Gafa de proportii a judecatorilor ICCJ?
24 iunie 2008 | JURIDICE.ro, Costel Gilca
Prin RIL nr. 21/2008 s-a constatat ca judecatorii, procurorii, magistratii-asistenti precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, calculat la indemnizatia bruta lunara.
Motivele care au stat la baza acestei decizii sunt:
„Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti, republicata, magistratii si personalul auxiliar despecialitate beneficiaza de un spor de 50% din salariul de baza brut lunar, pentru risc si suprasolicitare neuropsihica.
Prin art. I pct. 42 din Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organelle autoritatii judecatoresti, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, s-a dispus ca art. 47 se abroga.
Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 a fost emisa, asa cum rezulta din preambul, in baza art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat sa modifice si sa completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti, republicata.
Or, prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat sa modifice si sa completeze, iar nu sa si abroge Legea nr. 50/1996, nici total si nici partial.
Ca urmare, inaplicabilitatea normelor de abrogare partiala, determinata de neregularitatea modului in care au fost adoptate, face ca efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicata, si, respectiv, ale art. 231 din Legea nr. 56/1996, modificata si completata, sa se produca si dupa intrarea in vigoare a Ordonantei Guvernului nr. 83/2000.
Acest lucru presupune ca nici in prezent dispozitiile respective nu si-au incetat aplicabilitatea, deoarece, asa cum s-a aratat, prin prevederile din Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 au fost depasite limitele si conditiile legii de abilitare, fiind astfel incalcate dispozitiile art. 107 alin. (3) din Constitutia Romaniei din 1991, in vigoare la data adoptarii ordonantei [art. 108 alin. (3), in forma republicata in 2003 a Constitutiei Romaniei]”.
I. Neobservarea faptului ca O.G. nr. 83/2000 a fost aprobata de Parlamentul Romaniei
RIL nr. 21/2008 analizeaza doar aspecte de tehnica legislativa si admite sporul de risc si de suprasolicitare neuropsihica pe motiv ca prin legea de abilitare a Guvernului de a emite ordonante acesta nu era abilitat sa si abroge, nici total nici partial legea de salarizare.
Ceea ce nu observa insa judecatorii ICCJ este faptul ca O.G. nr. 83/2000 a fost aprobata de Parlament, fara nici o modificare, prin Legea nr. 334/2001 privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti. Asadar, actul a fost aprobat de Parlamentul Romaniei, si, incepand cu anul 2001, data aprobarii O.G. nr. 83/2000, toate eventualele lipsuri au fost complinite de legiuitorul roman.
In aceste conditii, sustinerea judecatorilor privind neabilitarea Guvernului de a abroga dispozitiile din Legea de salarizare din 1996 ramane fara obiect. Aprobarea de catre Parlament a Ordonantei produce acelasi efect de lege. Asadar, prin aprobarea Ordonantei nr. 83/2000 de catre Parlament aceasta se transforma in lege. In conditiile in care toate eventualele nereguli au fost complinite prin Legea de abilitare, intregul rationament bazat pe neabilitarea Guvernului de a abroga, ramane fara nici un obiect.
Este o gafa monumentala neobservarea (intentionata?) a faptului ca O.G. nr. 83/2000 a fost aprobata prin Legea nr. 334/2001. In concluzie, acordarea sporurilor de risc si de suprasolicitare neuropsihica, nu au temei legal. Cel mult ICCJ putea sa constate ca in perioada dintre adoptarea O.G. nr. 83/2000 si adoptarea Legii de aprobare a acestei ordonante s-ar fi putut gasi anumite nereguli.
II. Cu privire la discriminare
Un al doilea motiv invocat de ICCJ a fost:
„De altfel, asa cum rezulta chiar din motivarea prezentului recurs in interesul legii, in prezent, in baza unor hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, unui numar insemnat de persoane – magistrati si personal auxiliar de specialitate – le-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de sporul pentru risc si suprasolicitare neuropsihica.
Or, in ipoteza adoptarii unei solutii contrare, in sensul prezentului recurs in interesul legii, care, potrivit dispozitiilor art. 329 din Codul de procedura civila, ar produce efecte numai pentru viitor, s-ar ajunge la crearea unei situatii de discriminare in cadrul acelorasi categorii socioprofesionale, respectiv ale persoanelor care se incadreaza in ipoteza dispozitiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 si ale art. 231 din Legea nr. 56/1996, in conditiile in care sporul in discutie a fost acordat de legiuitor, la momentul respectiv, in considerarea specificului profesiei, cu atat mai mult cu cat nu au intervenit modificari pozitive in ceea ce priveste conditiile si specificul activitatii desfasurate”.
Conform acestui rationament, care teoretic ar trebui urmat de ICCJ si pe viitor in situatia in care este sesizata cu un RIL, se va da castig de cauza solutiei privind acordarea drepturilor, pentru a nu se crea o situatie discriminatorie intre cei carora le-au fost recunoscute aceste drepturi si cei carora nu le-au fost recunoscute.
Este de forta evidentei ca acest tip de argumentare al ICCJ este inacceptabil. Doar daca se doreste ca justitia sa fie previzibila in devafoarea notiunii de dreptate.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
