Secţiuni » Arii de practică » Protective » Dreptul familiei
Dreptul familiei
DezbateriCărţiProfesionişti
4 comentarii

Medierea custodiei minorului sau executarea hotărârii judecătorești privind minorii?
10.02.2015 | Laura VARTOLOMEI

Secţiuni: Dreptul familiei, Mediere
JURIDICE - In Law We Trust

In urma divortului sau a separarii (pentru cuplurile necasatorite), in situatia existentei minorilor, prin prevederile Noului Cod civil, acestia vor avea posibilitatea de a petrece timp cu ambii parinti, chiar daca domiciliul copiilor a fost stabilit la unul dintre parinti. Acest drept, deopotriva al parintelui si al copilului, a fost reglementat sub forma autoritatii parintesti comune (cunoscuta informal sub denumirea de “custodie”).

Articolul de fata prezinta medierea ca modalitate amiabila de exercitare a autoritatii parintesti (custodie) versus punerea in executare a hotararilor judecatoresti privitoare la minori (dupa solutionarea diferendelor existente intre parinti pe aceasta tema prin instanta de judecata).

Autoritatea parinteasca comuna este o prerogativa pe care cei doi parinti o vor putea stabili de comun acord, printr-un acord de mediere, sau va putea fi impusa partilor in functie de pretentiile fiecareia, intr-un proces aflat pe rolul instantei, prin care parintii se vor judeca pentru custodia copilului, adica pentru stabilirea autoritatii parintesti. Din practica judiciara formata in urma intrarii in vigoare a Noului Cod civil, spre deosebire de prevederile vechiului Cod, in genere, autoritatea parinteasca comuna se acorda ambilor parinti. Prevederile vechiului Cod, in care in mod clar copilul se incredinta spre crestere si educare mamei sau tatalui, au fost abrogate.

Legislatia actuala acorda ambilor parinti posibilitatea de a veghea indeaproape la cresterea, educarea si dezvoltarea armonioasa a copilului, chiar daca locuinta minorilor a fost stabilita (de comun acord sau prin instanta de judecata, cu concursul anchetei sociale) la unul dintre parinti. Locuinta minorului, care nu poate fi concomitent stabilita in doua imobile, reprezinta un aspect, pe cand autoritatea parinteasca (custodia) reprezinta un alt aspect, un drept pe care legea il confera ambilor parinti, cu exceptiile de rigoare (abuz de droguri, abuz fizic etc), in vederea vegherii si mentinerii unei relatii apropiate cu copilul.

In situatia in care nu exista intelegere, se intampla ca parintii sa se „razboiasca” in instanta pentru autoritate parinteasca exclusiva si, in final, sa aiba surpriza de a nu o obtine. Cum hotararea judecatoreasca este executorie, aceasta va putea fi pusa in aplicare prin prevederile art. 909 si urmatoarele din C. proc. civ., prin executarea hotararilor judecatoresti privitoare la minori.

Astfel ca stabilirea locuintei minorului, înapoierea minorului de către persoana care il tine fara drept, exercitarea dreptului de a avea legaturi personale cu minorul, precum si alte masuri prevazute de lege pot fi puse in aplicare printr-un titlu executoriu, putand fi trimisa o somatie prin care, celui care detine fara drept minorul, i se va comunica data si locul stabilit pentru a se prezenta cu acesta pentru a putea fi preluat de catre celalalt parinte. Daca ”debitorul” nu se va conforma, vor putea fi aplicate amenzi la cererea ”creditorului”, prin sesizarea instantei de executare pentru a se face aplicarea prevederilor art. 905 C. proc. civ. (amenda de la 100 la 1.000 lei/zi de intarziere, pana la executarea obligatiei prevazute in titlul executoriu). In acceptiunea legiuitorului, persoana care tine copilul fara drept (spre exemplu, parintele care tine copilul la domiciliul sau in afara programului de relatii si vizite stabilit prin instanta) este un debitor care poate fi fortat sa il inapoieze creditorului (parintelui la care trebuia sa se afle in acea perioada). Prin extrapolare, am putea avea impresia ca respectivul minor este un bun ce trebuie inapoiat, altminteri poate interveni amenda cuantificabila, poate fi sesizat parchetul (problema extinzandu-se si in sfera penalului), va fi sesizat DGASPC (Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului), dispunandu-se consiliere psihologica obligatorie in functie de varsta minorului si reluarea procedurii executarii hotararii dupa un temren de maxim 3 luni.

Asadar, in situatia in care parintii nu se inteleg, exista posibilitatea ca instanta sa hotarasca in locul acestora pentru ca mai apoi – prin forta coercitiva a legii – sa poata fi puse in aplicare diverse metode de constrangere pentru respectarea hotararii instantei.

Exista si va exista intotdeauna o cale de mijloc, prin care toata lumea sa fie scutita de tensiuni, ajungand la buna intelegere, cu sau fara ajutorul unui specialist. Daca se impune interventie din afara familiei, in special in situatia extrem de sensibila in care se hotaraste soarta unui copil, profesionistul care poate ajuta este mediatorul.

Mediator Laura VARTOLOMEI

* Prezentul articol a fost publicat si pe site-ul autorului.

Cuvinte cheie: , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

4 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti