« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 
 1 comentariu

Întrebare preliminară cu privire la practicile comerciale neloiale din invitațiile de a cumpăra
20.02.2015 | Mihaela MAZILU-BABEL

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice

Judecătorul danez se întreabă cu privire la practicile comerciale neloiale din invitațiile de a cumpăra. (C-611/14 Canal Digital Danmark)

Situația de fapt:
1. materia aproprierii legislației, subdomeniul practicilor comerciale neloiale;
2. regim național care interzice practicile comerciale înșelătoare, inclusiv în legătură cu invitațiile de a cumpăra, dar care nu se referă la limitele de care trebuie să se țină seama dacă o practică comercială omite o informație semnificativă de care consumatorul mediu are nevoie în contextul respectiv pentru a lua o decizie comercială în cunoștință de cauză, dar nici de obligația de a se lua în considerare și faptul că mediul de comunicare folosit impune limite de spațiu și de timp;
3. situațiile în care un comerciant optează pentru indicarea unui preț total pentru un abonament în curs, astfel încât consumatorul trebuie să plătească atât un tarif lunar, cât și un tarif semestrial și posibilitatea ca într-un astfel de cadru să se considere practică înșelătoare dacă prețul lunar este evidențiat în mod deosebit în practica comercială, în timp ce tariful semestrial este omis în totalitate sau este prezentat doar într-un mod mai puțin vizibil;
4. noțiunea de omisiune înșelătoare și omiterea în totalitate a tarifului semestrial;
5. obligația de a lua în considerare faptul că o practică comercială:
5.1. indică prețul total al abonamentului în perioada de angajament, inclusiv tariful semestrial, și/sau
5.2. se realizează prin reclame sau publicitate pe internet cu trimitere la pagina de internet a comerciantului unde este menționat tariful semestrial și/sau prețul total al abonamentului, inclusiv tariful semestrial;
6. comercializarea prin intermediul publicității televizate și influența acestui lucru asupra răspunsurilor ce vor fi oferite instanței de către Curtea de Justiție;
7. posibilitatea ca directiva în cauză să realizeze o enumerare exhaustivă a informațiilor considerate semnificative în cadrul unei invitații de a cumpăra;
8. situație în care se oferă informații suplimentare despre anumite – dar nu despre toate – componente de preț ale produsului.

Dispoziții incidente: Directiva 2005/29/CE, și în special articolele 6 și 7 din această directivă (cu rectificare aici).
Articolul 6
Acțiuni înșelătoare
(1) O practică comercială se consideră înșelătoare în cazul în care conține informații false și, în consecință, este mincinoasă sau, în orice alt fel, inclusiv prin prezentarea generală, induce sau poate induce în eroare consumatorul mediu, chiar dacă informația este corectă în fapt, cu privire la unul sau mai multe dintre următoarele elemente și, în oricare dintre situații, determină sau poate determina o decizie comercială pe care consumatorul nu ar fi luat-o în altă situație:
(a) existența sau natura produsului;
(b) principalele caracteristici ale produsului, cum ar fi disponibilitatea, avantajele, riscurile, execuția, compoziția, accesoriile, asistența post-vânzare a consumatorilor, soluționarea reclamațiilor, metoda și data fabricației sau furnizării, livrarea, adecvarea pentru utilizarea preconizată, utilizarea, cantitatea, specificațiile, originea geografică sau comercială sau rezultatele care pot fi așteptate în urma utilizării sau rezultatele și caracteristicile esențiale ale testelor sau controalelor efectuate asupra produsului;
(c) amploarea implicării comerciantului, motivația practicii comerciale și natura procesului de vânzare, orice afirmație sau simbol care sugerează sponsorizarea sau sprijinul direct sau indirect acordat comerciantului sau produsului;
(d) prețul sau modalitatea de calcul a prețului sau existența unui avantaj specific în ceea ce privește prețul;
(e) necesitatea unui serviciu, a unei piese, înlocuiri sau reparații;
(f) natura, calitățile și drepturile comerciantului sau ale reprezentantului său, precum identitatea și patrimoniul, calificările, statutul, aprobarea, afilierea sau relațiile sale și drepturile de proprietate industrială, comercială sau intelectuală sau premiile și distincțiile sale;
(g) drepturile consumatorilor, inclusiv dreptul de înlocuire sau de rambursare în conformitate cu prevederile Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 mai 1999 privind anumite aspecte ale vânzării de bunuri de consum și garanțiile conexe (8) sau riscurile pe care le poate întâmpina.
(2) De asemenea, se consideră că o practică comercială este înșelătoare în cazul în care, analizând faptele, ținând seama de toate caracteristicile și circumstanțele, aceasta determină sau poate determina consumatorul mediu să ia o decizie comercială pe care nu ar fi luat-o în altă situație și în cazul în care implică:
(a) orice activitate de comercializare a unui produs, inclusiv publicitatea comparativă, care creează confuzie cu produse, mărci comerciale, denumiri comerciale sau alte semne distinctive ale unui concurent;
(b) nerespectarea de către comerciant a angajamentelor din codul de conduită pe care comerciantul s-a angajat să îl respecte, cu condiția ca:
(i) angajamentul să nu fie o simplă afirmație, ci o obligație asumată în mod ferm și care poate fi verificată și
(ii) comerciantul să indice în cadrul unei practici comerciale că respectă codul respectiv.

Articolul 7
Omisiuni înșelătoare
(1) O practică comercială se consideră înșelătoare în cazul în care, analizând faptele și ținând seama de toate caracteristicile și circumstanțele, precum și de limitele proprii mediului de comunicare utilizat, omite o informație semnificativă de care consumatorul mediu are nevoie în contextul respectiv pentru a lua o decizie comercială în cunoștință de cauză și care, în consecință, determină sau poate determina consumatorul mediu să ia o decizie comercială pe care nu ar fi luat-o în alte împrejurări.
(2) De asemenea, o practică comercială se consideră omisiune înșelătoare în cazul în care, ținând seama de toate aspectele descrise la alineatul (1), un comerciant disimulează o informație semnificativă prevăzută la alineatul respectiv sau o furnizează într-o manieră neclară, neinteligibilă, ambiguă sau nepotrivită sau dacă nu își declară intenția comercială adevărată în cazul în care aceasta nu reiese deja din context sau în cazul în care, în orice situație, aceasta determină sau poate determina consumatorul mediu să ia o decizie comercială pe care nu ar fi luat-o în alte împrejurări.
(3) În cazul în care mediul de comunicare folosit pentru practica comercială respectivă impune limite de spațiu și timp, aceste limite și orice alte măsuri luate de comerciant pentru a pune informația la dispoziția consumatorilor prin alte mijloace se iau în considerare atunci când se decide dacă au fost omise informații.
(4) În cazul unei invitații de a cumpăra, următoarele informații se consideră semnificative, în cazul în care nu reies deja din context:
(a) principalele caracteristici ale produselor, în mod corespunzător cu mediul de comunicare utilizat și cu produsul în cauză;
(b) adresa geografică și identitatea comerciantului, precum sediul social și, după caz, adresa geografică și identitatea comerciantului în numele căruia acționează;
(c) prețul cu toate taxele incluse sau, în cazul în care prețul nu poate fi calculat în avans în mod satisfăcător dată fiind natura produsului, modalitatea de calcul al prețului și, după caz, toate costurile suplimentare de transport, de livrare sau cheltuielile poștale sau, în cazul în care acestea nu pot fi calculate în avans în mod satisfăcător, menționarea faptului că aceste costuri ar putea fi suportate de consumator;
(d)modalitățile de plată, livrare, executare și soluționare a reclamațiilor, în cazul în care diferă de condițiile de diligență profesională;
(e) pentru produsele și tranzacțiile care implică dreptul de retractare sau de anulare, existența unui asemenea drept.
(5) Informațiile prevăzute de legislația comunitară privind comunicarea comercială, inclusiv publicitatea sau comercializarea, a căror listă incompletă este prevăzută de anexa II, se consideră semnificative.

Mihaela MAZILU-BABEL
Doctorand, Facultatea de Drept și Ştiințe Sociale, Universitatea din Craiova

 
Secţiuni: CJUE, Concurență, Drept civil, Dreptul Uniunii Europene, Media & Publicitate, Protecția consumatorilor, RNSJ | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Întrebare preliminară cu privire la practicile comerciale neloiale din invitațiile de a cumpăra”

  1. 1) Articolul 7 alineatele (1) și (3) din Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) trebuie interpretat în sensul că, pentru a aprecia dacă o practică comercială trebuie considerată ca fiind o omisiune înșelătoare, este necesar să se ia în considerare contextul în care se înscrie această practică, printre altele limitele proprii mediului de comunicare utilizat pentru practica comercială respectivă, limitele de spațiu sau de timp pe care le impune acest mediu de comunicare, precum și orice măsură luată de comerciant pentru a pune informațiile la dispoziția consumatorului prin alte mijloace, chiar dacă această cerință nu ar rezulta expres din modul de redactare a reglementării naționale în discuție.

    2) Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2005/29 trebuie interpretat în sensul că trebuie să fie calificată drept înșelătoare o practică comercială care constă în fracționarea prețului unui produs în mai multe elemente și în evidențierea unuia dintre acestea, având în vedere că această practică este susceptibilă, pe de o parte, să dea consumatorului mediu impresia eronată că îi este propus un preț avantajos și, pe de altă parte, să îl determine să ia o decizie comercială pe care nu ar fi luat‑o în altă situație, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere, ținând seama de ansamblul circumstanțelor pertinente ale cauzei principale. Cu toate acestea, constrângerile de timp la care pot fi supuse anumite mijloace de comunicare, precum spoturile publicitare televizate, nu pot fi luate în considerare în vederea aprecierii caracterului înșelător al unei practici comerciale din perspectiva articolului 6 alineatul (1) din această directivă.

    3) Articolul 7 din Directiva 2005/29 trebuie interpretat în sensul că, în cazul în care un comerciant a ales să stabilească prețul unui abonament astfel încât consumatorul trebuie să achite atât un tarif lunar, cât și un tarif semestrial, această practică trebuie să fie considerată drept o omisiune înșelătoare în cazul în care prețul abonamentului lunar este evidențiat în mod deosebit în cadrul comercializării, în timp ce tariful semestrial este omis în totalitate sau este prezentat într‑un mod mai puțin vizibil, în cazul în care o astfel de omisiune determină consumatorul să ia o decizie comercială pe care nu ar fi luat‑o în alte împrejurări, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere, ținând seama de limitele proprii mediului de comunicare utilizat, de natura și de caracteristicile produsului, precum și de celelalte măsuri pe care comerciantul le‑a luat efectiv pentru a pune la dispoziția consumatorului informațiile semnificative referitoare la produs.

    4) Articolul 7 alineatul (4) din Directiva 2005/29 trebuie interpretat în sensul că conține o enumerare exhaustivă a informațiilor semnificative care trebuie să figureze într‑o invitație de a cumpăra. Revine instanței naționale sarcina de a aprecia dacă comerciantul în cauză și‑a îndeplinit obligația de informare, ținând seama de natura și de caracteristicile produsului, dar și de mediul de comunicare utilizat pentru invitația de a cumpăra și de informațiile suplimentare eventual oferite de comerciantul respectiv. Faptul că un comerciant furnizează, într‑o invitație de a cumpăra, ansamblul informațiilor enumerate la articolul 7 alineatul (4) din această directivă nu exclude posibilitatea ca respectiva invitație să fie calificată drept practică comercială înșelătoare în sensul articolului 6 alineatul (1) sau al articolului 7 alineatul (2) din directiva menționată.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD