Revista Română de Dreptul Muncii nr. 12/2014: Consideraţii privind regimul juridic aplicabil raportului de muncă în cazul continuării activităţii salariatului la acelaşi angajator după data îndeplinirii condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare | Ştefan Naubauer
18 februarie 2015 | Andreea BREBU
Lector univ. dr. avocat Ştefan Naubauer a publicat în Revista Română de Dreptul Muncii nr. 12/2014 articolul intitulat „Consideraţii privind regimul juridic aplicabil raportului de muncă în cazul continuării activităţii salariatului la acelaşi angajator după data îndeplinirii condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare”.
Articolul este o dezvoltare a celui susţinut în cadrul Conferinţei naţionale Dreptul muncii – ediţia a IV-a, cu tema „Propuneri de lege ferenda privind perfecţionarea legislaţiei muncii din România” ale cărei lucrări s-au desfăşurat în data de 10 octombrie 2014, la Sibiu.
Legislaţia muncii prevede ca, în termen de 5 zile de la îndeplinirea cumulativă a stagiului minim de cotizare şi a vârstei standard de pensionare, angajatorul să emită o decizie prin care comunică persoanei vizate că se află în această situaţie. În practica judecătorească însă, este realizată o aplicare neunitară a art. 56 din Codul muncii care reglementează aceste prevederi, existând soluţii diferite date în situaţii în care angajatorul nu a respectat termenul prevăzut de lege pentru emiterea deciziei, unele instanţe motivând că invocarea art. 56 din Codul muncii, după termenul de 5 zile lucrătoare, este un abuz de drept, de vreme ce alte instanţe consideră acest termen unul de recomandare şi nu unul de decădere şi, prin urmare, angajatorul este îndreptăţit în orice moment să invoce prevederile legale.
Pentru aceste motive, în scopul înlăturării practicii neunitare, autorul consideră benefică exprimarea concretă a legiuitorului în ce priveşte termenul de 5 zile ca fiind unul de decădere cu atât mai mult cu cât decizia emisă de angajator nu este decât un act de constatare a intervenirii unei stări de drept.
Cu privire la natura juridică a relaţiei de muncă existente între angajat şi angajator după îndeplinirea cumulativă a condiţiilor de pensionare ale angajatului, situaţia pare insuficient dezbătută în doctrina românească. Având în vedere că legislaţia muncii recunoaşte decizia angajatorului ca o constatare a unei stări de drept, se pune problema nulităţii contractului după intervenirea îndeplinirii condiţiilor de pensionare. Dar cum în această materie nulitatea nu retroactivează, aceasta îşi va produce efectele abia după ce este constatată de către instanţa de judecată şi doar pentru viitor. Această incertitudine este dezbătută şi de autor, care ridică în discuţie posibilitatea calificării deciziei angajatorului, emisă după termenul prevăzut de lege, ca un act de concediere, fiind vorba despre o manifestare unilaterală de voinţă a acestuia.
În concluzie, autorul evidenţiază, încă o dată, necesitatea prevederii exprese în Codul muncii a termenului de 5 zile ca fiind unul de decădere şi calificarea situaţiei în care angajatul prestează muncă în folosul angajatorului, după îndeplinirea condiţiilor de pensionare, ca fiind posibilă fără încheierea unui nou contract individual de muncă, ci în baza unui acord lovit de nulitate absolută pentru lipsa formei scrise.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
