« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 

Notă critică la Decizia nr. 3915/2015 a ICCJ ref. nulitatea absolută a hotărârii AGA
16.08.2014 | Ciprian POPA

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice

Conform art. 132 din Legea nr. 31/1990, ”hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru acţionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra.

Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei.

Când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acţiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată şi de orice persoană interesată.”

În analiza prevederilor alineatului 3 al art. 132 din LSC trebuie avut în vedere faptul că el nu reprezintă nimic altceva decât o reiterare, în materia dreptului societar, a regulii de drept comun conform căreia nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are un interes[1].

Raţiunea acestei reguli este bine-cunoscută, raportat la faptul că nulitatea absolută decurge din încălcarea unei norme imperative a legii care ocrotește interesul social general, iar aplicarea acestei sancţiuni trebuie să fie pusă la dispoziţia tuturor subiectelor de drept care pot justifica un interes.

Conform literaturii de specialitate, “în acest caz (al art. 132 alin. 3 – n.n.), legiuitorul nu a mai limitat dreptul la anumiţi acţionari, cum a făcut în cazul acţiunii în anulare, conform art. 132 alin. (2).

Soluţia se justifică având în vedere că nulitatea priveşte nerespectarea unor dispoziţii de ordine publică, dar şi o interpretare semantică a textului de lege, care prevede că acţiunea poate fi formulată şi de orice persoană interesată. Această formulare presupune şi alte persoane interesate, care nu pot fi decât acţionarii excluşi de alineatul anterior”[2].

A susţine că sintagma “orice  persoană” poate să excludă, nu înseamnă a nega doar regulile logicii și înseamnă a nega însuşi sensul limbii române. În acest context, trebuie observat faptul că legiuitorul folosește sintagma “orice persoană” și nu “orice altă persoană”, fapt ce indică în mod clar că îi include și pe asociații prevăzuți la alineatul 2.

Cu toate acestea, prin Decizia nr. 3915/2013, pronunțată de Înalta Curte în dosarul nr. 2342/111/2007, au fost reținute următoarele:
“Prin modul în care legiuitorul a înțeles să legifereze art. 132 din Legea nr. 31/1990 rezultă că a dorit să facă diferențierea clară între categoriile de persoane ce pot contesta hotărârile A.G.A., respective: asociații sau terții („orice persoană interesată”).
Asociații nu pot fi considerați ca fiind „orice persoane interesate”, în sensul art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, ei având dreptul de a contesta hotărârile A.G.A., în condiții restrictive, respectiv doar dacă au lipsit de la adunarea generală sau, dacă au participat, au vot în contra și au cerut sa se consemneze poziția lor în procesul-verbal al ședinței. În măsura în care s-ar admite că și asociații se pot prevala de prevederile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, cum susține reclamantul, atunci alin. (2) al aceluiași articol ar fi lipsit de conținut și nu s-ar aplica niciodată.
Față de exprimarea art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, rezultă că hotărârile A.G.A. contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate de acționari, fără a distinge între motivele de nulitate care afectează sau pot afecta hotărârea A.G.A.
Cu alte cuvinte, indiferent dacă asociatul invocă un motiv de nulitate absolută sau unul de nulitate relativă, trebuie să facă dovada îndeplinirii cerințelor speciale, respectiv să fi lipsit de la adunare ori să fi votat împotriva celor decise de adunarea general și să fi cerut să se insereze acest aspect în procesul-verbal al ședinței.
(…)
Or, Curtea de Apel Oradea a procedat nelegal atunci când a reținut interesul și, implicit, calitatea procesuală activă a reclamantului în calitate de asociat, de a invoca fie și o nulitate absolută, fără a constata că această calitate impunea verificarea cerinței de procedibilitate, adică de a fi votat împotriva adoptării hotărârilor A.G.A., reglementate de art. 132 alin. (2) din Legea societăților comerciale, cerință neîndeplinită de recurentul-reclamant.”

Soluția Înaltei Curți de Casație, atât de elogiată de un membru al casei de avocatură care a reprezentat recurenții, nu reprezintă decât o interpretare eronată a dispozițiilor art. 132 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, făcută cu ignorarea opiniilor doctrinare sus-amintite, dar și a practicii judiciare anterioare.

Astfel, motivarea Înaltei Curți ignoră una din cele mai cunoscute reguli din dreptul civil conform căreia nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată, regulă preluată de legiuitor tale quale și în dreptul societar prin dispozițiile art. 132 alin. 3 din Legea nr. 31/1990.

A susține că noțiunea de “orice persoană interesată” exclude tocmai cele mai interesate persoane (respectiv asociații societății), a acorda terților un drept prioritar de a invoca nulitatea hotărârilor AGA, hotărârile AGA privând în același timp de acest drept tocmai pe asociații societății, sau a susține că o hotărâre AGA lovită de nulitate absolută nu mai poate fi atacată de asociatul societății din motive de ordin procedural sunt simple teorii fanteziste și nu au nimic în comun cu principiile de drept sau cu prevederile articolului de lege a cărui interpretare se dorește a se face.

Astfel, printr-o înşiruire de teorii preluate din pledoariile recurenților, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie susține că prin sintagma “orice persoană” folosită în cuprinsul art. 132 alin. 3, legiuitorul nu s-a referit, în fapt, la “orice persoană”, ci la “persoane terţe”.

Apreciem că interpretarea ambiguă a unui text legal extrem de clar cum este cel prevăzut de art. 132 alin. 3 nu poate convinge pe nimeni chiar dacă vine, așa cum s-a spus, “pe cale pretoriană”.

Echivalarea sintagmei “orice persoană interesată” cu cea de “persoane terţe” propusă de Înalta Curte de Casație și Justiție este de neînțeles.

Noţiunea de “terţ” conduce la ideea de excludere, acesta fiind o persoană care nu face parte dintr-o anumită categorie.

Dimpotrivă, noţiunea de “orice persoană”, folosită de legiuitor, este o noţiune care include, fără a face distincţie, toate persoanele, toți subiecții de drept.

Asocierea celor două sintagme este de-a dreptul surprinzătoare şi complet ilogică.

Nu se înțelege exact față de ce anume sunt “terți” titularii acțiunii în constatarea nulității absolute prevăzuți de alin. 3 al art. 132, deoarece textul legal nu face nicio referire la termenul de terț.

Dacă legiuitorul ar fi dorit ca asociații menționați la alineatul 2 al art. 132 din Legea nr. 31/1990 să fie excluși de la posibilitatea invocării nulității absolute ar fi menționat expres acest aspect, deoarece o astfel de reglementare ar fi constituit nu numai o excepție de la prevederile art. 132 alin. 2, ci o excepție de la o regulă generală cu valoare de principiu al dreptului civil, și anume aceea că nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată.

Astfel, pentru a putea fi interpretat în sensul indicat în Decizia Înaltei Curți, textul art. 132 alin. 3 trebuia să aibă următoarea formulare:
”(3) Când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acţiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată (şi) de orice altă persoană interesată.”

Însă, așa cum s-a arătat în doctrină, prezența acelui “și” conduce evident la faptul că acțiunea în constatarea nulității absolute poate fi introdusă de acționarii de la alineatul 2 “şi de orice persoană interesată”.

Dacă alineatul 3 al art. 132 ar fi  vizat alte persoane și legiuitorul nu ar fi dorit să includă și acționarii de la alineatul 2, cu siguranță nu folosea acest “și”, care, altminteri, nu și-ar fi găsit locul în construcția respectivă.

O altă susținere din motivarea ÎCCJ cu care nu suntem de acord este următoarea: “în măsura în care s-ar admite că și asociații se pot prevala de prevederile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, cum susține reclamantul, atunci alin. (2) al aceluiași articol ar fi lipsit de conținut și nu s-ar aplica niciodată.”

Diferența dintre alineatul 2 și alineatul 3 al art. 132 lin LSC este una cât se poate de clară.

Din succesiunea celor două texte, rezultă că acțiunea fundamentată pe alineatul 2 are în vedere motivele de nulitate relativă ale unei hotărâri AGA, în vreme ce acțiunea fundamentată pe alineatul 3 are în vedere motivele de nulitate absolută.

Rațiunea regulii instituite de alineatul 2 este aceea de a obliga asociații să își apere în mod activ drepturile și interesele legitime personale pe care le-ar avea în cadrul unei societăți comerciale.

Mai exact, legiuitorul încearcă să sancționeze o atitudine prin care un asociat, cu intenție sau din simplă ignoranță, nu își exercită dreptul de vot în cadrul adunării generale, permițând astfel luarea unei hotărâri AGA, iar ulterior se răzgândește și atacă respectiva hotărâre invocând faptul că i s-a încălcat un drept sau interes legitim personal.

O astfel de situație poate afecta circuitul economic, deoarece între perioada adoptării hotărârii AGA și perioada anulării ei, terții sunt induși în eroare cu privire la existența și legalitatea unei astfel de hotărâri.

Prin alineatul 3 al articolului 132 din LSC, legiuitorul a făcut de fapt o precizare, reamintind că o astfel de interdicție de a ataca hotărârea nu poate fi aplicată când este vorba de ocrotirea unui interes general, respectiv atunci când se invocă nulitatea absolută.

Așadar, alineatul 3 nu este golit de conținut, el aplicându-se doar în situațiile în care suntem în prezența motivelor de nulitate absolută.

Reglementarea este cât se poate de logică. Astfel, un asociat ignorant poate fi sancționat cu decăderea din dreptul de a-și mai valorifica propriile sale drepturi și interese legitime, dar nu poate fi decăzut din dreptul de a valorifica și susține ocrotirea interesului general, atribut acordat dintotdeauna tuturor subiecților de drept.

Dacă hotărârea AGA este afectată de nulitate absolută, ea încalcă norme de interes general, iar obligația de a sesiza aceste încălcări și de a refuza adoptarea unei astfel de hotărâri le revine tuturor subiecților de drept și nu doar asociatului care s-a abținut de la vot.

În cazul nulității absolute, cenzurarea dreptului unui asociat (în speță, asociatului care s-ar fi abținut de la vot) de a ataca hotărârea nu mai reprezintă doar o sancționare a acestuia, ci o sancționare a tuturor subiecților de drept, deoarece prin menținerea în circuitul civil a unui act lovit de nulitate absolută este afectat interesul general. Or o astfel de “sancționare” este de neconceput.

Așadar, o interpretare conform căreia legiuitorul ar fi interzis invocarea nulității absolute unui asociat sau unui subiect de drept în general nu poate fi acceptată deoarece ar însemna să acceptăm că pentru fapta unei persoane (de a se abține de la vot) ar trebui să fie afectate drepturile și interesele legitime ale altor persoane, care ar trebui să suporte consecințele menținerii în circuitul civil a unui act ilegal, lovit de nulitate absolută.

Revenind la sintagma de “terți” folosită de Înalta Curte, vom încerca să stabilim care este categoria de persoane care ar putea fi “terți” față de grupul de subiecți reglementat de alineatul 2 al art. 132 din LSC.

Astfel, potrivit alineatului 2 al art. 132, titularii dreptului de a ataca hotărârile AGA sunt:
– Asociații prezenți care au votat “împotriva” adoptării hotărârii
– Asociații absenți.

Terți față de acest grup de subiecți nu pot fi decât:
– Asociații prezenți care au votat „pentru” adoptarea hotărârii
– Asociații prezenți care nu au votat în niciun fel
– Persoanele care nu dețin calitatea de asociat.

Așadar, dacă acceptăm ideea că alineatul 3 conferă calitate procesual activă tuturor subiecților de drept cu excepția celor menționați la alineatul 2, este cât se poate de clar că oferă calitate procesual activă și unui asociat despre care se presupune că nu ar fi votat în niciun fel în cadrul adunării generale.

Așadar, dispoziţiile alineatului 3 ale articolului 132 din LSC reglementează o excepţie de la regula instituită de alineatul 2 al aceluiaşi articol fără a face nicio distincţie între categoriile de persoane interesate (“orice persoană interesată”). Or, unde legea nu distinge, nu poate distinge nici interpretul acesteia (Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus).

Efectele juridice ale unei interpretări contrare sunt, la rândul lor, la fel de absurde.

Astfel, interpretarea propusă prin Decizia Înaltei Curți conduce la concluzia că un acţionar al societăţii ar fi privat de dreptul de a invoca încălcarea unei norme imperative de ordine publică, în condiţiile în care orice altă persoană terţă ar putea să facă acest lucru, atât în baza Legii nr. 31/1990, dar şi în baza Codului civil.

Mai mult, chiar dacă, pur ipotetic, am aprecia că Legea nr. 31/1990 nu îi conferă acţionarului respectiv un drept de a invoca nulitatea absolută, acest drept rezultă oricum din dispoziţiile dreptului comun, care, atât în vechea, cât şi în noua reglementare a Codului Civil, conferă această prerogativă tuturor subiecţilor de drept.

Dacă am aprecia că un act lovit de nulitate absolută poate rămâne în fiinţă doar pentru că un acţionar nu ar fi votat împotriva lui (ceea ce oricum nu s-a întâmplat în speța ce a facut obiectul dosarului nr. 2342/111/2007) ar însemna să admitem că nulitatea absolută poate fi acoperită de conduita unui asociat în cadrul AGA, aspect ce încalcă în mod flagrant dispoziţiile art. 5 din V. C. civ. conform cărora “Nu se poate deroga prin convenţii sau dispoziţii particulare, la legile care interesează ordinea publică şi bunele moravuri”.

Astfel, conform raţionamentului propus de Înalta Curte, nulitatea absolută a hotărârii AGA ar putea fi acoperită printr-o pretinsă abținere de la vot a  unui acţionar prezent în AGA, ceea ce constituie o încălcare flagrantă a normelor care reglementează regimul nulităţii absolute.

Dacă, de pildă, un asociat care se abține de la vot observă că hotărârea AGA adoptată de celălalt asociat este lovită de nulitate absolută, încălcând dispoziții imperative de ordine publică, el nu va mai putea să beneficieze de dreptul general valabil recunoscut tuturor subiecților de drept de a invoca nulitatea absolută a actului juridic respectiv?

Evident că o astfel de interpretare nu are un suport legal, logic și nici rațional.

Permisiunea ca un act juridic ilegal, afectat de nulitate absolută, să rămână în circuitul civil și să producă efecte juridice nu poate fi justificată prin faptul că legiuitorul ar fi dorit sancționarea unui asociat pretins ignorant care nu a votat în cadrul adunării.

Nu putem sancționa un asociat printr-o sancțiune care afectează interesul general. În consecință, contrar interpretărilor Înaltei Curți, apreciem că nulitatea absolută a fost, este și va putea fi invocată oricând și de către orice persoană interesată.


[1] Ovidiu Ungureanu, Drept civil – Introducere, ediţia 8, ed. C. H. BECK, București, 2007. În actuala reglementare, această regulă beneficiază de o reglementare expresă – art. 1247 alin. 2 NCC.
[2] Lucian Săuleanu, Societăţile Comerciale. Adunările Generale ale acţionarilor, Ed. Hamangiu, București, 2008, pg. 254-255.


Avocat Ciprian POPA

 
Secţiuni: Corporate, Drept civil, Studii | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD