ICCJ. Interesul, condiție de exercitare a acțiunii în justiție
3 martie 2015 | Corina CIOROABĂÎnalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că interesul, ca o condiție de exercițiu a acțiunii civile, este definit ca fiind folosul practic, imediat, personal și direct urmărit de partea care declanșează procedura judiciară. În speță, într-o acțiune în contencios administrativ formulată de o autoritate publică locală, având ca obiect obligarea pârâtei la plata taxei datorate pentru ocuparea suprafeței de teren aparținând domeniului public, Înalta Curte a statuat că aprecierea personală a judecătorului fondului, în sensul că era mai favorabil reclamantei să urmeze procedura administrativă prevăzută de C. proc. fisc., nu poate echivala cu neîntrunirea în cauză a condiției interesului pentru promovarea acțiunii în contencios administrativ, în condițiile în care nu s-a demonstrat existența premiselor sau condițiilor care să ateste posibilitatea declanșării acestei proceduri administrative. În acest sens, Înalta Curte a precizat că existența interesului justifică calitatea procesuală activă, iar a considera în sens contrar înseamnă a îngrădi liberul acces la justiție al părților pentru a-și apăra un interes legitim, cu atât mai mult cu cât nu s-a demonstrat existența unui titlu executoriu corespunzător sumelor solicitate prin acțiune. (Decizia nr. 2452 din 27 mai 2014 pronunţată în recurs de Secţia de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect obligarea la plata taxei datorate pentru ocuparea suprafeței de teren aparținând domeniului public)
