ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Convinge judecătorul, un bilanț practic
04.02.2015 | Adrian Toni NEACȘU


Cyberlaw - Valoarea legala a documentelor electronice

În octombrie 2014, am început seria atelierelor practice desfășurate sub numele de Convinge judecătorul. Le-am gândit ca un fel de prelungire firească și foarte concretă a discuțiilor începute în cartea mea publicată anul trecut, Convinge judecătorul. Tehnica și arta convingerii instanței. Dacă în carte am insistat destul de mult pe reflexie și introspecție în găsirea modalităților de dezvoltare a abilităților profesionale, deci cumva pe arta creșterii randamentului individual, în ateliere pun mai degrabă accent pe tehnica creșterii eficienței. Exersăm persuasiunea, testăm metodele, aplicăm trucurile.

Am avut până acum, într-un timp mai degrabă foarte scurt, peste 180 de participanți la atelierele mele publice. La care se adaugă foarte multe evenimente organizate in-house, despre care nu pot vorbi decât parțial. Cu fiecare cursant am stat practic față în față și am învățat de la ei laolaltă probabil mai mult decât cât au învățat ei de la mine. Tocmai de aceea, deși nu-mi plac parantezele de bilanț, cred că pot trage câteva concluzii.

Mai întâi, atelierele mi-au dat o mare încredere în viitorul metodei mele în România. Comunicarea judiciară este doar la început, eu însumi încă nu i-am publicat teoria (lucru pe care l-am amânat pentru toamnă), însă deja văd în jur elemente clare de mimetism a ei. Conștient sau nu, mesajele sau organizările didactice care promit “convingerea judecătorului” se înmulțesc.

Dacă inițial am avut rețineri, m-am temut de neînțelegeri și mârâieli în interiorul profesiei, acum știu că nevoia de comunicare eficientă în instanță acoperă gălăgia bombănelilor, inevitabile totuși atunci când vorbim de schimbări de paradigmă atât de radicale. Am învățat din ateliere că practicienii chiar au nevoie să dețină controlul asupra eficienței prezenței lor în instanță. Au nevoie să cunoască care sunt așteptările de la ei și care sunt consecințele probabile ale unui comportament sau al altuia. Vor să înțeleagă cum funcționează, logic, psihologic și administrativ, dar nu numai, instanțele, completele, judecătorii.

Comunicarea judiciară oferă promisiunea unei abordări complete și riguroase asupra proceselor complexe de relaționare în legătură cu soluționarea dosarelor. Tocmai de aceea viziunea pe care o propun este abia la început și va avea o dezvoltare naturală.

În al doilea rând, poate momentul cel mai șocant pentru participanți este atunci când le propun, ca metodă sistematică de lucru, renunțarea la ipocrizie. Sistemul judiciar este compus din oameni și funcționează după reguli umane. Este cât de poate de firesc ca un om să aibă limite fiziologice. De ce nu le-ar avea și judecătorul? Ei bine, rezistența la o abordare pragmatică de felul acesta este destul de mare. Dădeam chiar zilele trecute un exemplu legat de dimensiunea recomandabilă a fonturilor folosite în cererile adresate judecătorilor. Printre altele, le spuneam participanților că dimensiunea ar trebui să fie una rezonabilă care să permită comod o lectură și să țină seama și de posibilele dificultăți de vedere ale unui judecător sau ale altuia. Nu toți oamenii au privire de vultur. La fel, nu toți judecătorii sunt dispuși să facă un efort suplimentar doar pentru a desluși un text puchinos. E o greșeală să pleci de la presupunerea că judecătorii sunt altfel decât oamenii în general, că funcționează după alte reguli și că nu le sunt aplicabile legile fiziologice.

Tocmai de aceea, în atelierele mele fac deseori referire la concluziile unor cercetări legate de aptitudinile omenești și limitele lor. Capacitatea biologică de atenție neîntreruptă a unei persoane medii asupra unui discurs oral este de 10 minute. De ce judecătorul ar face excepție? Doar pentru că în fața lui este un avocat care-și ține concluziile prevăzute de Codul de procedură penală? E suficient asta să transcenzi biologia?

Demitizarea, demistificarea, pragmatismul, sunt ingredientele principale ale metodei pe care o aplic.

În sfârșit, din ateliere am înțeles că există o enormă dorință de apropiere față de judecători, de înțelegere a mecanismelor după care funcționează, o mare curiozitate față de judecători ca oameni. Acest lucru este probabil cel care m-a făcut până acum în cea mai mare măsură să continui. Oamenii îmi cer mereu să le spun cum se văd lucrurile din partea cealaltă. Nu se satură aproape niciodată de povestit și de aceea întâlnirile noastre nu se termină niciodată la sfârșitul agendei anunțate. Există un mare potențial de generozitate pentru judecători din partea profesioniștilor barei, dincolo de tensiunile și agresivitățile publice. Pentru asta însă ei trebuie revelați altfel decât simple mecanisme inerte.

Judecătorii trebuie și pot fi cunoscuți așa cum sunt, cu bunele și cu relele lor, cu limitele fiziologice, cu slăbiciunile și virtuțile lor. Tocmai acest efort de cunoaștere a lor așa cum sunt în realitate înseamnă nu o impietate, ci, dimpotrivă, o mare deferență față de umanitatea lor. Succesul sau insuccesul în instanță și în activitatea profesională în general a litigatorilor depind nu de circuite automate anonime, ci de oameni concreți, palpabili, supuși greșelii și chiar relei credințe.

Dar față de un mecanism rece, de un braț metalic al nu știu cărui sistem complicat nu poți avea nici înțelegere, nici simpatie. Față de un om, fie el și judecător, poți.

Abia acum înțeleg bine emoția sinceră din cuvintele bunei mele tovarășe Andreea Chiș, de la Curtea de apel Cluj, „Ai prezentat un judecător uman, care e îngropat în dosare, care vrea să fie ajutat, și nu încurcat, un judecător care e același și diferit în același timp, având obiceiurile sale, bune și rele, de care trebuie să țină cont avocatul pentru o bună comunicare, așa cum și judecătorul cunoaște avocatul, cu bune și cu rele, și tine cont de asta, în același scop. Ai coborât judecătorul din turnul de fildeș în care l-au așezat unii din ignoranță sau voită minciună. Ai arătat ca judecătorul e un om, și nu o mașină, un ideal, pentru ca avocatul să aibă în vedere asta și să-i fie tovarăș, nu adversar.”

Cel mai probabil voi continua seria atelierelor și anul acesta, însă, indiferent de asta, țin să mulțumesc tuturor celor care au participat deja până acum la ele.

Avocat Adrian Toni NEACȘU
CâștigăProcese.ro

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate