Secţiuni » Articole » Opinii
OpiniiPovestim cărţiImaginarul dreptului
Condiţii de publicare
 1 comentariu

O viață de judecător. Ep. 19: Rodul întâmplării sau Cherchez toujours la femme
11.02.2015 | Ion TURCU

Secţiuni: Opinii
JURIDICE - In Law We Trust

Să revenim la Georgetown University din Washington, în toamna anului 1994. Într-o seară, primesc la hotel un telefon și o voce cristalină de româncuță se prezintă și explică în ce împrejurări ne-am cunoscut. Regret, eu nu îmi aminteam nimic, dar asta nu avea nicio importanță. Tânăra studentă telefona de la Fondul Monetar Internațional unde se afla în misiune ca interpretă pentru un înalt funcționar al Guvernului României. Ea mi-a explicat că telefonează din sediul F.M.I. pentru că domnii din departamentul legal doresc să mă cunoască, dacă sunt de acord să ne întâlnim în aceeași seară. Eram surprins, constatând că au aflat despre mine, și am bănuit că au vizitat site-ul universității. Presupunerea s-a confirmat. Am răspuns pozitiv și eram excitat la gândul că îi voi cunoaște pe cei ce ne conduc de peste ocean destinele, fără să uite că Ceaușescu a determinat, în bună măsură, rambursarea anticipată a împrumutului acordat de F.M.I. României.

Mi-am propus să folosesc prilejul pentru a dezlega o enigmă stăruitoare, care s-ar putea formula cam așa: „La Washington, în SUA, se află sediile F.M.I. și Băncii Mondiale și totuși crizele economico-financiare au demarat de pe acel teritoriu. De ce?”

M-am îmbarcat într-un Lincoln Continental, bineînțeles negru, și în scurt timp m-am prezentat la departamentul legal, unde am făcut cunoștință cu cei care m-au invitat: domnii Asser și, respectiv, Schiffmann. După un scurt episod protocolar, mi-au predat câteva file tipărite în limba română informându-mă că este textul Legii reorganizării și lichidării judiciare adoptat recent de Senatul României. Interlocutorii mei sugerau, de o manieră transparentă, că își asumă paternitatea textului. Mi-au acordat 24 de ore pentru a emite o opinie cu privire la acest act normativ. Erau informați, mai mult decât puteam bănui, cu privire la persoana și publicistica mea. Am fost uluit când am realizat că informația circulă atât de rapid în capitala Statelor Unite și în America în general. Este adevărat că mă aflam la a doua vizită la Washington și am avut șansa de a întreține contacte atât cu ABA și Law Library of Congress, dar mai ales cu Georgetown University.

Este de înțeles că împrejurările îmi erau ostile. Toată documentarea pe care aș fi putut-o utiliza era peste ocean. Evident că nu aveam cale de întoarcere. M-am străduit să înțeleg textul, mult diferit de Codul Comercial, și să încropesc câteva opinii laudative și critice. După exact 24 de ore mă aflam din nou în biroul domnului Schiffmann care m-a ascultat cu răbdare până la un moment-dat, când a ținut să îmi reproșeze că proiectul, la care a contribuit și domnia sa, este ultra-modern în conținut și în exprimare, ca dovadă că nu conține cuvântul ”faliment”, anacronic și peiorativ.

I-am explicat interlocutorului meu că românii privesc altfel lucrurile. De la Caragiale încoace, falit nu mai este un cuvânt de ocară, ci unul de mare cinste, pentru că, așa cum pleda un personaj din dramaturgia lui Caragiale, a avea faliți este dovada admisibilității României în Europa. Când vom avea și noi, la fel ca Franța, Germania, Austria etc., faliții noștri vom fi demni de a fi primiți în Europa. Un secol și jumătate de istorie nu a schimbat esențial mentalitatea. Putem raporta astăzi cu legitimă mândrie o inflație de falimente.

Apropo de terminologie. Dacă domnul înalt funcționar al F.M.I. consideră că termenul faliment este anacronic, vetust și peiorativ, de ce nu propune domnia sa Congresului SUA înlocuirea termenului BANKRUPTCY, care este și mai infamant pentru că se trage direct din BANCA ROTTA. Aceasta era în Italia medievală o ceremonie în piața publică, unde, cu toporul, se sfărâma o băncuță simbolizând negoțul acelui comerciant. Mi-a răspuns că nimeni, în zilele noastre, nu face această conexiune, iar eu i-am replicat că tot la fel se petrec lucrurile și în România.

Deși ne-am despărțit în termeni mai reci decât anticipasem, domnul Schiffmann nu mi-a purtat pică și m-a invitat la Joint Vienna Institute în 1995 la două seminarii.

prof. univ. dr. Ion TURCU
magistrat-pensionar

Cuvinte cheie: , , , , , , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

1 Comment
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti