Taxa judiciară de timbru aplicată cererilor de recuzare în materie civilă. CONSTITUȚIONALITATE
19 februarie 2015 | Anda-Laura DUȚESCU
În Monitorul Oficial al României nr. 943 din data de 23 decembrie 2014 a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 680 din 13 noiembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Mircea Popescu într-un dosar aflat pe rolul Tribunalului Constanţa – Secţia I civilă.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 9 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, care au următorul cuprins:
– Art. 9 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013: „Următoarele cereri formulate în cursul procesului sau în legătură cu un proces se taxează astfel:
a) cereri de recuzare în materie civilă – pentru fiecare participant la proces – pentru care se solicită recuzarea – 100 lei”.
În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
În ceea ce priveşte solicitarea autorului excepţiei de neconstituţionalitate, exprimată prin precizările depuse direct la Curtea Constituţională, referitoare la extinderea controlului de constituţionalitate asupra Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în ansamblul său, şi care nu a fost susţinută în faţa instanţei de judecată, Curtea reţine că invocarea excepţiei de neconstituţionalitate a unor prevederi legale direct în faţa Curţii, şi nu în faţa instanţei de judecată, contravine art. 10 alin. (2) şi art. 29 alin. (1)-(4) din Legea nr. 47/1992, întrucât cadrul procesual specific excepţiei de neconstituţionalitate rezultă din încheierea de sesizare şi din motivarea scrisă a autorului, iar aceasta din urmă nu poate fi completată în faţa Curţii Constituţionale cu elemente noi, ce nu au fost puse în discuţia părţilor în faţa instanţei de judecată.
Curtea a reţinut că dispoziţiile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie nu instituie nicio interdicţie cu privire la taxele în justiţie, fiind legal şi normal ca justiţiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfăşurată de autorităţile judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Mai mult, în virtutea dispoziţiilor constituţionale ale art. 56 alin. (1), „Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice”. Plata taxelor şi a impozitelor reprezintă o obligaţie constituţională a cetăţenilor. S-a reţinut, de asemenea, că echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanţa de judecată prin hotărârea pe care o pronunţă în cauză, plata acestora revenind părţii care cade în pretenţii.
Dispoziţiile art. 42 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind posibilitatea instanţei de judecată de a acorda scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru vizează tocmai acele situaţii în care partea nu poate face faţă cheltuielilor unui proces din cauza lipsei mijloacelor materiale, constituind o garanţie a liberului acces la justiţie. Aprecierea legalităţii şi temeiniciei cererilor întemeiate pe dispoziţiile mai sus citate se realizează de către instanţa de judecată în temeiul prerogativelor conferite de Constituţie şi legi, pe baza probelor care însoţesc aceste cereri.
Referitor la compararea taxei judiciare de timbru pentru o strămutare, care, în opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, înseamnă de fapt recuzarea întregii instanţe şi care ar trebui să implice cheltuieli mult mai mari, cu cea referitoare la cereri de recuzare în materie civilă, Curtea observă că, potrivit dispoziţiilor constituţionale ale art. 61 alin. (1), care statuează rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a ţării, precum şi cele ale art. 115 referitoare la delegarea legislativă, coroborate cu cele alte art. 56, este atributul şi dreptul legiuitorului să aprecieze cuantumul unor astfel de taxe, în funcţie de serviciile prestate.
Totodată, Curtea reţine că recuzarea este o chestiune personală şi priveşte pe fiecare judecător în parte, fiind diferită de strămutare. Astfel, potrivit art. 44 din Codul de procedură civilă, judecătorul aflat într-o situaţie de incompatibilitate poate fi recuzat de oricare dintre părţi înainte de începerea oricărei dezbateri, iar când motivele de incompatibilitate s-au ivit ori au fost cunoscute de parte doar după începerea dezbaterilor, aceasta trebuie să solicite recuzarea de îndată ce acestea îi sunt cunoscute, iar art. 141 alin. (1) din acelaşi Cod statuează cu privire la strămutarea pentru motiv de bănuială legitimă sau de siguranţă publică. Ca atare, este normal ca pentru fiecare cerere în parte să fie aplicată o taxă separată.
Astfel, Curtea decide:
– Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ce are ca obiect dispoziţiile art. 9 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
