ICCJ. Acțiunea directă a lucrătorilor, prevăzută de art. 1488 C. civ. din 1864, conferă calitate procesuală activă doar lucrătorilor persoane fizice, subantreprenorul persoană juridică neputând fi asimilat acestei noțiuni
09.02.2015 | Lucian Bernd SĂULEANU
Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că acțiunea directă a lucrătorilor, reglementată prin art. 1488 Cod civil din 1864, conferă, prin excepție de la principiul relativității efectelor contractului, posibilitatea ca numai lucrătorii să se îndrepte direct împotriva beneficiarului lucrării și doar pentru plata lor, adică pentru drepturile corelative muncii prestate, și numai în măsura în care acesta este dator antreprenorului.
Potrivit art. 1488 Cod civil din 1864: ”zidarii, lemnarii și ceilalți lucrători întrebuințați la clădirea unui edificiu sau la facerea unei alte lucrări date în apalt, pot reclama plata lor de la comitent, pe atât pe cât acesta ar datora întreprinzătorului în momentul reclamației”.
Persoana juridică, subantreprenor, nu poate fi asimilată noțiunii de lucrător la care se referă art. 1488 Cod civil din 1864, deoarece această persoană juridică nu desfășoară activitatea de construcție propriu-zisă, ci ea reprezintă entitatea în cadrul căreia activitatea se realizează prin lucrători angajați sau alte persoane cooptate în scopul aducerii la îndeplinire a activității contractate, iar plata la care se referă textul de lege aparține doar lucrătorilor (”plata lor”) pentru munca personală prestată și nu societății subantreprenoare; subantreprenorul are la îndemână acțiunea în răspundere contractuală împotriva antreprenorului pentru plata drepturilor corelative obligațiilor asumate prin contractul de subantrepriză. (Decizia nr. 3741 din 25 noiembrie 2014 pronunțată de Secția a II-civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție având ca obiect acțiunea directă a lucrătorilor)
Lucian Bernd SĂULEANU
Avocat, Baroul Dolj
