Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că din analiza art. 1357 alin. (1) din Noul Cod Civil, potrivit căruia cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să-l repare, rezultă că autorul faptei ilicite trebuie să fie altă persoană decât cel vătămat. În speţă, fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu a fost săvârşită de către autoritatea vamală prin reţinerea nelegală a unui container – sancţionată prin hotărâre a instanţei de contencios în sensul anulării actelor administrative individuale şi obligării autorităţii la plata de despăgubiri care includ şi sumele datorate de proprietarul containerului societăţilor de depozitare. În continuare, în vederea aducerii la îndeplinire a dispozitivului hotărârii judecatoreşti, autoritatea vamală a solicitat depozitarilor mărfii să îi pună la dispoziţie containerul, pentru a-l preda proprietarului, însă aceştia s-au opus eliberării mărfii fără plata taxelor de depozitare. Instanţa Supremă a subliniat că o exercitare a drepturilor cu bună-credinţă ar fi impus ca, în vederea executării efective şi rapide a hotărârii irevocabile, autoritatea vamală să achite proprietarului sumele la plata cărora a fost obligată prin hotărâre judecătorească, acesta să le achite mai departe societăţilor de depozitare, iar apoi să se procedeze la ridicarea containerului. În loc de aceasta, autoritatea vamală a încercat să obţină acoperirea prejudiciului său de la depozitari, o astfel de solicitare fiind lipsită de temei legal, întrucât, aşa cum s-a reţinut, fapta ilicită a victimei înseşi este exoneratoare de răspundere.

(Decizia nr. 2483 din 27 iunie 2014 pronunţată în recurs de Secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect despăgubiri)

Corina CIOROABĂ