România la CEDO: cauza pendinte Lupu și alții. Indemnizația de creștere unică pentru gemeni, RIL, efect retroactiv al dreptului la indemnizație pentru fiecare copil, egalitatea în drepturi fundamentale. UPDATE: împăcare (3.000 euro/cerere)
30 ianuarie 2017 | Mihaela MAZILU-BABEL
Mihaela Mazilu-Babel
30 ianuarie 2017: Curtea a radiat – în februarie 2016 – patru cereri rezumate mai jos (din cele cinci) datorită împăcării părților, Guvernul României oferind câte 3.000 de euro pentru fiecare reclamant – mamă sau tată.
A mai rămas cererea nr. 52313/14 (1.5. mai jos).
:: decizia CEDO, decizia CEDO, decizia CEDO și decizia CEDO
***
20 ianuarie 2016: SECȚIA A TREIA, CEDO
Cererea nr. 42700/13
Manole LUPU împotriva României
și 4 alte cereri
1. Situația de fapt (așa cum a fost prezentată de către reclamanți și reclamante)
Toți reclamanții sunt părinți de gemeni născuți între 2006 și 2009. Aceștia au beneficiat de o unică indemnizație de creștere a copiilor.
Reclamanții nu au contestat deciziile administrative prin care o singură indemnizație a fost acordată deoarece, potrivit OUG nr. 148/2005 (privind acordarea de indemnizații de creștere), nu era posibil ca părinții de gemeni să primească o indemnizație pentru fiecare copil în parte. La 10 iunie 2009, ordonanța a fost modificată, iar noua legislație prevede că o indemnizație de creștere ar trebui acordată pentru fiecare copil rezultat dintr-o sarcină multiplă.
Luând act de jurisprudența divergentă rezultată din interpretarea Ordonanței de urgență înainte de modificarea ei, ICCJ a emis o decizie într-un recurs în interesul legii (RIL) promovat în 2011, prin care s-a conferit o nouă interpretare dispozițiilor inițiale ale Ordonanței de urgență.
După RIL-ul care a recunoscut un drept retroactiv pentru indemnizația de creștere pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină multiplă între 1 ianuarie 2006 și 17 iunie 2009, reclamanții s-au considerat eligibili în a primi retroactiv câte o indemnizație de creștere pentru fiecare dintre gemenii lor. Prin urmare, aceștia au sesizat autoritățile administrative competente, solicitând plata retroactivă a indemnizației de creștere pentru al doilea copil-geamăn – cereri care au fost respinse. Reclamanții au atacat în instanță deciziile de acordare a indemnizației. Instanțele judecătorești naționale au respins acțiunile reclamanților ca fiind prescrise, deoarece deciziile nu au fost contestate în termenul legal.
1.1. Cererea nr. 42700/13
Reclamantul este un tată de gemeni născuți la 18 august 2007. Prin decizia administrativă din 16 septembrie 2007, Agenția Județeană de Prestații Sociale Teleorman a acordat o singură indemnizație de creștere pentru copii. Reclamantul și soția sa au depus o cerere la AJPS Teleorman pentru a obține emiterea unei noi decizii prin care să se acorde câte o indemnizație de creștere pentru fiecare copil geamăn. La 9 septembrie 2009, au primit o scrisoare de la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, informându-i că cererea lor a fost respinsă, deoarece decizia din 16 septembrie 2007 a fost emisă în conformitate cu legislația în vigoare.
După RIL, reclamantul și soția sa au introdus o acțiune civilă pentru a obține retroactiv, de la data atribuirii primei indemnizații, o a doua indemnizație de creștere pentru cel de-al doilea copil pentru perioada cuprinsă între 1 septembrie 2007 (data la care mama a intrat în concediu de maternitate) și 17 iunie 2009 (data la care OUG nr. 148/2005 a fost modificată prin Legea nr. 239/2009).
La 28 iunie 2012, Tribunalul Județean Teleorman a admis acțiunea lor, considerând că aceștia aveau dreptul la plata retroactivă a unei indemnizații de creștere pentru al doilea copil. Tribunalul și-a întemeiat hotărârea pe Decizia nr. 26/2011 a ICCJ și a respins excepția referitoare la faptul că reclamanții nu au respectat termenul de introducere a acțunii, excepție ridicată de Agenția Teleorman pentru Prestații Sociale, statuând că ÎCCJ a recunoscut un drept retroactiv pentru o indemnizație de creștere de fiecare copil născut dintr-o sarcină multiplă.
Hotărârea a fost atacată de către entitatea administrativă. Printr-o decizie definitivă din 28 martie 2013, Curtea de Apel București a respins acțiunea reclamanților, deoarece aceștia nu au atacat în instanță decizia administrativă din 2007.
1.2. Cererea nr. 76773/13
Reclamanta este o mamă de gemeni născuți la 28 iunie 2006. Prin decizia din 30 decembrie 2006, Agenția Județeană de Prestații Sociale Prahova a acordat indemnizația de creștere solicitată doar pentru un copil și printr-o decizie din 1 iulie 2008 a prelungit alocația.
Potrivit reclamantei, prima decizie nu i-a fost comunicată și a doua decizie a fost comunicată abia la 8 decembrie 2011.
Reclamanta a contestat a doua decizie la 19 decembrie 2011. Agenția pentru Prestații Sociale Prahova a respins contestația reclamantei.
La data de 9 februarie 2012, reclamanta a introdus o acțiune civilă pe rolul Tribunalului Prahova cu scopul de a obține anularea deciziei din 1 iulie 2008. S-a solicitat, de asemenea, plata retroactivă a unei indemnizații de creștere pentru fiecare dintre copiii ei gemeni.
La 1 noiembrie 2012, instanța a respins acțiunea reclamantului pe motiv că aceasta nu a fost introdusă în termenul legal. Reclamanta a introdus recurs. La 4 iunie 2013, Curtea de Apel Ploiești a respins recursul reclamantului, menținând hotărârea instanței de fond.
1.3. Cererea nr. 13438/14
Reclamanta este o mamă de gemeni născuți pe 26 august 2006. La 13 octombrie 2006, Agenția Neamț pentru Prestații Sociale a emis o decizie prin care a acordat o indemnizație de creștere unică pentru ambii copii. Reclamanta nu a contestat această decizie.
După RIL-ul ÎCCJ din 2011, reclamanta a formulat o nouă cerere pentru plata retroactivă a unei indemnizații de creștere pentru cel de-al doilea copil.
La 11 octombrie 2012, Agenția Neamț pentru Prestații Sociale a respins cererea sa pentru motivul că RIL-ul ÎCCJ nu este obligatoriul pentru entitățile administrative, ci doar pentru instanțele judecătorești.
Reclamanta a introdus o acțiune civilă împotriva Agenției Neamț pentru Prestații Sociale la instanța competentă. La 15 noiembrie 2013, Curtea de Apel Bacău a respins acțiunea pe motiv că reclamanta nu a contestat în termen decizia din 13 octombrie 2006 și arătând că decizia pronunțată de ÎCCJ în cadrul unui recurs în interesul legii nu are un efect retroactiv.
1.4. Cererea nr. 35275/14
Reclamanta este o mamă de gemeni născuți la 24 februarie 2007. Doar o unică indemnizație de creștere i-a fost acordată printr-o decizie administrativă din 13 iulie 2007.
Reclamanta a introdus o acțiune în 2011, încercând să obțină retroactiv, de la data atribuirii primei indemnizații, indemnizația pentru cel de-al doilea copil pentru perioada cuprinsă între 1 iunie 2007 și 24 februarie 2009.
Printr-o hotărâre din 28 mai 2012, Tribunalul Cluj a admis în parte cererea și a acordat indemnizația de creștere pentru perioada 22 noiembrie 2008 – 24 februarie 2009. Acesta a respins cererea de indemnizație de creștere pentru perioada cuprinsă între 1 iunie 2007 și 21 noiembrie 2008 pentru motivul că reclamanta nu a respectat termenul legal de introducere a unei acțiuni.
Ambele părți au introdus recurs. Printr-o decizie din 28 octombrie 2013, Curtea de Apel Cluj a admis recursul reclamantei. Curtea de Apel a considerat că termenul de prescripție a pornit de la publicarea în Monitorul Oficial al României a deciziei nr. 26/2011 a ÎCCJ. Prin urmare, a casat hotărârea și a trimis dosarul spre rejudecare. În rejudecare, Tribunalul Cluj a acordat indemnizația de creștere pentru întreaga perioadă solicitată de reclamantă. Agenția Județeană de Prestații Sociale Cluj a formulat recurs, invocând faptul că reclamanta nu a introdus cererea sa în termenul legal.
Printr-o decizie definitivă din 28 octombrie 2013, Curtea de Apel Cluj a admis recursul A.J.P.S. Cluj și a respins cererea reclamantei pentru întreaga perioadă, inclusiv în perioada pentru care a fost acordat inițial indemnizația (22 noiembrie 2008 și 24 februarie 2009). Instanța de recurs a invocat din oficiu faptul că reclamanta nu a contestat decizia administrativă din 13 iulie 2007.
Reiese din dosar că această obiecție nu a fost supusă dezbaterii părților, în niciun stadiu al procedurii.
La 17 decembrie 2013, reclamanta a depus o cerere la Curtea de Apel Cluj pentru a primi o copie a deciziei finale. Ea a primit copia la 19 decembrie 2013.
Reclamanta a introdus o acțiune în revizuire, cale de atac extraordinară, arătând că Curtea de Apel Cluj a acordat celeilalte părți mai mult decât a cerut. La 3 martie 2014, un complet format din trei judecători, dintre care doi erau și cei care au soluționat recursul, a respins revizuirea. A fost respinsă cererea reclamantei de recuzare a celor doi judecători.
1.5. Cererea nr. 52313/14
Reclamanta este o mamă de gemeni născuți la 16 ianuarie 2008. La 15 aprilie 2008, Agenția Județeană de Prestații Sociale Argeș a emis o decizie administrativă prin care a acordat o unică indemnizație de creștere pentru ambii copii. Reclamanta a contestat această decizie în fața Tribunalului Argeș. Prin hotărârea pronunțată la 13 noiembrie 2009, Tribunalul a admis cererea și a acordat o indemnizație de creștere pentru fiecare dintre gemeni. Acesta a respins obiecția Agenției cu privire la faptul că reclamanta nu a respectat termenul legal pentru contestarea deciziei administrative.
Agenția a introdus recurs. La 31 martie 2010, Curtea de Apel Pitești a admis recursul și a respins cererea reclamantei, deoarece s-a considerat că reclamanta nu a urmat procedura prealabilă pentru contestarea deciziilor administrative instituită de Legea nr. 554/2004. Mai mult decât atât, Curtea de Apel Pitești a menționat, în cuprinsul hotărârii, că decizia administrativă a fost emisă în conformitate cu legea aplicabilă la momentul respectiv. Modificările aduse OUG nr. 148/2005, în 2009, nu pot fi aplicate cu efect retroactiv.
După RIL, la 18 iulie 2012, reclamanta a introdus o acțiune civilă împotriva Agenția Județeană de Prestații Sociale Argeș, solicitând plata indemnizației pentru al doilea copil pentru perioada dintre 27 februarie 2008 și 18 iunie 2009.
Printr-o hotărâre definitivă din 21 ianuarie 2014, Curtea de Apel Pitești a respins cererea reclamantei pe motiv de autoritate de lucru judecat, având în vedere că o cerere similară a fost respinsă prin decizia sa din 31 martie 2010.
2. Capete de cerere:
2.1. Capete comune
Reclamanții se plâng, în temeiul articolului 6 § 1 și articolului 1 din Protocolul 1 la Convenției – citit singur sau în coroborare cu articolul 14 din Convenția-, de faptul că procedurile inițiate, după ce ÎCCJ a pronunțat RIL-ul pertinent, au fost soluționate în mod incorect, deoarece instanțele judecătorești au respins în mod eronat pretențiile lor legate de indemnizația de creștere pentru cel de-al doilea copil născut dintr-o sarcină gemelară și nu au luat în considerare efectul obligatoriu al interpretării date de către instanța supremă, arătând totodată și faptul că cele mai multe dintre instanțe au permis acordarea de creanțe similare cu cele solicitate de ei. Reclamanții afirmă că au fost privați pe nedrept de dreptul lor la indemnizațiile aferente și discriminați în comparație cu alți părinți de copii gemeni cărora le-au fost acordate indemnizațiile aferente.
2.2. Capăt specific
Reclamanta din a patra cerere (nr. 35275/14) a invocat separat încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la pretinsa inechitate a procedurilor. Ea invocă în special că:
(i) s-a aflat în imposibilitatea de a depune observații cu privire la excepția de lipsă a plângerii prealabile, deoarece obiecția a fost ridicată din oficiu de către Curtea de Apel Cluj și numai în motivarea deciziei sale finale din 28 octombrie 2013;
(ii) instanța care a examinat cererea în revizuire nu a fost imparțială, întrucât doi dintre judecătorii care au pronunțat decizia în recurs au examinat, de asemenea, și revizuirea introdusă împotriva acelui recurs.
3. Întrebări adresate părților:
3.1. Întrebări comune:
1. A fost principiul securității juridice, astfel cum a fost dezvoltat în jurisprudența Curții în interpretarea articolului 6 din Convenție, respectat de către instanțele naționale?
2. Au beneficiat reclamanții de un proces echitabil în stabilirea drepturilor și obligațiilor civile, în conformitate cu articolul 6 § 1 al Convenției citit singur sau în coroborare cu articolul 14 al Convenției, în măsura în care acțiuni similare în fața instanțelor naționale, în ceea ce privește atribuirea de indemnizații de creștere la părinții copiilor născuți din sarcini multiple, au avut rezultate diferite?
3. Având în vedere coexistența unor decizii definitive contradictorii pronunțate de instanțele judecătorești naționale ce au competența de a se pronunța în recurs cu privire la cereri identice, oferă legislația națională un mecanism eficient pentru a preîntâmpina/soluționa unitar astfel de neconcordanțe?
Guvernul este invitat să depună textul integral al deciziilor din recurs pronunțate în cauze similare cu cele ale reclamanților.
4. A existat o ingerință în respectarea bunurilor reclamanților, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție?
5. Au fost reclamanții supuși unui tratament discriminatoriu contrar articolului 14 din Convenție, coroborat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1, având în vedere că alți părinți de gemeni au avut dreptul de a beneficia de indemnizație de creștere pentru fiecare copil, drept recunoscut de deciziile finale ale instanțelor judecătorești?
3.2. Întrebări specifice:
Reclamanta din a patra cerere (nr. 35275/14) a beneficiat de un proces echitabil în stabilirea drepturilor și obligațiilor sale civile, în conformitate cu articolul 6 § 1 din Convenție, luând în considerare, în special, faptul că:
(i) ea nu a avut posibilitatea de a-și exprima poziția în legătură cu excepția lipsei plângerii prealabile invocată de instanță din oficiu, pentru prima dată în recurs;
(ii) doi dintre judecătorii care au pronunțat decizia în recurs au examinat și revizuirea formulată împotriva acestei decizii?
Mihaela MAZILU-BABEL
Doctorand, Facultatea de Drept și Ştiințe Sociale, Universitatea din Craiova
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
