Suspendarea facultativă a judecării procesului civil, în condițiile începerii urmăririi penale, in rem sau in personam

În vederea suspendarii facultative a judecarii procesului civil, este necesara dovedirea inceperii urmaririi penale in personam, intr-o cauza ce priveste o infracţiune in legatura cu care, solutia instantei penale ar avea o inraurire hotaratoare asupra hotararii civile ce urmeaza sa se dea in respectivul litigiu.

1. Consideraţii introductive

Potrivit Art. 413 alin. 1 pct. 2 C. proc. civ.[1], instanta de judecata poate sa dispuna suspendarea judecarii cauzei, atunci cand s-a inceput urmarirea penala pentru o infractiune care ar avea o inraurire hotaratoare[2] asupra hotararii ce urmeaza sa se dea, daca legea nu prevede altfel.

De asemenea, conform art. 285 C. proc. pen.[3], urmarirea penala are ca obiect strangerea probelor necesare cu privire la existenta infractiunilor, la identificarea persoanelor care au savarşit o infractiune si la stabilirea raspunderii penale a acestora, pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispuna trimiterea in judecata, iar, potrivit art. 305 alin. 1 si 3 C. proc. pen., cand actul de sesizare indeplineşte conditiile prevazute de lege si se constata ca nu exista vreunul dintre cazurile care impiedica exercitarea actiunii penale prevazute la art. 16 alin. (1), organul de urmarire penala dispune inceperea urmaririi penale cu privire la fapta. Cand din datele si probele existente in cauza rezulta indicii rezonabile ca o anumita persoana a savarsit fapta pentru care s-a inceput urmarirea penala, procurorul dispune ca urmarirea penala sa se efectueze in continuare fata de aceasta, care dobandeste calitatea de suspect.

2. Situatiile premisa

Asa cum rezulta din textele legale reproduse mai sus, unul din cazurile de suspendare facultativa a judecarii procesului civil consta in dispunerea de catre organele judiciare penale a urmaririi penale, desigur, cu conditia suplimentara (care, insa, nu intereseaza prezentul demers) ca solutia din respectivul proces penal, prin natura sa, sa aiba o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza a se da in procesul civil.

Sub vechile reglementari procesuale – civila si penala – chestiunea in discutie ridica doar problema determinarii (in)existentei acestei inrauriri pe care procesul penal ar avea-o sau nu asupra litigiului civil. Aceasta intrucat vechiul Cod de procedura penala reglementa un singur tip de urmarire penala – cea in personam. Este adevarat ca existau cazuri in care, negasindu-se autorul faptei, se dispunea incepere urmaririi penale doar in rem, insa acestea erau situatii izolate si determinate de cauze externe vointei organelor judiciare, care, pentru a putea administra probe in conditii de legalitate, incepeau urmarirea penala in aceasta forma.

In actualul Cod de procedura penala, din analiza art. 305, observam lesne ca legiuitorul a inteles sa reglementeze nu doar un singur tip de urmarire penala, ci doua astfel de tipuri: urmarirea penala in rem si urmarirea penala in personam.

Spre deosebire de vechea reglementare, art. 385 alin. 1 arata ca urmarirea penala va incepe in rem atunci cand actul de sesizare a organelor judiciare indeplineste conditiile prevazute de lege si se constata ca nu exista vreunul dintre cazurile care impiedica exercitarea actiunii penale prevazute la art. 16 alin. (1) C. proc. pen.

Asadar, nu mai suntem catusi de putin in situatia inceperii urmaririi penale determinata de nedescoperirea autorului faptei, ci a inceperii urmaririi penale determinata de indeplinirea conditiilor legale de catre actul de sesizare a organului de urmarire penala (este vorba despre mentiunile pe care in mod obligatoriu trebuie sa le contina atat o plangere penala, cat si un denunt sau o plangere prealabila – art. 289 alin. 2, art. 290, art. 295 alin. 3), dar si de lipsa incidentei vreunui caz care impiedica inceperea urmaririi penale (dintre cele prevazute la art. 16 C. proc. pen.).

Cu alte cuvinte, daca organul judiciar penal constata, imediat dupa sesizarea sa prin plangere, denunt sau plangere prealabila ori chiar din oficiu, ca modul de sesizare indeplineste conditiile legale si nici nu exista, la acel moment cel putin, un caz de impiedicare a exercitarii actiunii penale, dispune inceperea urmaririi penale cu privire la fapta.

In ce priveste inceperea urmaririi penale fata de o persoana, devin aplicabile dispozitiile art. 385 alin. 3, acolo unde se arata ca acest tip de incepere a urmaririi penale este incident, atunci cand, din datele si probele existente in cauza, rezulta indicii rezonabile ca o anumita persoana a savarsit fapta pentru care s-a inceput urmarirea penala in rem, situatie in care procurorul dispune ca urmarirea penala sa se efectueze in continuare fata de aceasta, care dobandeste calitatea de suspect[4].

3. Inceperea urmaririi penale in rem – suficienta pentru a dispune suspendarea procesului civil?

Acesta este contextul in care se pune problema daca, pentru a dispune suspendarea procesului civil, este suficienta inceperea urmaririi penale in rem sau, dimpotriva, este necesara urmarirea penala in personam.

Am vazut mai sus ca, pentru a incepe urmarirea penala in rem, este suficient ca actul de sesizare sa indeplineasca toate conditiile de forma prevazute de lege si sa nu existe un caz de impiedicare a exercitarii actiunii civile. Aceasta inseamna – si scurta jurisprudenta penala aferenta noului Cod de procedura penala confirma acest lucru – ca, in marea majoritate a proceselor penale, urmarirea penala incepe in rem imediat dupa sesizarea organelor de urmarire penala, fara a se administra probe si fara a avea indicii despre savarsirea faptei de catre faptuitorul indicat de persoana vatamata sau denuntator.

Cu totul diferit stau lucrurile in ce priveste urmarirea penala fata de persoana faptuitorului, caz in care aceasta se dispune relativ rar in raport cu numarul plangerilor penale, dupa mult timp de la sesizare si dupa administrarea unor minime probe.

De partea cealalta, respectiv din perspectiva procesului civil, pentru a dispune suspendarea acestuia, instanta are nevoie, printre altele, sa faca legatura intre partile litigiului aflat pe rolul sau, cu persoana fata de care s-a inceput urmarirea penala. Mai exact, de cele mai multe ori, faptuitorul/invinutul din procesul penal este si parte – de regula, parat – in procesul civil.

Rezulta ca, doar in prezenta unei urmariri penale in rem, instanta civila se vede in situatia de a nu putea sa concluzioneze ca procesul penal ar avea o influenta decisiva asupra solutiei ce ar urma sa dea in procesul civil, mai ales daca, spre exemplu, plangerea penala vizeaza mai multi faptuitori.

Dimpotriva, cunoscand ca urmarirea penala s-a declansat fata de o persoana anume, instanta civila poate sa realizeze conexiunile necesare, pentru a decide in cunostinta de cauza daca se impune a suspenda ori nu judecata procesului civil.

De asemenea, se impune a preciza ca, daca am accepta ca este suficienta inceperea urmaririi penale in rem, consecinta imediata ar fi aceea ca orice proces civil ar fi extrem de facil suspendabil, partea interesata trebuind doar sa formuleze o plangere penala, chiar mincinoasa, in care va avea garantia ca se va incepe foarte repede urmarirea penala in rem, finalmente solicitand cu maxim succes suspendarea procesului civil.

4. Concluzii

Cel putin acestea sunt argumentele pentru care, de principiu, pentru suspendarea judecarii procesului civil, inceperea urmarii penale in rem nu este suficienta, fiind necesara dovedirea inceperii urmaririi penale in personam.

[1] Adoptat prin Legea nr. 134/2010, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, cu modificari si completari ulterioare, intrat in vigoare la data de 15 februarie 2013.
[2] Asa cum a observat un reputat autor, nu infractiunea are o inraurire hotaratoare, ci solutia ce se va da in legatura cu ea; a se vedea I. Deleanu, Tratat de procedura civila, vol. I, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2013, p. 1057.
[3] Adoptat prin Legea nr. 135/2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 486 din 15 iulie 2010, cu modificari si completari ulterioare, intrat in vigoare la data de 1 februarie 2014.
[4] A se vedea N. Volonciu (coord.) s.a., Noul Cod de procedura penala comentat, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2014, p. 762-768.

Avocat Florin RADU
Consilier, Baroul Hunedoara

Aveţi cont profesional JURIDICE.ro?