Situația infracțiunilor de tăiere fără drept de arbori și furt de arbori din domeniul forestier național prevăzute de Codul silvic. Chestiune de drept
25 februarie 2015 | Valerian CIOCLEISubsemnatul Valerian CIOCLEI
Profesor universitar doctor la Departamentul de Drept penal al
Facultății de Drept a Universității din București
La solicitarea I.C.C.J. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală
În dosarul nr. 186/1/2015 și
În baza art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) C. proc. pen.
am formulat prezenta
Opinie Juridică
Cu privire la următoarea chestiune de drept: dacă succesiunea de acte normative cu privire la prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior (Ordinul nr. 3283 din 23 august 2012 al Ministerului Mediului și Pădurilor, art. 202 pct. 8 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Ordinul nr. 76 din 6 februarie 2014 al Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice) a avut sau nu ca efect imposibilitatea stabilirii acestui preț în prezent, cu consecința dezincriminării in concreto a infracțiunilor de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier național, prevăzută de art. 108 din Legea nr. 46/2008 și de furt de arbori din domeniul forestier național, prevăzută de art. 110 din Legea nr. 46/2008).
Probleme avute în vedere:
1. Efectul succesiunii de acte normative cu privire la legalitatea incriminării (situația art. 108 și 110 din Legea nr. 46/2008)
2. Efectul succesiunii de acte normative cu privire la recalificarea faptelor (problema dezincriminării) și situațiile tranzitorii.
Texte legale cu incidență în cauză
Legea nr. 46/2008 (Codul silvic)
Art. 108. „(1) Tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional şi din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, constituie infracţiune silvică şi se pedepseşte după cum urmează:
a) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puţin 5 ori mai
mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei;
b) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului produs nu depăşeşte limita prevăzută la lit. a), dar fapta a fost săvârşită de cel puţin două ori în interval de un an, iar valoarea cumulată a prejudiciului produs depăşeşte limita prevăzută la lit. a);
c) cu închisoare de la un an la 5 ani, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puţin 20 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei;
d) cu închisoare de la 2 la 7 ani, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puţin 50 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data comiterii faptei.
(2) Limitele speciale ale pedepselor prevăzute la alin. (1) se majorează cu jumătate, în cazul în care faptele au fost săvârşite în următoarele împrejurări:
a) de o persoană având asupra sa o armă sau o substanţă narcotică ori paralizantă;
b) în timpul nopţii;
c) în pădurea situată în arii naturale protejate de interes naţional;
d) de personal silvic.
(3) Tentativa se pedepseşte”.
Art. 110. „(1) Furtul de arbori doborâţi sau rupţi de fenomene naturale ori de arbori, puieţi sau lăstari care au fost tăiaţi ori scoşi din rădăcini, din păduri, perdele forestiere de protecţie, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire şi din vegetaţia forestieră din afara fondului forestier naţional, precum şi al oricăror altor produse specifice ale fondului forestier naţional constituie infracţiune şi se pedepseşte după cum urmează:
a) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea materialului lemnos sustras este de cel puţin 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior;
b) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă fapta a fost săvârşită de cel puţin două ori în interval de un an, iar valoarea cumulată a materialului lemnos depăşeşte valoarea prevăzută la lit. a);
c) cu închisoare de la un an la 5 ani, dacă valoarea materialului lemnos sustras este de cel puţin 20 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior;
d) cu închisoare de la 2 la 7 ani, dacă valoarea materialului lemnos sustras depăşeşte de 50 de ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.
(2) Limitele speciale ale pedepselor prevăzute la alin. (1) se majorează cu jumătate în cazul în care faptele au fost săvârşite în următoarele împrejurări:
a) de o persoană având asupra sa o armă sau o substanţă narcotică ori paralizantă;
b) în timpul nopţii;
c) în pădurea situată în arii naturale protejate de interes naţional;
d) de personal silvic”.
Art. 123. „Preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior se stabileşte anual, prin lege, la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură”.
Notă: Articolele suscitate au configurația rezultată prin modificările aduse de Legea nr. 187/2012 – pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal din 24 octombrie 2012, M. Of. nr. 757/2012.
Art. 123 din Legea nr. 46/2008, înainte de modificarea susmenționată, avea următorul conținut: „Preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior se stabileşte anual, prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură”.
Legea nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice
Art. 8. „(1) Constituie contravenţii silvice următoarele fapte:
a) tăierea, ruperea sau scoaterea din rădăcini a arborilor, fără drept, precum şi distrugerea ori vătămarea de arbori, puieţi sau lăstari, dacă valoarea prejudiciului adus pădurii, stabilită conform legii, este de până la de 5 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării faptei, dacă nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute la art. 108 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, cu modificările şi completările ulterioare. Se exceptează seminţişul utilizabil vătămat în limitele admise prin normele tehnice în vigoare în parchetele autorizate la exploatare;
b) sustragerea ori însuşirea fără drept a materialului lemnos, a puieţilor ori lăstarilor din fondul forestier naţional, dacă valoarea prejudiciului stabilită conform legii este de până la de 5 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării faptei.
(2) Faptele prevăzute la alin. (1) se sancţionează după cum urmează:
a) cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei dacă valoarea prejudiciului stabilită conform legii este de până la preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării faptei;
b) cu amendă de la 800 lei la 2.000 lei dacă valoarea prejudiciului stabilită conform legii este de la 1 până la de 3 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării faptei;
c) cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei dacă valoarea prejudiciului stabilită conform legii este de la 3 până la de 5 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării faptei.
Codul penal (Legea nr. 286/2009)
Art. 4. Aplicarea legii penale de dezincriminare. „Legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi”.
Art. 5. Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei. „(1) În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale, precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile”.
Art. 228. Furtul. „(1) Luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. (2) Fapta constituie furt şi dacă bunul aparţine în întregime sau în parte făptuitorului, dar în momentul săvârşirii acel bun se găsea în posesia sau detenţia legitimă a altei persoane. (3) Se consideră bunuri mobile şi înscrisurile, energia electrică, precum şi orice alt fel de energie care are valoare economică.”
Art. 229. Furtul calificat. „(1) Furtul săvârşit în următoarele împrejurări: a) într-un mijloc de transport în comun; b) în timpul nopţii; c) de o persoană mascată, deghizată sau travestită; d) prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase; e) prin scoaterea din funcţiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. (2) Dacă furtul a fost săvârşit în următoarele împrejurări: a) asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural; b) prin violare de domiciliu sau sediu profesional; c) de o persoană având asupra sa o armă, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani. (3) Furtul privind următoarele categorii de bunuri: a) ţiţei, gazolină, condensat, etan lichid, benzină, motorină, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternă; b) componente ale sistemelor de irigaţii; c) componente ale reţelelor electrice; d) un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare în caz de incendiu sau alte situaţii de urgenţă publică; e) un mijloc de transport sau orice alt mijloc de intervenţie la incendiu, la accidente de cale ferată, rutiere, navale sau aeriene ori în caz de dezastru; f) instalaţii de siguranţă şi dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian şi componente ale acestora, precum şi componente ale mijloacelor de transport aferente; g) bunuri prin însuşirea cărora se pune în pericol siguranţa traficului şi a persoanelor pe drumurile publice; h) cabluri, linii, echipamente şi instalaţii de telecomunicaţii, radiocomunicaţii, precum şi componente de comunicaţii, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani.”
Art. 253 Distrugerea. „(1) Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinând altuia ori împiedicarea luării măsurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun, precum şi înlăturarea măsurilor luate se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. (2) Distrugerea unui înscris sub semnătură privată, care aparţine în tot sau în parte altei persoane şi serveşte la dovedirea unui drept de natură patrimonială, dacă prin aceasta s-a produs o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. (3) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) priveşte bunuri care fac parte din patrimoniul cultural, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani. (4) Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun, săvârşită prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc şi dacă este de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani. (5) Dispoziţiile prevăzute în alin. (3) şi alin. (4) se aplică chiar dacă bunul aparţine făptuitorului. (6) Pentru faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. (7) Tentativa faptelor prevăzute în alin. (3) şi alin. (4) se pedepseşte.”
Legean nr. 187/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal
Art. 3. „(1) Dispoziţiile art. 4 din Codul penal privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile şi în situaţiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv a formei de vinovăţie, cerută de legea nouă pentru existenţa infracţiunii. (2) Dispoziţiile art. 4 din Codul penal nu se aplică în situaţia în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.
Art. 202 (….)
8. Articolul 123 va avea următorul cuprins: „Art. 123. Preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior se stabileşte anual, prin lege, la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.“
1. Efectul succesiunii de acte normative cu privire la legalitatea incriminării (situația art. 108 și 110 din Legea nr nr. 46/2008)
Infracțiunile prevăzute de art. 108 și art. 110 din Legea nr. 46/2008 (Codul silvic) sunt infracțiuni de rezultat. În cazul acestora, urmarea imediată a infracțiuni este reprezentată de o pagubă într-un anumit cuantum (de o anumită valoare). Existența acestor infracțiuni și, implicit, diferența față de contravențiile corespunzătoare, prevăzute de art. 8 alin. (1) lit. a) respectiv b) din Legea nr. 171/2010, depinde de valoarea pagubei, care trebuie să fie „de cel puţin 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei” (în variantele tip ale infracțiunilor, respectiv art. 108 alin. (1) lit. a și art. 110 alin. (1) lit. a din Codul silvic). De valoarea pagubei depinde nu numai existența infracțiunilor în discuție, dar și încadrarea, fie în variantele tip, la care m-am referit anterior, fie în cele agravate, respectiv art. 108 alin. (1) lit. c și art. 110 alin. (1) lit. c (dacă valoarea pagubei este de cel puţin 20 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei). Altfel spus, în cazul acestor incriminări, valoarea pagubei reprezintă un element constitutiv al infracțiunii, mai exact al laturii obiective a acesteia. În lipsa realizării urmării imediate, respectiv în cazul în care paguba nu atinge cuantumul prevăzut, fapta nu reprezintă infracțiune. Ea poate constitui o contravenție corespunzătoare, dacă toate celelalte condiții sunt îndeplinite.
Până la data de 1 februarie 2014, dată ce a coincis cu intrarea în vigoare a Codului penal și a Legii de punere în aplicare a acestuia, dispozițiile prevăzute de art. 108 și 110 din Codul silvic erau completate cu cele ale art. 123 din același act normativ, prin care se indica modul de stabilire a prețului metrului cub de masă lemnoasă, respectiv, „prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură”. Norma completatoare, fiind ea însăși o normă de trimitere, introducea în conținutul infracțiunii norma de referință, în speță, ordinul conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
Altfel și pe scurt spus, faptele prevăzute de art. 108 sau 110 reprezentau infracțiune doar în măsura în care prejudiciul se ridica la nivelul cerut de textul incriminator, în baza prețului stabilit prin ordin. Această manieră de a construi conținutul unei infracțiuni era în mod vădit contrară principiului convențional, constituțional și penal al legalității incriminării. Infracțiunea este și trebuie să fie o faptă prevăzută de legea penală, iar nu o faptă prevăzută de ordinul unei autorității, oricare ar fi aceea.
Sesizând această încălcare principială și în respectul art. 1 din noul Cod penal („Legea penală prevede faptele care constituie infracțiuni”), legiuitorul, prin Legea de punere în aplicare a noului Cod, pe bună dreptate, a modificat art. 123 din Codul silvic, în sensul că a instituit obligația ca prețul unui metru cub de materie lemnoasă să fie stabilit anual prin lege. Drept urmare, la data intrării în vigoare a legii de punere în aplicare a noului Cod penal, dispozițiile vechiului text al art. 123 din Codul silvic au fost abrogate și, în consecință, calculul prejudiciului nu se mai poate face prin raportare la vreun ordin, indiferent care ar fi acela. Din această perspectivă, succesiunea diferitelor ordine invocate în cauză nu are absolut nicio relevanță. Începând cu data de 1 februarie 2014, niciunul dintre aceste ordine nu mai poate fi avut în vedere la stabilirea pagubei și, deci, a infracțiunii.
Din nefericire, legiuitorul nu a fost consecvent cu sine însuși, iar legea de stabilire a prețului mediu pentru metrul cub de masă lemnoasă nu a fost adoptată nici până în prezent.
În contextul legislativ creat, suntem obligați să constatăm că unul din elementele constitutive ale laturii obiective, respectiv, urmarea imediată, la infracțiunile în discuție, este imposibil de determinat. Altfel spus, norma nu cuprinde elementele necesare pentru conturarea tipicității infracțiunii. Astfel, ne aflăm în fața unor norme invalide cu conținutul neprecizat în întregime, ceea ce contravine flagrant normelor de tehnică legislativă (spre exemplu, art. 50 – „Trimiterea la alte acte normative”, sau art. 58 – „Evenimentele legislative” din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative). Ca atare, în prezent, dispozițiile art. 108 și 110 din Codul silvic sunt temporar inaplicabile. Ele vor redeveni efective (vor putea produce efecte juridice) abia din momentul în care legiuitorul se va conforma propriei „comenzi”, adică dispoziția legală din art. 123 se va concretiza prin adoptarea legii necesare.
2. Efectul succesiunii de acte normative cu privire la recalificarea faptelor (problema dezincriminării) și situațiile tranzitorii
Contravențiile silvice corespunzătoare infracțiunilor analizate anterior, respectiv cele prevăzute de art. 8 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 171/2010, se află și ele în aceeași situație de inaplicabilitate temporară, din exact aceleași motive ca cele expuse mai sus. În mod logic, în lipsa dispozițiilor legale privind valoarea (prețul) metrului cub de masă lemnoasă nu numai că nu putem stabili ce faptă reprezintă infracțiune, dar nu putem stabili nici ce faptă reprezintă contravenție. În situația dată, în baza legislației speciale în materie, pur și simplu, nu se poate face distincție între răspunderea penală și cea contravențională.
În alte împrejurări, această pasivitate a legiuitorului, care nu și-a respectat angajamentul normativ, ar fi putut conduce nu numai la o „dezincriminare involuntară”, deci la imposibilitatea aplicării unor sancțiuni penale, dar și la imposibilitatea aplicării unor sancțiuni contravenționale, cu alte cuvinte ar fi dus la crearea unui vid legislativ cu consecințe extrem de grave.
În împrejurările date, constatând că legea specială este (temporar) inaplicabilă, nu mai aveam nicio derogare de la legea generală și suntem obligați să revenim la aceasta. În cazul analizat, legea generală o reprezintă dispozițiile Codului penal privind infracțiunea de distrugere și, respectiv, infracțiunea de furt (sau furt calificat, după caz), pentru că, în realitate, infracțiunile din legea specială reprezentau variante ale infracțiunilor „comune” adaptate unui anumit domeniu. Astfel, faptele ce îmbracă tiparul infracțiunii prevăzute de art. 108 din Codul silvic vor reprezenta infracțiuni de distrugere, iar faptele ce îmbracă tiparul art. 110 din Codul silvic vor reprezenta infracțiuni de furt sau furt calificat, după caz. În ipoteza în care vom avea atât tăiere, cât și sustragere de masă lemnoasă, se va reține doar infracțiunea de furt, deoarece, în „dreptul comun” (spre deosebire de dispozițiile speciale derogatorii din Codul silvic), furtul absoarbe distrugerea.
În situația creată, inaplicabilitatea temporară a incriminărilor din Codul silvic nu duce la dezincriminarea faptelor având tiparul respectiv și nu poate atrage aplicarea art. 4 din Codul penal (aplicarea legii penale de dezincriminare), deoarece sunt incidente dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012: „Dispozițiile art. 4 din Codul penal nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire”. Atenție, acest raționament ar fi valabil chiar în ipoteza în care infracțiunile silvice în discuție ar fi fost abrogate în mod expres!
Rezultă că fapta descrisă de art. 108 din Codul silvic va fi încadrată sau, după caz, recalificată ca infracțiune de distrugere (art. 253 C. pen.), iar fapta prevăzută de art. 110 din Codul silvic va fi încadrată sau, după caz, recalificată ca infracțiune de furt (art. 228 sau 229 C. pen.)
În ipoteza de la care pornește problema de drept invocată apare o situație tranzitorie între regimul stabilit prin infracțiunile prevăzute în Codul silvic, valabil până la intrarea în vigoare a noului Cod penal și a Legii de punere în aplicare, pe de o parte, și regimul stabilit prin infracțiunile corespunzătoare prevăzute de noul Cod penal, pe de altă parte. Firește că existența infracțiunilor silvice va fi stabilită prin raportare la ordinul autorității competente valabil la data comiterii faptei și anterior datei de 1 februarie 2014 (Ordinul din 6 februarie invocat în cauză nu are nicio relevanță; chiar dacă nu ar fi fost abrogat printr-un ordin ulterior, el nu putea produce efecte, deoarece era contrar legii, respectiv art. 202 pct. 8 din Legea nr. 187/2012).
Astfel, pe tărâmul art. 5 din Codul penal, în cauza analizată, pentru a se stabili legea mai favorabilă, se va face comparația între sancțiunile prevăzute de Codul silvic, la art. 108 și 110 prin raportare la sancționarea concursului din vechiul Cod (art. 33 lit. a), pe de o parte, și sancțiunea prevăzută de noul Cod penal la infracțiunea de furt calificat pe timpul nopții (art. 229 alin 1 lit. b) prin raportare la dispozițiile privind sancționarea concursului de infracțiuni din noul Cod penal (art. 39 lit. b), pe de altă parte.
În concluzie
În prezent, infracțiunile prevăzute de art. 108 și 110 din Codul silvic nu sunt aplicabile. Faptele având tiparul infracțiunilor menționate comise după 1 februarie 2014 vor fi încadrate ca infracțiuni de distrugere sau, după caz, furt (ori furt calificat), conform dispozițiilor noului Cod penal.
Infracțiunile prevăzute de art. 108 și 110 din Codul silvic comise înainte de 1 februarie 2014 vor fi recalificate ca infracțiuni de distrugere sau, după caz, furt (ori furt calificat) conform dispozițiilor noului Cod penal. Pentru stabilirea legii penale mai favorabile vor fi comparate sancțiunile stabilite prin Codul silvic pentru infracțiunile respective cu sancțiunile stabilite de Codul penal pentru infracțiunile corespondente.
Prof. univ. dr. Valerian CIOCLEI
Facultatea de Drept a Universității din București
* Opinia juridică ce formează conținutul acestui articol a fost trimisă prin intermediul Departamentului de Drept penal al Facultății de Drept a Universității din București Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al I.C.C.J. la data de 23 februarie 2015.
