Revista Română de Jurisprudență nr. 2/2013: Implicații ale continuării acțiunii de divorț de către moștenitorii soțului reclamant decedat. Inadvertențe între dispozițiile de drept material și cele de drept procedural | Bogdan Dumitru Moloman, Lazăr Ciprian Ureche
21.01.2015 | Raluca-Andreea TRÎNCĂ-GĂVAN
Inspector Bogdan Dumitru Moloman și avocat Lazăr Ciprian Ureche au publicat în Revista Română de Jurisprudență nr. 2/2013 articolul intitulat: “Implicații ale continuării acțiunii de divorț de către moștenitorii soțului reclamant decedat. Inadvertențe între dispozițiile de drept material și cele de drept procedural”.
În studiul lor, autorii supun analizei problematica continuării acțiunii de divorț de către moștenitorii soțului reclamant, precum și data desfacerii căsătoriei în situația în care soțul reclamant decedează în timpul procesului și moștenitorii săi continuă acțiunea, din prisma necorelărilor normelor civile și procesual civile.
Debutul articolului este dedicat caracterului acțiunii de divorț. Astfel, în viziunea autorilor, întrucât acțiunea de divorț aparține doar soților, aceasta are un caracter strict personal. În acest sens, se afirmă că nici procurorul, în ciuda posibilității conferite de art. 92 alin. (1) CPC de a promova acțiuni civile atunci când este în interesul minorilor, persoanelor puse sub interdicție sau în alte cazuri prevăzute expres de lege, nu poate introduce acțiunea de divorț în numele titularului dreptului, lipsindu-i calitatea procesuală activă.
Autorii ilustrează regula generală existentă în materia divorțului așa cum este ea edictată în art. 925 alin. (1) CPC și anume constatarea de către instanță a încetării căsătoriei și dispunerea închiderii dosarului atunci când unul dintre soți decedează în timpul procesului de divorț, precum și excepția continuării procesului de divorț de către succesorii reclamantului decedat în timpul procesului, atunci când acțiunea de divorț a fost introdusă din culpa exclusivă a soțului pârât.
Autorii nu consideră ca oportună prevederea derogatorie cuprinsă în art. 925 alin. (4) CPC, potrivit căreia data desfacerii căsătoriei în cazul în care acțiunea este continuată de moștenitorii soțului reclamant este cea a introducerii cererii de divorț, fiind de părere că astfel se realizează un tratament diferențiat față de soțul reclamant care continuă procesul până la final, consecințele juridice ale divorțului urmând a se produce în cazul acestuia de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.
În final, autorii opinează că problema neconcordanței între reglementările existente în privința datei desfacerii mariajului, atunci când soțul reclamant decedează în timpul procesului, acțiunea urmând să fie continuată de succesorii săi, nu aduce atingeri intereselor de ordin material, pecuniar, constituind doar cauza unei dezbateri doctrinare rezultate din inadvertențele legiuitorului. Totodată, aceștia consideră de lege ferenda că în situația supusă analizei, căsătoria ar trebui considerată încheiată la data decesului soțului reclamant.
