Revista Română de Jurisprudență nr. 1/2014: Introducerea forțată în cauză, din oficiu, a altor persoane. Disecția prevederilor art. 78-79 Cod procedură civilă | Ion Deleanu
3 martie 2015 | Ioana-Bianca TOFAN
Prof. univ. emerit dr. Ion Deleanu a publicat, în Revista Română de Jurisprudență nr. 1/2014, articolul intitulat „Introducerea forțată în cauză, din oficiu, a altor persoane. Disecția prevederilor art. 78-79 Cod procedură civilă”.
Articolele 78-79 Cod procedură civilă reglementează, alăturat celorlalte forme considerate „clasice”, o formă specifică de implicare ca „parte” a unui terț în procesul civil: introducerea forțată în cauză, din oficiu, a terțului, uneori obligatoriu, alteori facultativ.
În ceea ce privește articolul 78 Cod procedură civilă, acesta reglementează două ipoteze esențialmente distincte, respectiv introducerea obligatorie a unui terț în proces, în cazurile expres prevăzute de lege și în procedura necontencioasă și introducerea facultativă în cauză a unui terț, la solicitarea părților sau a măcar a uneia dintre ele, dar la „recomandarea” instanței, sub sancțiunea, lăsată la aprecierea instanței, de respingere a cererii, fără abordarea fondului.
Introducerea forțată, din oficiu, a unui terț în proces se poate face numai în fața primei instanțe, respectându-se și în acest context principiul dublului grad de jurisdicție.
Procedura în privința celui introdus în proces, în principiu, este aceeași cu procedura aplicabilă terților care dobândesc calitatea de „parte”. Astfel, cel introdus în proces va fi citat, i se comunică, în copie, încheierea instanței, cererea de chemare în judecată, întâmpinarea, înscrisurile anexate acestora și termenul până la care el însuși poate să arate excepțiile, dovezile și celelalte mijloace de apărare.
Terțul introdus din oficiu în litigiu, deși dobândește calitatea de „parte”, când el însuși nu formulează o cerere de intervenție în interes propriu sau când reclamantul nu este acela care, prin modificarea cererii sale de chemare în judecată, consimte la introducerea terțului în proces, nu poate face alte acte sau fapte de procedură decât cele arătate de art. 79 Cod procedură civilă, el fiind, astfel, în realitate, o „pseudoparte” în proces. Pe cale de consecință, hotărârea judecătorească adoptată în respectiva cauză va fi doar „opozabilă” terțului, ea neputând însă, în ceea ce-l privește, nici să-i confere drepturi, nici să-i stabilească obligații substanțiale, exceptând situația unui litigiu de partaj, unde, toate părțile au o dublă calitate procesuală.
Într-o altă interpretare, s-a recunoscut celui introdus din oficiu în procedura contencioasă calitatea de „parte”, acesta având posibilitatea să renunțe la judecată sau la dreptul pretins, să achieseze la pretențiile reclamantului sau să pună capăt procesului printr-o tranzacție.
Instituția introducerii din oficiu a unui terț în procedura contencioasă, în condițiile art. 78-79 Cod procedură civilă arată faptul că terțul introdus astfel în proces dobândește calitatea de „parte” în acel litigiu, având toate drepturile și obligațiile procesuale specifice unei părți și se bucură de independență procesuală în raport cu celelalte părți, iar hotărârea pronunțată are și față de acesta autoritate de lucru judecat, aceasta nefiindu-i doar opozabilă.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
