litigii, achiziţii publice, afaceri transfrontaliere, arbitraj, asigurări, banking, concurenţă, construcţii, contencios administrativ, contravenţii, drept civil, drept comercial, drept constituţional, drept penal, dreptul familiei, dreptul muncii, dreptul sportului, dreptul UE, energie, executare silită, fiscalitate, fuziuni & achiziţii, health & pharma, infrastructură, insolvenţă, Internet, jocuri de noroc, media & publicitate, mediere, piaţa de capital, procedură civilă, proprietate intelectuală, protecţia consumatorilorprotecţia mediului, societăţi, telecom, varia
 
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
MARES DANILESCU MARES
JURIDICE
2.120 citiri
Print Friendly

Nu vreau să mă împac cu infractorul!

2 martie 2015 | Petru MUSTĂȚEANU

Drept civil
Toate conferinţele şi dezbaterile organizate de JURIDICE.ro, inclusiv întreaga arhivă: 49 euro/an.

Posibilitatea obtinerii unei intelegeri in cadrul procedurii de mediere intre partea vatamata si faptuitor, fiind o institutie noua in tabloul juridic romanesc, este prezentata defectuos in spatiul public, fiind privita superficial si confundata adesea cu ideea de iertare a faptuitorului care astfel ajunge sa ramana nepedepsit pentru faptele sale.

Inainte de a explica detaliat acest fenomen, insist sa spun ca intelegerea intre partea vatamata si faptuitor nu vizeaza iertarea sau nepedepsirea faptuitorului, ci pedepsirea acestuia altfel. Prin urmare, medierea nu conduce la neaplicarea justitiei, ci la justitia restaurativa, aceea in care vinovatul plateste pentru faptele sale, la modul concret, fiind totodata pus in situatia de a fi determinat sa repare ceea ce a stricat.

Aparent noua, aceasta institutie isi are originea, asemenea intregului sistem de drept romanesc, in practicile intalnite in dreptul roman. Astfel, in Roma Antica, pentru delictele private nu era preavazuta ca prima masura o privare de libertate a faptuitorului pe cheltuiala statului, ci aplicarea unei amenzi concretizata intr-un bun sau o suma de bani ce era incasata de partea vatamata. In functie de gravitatea delictului, faptuitorul platea partii vatamate chiar si o suma de patru ori mai mare decat prejudiciul creat.

Ideea ce sta la baza justitiei restaurative este una in care interesele partii vatamate sa fie in centrul atentiei, iar pedepsirea faptuitorui sa inceapa cu determinarea acestuia sa repare, cat mai mult posibil, raul produs.

De cele mai multe ori, cand sunt mediatorul unor litigii ce au la baza fapte de natura penala, partea vatamata incepe discutia spunandu-mi ca nu doreste sa se impace cu faptuitorul. Intrebata ce doreste pentru acesta, raspunsul invariabil este: ”Sa plateasca pentru faptele lui!”.

Chiar daca, pentru inceput, prin ”sa plateasca”, partea vatamata se refera la sa suporte rigorile legii, ideea de baza este ca faptuitorul sa nu scape nepedepsit, trebuind sa plateasca pentru faptele sale.

Plata aceasta poate avea mai multe forme. Sa incepem cu:

1Forma privativa de libertate, cea care in mentalul colectiv pare sa fie modalitatea exemplara de pedepsire a faptuitorului.

Ce se intampla exact in aceasta situatie?
a. In cazul cel mai fericit, partea vatamata isi recupereaza prejudiciul, cu toate ca de multe ori acesta nu mai poate fi recuperat sau recuperarea acestuia nu mai foloseste, intrucat bunul nu mai poate fi utilizat. Altfel spus, interesele partii vatamate nu sunt prioritare, statul fiind preocupat de pedepsirea unei fapte ilegale, antisociale, mai mult decat de repararea pagubei produse. Sigur ca partea vatamata se poate constitui parte civila, si, in urma unui proces separat, poate cere instantei obligarea faptuitorului la plata daunei. Dar asta presupune o cheltuiala suplimentara de timp si de bani, si mai presupune si eventualitatea ca punerea in aplicare a hotararii judecatoresti sa nu fie posibila. Altfel spus, daca faptuitorul nu are venituri si nu detine bunuri, situatia se complica si mai mult.
b. Faptuitorul, odata condamnat, ajunge in sistemul penitenciar unde produce o noua paguba, de aceasta data statului, prin cheltuielile generate de intretinerea acestuia, sistem penitenticiar in care condamnatul nu este intotdeauna reeducat, uneori fiind chiar specializat in mai multe tipuri de infractiuni prin relationarea cu ceilalti condamnati.

Cine castiga de pe urma acestei forme de aplicare a legii? Victima, societatea, statul?

Inainte de a imagina cea de-a doua posibilitate, aceea de aplicare a justitiei restaurative, mi-ar placea sa nu absolutizam aceasta teorie.

Sunt de acord ca exista fapte pe care nicio suma de bani nu le poate repara, sunt de acord ca sunt situatii in care gravitatea faptei este una care nu permite medierea, iar pedepsirea faptuitorului trebuie facuta cat mai aspru cu putinta prin aplicarea legii fara echivoc.

Tocmai de aceea, legiuitorul mentioneaza posibilitatea obtinerii unei intelegeri intre partea vatamata si faptuitor numai pentru o anumita categorie de fapte prevazuta expres in partea speciala a Noului Cod Penal sau in legile speciale. Mai mult, verificarea legalitatii de catre un magistrat a acordului de mediere creat intre partea vatamata si faptuitor este o masura suplimentara tocmai pentru garantia ca astfel de masuri se aplica si produc efecte numai in cazul unor fapte de o gravitate redusa.

In plus, medierea faptei penale poate avea loc numai in situatia in care atat partea vatamata, cat si faptuitorul agreeaza aceasta procedura, medierea penala fiind o optiune a partilor si nu o regula de neevitat.

2. Medierea penala ca mijloc al justitiei restaurative

Medierea penala este procedura prin care faptuitorul nu mai plateste pentru faptele sale “asa cum spune legea”, ci asa cum are nevoie partea vatamata. Scopul medierii penale este acela de a produce multumire partii vatamate prin repararea pagubei, a traumei, a lipsei de folosinta, a daunelor morale, a tuturor efectelor produse de fapta in cauza. In cadrul medierii penale, atunci cand procedura este acceptata de ambele parti, partea vatamata isi prezinta pretentiile generate de evaluarea personala asupra felului in care poate fi reparata paguba, indiferent de natura acesteia.

Pe langa pretentiile in bani, partea vatamata poate solicita si scuze publice sau implicarea efectiva a faptuitorului la repararea prejudiciului.

Medierea penala conduce la impacarea partii vatamate cu faptuitorul?

Daca prin impacare intelegem iertarea faptuitorui si nepedepsirea sub nicio forma a acestuia, asa cum am explicat in acest articol, raspunsul este nu. Cu toate acestea, in urma unei intelegeri intre partea vatamata si faptuitor, concretizata intr-un acord de mediere, unul din efectele pe care acordul de mediere il poate produce este impacarea partilor, o institutie bine definita de Noul Cod Penal, dar impacarea este folosita cu sensul in care partea vatamata intelege ca faptuitorul nu poate fi pedepsit de doua ori pentru aceeasi fapta si ca “pedeapsa” convenita este cea concretizata in intelegerea partilor, in care faptuitorul este “pedepsit” prin plata prejdiciului si a daunelor suplimentare de natura morala, fata de partea vatamata.

Cu toate ca inaintez acest text unei publicatii citita in special de practicieni ai stiintelor juridice, am incercat sa explic scopul intelegerii partilor in medierea faptelor de natura penala pe intelesul general, dorind astfel sa previn aparitia in presa a unor articole in care interpretarea noilor acte normative se face superficial si cu efecte negative asupra intregului act de justitie din Romania.

Mediator Petru MUSTATEANU


Aflaţi mai mult despre , , , , , , ,

conferinte.juridice.ro [gratuit pentru membrii PLATINUM]

20 octombrie 2017: Probleme dificile de drept civil (ed. 6). Conferinţa Valeriu Stoica
23 noiembrie 2017: Probleme dificile de drept comercial (ed. 3). Conferinţa Stanciu Cărpenaru
24 noiembrie 2017: Probleme dificile de dreptul internetului (ed. 2)

ateliere.juridice.ro [reducere 50% pentru membrii PREMIUM, GOLD şi PLATINUM]

30 iunie 2017: Retorica şi logica juridică în activitatea juristului | Mihai Hotca
4 iulie 2017: Cum folosim în mod eficient PUBLICITATEA MOBILIARĂ. Reglementări, metode juridice şi procedee tehnice | Irina Oglindă
5 iulie 2017: Spălarea de bani. Pericole concrete şi soluţii de prevenire | Elena Hach
6 iulie 2017: Achiziţii publice de la teorie la practică | Florentina Drăgan
7 septembrie 2017: Arbitrajul comercial: noua procedură şi examen comprehensiv al soluţiilor pe fond | Cornel Popa
11 septembrie 2017: Camera preliminară. Examen teoretic şi jurisprudenţial al posibilităţilor şi rezultatelor | Teodor Manea
18 septembrie 2017: Acordul de recunoaştere a vinovăţiei | Cristian Bălan
20 septembrie 2017: Expertiza contabilă în dosare penale. Studii de caz | Daniel Udrescu
22 septembrie 2017: Ordine şi răspundere în dreptul muncii | Marilena Balabuti
4 octombrie 2017: Interpretarea normelor şi actelor juridice | Valentin Constantin
9 octombrie 2017: Apărarea drepturilor de proprietate intelectuală prin mijloace de procedură civilă | Sonia Florea
13 octombrie 2017: Contestaţia la executare între DA şi NU. Examen de practică judiciară | Roxana Stanciu
16 octombrie 2017: CYBERCRIME | Maxim Dobrinoiu
25 octombrie 2017: Evaziunea fiscală. Aspecte controversate de drept penal şi drept procesual penal | Alexandra Șinc
26 octombrie 2017: Probleme şi soluţii juridice în SPORT | Cristian Jura

dezbateri.juridice.ro [gratuit pentru membri]

Lasă un răspuns

Important
Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real şi care respectă Politica JURIDICE.ro si Condiţiile de publicare. Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare.
Return to Top ▲Return to Top ▲