Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Recuperare creanţe
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC





România la CEDO. Cauza Corbu. Comunicarea actelor de procedură persoanelor cu handicap vizual, executarea silită a apartamentului-domiciliu și tratamentele inumane și degradante. UPDATE: decizia
18.12.2019 | Mihaela MAZILU-BABEL

JURIDICE - In Law We Trust
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

18 decembrie 2019: Curtea, în data de 10 aprilie 2018, în complet de comitet și deci în unanimitate, a respins cererea va fiind, pe de o parte, introdusă fără epuizarea tuturor căilor de atac interne și, pe de altă parte, vădit nefondată:

1. Les requérants, M. Ioan Corbu (« le requérant ») et Mme Maria Corbu (« la requérante »), sont des ressortissants roumains nés respectivement en 1958 et en 1961 et résidant à Iaşi. Ils ont été représentés devant la Cour par Me C.A. Georgescu, avocat à Rediu qui a présenté des observations en leur nom ; en septembre 2016, les requérants ont informé la Cour qu’ils entendaient renoncer aux services de leur avocat.
(…)
68. La Cour relève en outre que les requérants n’ont pas allégué avoir épuisé les voies de recours internes dans la mesure où ils ont saisi les tribunaux internes des contestations à l’exécution du jugement du 18 février 2011 (paragraphes 32, 37 et 40 ci-dessus).
69. Dès lors, elle estime que ce grief doit être rejeté pour non‑épuisement des voies de recours internes, en application de l’article 35 §§ 1 et 4 de la Convention.
(…)
75. En outre, la Cour relève que la question de savoir si l’appartement en question constituait ou non le domicile des requérants n’a jamais été examinée par les juridictions nationales. À cet égard, elle renvoie à ses conclusions sous l’angle de l’article 6 § 1 de la Convention selon lesquelles les requérants n’ont pas épuisé, contre le jugement du 18 février 2010, les voies de recours que la législation interne mettait à leur disposition et n’ont pas présenté devant elle une explication convaincante concernant cette omission (paragraphes 66-67 ci-dessus).
76. Dès lors, tout en tenant compte de la vulnérabilité des requérants, la Cour estime que, ceux-ci n’ont pas apporté d’éléments de preuve suffisants pour étayer leur grief tiré de l’article 8 de la Convention. Il s’ensuit que ce grief est manifestement mal fondé et qu’il doit être rejeté, en application de l’article 35 §§ 3 a) et 4 de la Convention.
(…)
88. La Cour note également que, à l’issue de la procédure d’exécution du jugement du 18 février 2010 susmentionné, l’huissière a fait consigner en faveur des requérants la somme restante après le paiement de toutes leurs dettes, mais que jusqu’au moins en mai 2015, les intéressés n’avaient entrepris aucune démarche en vue de la récupérer (paragraphe 26 ci-dessus).
89. Dès lors, la Cour est d’avis que, tout en tenant compte de la vulnérabilité des requérants, ceux-ci n’ont pas fait usage des possibilités que les autorités nationales leur ont offertes afin d’éviter la vente aux enchères de l’appartement en cause. Elle estime donc que les autorités nationales n’ont pas outrepassé leur marge d’appréciation en la matière et ont maintenu un rapport de proportionnalité raisonnable entre buts poursuivis et les mesures adoptées dans la procédure d’exécution à l’encontre des requérants (voir, a contrario, Vaskrsić, précité, §§ 83 et 87).
90. Dès lors, la Cour estime qu’il convient de rejeter ce grief comme étant manifestement mal fondé, en application de l’article 35 §§ 3 a) et 4 de la Convention.

:: decizia CEDO

***

02 februarie 2015: SECȚIA A TREIA, CEDO

Cererea nr. 38757/12
Ioan și Maria Corbu împotriva României
introdusă la 6 iunie 2012 și comunicată la 9 ianuarie 2015

1. Situația de fapt (precum a fost prezentată de către reclamanți):
Cei doi reclamanți, soț și soție, au amândoi deficiențe de vedere. Primul reclamant s-a născut orb, iar reclamanta are probleme serioase de vedere. Ei fac parte din categoria persoanelor cu handicap grav permanent, conform certificatelor medicale anexate cererii. De asemenea, reclamanții nu pot citi sau scrie din cauza handicapului și folosesc ștampile cu numele lor pentru a putea semna documentele oficiale.

Reclamanții au șase copii, dintre care doi erau minori și locuiau împreună cu ei la momentul producerii faptelor descrise mai jos.

În 2004, reclamanții au cumpărat un apartament în clădirea T1, situat la nr. 20 din stradă Mircea cel Bătrân din Iași. Mai multe litigii civile au opus reclamanții Asociației de proprietari a clădirii T1 („Asociația de Proprietari”) și Companiei C, furnizorul serviciilor de termoficare, din cauza neplății de către reclamanți a sumelor pe care le datorau acestora.

1.1. Vânzarea apartamentului reclamanților

Printr-o hotărâre din 18 februarie 2010, Tribunalul din Iași („instanța de judecată”) a ordonat reclamanților -debitori plata sumei de 10.520,68 lei (RON) în contul datoriei avute la Asociația de Proprietari, dar și a sumei de 14.291,80 RON în contul Companiei C. Reclamanțiilor nu li s-a comunicat acea hotărâre judecătorească și pretind că nu au fost citați pentru a apărea în această cauză. Ei susțin, de asemenea, că inclusiv în situația în care procedura de citare ar fi fost realizată în conformitate cu normele naționale de procedură, ei nu ar fi putut citi conținutul documentului prin care s-ar fi realizat citarea.

Hotărârea din 18 februarie 2010 a fost învestită cu formulă executorie la cererea creditorilor și astfel executorul judecătoresc a constituit un dosar de executare silită. Licitația publică a fost planificată, după cum reiese din procesul-verbal al executorului judecătoresc, pentru data de 19 mai 2011, vânzarea fiind anunțată prin afișarea la biroul profesional al executorului dar și la sediul instanței de judecată, în conformitate cu normele de procedură incidente. Reclamanții susțin că nu au fost informați cu privire la procedura de executare silită.

La 17 iunie 2011, în urma licitației, un terț („terțul-cumpărător”) a achiziționat apartamentul reclamanților, iar după licitație, o persoană, ce nu a putut fi identificată de către reclamanți, le-a bătut la ușă pentru a-i informa de faptul că apartamentul le-a fost vândut la licitație.

La 11 iulie 2011, printr-un proces-verbal al executorului judecătoresc, reclamanții au fost somați să părăsească apartamentul până în data de 15 septembrie 2011. Cu toate acestea, la 20 iulie 2011, la cererea terțului-cumpărător, data a fost avansată pentru 25 iulie 2011.

1.2. Opoziția la executarea silită

Reclamanții s-au opus măsurilor de executare și evacuare din apartamentul lor, prin introducerea unei opoziții în fața instanței de executare. Ei au susținut, de mai multe ori, faptul că nu ar fi fost capabili să citească din cauza handicapului și că astfel nu au cunoscut de existența hotărârii din 18 februarie 2010, dar nici de demararea procedurii de executare silită. În timpul acestei opoziții, reclamanții au fost citați, cel puțin pentru un timp, la domiciliul unui prieten de familie, doamna S. C. A.

1.2.1. Suspendarea provizorie a executării silite

Printr-o hotărâre din 25 iulie 2011, judecătoria Iași a admis cererea reclamanților de suspendare provizorie a executării silite, considerând că al doilea termen care le-a fost acordat pentru evacuarea apartamentului era un termen mult prea scurt. În acest sens, instanța s-a raportat la faptul că veniturile lor erau mici, arătând totodată că aceștia aveau „probleme de sănătate” (pentru instanța de la Iași, să fii nevăzător înseamnă să fii nesănătos – n.n.) dar și doi copii minori în îngrijire. Reclamanții au fost reprezentați de un avocat. O a doua hotărâre similară a fost pronunțată de instanța de 22 noiembrie 2011.

1.2.2. Contestația la executare

Printr-o hotărâre din 21 octombrie 2011, instanța de executare a respins drept tardivă contestația la executare introdusă de către reclamanți. Instanța a considerat că citarea s-a realizat în conformitate cu dispozițiile legale, prin afișarea la domiciliul reclamanților, iar două notificări au fost predate fiicei minore a reclamanților. De asemenea, instanța a considerat că în data de 19 mai 2011, reclamanta a semnat chiar procesul-verbal cu privire la licitație, motivând următoarele:

„Argumentele reclamanților cu privire la lipsa notificării actelor de executare silită și a imposibilități de a le contesta nu pot fi acceptate, deoarece este evident că aceștia au avut cunoștință de executare, întrucât, în data de 23 februarie 2011, fiica lor a primit actele de începere a executării silite sau, cel puțin, se știe că în data de 19 mai 2011 reclamanta Corbu Maria a primit în persoană procesul-verbal emis în urma vânzării la licitație a imobilului.” (Les arguments des requérants tirés du défaut de notification des actes d’exécution et de l’impossibilité de les contester ne sauraient être retenus dès lors qu’il est évident qu’ils ont eu connaissance de l’exécution forcée, sinon le 23 février 2011 quand leur fille a accusé la réception des actes d’exécution, à tout le moins le 19 mai 2011 quand la plaignante Corbu Maria a reçu en personne le procès-verbal rédigé à la suite de la vente aux enchères de l’immeuble.)

(…)

„Instanța constată că actul de adjudecare este definitiv și irevocabil în ceea ce privește transferul dreptului de proprietate de la data plății prețului și că acesta nu mai poate fi anulat în măsura în care reclamanții nu au contestat în termen procesul-verbal de licitație în urma căreia apartamentul a fost vândut. Reclamanții necontestând procedura de vânzare silită până la data în care prețul a fost plătit, aceștia nu mai pot solicita constatarea nulității actului ulterior.” (Le tribunal constate que l’acte d’adjudication étant définitif et irrévocable en ce qui concerne la transmission du droit de propriété avec effet rétroactif à la date du paiement du prix, il ne peut plus être annulé dans la mesure où les plaignants n’ont pas contesté dans le délai légal le procès-verbal de licitation à la suite duquel l’immeuble a été adjudiqué. Les plaignants n’ayant pas contesté la procédure d’enchères jusqu’à la date où le prix a été payé, ils ne peuvent plus demander le constat de nullité de l’acte ultérieur.)

Reclamanții au introdus recurs, iar cauza a fost trimisă, la solicitarea acestora, pe rolul Tribunalului Bacău. Recursul a fost respins printr-o hotărâre din 20 februarie 2013. Părțile relevante ale hotărârii sunt după cum urmează:
„În conformitate cu prevederile articolului 92 § 4 din Codul de procedură civilă, notificarea prin afișarea la domiciliul reclamanților este legală, deoarece norma juridică nu distinge între destinatarul notificării în funcție de persoanele care au sau nu probleme cu vederea, iar unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să o facă.” (Selon les dispositions de l’article 92 § 4 du code de procédure civile, la notification des actes de procédure par affichage au domicile des demandeurs est légale puisque la norme légale ne fait pas de distinction selon la personne du destinataire (si ce dernier a ou n’a pas certains problèmes de vision) et là où la loi ne distingue pas, l’interprète ne doit non plus distinguer.)

În timpul acestor proceduri, reclamanții au fost reprezentați, cel puțin pentru un timp, de un avocat.

1.2.3. Evacuarea din apartamentul-domiciliu al reclamanților

Între timp, la 10 mai 2012, reclamanții au fost evacuați din apartamentul lor. Ei pretind că au fost obligați să trăiască în stradă cu ai lor copii minori și au fost adăpostiți, pentru o perioadă scurtă de timp, la prieteni. De asemenea, reclamanții susțin că au introdus o cerere de alocare a unei locuințe sociale, fără a oferi în schimb alte detalii Curții.

Grefa CEDO a trimis scrisori reclamanților la adresa doamnei S.C. A.

2. Capete de cerere:
2.1. Invocând articolul 2 al Convenției și, în esență, articolul 8 din Convenție, reclamanții se plâng că au fost evacuați din apartamentul lor și forțați să trăiască pe stradă sau la prieteni.
2.2. Invocând articolul 6 din Convenție, aceștia se plâng de inechitatea procedurilor în urma căreia s-a pronunțat hotărârea din 18 februarie 2010 de către judecătoria Iași, precum și de cea a procedurii de executare silită demarată ulterior. Reclamanții indică, în special, faptul că nu au putut participa la aceste proceduri, deoarece normele interne nu prevedeau metode adecvate de notificare în cazul persoanelor cu deficiențe de vedere.
2.3. Invocând articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, aceștia se plâng de faptul că nu au fost informați în mod eficient cu privire la procedura de licitație publică a apartamentului lor.

3. Întrebări adresate părților:
3.1. Reclamanții din prezenta cauză au suferit tratamente inumane și degradante, contrar dispozițiilor articolului 3 al Convenției, ca urmare a evacuării lor din apartament, în data de 10 mai 2012?
3.2. A existat o încălcare a dreptului reclamanților la respectul domiciliului lor, în sensul articolului 8 din Convenție, din cauza acestei evacuări forțate?
3.3. Reclamanții au epuizat toate căile de atac împotriva hotărârii din 18 februarie 2010? Dacă răspunsul este în afirmativ, aceștia au beneficiat de un proces echitabil în conformitate cu articolul 6 § 1 al Convenției? În special, aceștia au fost notificați în mod eficient în cadrul procedurii care a condus la evacuarea din apartamentul lor?

Guvernul este invitat să prezinte o copie a hotărârii din 18 februarie 2010 precum și după citațiile trimise reclamanților atât în cadrul acelui proces, cât și în cadrul procedurii de executare silită. De asemenea, Guvernul este invitat să depună la grefa Curții o copie după dosarul de executare silită.

3.4. A existat o încălcare a dreptului reclamanților la respectarea bunurilor lor, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție?
Dacă a existat o încălcare, această ingerință a fost realizată ca urmare a aplicării unei legi considerată a fi necesară pentru a reglementa folosința, în conformitate cu interesul general, a bunurilor?

4.Dispoziții CEDO incidente:

ARTICOLUL 2
Dreptul la viaţă (invocat de reclamanți în mod eronat)
1. Dreptul la viaţă al oricărei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi cauzată cuiva în mod intenţionat, decât în executarea unei sentinţe capitale pronunţate de un tribunal când infracţiunea este sancţionată cu această pedeapsă prin lege.
2. Moartea nu este considerată ca fiind cauzată prin încălcarea acestui articol în cazurile în care aceasta ar rezulta dintr-o recurgere absolut necesară la forţă :
a. pentru a asigura apărarea oricărei persoane împotriva violenţei ilegale ;
b. pentru a efectua o arestare legală sau a împiedica evadarea unei persoane legal deţinute ;
c. pentru a reprima, conform legii, tulburări violente sau o insurecţie.

ARTICOLUL 3
Interzicerea torturii
Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.

ARTICOLUL 6
Dreptul la un proces echitabil (extras)
1. Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public şi în termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia, în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei.

ARTICOLUL 8
Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie
1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale.
2. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acesta este prevăzut de lege şi constituie, într-o societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii, a moralei, a drepturilor şi a libertăţilor altora.

ARTICOLUL 1 din Protocolul nr.1 la Convenție
Protecţia proprietăţii
Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor.

Mihaela MAZILU-BABEL
Doctorand, Facultatea de Drept și Ştiințe Sociale, Universitatea din Craiova


Aflaţi mai mult despre , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]




Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.