BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalIPTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Dreptul familiei
DezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
4 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Medierea custodiei minorului sau executarea hotărârii judecătorești privind minorii?

10.02.2015 | Laura VARTOLOMEI
Abonare newsletter

In urma divortului sau a separarii (pentru cuplurile necasatorite), in situatia existentei minorilor, prin prevederile Noului Cod civil, acestia vor avea posibilitatea de a petrece timp cu ambii parinti, chiar daca domiciliul copiilor a fost stabilit la unul dintre parinti. Acest drept, deopotriva al parintelui si al copilului, a fost reglementat sub forma autoritatii parintesti comune (cunoscuta informal sub denumirea de “custodie”).

Articolul de fata prezinta medierea ca modalitate amiabila de exercitare a autoritatii parintesti (custodie) versus punerea in executare a hotararilor judecatoresti privitoare la minori (dupa solutionarea diferendelor existente intre parinti pe aceasta tema prin instanta de judecata).

Autoritatea parinteasca comuna este o prerogativa pe care cei doi parinti o vor putea stabili de comun acord, printr-un acord de mediere, sau va putea fi impusa partilor in functie de pretentiile fiecareia, intr-un proces aflat pe rolul instantei, prin care parintii se vor judeca pentru custodia copilului, adica pentru stabilirea autoritatii parintesti. Din practica judiciara formata in urma intrarii in vigoare a Noului Cod civil, spre deosebire de prevederile vechiului Cod, in genere, autoritatea parinteasca comuna se acorda ambilor parinti. Prevederile vechiului Cod, in care in mod clar copilul se incredinta spre crestere si educare mamei sau tatalui, au fost abrogate.

Legislatia actuala acorda ambilor parinti posibilitatea de a veghea indeaproape la cresterea, educarea si dezvoltarea armonioasa a copilului, chiar daca locuinta minorilor a fost stabilita (de comun acord sau prin instanta de judecata, cu concursul anchetei sociale) la unul dintre parinti. Locuinta minorului, care nu poate fi concomitent stabilita in doua imobile, reprezinta un aspect, pe cand autoritatea parinteasca (custodia) reprezinta un alt aspect, un drept pe care legea il confera ambilor parinti, cu exceptiile de rigoare (abuz de droguri, abuz fizic etc), in vederea vegherii si mentinerii unei relatii apropiate cu copilul.

In situatia in care nu exista intelegere, se intampla ca parintii sa se „razboiasca” in instanta pentru autoritate parinteasca exclusiva si, in final, sa aiba surpriza de a nu o obtine. Cum hotararea judecatoreasca este executorie, aceasta va putea fi pusa in aplicare prin prevederile art. 909 si urmatoarele din C. proc. civ., prin executarea hotararilor judecatoresti privitoare la minori.

Astfel ca stabilirea locuintei minorului, înapoierea minorului de către persoana care il tine fara drept, exercitarea dreptului de a avea legaturi personale cu minorul, precum si alte masuri prevazute de lege pot fi puse in aplicare printr-un titlu executoriu, putand fi trimisa o somatie prin care, celui care detine fara drept minorul, i se va comunica data si locul stabilit pentru a se prezenta cu acesta pentru a putea fi preluat de catre celalalt parinte. Daca ”debitorul” nu se va conforma, vor putea fi aplicate amenzi la cererea ”creditorului”, prin sesizarea instantei de executare pentru a se face aplicarea prevederilor art. 905 C. proc. civ. (amenda de la 100 la 1.000 lei/zi de intarziere, pana la executarea obligatiei prevazute in titlul executoriu). In acceptiunea legiuitorului, persoana care tine copilul fara drept (spre exemplu, parintele care tine copilul la domiciliul sau in afara programului de relatii si vizite stabilit prin instanta) este un debitor care poate fi fortat sa il inapoieze creditorului (parintelui la care trebuia sa se afle in acea perioada). Prin extrapolare, am putea avea impresia ca respectivul minor este un bun ce trebuie inapoiat, altminteri poate interveni amenda cuantificabila, poate fi sesizat parchetul (problema extinzandu-se si in sfera penalului), va fi sesizat DGASPC (Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului), dispunandu-se consiliere psihologica obligatorie in functie de varsta minorului si reluarea procedurii executarii hotararii dupa un temren de maxim 3 luni.

Asadar, in situatia in care parintii nu se inteleg, exista posibilitatea ca instanta sa hotarasca in locul acestora pentru ca mai apoi – prin forta coercitiva a legii – sa poata fi puse in aplicare diverse metode de constrangere pentru respectarea hotararii instantei.

Exista si va exista intotdeauna o cale de mijloc, prin care toata lumea sa fie scutita de tensiuni, ajungand la buna intelegere, cu sau fara ajutorul unui specialist. Daca se impune interventie din afara familiei, in special in situatia extrem de sensibila in care se hotaraste soarta unui copil, profesionistul care poate ajuta este mediatorul.

Mediator Laura VARTOLOMEI

* Prezentul articol a fost publicat si pe site-ul autorului.

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Au fost scrise până acum 4 de comentarii cu privire la articolul “Medierea custodiei minorului sau executarea hotărârii judecătorești privind minorii?”

  1. Cătălin OROVICEANU spune:

    Ma tem ca faceti o mica eroare. Autoritatea parinteasca nu se confunda nici cu stabilirea locuintei minorului nici cu programul de legaturi personale intre parinte si copil, chiar daca cele trei sunt interconectate. Pe scurt, autoritatea parinteasca comuna (sau „custodia comuna”) inseamna ca parintii trebuie sa decida impreuna cu privire la chestiunile privind copilul (fata de situatia anterioara, cand unul din ei primea „custodie unica” – incredintare a minorului). Stabilirea locuintei inseamna locul unde va sta minorul in mod statornic (ceea ce nu inseamna ca parintele la care locuieste are „custodie” asupra copilului). Iar programul de legaturi personale arata cum vor interactiona copilul si parintele la care nu are locuinta (fara ca, din nou, aceasta sa insemne ca acest parinte nu are „custodie”).

  2. Multumesc pentru atentia acordata materialului de fata!

    Conţinutul autorităţii părinteşti, asa cum este stabilit prin art. 487 Cod civil, statueaza: părinţii au dreptul şi îndatorirea de a creşte copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, psihică şi intelectuală, de educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însuşirilor şi nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea şi sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaşte acestuia.

    Articolul se doreste, dupa cum se arata in cuprinsul sau, o pledoarie pentru modalitatea amiabila de solutionare a situatiilor prin care parintii separati pot stabili aspectele privitoare la copiii lor (locuinta, programul de legaturi personale, invatatura, pregatirea profesionala, obligatia de intretinere), fiind scris intr-un limbaj accesibil publicului larg, fara ca informatiile juridice sa aiba de suferit.

    In ceea ce priveste aparenta eroare, aceasta este clarificata, daca mai era necesar, in cel de al patrulea paragraf al articolului, unde se precizeaza astfel: „Locuinta minorului, care nu poate fi concomitent stabilita in doua imobile, reprezinta un aspect, pe cand autoritatea parinteasca (custodia) reprezinta un alt aspect”.

  3. Tudorel MARIN spune:

    Am recitit recent prevederile codului civil actual , partea referitoare la familie si constat cu surprindere ca unele articole referitoare la modul de exercitare a autoritatii parintesti ( prescurtat A.P. ) vin in contradictie cu insasi definitia A.P. din acelasi cod civil, in contradictie cu Principiile Dreptului European al Familiei dar si cu prevederile referitoare la viata de familie conf art 8 CEDO. Din pacate aceste principii ale dreptului European sunt doar recomandari ptr statele membre si nu sunt obligatorii.
    Mai exact e vorba de o discriminare evidenta intre parintii care nu sunt divortati si cei divortati in ceea ce priveste A.P. si modul de exercitare al acesteia. Daca pana la divort parintii casatoriti exercita A.P. in comun si in mod egal , dupa divort A.P. se modifica !!!!!!!! si se exercita de catre aceeasi parinti doar in comun, adica ….. la gramada sau care apuca primul; de aici si nr. mare de litigii si mai mult, copii condamnati la o viata de orfani si parinti existenti doar in acte, etc.
    In mod normal si logic divortul modifica doar raporturile existente pe timpul casatoriei intre soti si atat. Divortul/separarea sotilor in sine nu trebuie sa modifice raporturile dintre parinti ( fosti soti) si copiii lor minori, ptr ca ar presupune o incalcare a dreptului la o viata de familie conf. art 8 CEDO, in opinia mea. Din pacate in RO dar si in multe alte state europene, exista asemenea prevederi in contradictie evidenta cu alte prevederi, lasand loc de interpretari abuzive din partea instantelor :
    Mai concret pornind de la definitia A.P. din C Civ. RO , observam ca art. 483 defineste foarte clar ce inseamna AP:
    Art 483 : (1) Autoritatea parinteasca este ansamblul de drepturi si indatoriri care privesc atat persoana, cat si bunurile copilului si apartin in mod egal ambilor parinti.

    Articolul 503: Modul de exercitare a autoritatii parintesti
    (1) Parintii exercita impreuna si in mod egal autoritatea parinteasca.
    Atentie: se mentioneaza in mod expres si fara echivoc ca A.P. se defineste ca apartinand IN COMUN si IN MOD EGAL ambilor parinti. Aceasta este A.P. reglementata de C Civ actual si se exercita de catre ambii parinti tot IN COMUN si IN MOD EGAL. Asta presupune conf definitiei A.P. : drepturi si indatoriri ( obligatii ) egale ptr ambii parinti si nu altfel. Acest articol practic legifereaza custodia comuna fizica.
    C. Civ Ro Articolul 396: Efectele divortului cu privire la raporturile dintre parinti si copiii lor minori:
    (1) Instanta de tutela hotaraste, odata cu pronuntarea divortului, asupra raporturilor dintre parintii divortati si copiii lor minori, tinand seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de ancheta psihosociala, precum si, daca este cazul, de invoiala parintilor, pe care ii asculta.
    Articolul 397: Dupa divort, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti, afara de cazul in care instanta decide altfel. ( ATENTIE MARE : doar IN COMUN fara sintagma ,,IN MOD EGAL “ ). Asta presupune ca odata cu divortul sotilor si modificarea raporturilor dintre acestia, se modifica si raporturile dintre parintele nerezident ( in special) si copilul sau , in acest caz fiind vorba de alt tip de A.P. ( doar in comun). Cu alte cuvinte divortul/separarea sotilor echivaleaza cu divortul/separarea copilului de unul dintre parinti, cel nerezident. Esti casatorit – ai drepturi egale ; ai divortat – ai doar drepturi comune nu si egale. Egalitatea post divort depinde de bunavointa parintelui rezident.
    Articolul 504: Exercitarea autoritatii parintesti in caz de divort
    Daca parintii sunt divortati, autoritatea parinteasca se exercita potrivit dispozitiilor referitoare la efectele divortului in raporturile dintre parinti si copii
    Toate aceste articole 396, 397, 504 precum si altele posibile mi se par cel putin neconstitutionale si discriminatoare.

    Principiile Dreptului European al Familiei
    Principiul 3:10 Efectul divorţului sau separării
    Autoritatea părintească nu trebuie să fie afectată de desfacerea sau anularea căsătoriei sau a altei forme de relaţie şi nici de separarea de iure sau de facto a părinţilor.
    Principiu 3:11 Exerciţiul comun
    Părinţii care au autoritatea părintească ar trebui să aibă în mod egal dreptul şi obligaţia de a o exercita şi de câte ori este posibil, ar trebui să facă acest lucru împreună.
    Art 396, 397 arata clar ca dupa divort vorbim de altfel de A.P. decat cea dinaintea divortului, adica doar ….in comun, nu si in mod egal asa cum o descrie art.483 si art. 503 C Civ RO. Ptr ce motiv statul prin intermediul C Civ acorda parintilor casatoriti un fel de A.P. ( in comun si in mod egal) iar cele divortati altfel de A.P. ( doar in comun). Aici e miezul problemei si putem vorbi de inechitate sociala si o abatere de la principiul egalitatii persoanelor in fata legii, neconstitutionalitate a legii civile.
    Totusi sa observam ca actualul C Civ nu interzice in mod expres exercitarea A.P. in comun si in mod egal chiar si dupa divort , acolo unde exista intelegerea partilor pe care instanta de tutela trebuie doar sa o verifice daca e sau nu in interesul copilului. Cum insa poate verifica in concret o instanta de tutela interesul copilului daca parintii se inteleg ca minorul sa locuiasca alternativ cate 2 saptamani la fiecare parinte ? Nu are practic cum, ptr faptul ca nu poate rasturna printr-o motivare pertinenta si obiectiva o eventuala intelegere a partilor , astfel o prezuma ca e interesul copilului fara a avea o certitudine. In prezent A.P. egala intre parinti poti avea doar daca parintele rezident e de buna credinta si o permite celui nerezident. In rest ……

    ART. 8 din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale :
    Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie
    1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale.
    2. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acesta este prevăzut de lege şi constitutie, într-o societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii, a moralei, a drepturilor şi a libertăţilor altora.
    Rog a se observa ca acest art prevede clar cazurile cand autoritatea publica ( statul) se poate amesteca in exercitarea acestui drept iar sintagma ,, cand este prevăzut de lege şi constitutie ” . In Constitutia Ro ( am verificat personal ) nu este prevazuta o asemenea posibilitate.
    Ptr ca aceasta restrangere / amestec in viata de familie sa fie conf cu art 8 CEDO e obligatoriu ca aceasta masura sa fie prevazuta ( cumulativ si nu simultan ) atat in lege ( ex : codul civil etc,) cat si in Constitutie
    ori lucrul asta nu exista.
    Cu privire la raporturile dintre părinţi şi copii, instanţa de contencios european a decis că noţiunea de familie avută în vedere de art. 8 are drept consecinţă că un copil care s-a născut dintr-o asemenea uniune juridică este inserat de plin drept în cadrul ei\ aceasta înseamnă că din momentul şi datorită înseşi împrejurării naşterii sale există între copil şi părinţii săi o legătură constitutivă de viaţă de familie, iar evenimentele ulterioare nu o pot distruge decât în circumstanţe excepţionale.
    Mergând pe aceeaşi linie de gândire, ea a admis că dacă această noţiune nu se bazează numai pe raporturile de căsătorie ci poate îngloba şi alte legături „de facto”, atunci când părţile coabitează în afara existenţei, între ele, a unor legături de căsătorie, un copil născut dintr-o asemenea relaţie este cuprins de plin drept în această „celulă familială” prin simplul fapt al naşterii şi datorită acesteia. Ca atare, Curtea a decis că există între copil şi părinţii săi o legătură constitutivă a vieţii de familie, chiar dacă la momentul naşterii părinţii nu trăiau împreună, şi chiar dacă relaţia dintre ei a luat sfârşit.
    De asemenea, instanţa europeană a statuat în sensul că asigurarea respectării „vieţii familiale” impune luarea unor măsuri legislative de către autorităţile naţionale competente, în aşa fel încât realitatea biologică şi socială a unor legături între un bărbat şi copilul care pretinde că este a! lui să prevaleze asupra unor prezumţii legale ale căror efecte sunt contrare atât faptelor stabilite cu certitudine, cât şi voinţei tuturor persoanelor implicate, fără ca „realitatea juridică” să profite cuiva.
    în orice caz, jurisdicţia europeană consideră că pentru un părinte şi copilul său a fi împreună reprezintă un element fundamental al vieţii de familie, chiar dacă relaţia între părinţi s-a rupt, iar măsurile interne care ar împiedica o asemenea relaţie constituie o ingerinţă în dreptul la viaţă familială proteguit de art. 8.

    Astept cu inreres opiniile dvs.

  4. Atata vreme cat autoritatea parinteasca se poate exercita in continuare, dupa divort, in comun, care sunt aspectele pe care le vedeti defavorabile, nemaiexistand temenul „egal’ in textul de lege?

    A stabili in mod egal, in orice moment, de comun acord, este un deziderat imposibil chiar si pentru cele mai sudate cupluri, atunci cand se confrunta cu decizii, fie ele zilnice sau de maxima importanta, in ceea ce priveste copilul (e. g.: daca inscriem copilul la lectii de pian, daca alegem scoala x sau y etc.). Important este sa existe comuncare si consultatii intre parinti in privinta unui numar cat mai mare de aspecte ce tin de educatia, anturajul, sanatatea si evolutia copilului.

    Un plan parental minutios, elaborat in functie de fiecare situatie particulara in parte si de varsta copilului, poate scuti parintii de neplaceri pe viitor, astfel ca atunci cand apare o noua situatie, planul parental sa fie un reper pentru acestia in rezolvarea cu diligenta a situatiei nou aparute.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week