Secţiuni » Arii de practică » Protective » Drept civil
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 

Un stat membru care a solicitat o derogare în timp util, poate adopta, în termenul de transpunere a unei directive, dispoziții legislative care pot modifica, în defavoarea unui creditor al statului, dobânzile unei creanțe anterioare acestei directive. Hotărâre pronunțată de jud. dr. Camelia Toader în ședință publică
27.02.2015 | JURIDICE.ro

JURIDICE - In Law We Trust

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a dat publicității joi, 26 februarie 2015, hotărârea pronunțată de jud. dr. Camelia Toader, în ședință publică, în cauza C-104/14.

Această cerere a fost formulată de către Corte suprema di cassazione în cadrul unui litigiu între Ministero delle Politiche agricole, alimentari e forestali (Ministerul Politicilor Agricole, Alimentare și Forestiere, denumit în continuare „Ministero”), pe de o parte, și Federazione Italiana Consorzi Agrari Soc. coop. arl (Federația italiană a cooperativelor agricole), în concordat și Liquidazione giudiziale dei beni ceduti ai creditori della Federazione Italiana Consorzi Agrari Soc. coop. arl – Federconsorzi (Lichidarea judiciară a activelor cedate creanțierilor Federconsorzi), pe de altă parte, având ca obiect dobânzile unei creanțe deținute de Federconsorzi față de Ministero.

După cel de al doilea Război Mondial, autoritățile italiene au instituit un sistem de gestionare centralizată a aprovizionării cu cereale și alte produse agroalimentare, reglementat prin Decretul legislativ nr. 169 privind preluarea de către stat a obligațiilor care rezultă din importurile de cereale, derivate și alte produse destinate panificației și producerii de paste alimentare începând de la campania cerealieră 1946-1947. În acest cadru legislativ, gestionarea cotelor obligatorii ale acestor alimente a fost încredințată organizațiilor de agricultori existente, constituite sub forma unor cooperative în fiecare provincie. Federconsorzi era organizatoarea constituită la nivel național, care reunea toate aceste cooperative însărcinate de stat să garanteze aprovizionarea cu alimente cu obligația de a se descărca de gestiune la stat, care le‑ar rambursa cheltuielile.

Cooperativele agricole au fost modificate prin Legea nr. 410 privind o nouă reglementare a cooperativelor agricole prin care Federconsorzi a fost dizolvată și plasată în concordat preventiv. Creanțele în curs fac obiectul articolului 8 alineatul (1) din legea menționată, potrivit căruia: „Creanțele care rezultă din gestionarea cotelor obligatorii și din comercializarea produselor agricole naționale, efectuate de cooperativele agricole în contul și în interesul statului și care sunt deținute de aceste cooperative agricole la data intrării în vigoare a prezentei legi, astfel cum rezultă din procesele verbale aprobate prin decrete definitive și executorii ale ministrului agriculturii și pădurilor și înregistrate de Corte dei conti [Curtea de Conturi], precum și cheltuielile și dobânzile scadente începând de la data închiderii contabilităților respective, indicată în aceleași decrete, până la data de 31 decembrie 1997, sunt stinse prin atribuirea unor titluri de stat cooperativelor de către ministrul bugetului, trezoreriei și planificării economice.” Acest articol a fost modificat prin Legea nr. 388 privind adoptarea bugetului anual și plurianual al statului, prin care, la articolul 8 primul paragraf se adaugă paragraful următor: ”Dobânzile vizate de prezentul paragraf sunt calculate: până la 31 decembrie 1995, pe baza ratei dobânzii oficiale de referință majorate cu 4,4 puncte, cu capitalizare anuală; pentru anii 1996 și 1997, doar pe baza dobânzii legale.”

În fapt, prin hotărârea din 22 noiembrie 2004, Corte d’appello di Roma a stabilit la 511.878.997,39 euro suma datorată de Ministero către Federconsorzi, în calitate de cesionară a creanțelor a 58 de cooperative agricole provinciale pentru cheltuielile efectuate de acestea până în anul 1967 în cadrul gestionării cotelor obligatorii. Pentru a ajunge la această sumă, instanța menționată a respins posibilitatea aplicării articolului 8 alineatul (1) din Legea nr. 410 din 28 octombrie 1999, considerând că această dispoziție viza numai să pună capăt litigiilor în curs cu cooperativele agricole și nu se aplica altor persoane, cesionari ai creanțelor acestor cooperative. Această hotărâre a fost casată printr‑o hotărâre a Corte suprema di cassazione din 13 decembrie 2007, care a trimis cauza spre rejudecare Corte d’appello di Roma. Ministero a formulat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri invocând în special încălcarea articolului 8 alineatul (1) din Legea nr. 410 din 28 octombrie 1999.

Corte suprema di cassazione arată că articolul 12 alineatul (6) din Decretul‑lege nr. 16/2012 este aplicabil în litigiul principal în condițiile în care, la momentul intrării în vigoare a acestui decret‑lege, rata dobânzii aplicabile și anatocismul nu făcuseră obiectul unei decizii cu autoritate de lucru judecat.

În acest sens, Corte suprema di cassazione adresează Curții următoarea întrebare: ”obligația de a nu interveni în raporturile aflate în desfășurare în care statul este parte prin intermediul unei norme în temeiul căreia să se excludă plata de dobânzi moratorii este aplicabilă unei reglementări unitare a dobânzilor care prevede până la un anumit moment (în speță, de la 31 ianuarie 1982 până la 31 decembrie 1995), aplicarea unei rate a dobânzii diferită de cea a dobânzii legale și a unei capitalizări, fie și anuală, iar nu semestrială, astfel cum solicită creditorul, iar după momentul menționat, numai plata unei dobânzi legale, reglementare care, având în vedere împrejurările litigiului […], nu este în mod necesar defavorabilă pentru creditor?”

Curtea a răspuns în sensul că: Articolul 288 al treilea paragraf TFUE și articolul 3 alineatul (3) și articolul 6 din Directiva 2000/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 iunie 2000 privind combaterea întârzierii efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale, precum și articolele 7 și 12 din Directiva 2011/7/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 2011 privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale trebuie interpretate în sensul că nu se opun ca un stat membru, care a utilizat posibilitatea prevăzută la articolul 6 alineatul (3) litera (b) din prima dintre aceste directive, să poată să adopte, în termenul de transpunere al celei de a doua directive, dispoziții legislative precum cele în discuție în cauza principală, care pot modifica în defavoarea unui creditor al statului dobânzile unei creanțe care rezultă din executarea unui contract încheiat înainte de 8 august 2002.

Secţiuni: CJUE, Drept civil, Dreptul Uniunii Europene | Toate secţiunile

Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti
SERVICII JURIDICE.RO