Judecătorul suprem din Finlanda se întreabă cu privire la cererea de chemare în garanție. (C-521/14 SOVAG)
Situația de fapt:
1. domeniul material de aplicare a Regulamentului privind competenţa judiciară, recunoaşterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială
2. cerere de chemare în garanţie sau o altă cerere strâns legată de pretenţia invocată prin cererea principală, formulată de un terţ în temeiul dreptului naţional împotriva uneia dintre părţi în vederea judecării în cadrul aceluiaşi proces.
Dispoziții incidente: articolul 6 punctul 2 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001
Articolul 6
O persoană care are domiciliul pe teritoriul unui stat membru mai poate fi acționată în justiție:
1. atunci când există mai mulți pârâți, în fața instanței domiciliului oricăruia dintre aceștia, cu condiția ca cererile să fie atât de strâns legate între ele încât să fie oportună instrumentarea și judecarea lor în același timp, pentru a se evita riscul pronunțării unor hotărâri ireconciliabile în cazul judecării separate a cauzelor;
2. printr-o cerere de chemare în garanție sau de intervenție, în fața instanței sesizate cu cererea principală, dacă aceasta nu a fost introdusă decât în scopul scoaterii sale de sub competența instanței în cauză;
3. în cazul unei cereri reconvenționale rezultate în urma aceluiași contract sau fapt pe care s-a bazat cererea principală, în fața instanței sesizate prin cererea principală;
4. în materie contractuală, dacă acțiunea poate fi conexată unei acțiuni în materie de drepturi reale imobiliare îndreptate împotriva aceluiași pârât, în fața instanței din statul membru pe teritoriul căruia este situat imobilul.
Mihaela MAZILU-BABEL
Doctorand, Facultatea de Drept și Ştiințe Sociale, Universitatea din Craiova
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.
Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!
Curtea declară:
Articolul 6 punctul 2 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că în domeniul său de aplicare intră o acțiune pe care a formulat‑o un terț, conform dispozițiilor din legislația națională, împotriva pârâtului din procedura inițială și care are ca obiect o cerere strâns legată de cererea principală respectivă, vizând obținerea rambursării unor despăgubiri plătite de acest terț reclamantului din cadrul procedurii inițiale amintite, cu condiția ca această acțiune să nu fi fost formulată doar pentru a scoate pârâtul menționat de sub competența instanței în cauză.