România la CEDO: cauza pendinte Mihai. Deținerea de arme neletale în instanță, sancțiunea contravențională definitivă, condamnarea penală și ne bis in idem
9 februarie 2015 | Mihaela MAZILU-BABEL
SECȚIA A TREIA, CEDO
Cererea nr. 50266/13
Nicolae MIHAI împotriva României
depusă la 29 iulie 2013 și comunicată la 18 decembrie 2014
1. Situația de fapt (precum este redată de către reclamant):
Reclamantul, Nicolae Mihai, este cetățean german care s-a născut în 1958 și locuiește în Schwabmünchen.
La 6 mai 2008, reclamantul și-a însoțit mama la Tribunalul Timiș, unde aceasta era reclamantă într-o acțiune civilă intentată împotriva pârâtului S. I. în legătură cu un teren.
Domnul Mihai a intrat în sediul instanței, purtând o armă și 4 cartușe. În urma unui schimb de replici realizat pe holul instanței, între reclamant și pârâtul S. I., acesta din urmă a împins reclamantul într-o sală de judecată în care se afla în derulare o ședință de judecată. Intrarea neașteptată a reclamantului cu un pistol în mână a generat panică, iar ședința a fost imediat suspendată. Incidentul a fost filmat.
Ofițerul de poliție care asigura menținerea ordinii a confiscat arma și muniția aferentă. Acesta a întocmit un raport în care s-a descris comportamentul reclamantului.
La 9 mai 2008, reclamantul a fost obligat la plata unei amenzi contravenționale de 2.000 RON (echivalentul a aproximativ 500 de euro) pentru săvârșirea faptei (sancționată contravențional) de deținere a unei arme neletale într-o instanță de judecată – faptă contrară articolului 62 § 2 (a) și a articolului 132 punctul 22 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor.
Decizia autorităților administrative de sancționare a rămas, prin necontestare, definitivă.
La 13 octombrie 2008, o anchetă penală a fost inițiată împotriva reclamantului în legătură cu același incident din 6 mai 2008. La 21 noiembrie 2008, reclamantul a fost arestat preventiv. La 16 martie 2009, domnul Mihai a fost eliberat din arestul preventiv și pus sub control judiciar.
La 15 decembrie 2008, reclamantul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni concurente care rezultă din același act, și anume infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor (articolul 279 § 3 din Codul penal) și infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și ordinii publice (articolul 321 § 1 din Codul penal).
La 7 martie 2011, Judecătoria Timișoara a condamnat reclamantul la cinci ani și patru luni de închisoare cu suspendare.
Reclamantul a introdus apel, susținând, printre altele, că a fost deja condamnat la plata unei amenzi contravenționale în legătură cu aceleași fapte.
La 22 septembrie 2011, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul, anulând hotărârea și trimițând cauza spre rejudecare la Judecătoria Timișoara. Instanța de apel a constatat că situația de fapt a fost corect reținută de prima instanță, dar prima instanță a omis să menționeze în dispozitiv că perioada petrecută de reclamant în detenție preventivă trebuie să fie dedusă din pedeapsa aplicată (cu suspendare).
La 1 octombrie 2012, Judecătoria Timișoara l-a condamnat pe reclamant la cinci ani de închisoare și patru luni cu executare efectivă.
La 19 februarie 2013, Curtea de Apel Timișoara a respins recursul formulat de reclamant ca fiind nefondat.
2. Capăt de cerere:
Reclamantul se plânge, în temeiul articolului 4 din Protocolul nr. 7 la Convenție, de faptul că a fost condamnat pentru aceleași fapte cu un caracter penal pentru care fusese deja amendat de către autoritățile administrative.
3. Întrebare adresată părților:
A fost condamnarea reclamantului pentru infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, după sancționarea sa contravențională pentru portul de arme neletale în sediul unei instanțe, compatibilă cu articolul 4 § 1 din Protocolul nr. 7?
Mihaela MAZILU-BABEL
Doctorand, Facultatea de Drept și Ştiințe Sociale, Universitatea din Craiova
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
