Prevederi ale Legii educaţiei naţionale ref. studiul religiei în școli. Excepție de neconstituționalitate admisă
27 ianuarie 2015 | JURIDICE.ro
În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din data de 23 ianuarie 2015 a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 669/2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) şi (2) din Legea învăţământului nr. 84/1995, art. 18 alin. (1) şi (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, precum şi a dispoziţiilor art. 61 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Excepţia de neconstituţionalitate fost ridicată într-un dosar al Judecătoriei Buzău – Secţia civilă.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile:
– Art. 61 alin. (3) din Legea nr. 47/1992: „Judecătorii Curţii Constituţionale trebuie să aibă pregătire juridică superioară, înaltă competenţă profesională şi o vechime de cel puţin 18 ani în activitatea juridică sau în învăţământul juridic superior.”
– Art. 9 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 84/1995:
„(1) Planurile-cadru ale învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ Religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun. Elevul, cu acordul părinţilor sau al tutorelui legal instituit, alege pentru studiu religia şi confesiunea.
(2) La solicitarea scrisă a părinţilor sau a tutorelui legal instituit, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz situaţia şcolară se încheie fără această disciplină. În mod similar se procedează şi pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.”
– Art. 18 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 1/2011:
„(1) Planurile-cadru ale învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun. Elevilor aparţinând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituţional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii.
(2) La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinţilor sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situaţia şcolară se încheie fără disciplina Religie. În mod similar se procedează şi pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.”
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că a fost ridicată într-un dosar care are ca obiect o plângere civilă formulată în contradictoriu cu o unitate de învăţământ preuniversitar. Prin urmare, prevederile legale referitoare la înalta competenţă profesională a judecătorilor Curţii Constituţionale nu au legătură cu soluţionarea cauzei, astfel că, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea respinge, ca inadmisibilă, această excepţie.
Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 84/1995 şi art. 18 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 1/2011, Curtea constată că acestea reglementează, pe de o parte, cu privire la includerea Religiei în planurile-cadru ale învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional, ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun şi, pe de altă parte, cu privire la posibilitatea ca elevul să nu frecventeze orele de Religie cu condiţia să se solicite în scris acest lucru de către părinte, tutorele legal sau de către elevul major.
Curtea constată că includerea Religiei ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun, nu reprezintă eo ipso o problemă de natură a genera nerespectarea libertăţii conştiinţei, câtă vreme dispoziţiile contestate nu generează obligaţii de natură a urma cursuri având ca obiect o anumită religie, contrară convingerilor fiecăruia. Aşa fiind, Curtea constată că prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 84/1995 şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 1/2011, reprezintă o consacrare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 32 alin. (7) potrivit cărora „Statul asigură libertatea învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult. În şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege”.
Ca urmare, Curtea respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) şi alin. (2) teza a doua şi a treia din Legea nr. 84/1995, precum şi a dispoziţiilor art. 18 alin. (1) şi alin. (2) teza a doua şi a treia din Legea nr. 1/2011.
Curtea constată că modul în care legiuitorul a reglementat prin art. 9 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 84/1995 şi art. 18 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 1/2011 oferta educaţională referitoare la disciplina Religie, este de natură să afecteze libertatea de conştiinţă.
În acest sens, exprimarea unei opinii din perspectiva prevederilor constituţionale referitoare la libertatea conştiinţei şi a religiei aplicabile în domeniul învăţământului religios trebuie să aibă întotdeauna un sens pozitiv (persoana alege să studieze religia), iar nu un sens negativ (persoana alege să nu studieze religia), întrucât în cea de-a doua ipoteză persoana este prezumată ca manifestând deja opţiunea de a studia, fiind nevoită să acţioneze ulterior pentru excluderea sa din grupul de studiu. Or, o atare reglementare nu reprezintă altceva decât o constrângere a persoanei în manifestarea unei opţiuni, ceea ce de plano, contravine libertăţii conştiinţei consacrată de Constituţie.
Pentru a fi deplin respectată libertatea de conştiinţă şi religie, care implică libertatea de a aparţine sau nu vreunei religii, consacrate de art. 29 alin. (1), (2) şi (6) din Constituţie, legiuitorul este ţinut de o obligaţie de neutralitate şi imparţialitate. Această obligaţie este realizată în situaţia în care statul veghează la respectarea acestor libertăţi, consacrând posibilitatea părinţilor, reprezentanţilor legali ai elevilor minori, respectiv posibilitatea elevilor majori, de a solicita participarea la orele de religie.
În principal, pentru considerentele de mai sus, Curtea Constituțională:
– admite excepţia de neconstituţionalitate şi constată că dispoziţiile art. 9 alin. (2) teza întâi din Legea învăţământului nr. 84/1995 şi art. 18 alin. (2) teza întâi din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 sunt neconstituţionale;
– respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) şi alin. (2) teza a doua şi a treia din Legea învăţământului nr. 84/1995, precum şi a dispoziţiilor art. 18 alin. (1) şi alin. (2) teza a doua şi a treia din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, ca fiind constituţionale în raport cu criticile formulate;
– respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
