Secţiuni » Arii de practică » Business » Insolvenţă
Insolvenţă
DezbateriCărţiProfesionişti
4 comentarii

Legea privind insolvența persoanelor fizice


26.01.2015 | Horatius DUMBRAVĂ
Secţiuni: Insolvență, Opinii
JURIDICE - In Law We Trust

A se vedea și dezbaterea juridică din 29 septembrie 2014, cu titlul: Insolvența persoanei fizice, locul unde partenerul debitorului este înrudit cu creditorul, din cadrul proiectului Dezbateri juridice.

Luni, 26 ianuarie 2015, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a luat în discuţie intenţia Parlamentului de a adopta Legea insolvenţei persoanei fizice.

Este atributul legiuitorului de a adopta acele acte normative pe care le consideră apte să reglementeze raporturi sociale.

Trebuie însă spus foarte clar, pentru ca cetăţenii să ştie: Legea insolvenţei persoanelor fizice, aşa cum arată cele patru proiecte de Lege în Parlament, nu rezolvă problemele grave sociale şi economice cu care se confruntă zeci de mii de cetăţeni români, în special cei care au datorii bancare sau se confruntă cu insurmontabile dificultăţi (şomaj, lipsă de venituri, familii numeroase etc).

Dimpotrivă, românii trebuie să ştie că insolvenţa reprezintă ultima soluţie, şi cea mai gravă, la care trebuie să apeleze atunci când nu fac faţă datoriilor în raport cu veniturile pe care le au. Iată de ce:
– Insolvenţa reprezintă un veritabil cazier, un stigmat pe care persoana fizică îl va suporta o perioadă lungă, dacă nu o viaţă întreagă. Orice intenţie de angajare pe piaţa muncii, obţinerea unui credit, ori cumpărarea unui produs în rate va fi greu, dacă nu imposibil de obţinut odată ce persoana este sau a fost în insolvenţă, pentru că aceste informaţii vor fi accesate de angajatori, de creditori;
– Insolvenţa reprezintă pentru persoana fizică şi un stigmat social, pentru vecini, prieteni, cei apropiaţi: o sursă de neîncredere, de respingere socială, în lipsa unor mecanisme adecvate asociate care să prevină astfel de situaţii;
– Insolvenţa persoanei fizice nu priveşte doar imposibilitatea de a plăti ratele la bănci, ci poate cuprinde o sferă mult mai largă de persoane fizice, spre exemplu, cele care nu-şi pot plăti impozitele şi celelalte taxe datorate bugetului local, întreţinerea pentru cheltuieli de bloc (personale şi comune), în relaţiile ca şi consumator cu un contractor (achiziţionarea unui frigider şi televizor, spre exemplu);
– Persoana fizică aflată în insolvenţă este o veritabilă persoană cu capacitate de exerciţiu restrânsă. Averea întreagă îi va fi gestionată de o altă persoană: nu va putea să-şi achiziţioneze, spre exemplu, bunuri personale de o anumită valoare, inclusiv veniturile alocate familiei (copiilor, spre exemplu) vor fi filtrare de o persoană străină de familie, vacanţele/excursiile în ţară sau în afara ţării nu vor putea fi făcute fără o justificare faţă de această persoană ce-i va gestiona bunurile.
– Cei apropiaţi, membrii familiei persoanei fizice ce a intrat în insolvenţă, vor avea de suferit, stigmatul social extinzându-se şi asupra acestora.

În niciun caz insolvenţa persoanelor fizice nu le va rezolva situaţia creditelor la bănci. Statul român trebuie să se gândească la alte măsuri pentru a preveni veritabilul jaf la care au fost supuşi cetăţenii români, debitori la bănci. Fie cum a făcut Croaţia – conversia pe timp de un an la cursul iniţial al leului cu francul, fie chiar prin declanşarea unor anchete penale de amploare, aşa cum s-a întâmplat în Ungaria. Fără discuţie că sunt mult prea multe coincidenţe în spaţiul est european, ţări emergente ţărilor dezvoltate din Uniunea Europeană: ar putea fi vorba de grupuri organizate infracţionale transfrontaliere, iar statul român are datoria să cerceteze dacă nu cumva cetăţenii români au căzut pradă unor astfel de grupuri infracţionale.

Revenind la proiectele de Lege privind insolvenţa persoanelor fizice, este evident, lucru de altfel constatat de Consiliul Legislativ, că aceste proiecte sunt prost scrise. De altfel, dintr-o simplă citire a proiectului de Lege rezultă că se impune revizuirea drastică a propunerii legislative.

Un proiect de o asemenea importanţă capitală nu poate fi gândit fără un studiu de impact: câte astfel de posibile cazuri ar putea ajunge în faţa judecătorului? Infrastructura şi schemele de personal ale instanţelor ar putea rezista la o asemenea avalanşă de zeci de mii sau sute de mii de cauze, aşa cum se vehiculează în studiile de specialitate economică? S-ar putea să asistăm la tot ce s-a întâmplat deja cu celebrele deja taxe auto sau litigii de muncă: schimbări legislative peste noapte cu consecinţa că și acum se judecă ani de zile litigii pe rolul instanţelor. Oare nu vor pierde şi creditorii şi debitorii persoane fizice, prin durata prelungită a acestor proceduri, pentru că instanţele sunt foarte încărcate şi aşa şi se va ajunge la concluzia că, în fapt, s-a adâncit problema economică cu care se confruntă persoana fizică?

O soluţie, pentru protecţia şi ajutorul adecvat pe care statul să-l dea cetăţeanului, este aceea a prevederii unei proceduri prealabile, care să fie parcursă până la declararea unei persoane fizice, de către un judecător, ca fiind în insolvenţă.

În plus, ar trebui văzut cum funcţionează astfel de legi în ţările Uniunii Europene, care au o asemenea legislaţie, pentru a reflecta asupra celei mai bune soluţii pentru cetăţenii români. Spre exemplu, în Germania este prevăzută o procedură extrajudiciară tocmai pentru a proteja cetăţeanul ameninţat de insolvenţă şi doar dacă această procedură a eşuat, persoana în cauză ajunge în faţa judecătorului. În Franţa, procedura se desfăşoară numai după parcurgerea unei proceduri prealabile extrajudiciare gratuite, în faţa „comisiei pentru populaţia îndatorată”, la Banca Centrală franceză. De altfel, legea franceză pune un accent puternic pe negocierea unui plan de rambursare amiabil, înainte de luarea altor măsuri suplimentare în cadrul procedurii falimentului. În Olanda, de asemenea, trebuie parcursă o procedură extrajudiciară, respectiv completarea unei declaraţii de către municipalitate, care să evidenţieze faptul că au existat încercări de a ajunge la o soluţionare amiabilă.

Consiliul Superior al Magistraturii nu se opune unei asemenea legi, nici nu este atributul lui de a pune în discuţie adoptarea unui act normativ. Însă, nu poate să nu tragă un semnal de alarmă cu privire la faptul că, în astfel de situaţii, fără o matură chibzuinţă, graba poate aduce mai multe prejudicii cetăţenilor, cărora le este adresat proiectul de Lege, decât beneficii.

E nevoie de a gândi „plase de siguranţă” pentru cetăţeni, inclusiv măsuri asociate, de a face faţă unei situaţii nedorite, cea a insolvenţei. Iar pentru asta trebuie ca toate instituţiile implicate, nu doar Ministerul Justiţiei, Consiliul Superior al Magistraturii, dar şi ANAF, Ministerul Finanţelor Publice, Banca Naţională a României să găsească instrumente apte pentru a proteja cetăţenii.

Jud. Horațius DUMBRAVĂ
Membru CSM

Cuvinte cheie: , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

4 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑
Secţiuni          Noutăţi     Interviuri     Comunicate profesionişti        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie         Arii de practică          Note de studiu     Studii
 
© 2003-2023 J JURIDICE.ro