Vreau sa renunț la mediere!
21 ianuarie 2015 | Cristina CHIVULESCU
Sunt de 6 ani și jumătate într-o frumoasă relație cu medierea. Am pornit cu un entuziasm nebun, cursul părea o revelație, se deschideau căi puțin bătătorite, era o perspectivă minunată. Nu știu de ce, dar am sentimentul că asta s-a întâmplat cu fiecare dintre mediatori.
Numai că, din proprie experiență și din ce aud că se întâmplă altora, odată cu finalizarea cursului, bula de entuziasm se sparge, de fapt nu, se micșorează… pentru că, din momentul în care termini cursul, toată lumea se așteaptă să fie preluată de un sistem bine pus la punct, să i se spună ce are de făcut, cum să medieze, cum să se organizeze… eh, numai că exact din acest punct lucrurile, din roz cum erau, încep să devină un roz murdar și apoi ușor ușor capătă umbre negre.
După vreo jumătate de an de la finalizarea cursurilor, vine un punct în care mulți proaspeți mediatori spun: Vreau să renunț la mediere! Deh, formatorilor nu le pasă, ei și-au luat banii pe curs… mai găsesc și alți entuziaști pe parcurs. Consiliul și-a primit banii pe autorizare, te informează că mai achiți ceva și pentru suspendare și-ai scăpat și de ei…
Nu-i întreabă nimeni pe acești dez-entuziasmați: dar ce-i, mediatorule? Așa repede te demoralizezi? Care-i buba?
Pentru că, la Constanța, s-au format foarte mulți mediatori în ultima perioadă, am avut ocazia să vorbesc cu ei și să-i întreb de ce renunță atât de ușor. Păi de ce? Pentru că așteptările lor sunt imense, iar ceea ce întâlnesc în realitate îi dezamăgește mult prea timpuriu.
Autorizarea? O aventură! Trebuie să consulți colegi, să te perpelești săptămâni pe lângă un dosar, până să îți primești în sfârșit acea autorizare în care îți pui atâtea speranțe.
Sediul? Sigur, trebuie să fie frumos, profesionist, investești, pui suflet, ești sigur că cei ce-ți vor trece pragul vor fi impresionați… Plătești vreo 4-5 luni de chirie și apoi… măsori din nou nivelul de entuziasm. Spre 0???
Acestea ca acestea… Dar unde sunt medierile? Două medieri în 3 luni?? Hm… Cred că din punctul acesta a mai rămas entuziasm pentru vreo 3-4 luni… Îți spui că ți-ar place să faci câte o mediere în fiecare zi. Nu, ai putea face față chiar la două… și îți dai seama că e un vis prea frumos. Însă, vine vremea unui bilanț, când realizezi că e mult prea puțin ceea ce s-a întâmplat în realitate. Și atunci îți pui pentru prima oară problema să renunți. Și începi să cauți vinovați. Consiliul, legea, judecătorii, polițiștii, sistemul, gândirea românilor? Da, da, e clar… renunți. Nu te poți lupta cu asemenea somități care stau în calea medierilor tale!
Sau… cauți soluții… și lupți!
Numai că lupta asta nu se poate face decât organizat. Și-ar trebui o organizare din aceea aproape de tip japonez. În momentul acesta, eu văd marea de mediatori ca pe o masă amorfă, cu câteva zeci de voci care încearcă să strige: „haideți să facem ceva” și mii de mâini care încearcă să astupe aceste guri care vorbesc.
Ne trebuie PROIECTE, asta e clar. Dacă vrem schimbare, trebuie să lucrăm pe proiecte. Nu lupte, nu orgolii, nu depresii. Ne trebuie o Lege a medierii cu adevărat funcțională, proiecte de promovare la nivel național și, mai ales, la nivel local, parteneriate, discuții și lista proiectelor ar putea continua.
Pentru ca proiectele să nu rămână doar pe hârtie, ne trebuie OAMENI. Serioși, organizatori desăvârșiți, cărora să le pese de mediere și mai puțin de propriile interese. Dacă avem nouă oameni în fruntea Consiliului, nu am rezolvat totul. De aici începem! Ei trebuie doar să ne arate Nordul, să ne coordoneze. Noi, la nivel local, trebuie să punem proiectele în practică, cu ENTUZIASM.
Se vorbește de descentralizare. Imediat apar voci care ne spun: ne costă prea mult! Dacă nu o facem, ne va costa și mai mult! Adică vom rămâne ca și până acum. Un corp amorf cu cele câteva voci care încearcă să spună ceva, acoperite de mâini. Cine se gândește că în fiecare județ va exista un sediu și un aparat administrativ ca cel al Barourilor, de exemplu, se gândește prea departe. Cât timp nu se câștigă din mediere, organizarea locală va trebui să fie AUSTERĂ. Iar cei care își asumă rolul de lider local al medierii ar trebui să pună serios osul la treabă.
De asemenea, ne trebuie un BRAND. Iar brandul nu se construiește doar cu un logo, cu un slogan și un clip publicitar. Este o muncă pe care trebuie să o facem cu toții. Pozitiv, în aceeași direcție, entuziaști! Înseamnă promovare permanentă, idei noi, lucru în echipă și atunci cred că nici nu va mai fi nevoie să scriem în lege că informarea privind medierea este obligatorie. Oamenii chiar vor alege calea medierii, dar numai dacă vor fi convinși că este o alternativă serioasă la instanță. Doar noi îi putem convinge! În acel moment, cred că vor fi din ce în ce mai puțini colegi mediatori care să spună: „Vreau să renunț la mediere!”.
Mediator Cristina CHIVULESCU
Director departament Mediere În cadrul Asociației Centrul de Mediere Constanța – membră a UCMR
Formator – formare inițială și continuă în mediere în cadrul școlii de formare FMMM
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
