut parte din echipa de organizare a unor spectacole, iar astfel am văzut cum este să privești și din alt punct. De multe ori, stând doar la facultate, studiind dreptul, ne rigidizăm, căpătăm o atitudine neflexibilă față de alte aspecte. Un alt tip de voluntariat poate fi și în perioada sărbătorilor. Aceste voluntariate te dezvoltă ca om, nu neapărat ca profesionist. Așa cum spuneam, nu este suficient să știi doar drept pentru a fi un bun jurist. Partea culturală este foarte importantă. De asemenea, orice lansare de carte îți aduce cunoștințe noi. Astăzi, avocatura s-a extins foarte mult în domenii foarte specializate – de exemplu cazul malpraxisului medical, manipularea piețelor de capital. Aceste cunoștințe nu le poți însuși decât prin activități de voluntariat, de exemplu la Consiliul Concurenței sau o instituție a statului.
Ioana Livescu: La voluntariate se adaugă, așa cum spuneai, școli de vară, conferințe, referate, organizații studențești. Și cu distracția din studenție cum rămâne?
Tudor Colțan: De multe ori, această idee – că trebuie să înveți foarte mult în timpul Facultății de Drept și nu îți mai rămâne timp de distracție – cred ca este o idee greșită. Eu m-am distrat foarte mult. Dacă vorbim despre procese simulate, îmi aduc aminte de procesul simulat organizat la sfârșitul anului II de facultate la Păltiniș, iar după procesul simulat am organizat o petrecere unde ne-am simțit foarte bine. Eu cred că se poate îmbina utilul cu plăcutul. Utilul constă într-o conferință, într-un seminar, iar după, urmează o petrecere, după cum bine știm. Dar asta nu înseamnă că doar așa ne putem distra. Dacă studiezi de luni până vineri, weekend-ul e liber și stiu sigur că ne propunem duminică: “de luni mă apuc de învățat”. Niciodată nu facem asta. Luni avem prea multe seminare, marți suntem obosiți, miercuri… și trece saptămâna fără să învățăm nimic și bineînțeles stăm acasă și învățăm în weekend, iar luni ne plângem că a fost weekend, am învățat la civil, nu ne-am distrat deloc. Ei bine, ține de strategie. Dacă ești o persoană responsabilă, îți faci un program de lucru: maxim trei ore pe zi în cadrul saptămânii. Astfel îți rămâne weekend-ul liber în care te poți distra cu prietenii.
Ioana Livescu: Câștigarea bursei oferită de prestigioasa societate de avocaţi STOICA & Asociații, în anul III, a fost o recunoaștere a eforturilor depuse de tine în anii de studenție. Cum a fost această perioadă de practică?
Tudor Colțan: Cred că este cea mai frumoasă experiență din viața de student. Pe lângă activitățile academice desfășurate în cadrul Facultății de Drept, aceasta a venit ca o recunoaștere a unor rezultate. Niciodată nu am fost un student cu 10 pe linie, nici nu cred că mi-am dorit asta, ci mi-am dorit foarte mult să depășesc unele bariere. Îmi aduc aminte că ideea de a face practică mi-a venit în anul II. Seminarele mi se păreau insuficiente, în care rezolvam una-două spețe și rămâneam cu idei nerezolvate, iar a doua zi apăreau alte idei. Astfel am considerat că ar trebui să fac practică. În anul II, nu am lucrat direct în avocatură, ci am început un stagiu de practică în cadrul unei societăți de executori judecătorești. Acolo mi-am dat seama cât de important este să îți respecți obligațiile. Am văzut consecințele nerespectării obligațiilor. Am învățat proceduri și noțiuni pe care nu le cunoșteam (de exemplu bilet la ordin, cambie, poprire), la care, în anul II, nu aveai acces, iar această experiență m-a ajutat. În final, la sfârșitul anului II, îmi aduc aminte că mă aflam în acest birou în cadrul unui interviu cu domnul profesor Stoica. A fost un interviu inedit, aproximativ o oră. Nu au fost aspecte de drept, ci aspecte de viață. Domnul profesor își alege echipa după mai multe criterii. Fiind un desăvârșit profesionist, are capacitatea de a găsi în oameni ceea ce trebuie să aibă un profesionist, un avocat în această casă de avocatură. Printre acele calități, cred că ideea de luptător este cea mai importantă. În Facultatea de Drept, am avut multe victorii, dar și multe înfrângeri, dar important e că am luptat. Dacă în anul I am pășit pe acele trepte cu niște idealuri, cu niște visuri, la sfârșitul celor patru ani mi-am îndeplinit dorința. Acea dorință de a fi un profesionist – în speța – avocat. Dacă lupți pentru ceea ce îți dorești nu ai cum să nu reușești, pentru că luptând depui muncă, ambiție, determinare, iar în final, rezultatul nu este decât succesul desăvârșit.
Ioana Livescu: Echipa STOICA & Asociații, din care faci parte astăzi, este una deosebit de competitivă, fiind condusă domnul profesor Valeriu Stoica şi de doamna Cristiana I. Stoica. Ce e mai important pentru tine: afirmarea individuală sau lucrul în echipă?
Tudor Colțan: Așa cum am spus, clar lucrul în echipă este esențial. Am avut emoții când am pășit în cadrul acestei societăți de avocați pentru că este una cu un renume colosal. Domnul profesor Stoica, alături de doamna Stoica au creat aici o școală de avocatură. Eu cred acum că încă sunt pe băncile facultății. Vin la birou cu o dorință desăvârșită de a învăța ceva. Am norocul să fiu într-o echipă de profesioniști lângă care învăț foarte multe aspecte, nu nepărat teoretice sau practice, ci aspecte care te formează în primul rând ca om. O descriere scurtă se află în cele trei valori ale societății de avocatură: fidelitas, integritas, fortitudo. Aceste valori sunt esențiale nu neapărat într-o profesie ci și în viața de zi cu zi. Integritatea, așa cum spuneam, este o valoare în care cred. Fidelitatea, așa cum spunea domnul profesor Stoica, are mai multe accepțiuni: fidelitatea față de profesie, față de clienți, față de ceea ce îți propui să faci și, nu în ultimul rând, fortitudo – curajul de a învinge unele temeri, de a reuși. Aceasta este o profesie care necesită mult curaj. Nu de multe ori, dacă nu ai curajul să spui ceea ce crezi, cuvintele tale vor rămâne în tăcere. Noțiunea de curaj este într-o legătură cu ideea de luptător și cred cu tărie că societatea noastră de avocatură este o societate de oameni luptători care au reușit în această profesie, deoarece și-au însușit aceste trei valori pe care domnul profesor Stoica și doamna Stoica le-au întipărit în modul nostru de a ne exercita profesia.
Ioana Livescu: Unde te vezi peste cinci ani din punct de vedere profesional?
Tudor Colțan: O întrebare grea, dar bineînțeles că mă văd avocat la STOICA & Asociații și cu o vastă experiență în acest domeniu în care cred. În cinci ani, sper să am tăria să fiu mai curajos, mai responsabil, să acumulez acele noțiuni care sunt esențiale pentru exercitarea profesiei, să fiu fidel față de clienți și să le ofer cunoștințele mele într-un cadru cât mai profesional.
Ioana Livescu: Tudor, îți mulțumesc pentru timpul acordat și te rog un mesaj pentru tinerii studenți al căror vis urmează să se realizeze.
Tudor Colțan: Dacă ar fi să le ofer un sfat, este să creadă foarte mult în ceea ce își doresc. Cred cu adevărat că dacă depun toată munca, toată ambiția, toată determinarea, nu au cum să nu reușească. Mă adresez în special celor din anul IV – este un an greu, dar dacă depuneți tot efortul în acest an de sacrificiu, veți ajunge acolo unde vă doriți. Așa cum spuneam, Facultatea de Drept ne îndreaptă în mod inconștient în direcția bună. Dacă acum ni se pare greu, când vom termina și o să privim privim în spate, vom zâmbi și ne vom da seama cât de important e că am reușit.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
