Revista Română de Dreptul Muncii nr. 8/2014: Organizaţia Internaţională a Muncii şi dreptul la grevă | Alexandru Ţiclea
19 ianuarie 2015 | Andreea BREBU
Prof. univ. dr. Alexandru Ţiclea a publicat în Revista Română de Dreptul Muncii nr. 8/2014 articolul intitulat „Organizaţia Internaţională a Muncii şi dreptul la grevă”.
Articolul reprezintă o prelucrare a studiului publicat în „Revue internationale du Travail” Volumul 153 din martie, 2014, paginile 31-71, şi vine ca o reacţie privind importanţa dreptului la grevă într-un stat de drept.
Principiul libertăţii sindicale are un istoric relativ recent, până la al doilea Război Mondial şi-a găsit aplicarea în practică în unele din ţările membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii, fără a se regăsi şi într-o reglementare legală. Cu ocazia Conferinţei Organizaţiei Internaţionale a Muncii din 1944, prin Declaraţia de la Philadelphia, libertatea sindicală a fost înscrisă printre principiile fundamentale ce au stat la baza fondării Organizaţiei. Deşi importanţa dreptului la grevă a fost unanim recunoscută, acesta nu a fost expres menţionat ca un răspuns al reglementării libertăţii sindicale, însă evoluţia socială a demonstrat în timp necesitatea construirii unui mecanism care să pună capăt încălcărilor asupra dreptului sindical. Astfel, după numeroase discuţii, a luat naştere Comitetul libertăţii sindicale ce avea ca principal obiectiv soluţionarea plângerilor cu privire la încălcările drepturilor sindicale, prilej în care a fost stabilit în mod explicit şi dreptul la grevă precum şi limitele acestuia. În acest sens, cu prilejul Conferinţei Internaţionale a Muncii din anul 1983, s-a stabilit că fără recunoaşterea dreptului la grevă, principiul libertăţii sindicale nu are niciun sens.
Creşterea economică şi interesul angajatorilor de menţinere a rentabilităţii întreprinderilor au dat naştere la discuţii cu privire la reinterpretarea principiului libertăţii sindicale în care este inclus şi dreptul la grevă, astfel că începutul secolului XXI este marcat de dezacorduri privind dreptul la grevă. Pe de o parte, angajatorii, deşi recunosc un drept general la grevă din interpretarea Convenţiei nr. 87 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, ei atrag atenţia asupra neenunţării în mod concret a acestuia în cadrul Convenţiei. Pe de altă parte, specialiştii în relaţiile profesionale consideră că dreptul lucrătorilor de a se organiza liber într-un sindicat determină inclusiv existenţa dreptului la grevă. În acest context, secolul XXI marchează apropierea de centenarul Organizaţiei Internaţionale a Muncii, deşi într-o mare proporţie problematica de interpretare a libertăţii sindicale şi implicit a dreptului la grevă a rămas identică.
În concluzie, autorul precizează că deşi dreptul la grevă nu a fost consacrat în mod expres în Convenţia nr. 87 sau în alte norme ori prevederi ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii, acesta reprezintă, conform Comitetului pentru Libertatea Sindicală, un drept fundamental al lucrătorilor şi unul din cele mai importante mijloace prin care lucrătorii îşi promovează interesele şi îşi pot apăra interesele economice şi sociale. Cu atât mai mult cu cât dreptul la grevă este consacrat de către Organizaţia Naţiunilor Unite prin Pactul internaţional privind drepturile economice, sociale şi culturale şi de către Consiliul Europei prin Carta socială, iar pe plan naţional, dreptul la grevă este promovat şi apărat prin Constituţia României, Codul Muncii şi alte acte normative.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
