Creditele în franci elvețieni și afacerile judiciare din Franța

În ultimele săptămâni se derulează o adevărată campanie de către experții și consilierii din cadrul BNR pentru a crea un curent de opinie favorabil BNR și băncilor cu apetit pentru risc. Scopul lor este de a demonstra, cu autoritatea lor de specialiști, că nici Banca Națională, nici băncile care au comercializat credite raportate la cursul francului elvețian nu au greșit. Punctul lor forte este că se pricep la manipularea cifrelor, punctul lor slab este că nu cunosc dreptul.

Dacă s-ar fi oprit doar la prezentarea statisticilor și măsurarea efectelor posibile ale unei intervenții a legiuitorului aș fi spus că este în regulă, specialiștii domeniului bancar își fac treaba. Ceea ce nu este în regulă însă este faptul că, aceiași specialiști, încearcă să defăimeze avocații clienților prin afirmații deschise sau prin mesaje subtile, încercând să minimizeze problema reală a consumatorilor ajunși în incapacitate de plată.

Norocul nostru, al juriștilor, este acela că domnul profesor Corneliu Bîrsan, cu autoritatea sa științifică și morală (este exclus un parti-pris), prin articolul publicat pe JURIDICE.ro, în data de 27 februarie 2015, referitor la Principiul nominalismului monetar și impreviziunea în contractul de împrumut de consumație, ne scoate din zona unei cunoașteri aproximative a dreptului și pentru aceasta îi mulțumesc nespus, în numele nostru și al justițiabililor.

Am făcut o cercetare on-line ale cărei rezultate doresc să vi le împărtășesc pentru a vedea cum au evoluat în Franța litigiile dintre consumatori și băncile care au acordat credite raportate la cursul de schimb dintre moneda elvețiană și euro.

Veți vedea care au fost practicile de comercializare utilizate de bănci în Franța și care sunt mijloacele de apărare pe care le dezvăluie presei avocații clienților.

Primul mare ajutor mi-a venit din partea domnului avocat David Dana din Paris al cărui site, dana-avocats.fr, este plin de informații utile. Ca o ironie a sorții, a făcut facultatea la Sorbona, în aceeași perioadă, are aceeași vârstă și aceleași preocupări ca și inamicul public numărul 1, domnul profesor Gheorghe Piperea.

Nu m-am oprit la informațiile publicate de domnul avocat David Dana, ci am mers mai departe și am verificat toate informațiile pe care le-am găsit în presa franceza despre litigiile dintre consumatorii francezi și băncile care au acordat credite raportate la francul elvețian.

Cazul Credite Agricole de Lorraine. Prima victorie a clienților

În anii 2007-2008, sute de persoane au cumpărat vile, urmare a unei campanii de promovare susținută de Banca Credit Agricole, investițiile fiind finanțate prin credite în franci elvețieni.

Reclama produsului denumit Paradise Rock promova ”vile magnifice de înaltă clasă” situate în Antile, investițiile fiind eligibile pentru obținerea de avantaje fiscale.

Clienții țintă, din categorii cu venituri financiare importante, erau abordați inițial de consilieri pentru gestiunea patrimoniului care vindeau produse integrate de investiții: investiție imobiliară, optimizare fiscală și soluție de finanțare. Ulterior, la ședințele de prezentare a produselor către clienții identificați, participa de fiecare dată și un funcționar bancar.

Au existat și cazuri în care consilierii în gestiunea patrimoniului acționau prin abordarea clienților țintă nu contează unde, acasă sau la locul de muncă, jucătorii de fotbal din Liga 1 erau abordați la vestiare, militarii în cazarme.

Numai la momentul la care pachetul de investiții era acceptat de client, acesta afla că finanțarea acordată de Credite Agricole era raportată la francul elvețian. După semnarea contractului de credit, consilierii de patrimoniu încasau bonusuri de la bancă.

După anul 2011, când francul elvețian s-a apreciat cu mai mult de 30% față de cursul franc/euro de la data acordării creditelor, clienții au apelat la avocați, acuzând în principal faptul că banca a minimizat riscul de schimb valutar.

Ironia, declară presei avocatul Arnaud Métayer-Mathieu, este că și un consilier în investiții a luat un astfel de credit, întrucât Credit Agricole nu a avertizat pe nimeni corect cu privire la riscul valutar.

Banca Credit Agricole de Lorraine a fost acționată în judecată la Tribunalul civil din Metz de peste patruzeci de clienți care, încheind contracte de credit raportate la cursul francului elvețian, și-au văzut ratele explodând din cauza aprecierii monedei elvețiene în raport cu moneda europeană.

”Acești particulari”, declară același avocat, ”au fost abordați de către Banca Credit Agricole de Lorraine pentru a cumpăra bunuri imobile cu aceste împrumuturi în cazul cărora rambursările erau direct legate de evoluția parității dintre fracul elvețian și euro. În timp ce banca s-a pus la adăpost printr-o garanție împotriva riscului de schimb valutar, aceste finanțări s-au dovedit ruinătoare pentru împrumutați după ce francul elvețian s-a apreciat”.

În 20 noiembrie 2014, site-ul www.cbanque.com publică știrea potrivit căreia ”Credit Agricole de Lorraine a fost condamnată de Tribunalul de primă instanță din Metz”.

Camera civilă a Tribunalului din Metz a pronunțat nulitatea celor mai multe dintre cele 12 contracte de împrumut examinate prima dată, estimând că au făcut obiectul unei promovări comerciale ilicite. În alte cazuri, Tribunalul a ordonat plata de daune-interese parțiale pentru iregularități cum ar fi lipsa unei informări adecvate cu privire la riscul valutar.

”După știința mea, prin această decizie pentru prima dată este condamnată o bancă franceză pentru acordarea de credite structurate în monedă străină.
Nulitatea are drept consecință să lase în sarcina băncii pierderea rezultată din schimbul valutar și din neplata dobânzilor, împrumutatul neavând decât să ramburseze principalul în euro, ca un credit cu dobândă zero”, a explicat avocatul Arnaud Metayer–Mathieu.

Desigur, banca a declarat că va face apel, susținând că creditele au fost promovate de consilieri pentru gestiunea patrimoniului exteriori băncii și că împrumutații erau persoane avizate, care cunoșteau riscul unui împrumut raportat la o monedă străină.

Alte zeci de cazuri sunt în curs de judecată la Tribunalul din Metz.

Cazul BNP Paribas

Între martie 2008 și decembrie 2009, câteva mii de particulari au subscris pentru un împrumut în moneda elvețiană, rambursabil în euro, pentru finanțarea achiziției unui bun imobiliar locativ.

”Majoritatea au fost abordați de către un consilier în gestiunea patrimoniului”, precizează Charles Constantin-Vallet. ”În total, 4.600 de împrumuturi de acest tip au fost comercializate. La vremea respectivă, banca oferea o dobândă anuală efectivă avantajoasă, însă creditul era expus riscului valutar. Risc care s-a materializat începând cu 2010, odată cu aprecierea francului elvețian în raport cu euro, ceea ce se traduce astăzi pentru acești împrumutați printr-o creștere cu 30% a capitalului datorat.
Ori, documentele de comercializare prezentau acest credit ca sigur și stabil”, insistă Charles Constantin-Vallet.

Un avocat al colectivului de clienți a declarat ziarului Le Figaro că a cerut justiției anularea clauzei referitoare la dobânda anuală efectivă pentru 400 de reclamanți. ”Rata DAE este falsă. Noi cerem deci să ni se aplice dobânda legală în vigoare pentru fiecare an începând cu data încheierii contractului de credit”, explică avocatul Eleonore Camilleri.

În momentul în care justiția consideră că o bancă a comis o greșeală când a calculat rata dobânzii, ea anulează contractul. Dobânda este prin urmare recalculată la nivelul dobânzii legale în vigoare an după an, începând cu data acordării până la scadență.

De partea sa, BNP Paribas Personal Finance respinge acuzațiile. ”Noi contestăm toate acuzațiile care ni se aduc. Nu a existat o practică comercială înșelătoare. Clienții au fost informați cu privire la riscurile pe care le presupune un credit în franci elvețieni”, asigură avocatul consilier al băncii. Acesta amintește însă, printre altele, că banca propune soluții individuale, de la caz la caz, celor care doresc.

În aprilie 2013, Parchetul din Paris a deschis o anchetă judiciară pentru practici comerciale înșelătoare. ”Având în vedere elementele probatorii pe care le-am depus la dosar, noi estimăm că BNP Paribas ar putea fi pusă sub urmărire”, a declarat Charles Constantin Valet.

De altfel, unul dintre motivele determinante pentru formularea plângerilor penale a fost acela că Autoritatea pentru Control Prudențial din cadrul Băncii Naționale a Franței a refuzat să pună la dispoziția avocaților clienților, invocând secretul bancar, Rapoartele de control cu privire la practicile de comercializare a creditelor în franci elvețieni.

Jurnalul on-line Mediapart a publicat în 28 iulie 2014 mai multe documente care demonstrează că BNP Paribas a minimizat avertizările cu privire la riscurile ce le suportă clienții care încheie contracte de împrumut în franci elvețieni, comercializate în 2008-2009. Ca urmare a miilor de plângeri ce au fost depuse și a anchetei penale în curs, Banca încearcă să regleze o parte din problemă prin încheierea de tranzacții. Clienților li se oferă soluții amiabile, nu foarte avantajoase, însă li se cere angajamentul de a renunța la orice acțiune împotriva băncii si de a păstra tăcerea.

Cazul UBS

În Alsacia, regiune apropiată de Elveția, sute de francezi au semnat contracte de credit cu banca elvețiană UBS atrași de cursul francului elvețian și de dobânzile avantajoase oferite.

Contractele de împrumut au fost supuse dreptului elvețian, cuprinzând o clauză potrivit căreia ”convenția de credit poate fi fi denunțată de oricare parte cu un preaviz de trei luni”. Altă clauză prevede că împrumutul și dobânzile devin imediat exigibile dacă împrumutatul nu oferă băncii informații complete sau dacă întârzie cu o lună plata ratei lunare. Prin urmare, dacă banca apreciază, potrivit propriei sale voințe, că este în interesul său sau dacă clientul are o jenă financiară pasageră, contractul poate fi reziliat fără niciun drept de apel din partea clientului.

După declanșarea crizei financiare internaționale și pierderile suferite de UBS pe piețele ipotecare din SUA, mai mulți clienți francezi au primit scrisori prin care banca îi avertiza că a decis să se retragă de pe piața franceză și că împrumutații au la dispoziție trei sau patru luni să restituie împrumuturile.

Unii dintre aceștia au contractat alte credite pentru a refinanța împrumutul acordat de UBS, alții și-au vândut imobilele în pierdere, datorită timpului scurt avut la dispoziție și pentru diferență au luat alte credite pe care le plătesc și astăzi, alții au pierdut proprietățile ca urmare a executării silite.

Există și clienți care refuză să elibereze imobilele vândute prin executare silită, intentând contestații la executare repetate în încercarea de a obține protecția legii franceze mult mai favorabilă consumatorilor.

Unii dintre clienții care refuză să își părăsească locuințele sunt apărați în justiție de avocatul francez David Dana. Acesta estimează că ”în pofida aplicării legii elvețiene, împrumutații pot invoca aplicarea legii franceze mult mai protectoare” pentru a anula clauzele repudiate ca fiind abuzive.

Avocatul David Dana se sprijină pe un text din Convenția de la Roma ce prevede că semnarea unui contract supus legii străine nu poate avea ca rezultat privarea consumatorului de protecția pe care i-o asigură dispozițiile imperative ale legii din țara în care are reședința obișnuită. Însă, astfel cum a decis Curtea de Casație Franceză în 2010, această protecție nu poate fi obținută decât în cazul în care se dovedește că UBS a realizat o promovare a produselor sale financiare pe teritoriul francez sau că publicitatea și actele precontractuale au fost realizate în Franța.

Am utilizat știrile oferite în presa franceză, datorită faptului că nu am găsit surse de informare cum există la noi portalul instanțelor de judecată sau minunatul site JURIDICE.ro.

Într-un articol viitor vă voi prezenta un interviu cu domnul avocat David Dana și una dintre întrebări va fi dacă în Franța se întâmplă ca avocații clienților să fie defăimați de către reprezentanții Băncii Naționale a Franței sau de către alte oficialități.

Av. Carmen POPA
partener SCPA TUMBAR CEGA & POPA

Aveţi cont profesional JURIDICE.ro?