Iulia Motoc: Citarea unei decizii CEDO nu este o garanție pentru o decizie justă
27 ianuarie 2015 | Alina MATEI
Alina Matei: Doamna Profesor, vă mulțumesc pentru că ați acceptat să acordați un interviu pentru utilizatorii JURIDICE.ro. A trecut un an de când ați fost numită judecătorul României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Cum a fost această perioadă?
Iulia Motoc: Un an similar cu al oricărui judecător CEDO astăzi. Un număr foarte mare de dosare de soluționat la nivelul Camerei a III-a, unde sunt judecător. Am făcut parte din compoziția a șapte Mari Camere, unde, așa cum știți, se soluționează probleme de o mare complexitate juridică, din diferite grupuri de lucruri și paneluri ale Curții. Activitatea de judecător CEDO este deosebit de intensă. Mai mult decât atât, cred că sunt un judecător foarte activ. În toate mediile internaționale în care am lucrat, am crezut că România și reprezentanții săi trebuie să iasă din provincialism.
Alina Matei: Cum se pregătesc ședințele de judecată? Dar discuțiile cu judecătorii din complet?
Iulia Motoc: Există diferențe notabile între modul în care este pregătită o ședință de judecată pentru Cameră și cele pentru Marea Cameră.
Pregătirea ședințelor de judecată este una complexă și din cauza rolului pe care îl are judecătorul național la CEDO. În cele mai multe cazuri judecate în Cameră, judecătorul național este și raportor în cazurile care se referă la statul care l-a desemnat. Acest lucru este imposibil pentru Statele care au un număr mare de cauze, cum este și România, unde toți judecătorii Camerei a III-a pot fi raportori. Rolul judecătorului național este fundamental pentru că este singurul judecător care stăpânește sistemul juridic al statului pe care îl reprezintă. În ipoteza în care nu este raportor, el face parte întotdeauna din completul de judecată, cu excepția cunoscută a cazurilor în care se recuză.
Ședințele de judecată sunt rezultatul unui proces foarte laborios. Voi rezuma aici numai etapa după comunicarea unui caz. Judecătorul raportor studiază dosarul și indică grefei modul în care acesta trebuie soluționat și redactat. Sunt cazuri în care judecătorii CEDO scriu singuri proiectele de decizii și hotărâri. Sunt cazurile ideale, pentru că mi se pare cel mai important lucru ca raționamentul juridic să fie exprimat cu finețea și subtilitatea juridică pe care numai un judecător poate să o aibă. Din păcate, numărul foarte mare de cazuri nu permite acest lucru. După redactarea proiectului, există în interiorul grefei un control al calității hotărârii, care, de multe ori, se rezumă la citarea corespunzătoare a precedentelor. Într-o ultimă fază, judecătorul raportor studiază proiectul de decizie sau hotărâre și îi aduce modificări. El este apoi supus dezbaterii în Cameră.
În cazurile supuse Marii Camere, judecătorul național nu este niciodată judecător raportor. Această diferență se datorează, în parte, și faptului că majoritatea cazurilor supuse soluționării Marii Camere au fost deja decise de Cameră, dar Panelul Marii Camera a decis că judecarea lor trebuie reluată de Marea Cameră. Logic, judecătorul național, fiind judecător raportor în Cameră, nu mai poate îndeplini aceeași funcție în Cameră. Dacă audierea publică este excepțională în cazurile soluționate de Cameră, ea este regula în cazurile Marii Camere. Dezbaterile publice, pledoariile părților influențează mult deliberările și, în ultimă instanță, decizia Marii Camere, care este compusă, așa cum știți, din 17 judecători.
Studiul și cercetarea necesare unui judecător atât pentru dosarele de Cameră, dar în special pentru cele de Marea Cameră sunt deosebit de extinse.
Alina Matei: Venirea la CEDO s-a făcut după trei ani ca și judecător la Curtea Constituțională. De altfel, în motivările deciziilor Curții Constituționale, raportarea la hotărârile CEDO este prezentă. Pentru judecători, fie ei naționali sau constituționali, cât de importantă este cunoașterea jurisprudenței CEDO? O hotărâre a unui judecător în care observi referiri la jurisprudența Curții Europene poate liniști.
Iulia Motoc: Cred că este recunoscută în România importanța cunoașterii jurisprudenței CEDO. Există relativ multe citări ale jurisprudenței CEDO în practica instanțelor. Problema este că nu întotdeauna se citează cazurile potrivite, ceea ce sugerează că nu există o cunoaștere în profunzime a acestei jurisprundențe. Citarea unei decizii CEDO nu este o garanție pentru o decizie justă sau o decizie în conformitate cu practica CEDO. Trebuie să folosești raționamentele juridice pertinente cu citarea expresă sau fără citarea expresă a CEDO. Probabil că acest lucru este cel mai dificil.
Alina Matei: Cred că materia de drepturile omului, jurisprudența CEDO, CJUE se fac azi la INM într-o proporție destul de apropiată de materiile clasice (civil, procedură civilă, penal, procedură penală). De asemenea, multe seminarii destinate formării profesionale continue a magistraților se desfășoară în mod constant. Ca judecător la CEDO, din ce unghi trebuie să privească judecătorul național Convenția, hotărârile Curții Europene, din perspectiva motivării hotărârilor?
Iulia Motoc: În primul rând, atunci când se soluționează cauze care implică drepturi și libertăți fundamentale, judecătorul național ar trebuie să înceapă prin a se documenta în mod temeinic asupra practicii CEDO, având în vedere prevederile art. 20 din Constituție. Probabil că ar fi util să citească aceste hotărâri și, mai ales, ultimele hotărâri în materie. Orice jurist trebuie să citească mai întâi o decizie și apoi comentarii sau referințe la acea decizie. Din păcate, uneori lucrurile nu se întâmplă așa în România, și nu numai, și de aici lipsa de înțelegere corectă a jurisprundenței CEDO.
Alina Matei: România, și nu doar România, a fost condamnată pentru încălcarea termenului rezonabil al judecării proceselor. Adică, judecătorii naționali judecă într-un timp prea mare. Dar și timpul în care judecă o cauză Curtea Europeană a Drepturilor Omului este mare, se întinde pe ani. Adică se sancționează un stat pentru că judecă într-un interval prea larg de timp, dar Curtea care sancționează această încălcare o face, la rândul ei, într-un ritm neoptim. Cum explicați acest paradox?
Iulia Motoc: Este o întrebare frecventă. Și răspunsul este cunoscut. CEDO a devenit ”victimă a propriului succes”, având pe rol, după anii 1990, un număr foarte mare de cazuri pe care nu avea capacitatea să le soluționeze. După adoptarea Protocolului 14, introducerea filtrajului, a cazurilor de inadmisibilitate judecate de un singur judecător, numărul cazurilor a scăzut considerabil. Dezavantajul este că deciziile de inadmisibilitate a unui singur judecător nu sunt motivate astăzi.
Alina Matei: Sunteți un judecător cool, ca și imagine. Ați scris pe blog, aveți pagină de Facebook. Care este rolul Internetului într-o societate, cu o privire specială asupra mediului juridic?
Iulia Motoc: Numărul de bloguri juridice a crescut foarte mult. Fiecare revistă juridică de mare importanță, cel puțin din domeniul dreptului internațional, european, constituțional comparat, are un astfel de blog. Este nevoie de reacții rapide, în acest sens și JURIDICE.ro este foarte important pentru România.
Alina Matei: Tinerii au nevoie de modele. Daria Niculcea, studentă în anul III la Facultatea de Drept a Universității din București, project manager Carți juridice și Dezbateri juridice, are pentru dumnevoastră două întrebări, pe care cu îngăduința dumneavoastră, o să le redau integral:
Daria Niculcea: Ați predat studenților din universități prestigioase din lumea largă, dar și în România. Care este diferența între studenții români și cei de acolo?
Iulia Motoc: Diferența rezidă în modul în care sunt formați studenții. Probabil că deficiența care persistă încă în școala juridică românească este cea a reținerii uneori mecanice a articolelor, a interpretărilor unor profesori care doresc să-și asculte numai propriile opinii etc. Repet, ceea ce este important în drept este raționamentul juridic și nu memorizarea. Cred că și facultățile de drept din România sunt foarte competetive, studenții își consacră mult timp studiului, dar depinde de modul în care sunt îndrumați. Ar fi util să fie citite decizii ale Curții Constituționale Germane, ale Curții supreme americane, decizii în care regăsim nu numai probleme foarte complexe de drept, dar și raționamente subtile și sofisticate de drept.
Daria Niculcea: Ați fost, împreună cu soțul dumneavoastră, pe pagina Style din New York Times, sunteți considerată una dintre cele mai stilate doamne din România, cum le reușiți pe toate?
Iulia Motoc: Generația mea nu a gândit în acești termeni ai succesului de acum. Nu am avut ideea de a face o carieră, m-am gândit de multe ori să fac altceva decât dreptul, am studiat alte domenii decât dreptul. Am lucrat mulți ani în alte țări. Probabil de aceea pentru România sunt un judecător care nu corespunde șabloanelor. Cred că marea majoritate a femeilor din generația mea, pe care le-am întâlnit în Europa și SUA, inclusiv colegele mele de la CEDO, nu sunt foarte diferite de mine.
Alina Matei: Care dintre oamenii întâlniți până acum v-au impresionat prin erudiție, simplitate, extraordinar efort de muncă?
Iulia Motoc: Eu nu fac parte din cei care au avut modele. Am cunoscut și am lucrat cu mari personalități din lumea juridică și nu numai. În România, mă impresionează mulți dintre practicienii dreptului de astăzi, cei care au o recunoaștere internațională, ele sunt în mare măsură femei, nu cred că este nevoie să le citez, numele lor sunt cunoscute. Sunt practiciene ale dreptului care au avut și au curajul să lupte împotriva corupției. Am învățat mult de la colegii mei de la CCR, deși poate la acel moment nu am realizat. Probabil că sunt juriști care au reușit să iasă din turnul lor de fildeș, toate discuțiile în CCR porneau de la realitate și, în ultimă instanță, de la individ și situații sociale. Îmi place mult mediul intelectual din România.
Ar fi greu să citez cine m-a impresionat dintre personalitățile internaționale cunoscute. Probabil, ca mulți alții, am fost impresionată de Profesorul Joseph Weiler, astăzi Președintele Institutului European din Florența, sau de Leila Zerrougui, adjunct al Secretarului general ONU și Reprezentant special pentru copiii în conflicte armate.
Alina Matei: Un mesaj, vă rog, pentru utilizatorii JURIDICE.ro.
Iulia Motoc: Unul simplu, să citească site-ul zilnic, și eu o fac în fiecare zi și mi se pare din ce în ce mai bun.
Alina Matei: Mulțumesc pentru că ați stat de vorbă cu noi.
Iulia Motoc: Eu vă mulțumesc.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
