Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Banking
DezbateriCărţiProfesionişti
CMS CMK
 
2 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

ICCJ. Contract de credit. Acţiunea în constatarea nulităţii absolute a clauzei privind dobânda variabilă
16.02.2015 | Corina CIOROABĂ

A se vedea și dezbaterea Clauze abuzive, franci elvețieni și altele asemenea [DEZBATERI JURIDICE].

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că, în conformitate cu practica CJUE, clauzele unui contract bancar care se referă la preţul contractului trebuie redactate într-un mod clar şi inteligibil, pentru a-i da consumatorului posibilitatea să prevadă consecinţele economice ale contractului semnat. În speță, Înalta Curte a reținut că din modul de redactare al clauzeinu se poate deduce, în mod clar şi inteligibil, care va fi evoluţia în timp a părţii variabile a dobânzii pe care reclamanţii trebuie să o plătească băncii, modul de redactare dând posibilitatea băncii să aprecieze, în mod unilateral, criteriile în funcţie de care va stabili această componentă a dobânzii, creându-se, astfel, un vădit dezechilibru între drepturile şi obligaţiile părţilor, în defavoarea consumatorilor, rezultând, totodată, reaua-credinţă a băncii la redactarea acestor clauze (…)”. (Decizia nr. 3234 din 23 octombrie 2014 pronunţată în recurs de Secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect constatare clauză abuzivă)

Corina CIOROABĂ


Aflaţi mai mult despre , , , , ,
Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill













Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Au fost scrise până acum 2 de comentarii cu privire la articolul “ICCJ. Contract de credit. Acţiunea în constatarea nulităţii absolute a clauzei privind dobânda variabilă”

  1. Mihaela MAZILU-BABEL spune:

    Mi-a placut motivarea pe de-a întregul a ÎCCJ. Abundă în decizii CJUE relevante!

    Singura posibilă problemă de raționament deductiv este la:

    Mai mult, problema a fost tranşată şi în jurisprudenţa CJUE, unde, de exemplu, în cauza C-484/08 se arată că: „dispoziţiile art. 4 alin. (2) şi art. 8 din Directiva nr. 93/13/CE trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări …. care autorizează un control jurisdicţional al caracterului abuziv al clauzelor contractuale privind definirea obiectului principal al contractului sau caracterul adecvat al preţului sau a remuneraţie, pe de o parte, faţă de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, iar, pe de altă parte, chiar dacă aceste clauze sunt redactate în mod clar şi inteligibil”.
    (…)
    Prin urmare, instanţele au dreptul să examineze caracterul abuziv al clauzelor privind preţul, chiar dacă acestea sunt redactate în mod clar şi inteligibil, cu atât mai mult având acest drept atunci când aceste clauze nu sunt redactate într-un limbaj clar şi inteligibil (s-ar putea afirma că nu au doar dreptul, ci au chiar obligaţia de a face acest lucru). (
    )

    Consider că ÎCCJ a interpretat eronat C-484/08 deoarece prin acea hotărâre, Curtea a vrut să spună doar că directiva 93/13/CEE este doar o directivă ce impune o armonizare minimă și un nivel minim de protecție a consumatorului, neopunându-se ca statul membru să impună un nivel mai ridicat de protecție, respectiv posibilitatea conferită instanței – prin normele de drept intern – de a verifica inclusiv clauzele care sunt exprimate în mod clar și inteligibil cu privire la caracterul lor abuziv. În alte cuvinte, dreptul UE nu autorizează, prin intermediul directivei instanța să verifice și acele clauze ce privesc prețut redate într-un mod clar și inteligibil, dar dreptul intern o poate face. De aceea, în temeiul dreptului UE ÎCCJ nu are dreptul să verifice și acele clauze care sunt exprimate în mod clar și inteligibil și care privesc prețul, cum eronat afirmă în paragraful mai sus-menționat. Totuși, acel paragraf este, din fericire, doar obiter dicta.

  2. Adrian Mircea BURU spune:

    Observatia dumneavoastra este una corecta (nu exista in dreptul nostru intern o obligatie de verificare a unei clauze intr-un contract de adeziune, vis a vis de dispoziţiile Art.4 alin.(2) şi Art. 8 din Directiva Nr. 93/13/CE, chiar daca clauza cu pricina este clara si inteligibila asa cum exista in dreptul intern spaniol) numai ca instanta a analizat aceasta clauza din oficiu (C-241/98) ca fiind redactata neclar si nenteligibil argumentand cu cauza Kasler(C-26/13),solutia de casare cu trimitere spre rejudecare fiind una logica, comentariul instantei(obiter dicta – tradus “spus in treacat”) fata de cauza-C-484/08 aplicabila spetei neinfluentand motivarea/solutia finala!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.