Brevetul European cu Efect Unitar

1. Preambul

Prezentul articol își propune să aducă la cunoștința publicului cititor câteva aspecte juridice ale unui nou titlu de protecție al proprietății industriale și anume, Brevetul European cu Efect Unitar (cunoscut sub numele de Brevetul Unitar).

La data redactării prezentului articol, mecanismul Brevetului Unitar este în curs de finalizare și implementare.

2. Considerații istorice privind dreptul la brevet

2.1. Primele considerații istorice privind dreptul la brevet

Se apreciază că reglementări privind dreptul la brevetul de invenție datează încă din anul 500 î.Hr. când, în orașul grecesc Sybaris (actualmente aflat în sudul Italiei), se recunoștea un drept la brevet celor care descopereau o nouă metodă de prelucrare a obiectelor prețioase, iar timp de un an de zile inventatorul primea profitul obținut în urma comercializărilor acestor articole[1].

2.2. Veneția

În anul 1474, prin Statutul Venețian, s-au pus bazele unei legi a invențiilor destul de complexă, reglementând principii de proprietate intelectuală. Acest act legislativ reglementa protejarea și recompensarea inventatorilor individuali, cărora li se garanta că nimeni nu le va copia invenția[2]. Protecția prin brevet se acorda pentru o perioadă de 10 ani.

2.3. Prima descriere a unei invenții

Prima descriere a unei invenții, datând aproximativ din anul 1555, a fost cea a inventatorului Abel Foullon[3], care a brevetat un dispozitiv pentru măsurători unghiulare[4].

2.4. Anglia

În Anglia, în timpul dinastiei Tudorilor (1485-1603), a devenit o practică uzuală a Coroanei să acorde monopol comercianților și meșteșugarilor. Acest monopol includea și brevete de invenție (dreptul la brevet se acorda fără ca invenția să fie nouă).

În perioada 1561-1590, regina Elisabeta I a acordat brevete care confereau titularilor acestora monopol în fabricarea și comercializarea diverselor bunuri ca săpun, salpetru, piele, sare, sticlă, cuțite, fier, hârtie etc. Aceste monopoluri au constituit cu timpul obiectul mai multor abuzuri.

În 1610, regele James I a fost forțat să revoce toate aceste drepturi și să declare că „monopolurile sunt contrare” legilor. Aceasta declarație a făcut obiectul unei cărți intitulată „Book of Bounty“ care, prin excepție, recunoștea totuși dreptul de monopol conferit de „proiectele invențiilor noi care nu sunt contrare legii și nici vătămătoare statului“[5].

2.5. Statele Unite ale Americii

Primul brevet din Statele Unite a fost acordat de Curtea Generală din Massachusetts numitului Samuel Winslow în anul 1641. Acest brevet avea ca obiect o metodă nouă de produs sare[6]. Aproape de sfârșitul secolului al XVIII-lea, mai multe state au început să adopte acte normative generale privind invențiile, înlocuind prevederile specifice care reglementau cazuri individuale.

Primul stat care a adoptat o lege a brevetelor a fost Carolina de Sud în anul 1784[7].

Constituția Statelor Unite ale Americii (adoptată prima dată în anul 1787) conținea, printre altele, în articolul 1 la secțiunea 8, următoarea prevedere privind protecția drepturilor de proprietate intelectuală: “Congresul va avea puterea să promoveze progresul științei și artei utile, prin acordarea autorilor și inventatorilor a unui drept exclusiv asupra operelor scrise și descoperirilor pentru o perioadă limitată“ („The Congress shall have power to promote the progress of science and useful arts, by securing for limited times to authors and inventors the exclusive right to their respective writings and discoveries“)[8]. În anul 1790, s-a adoptat primul statut federal de brevete al Statelor Unite, intitulat „Actul pentru promovarea artelor utile“ („An act to promote the progress of useful arts”)[9].

2.6. România

În România, primul brevet a fost acordat de Alexandru-Ioan Cuza prin decret domnesc în anul 1864[10].

În anul 1880, a fost prezentat Parlamentului un proiect de lege privind brevetele de invenții, care însă nu a fost aprobat. Prima lege româneasca a brevetelor de invenții a intrat în vigoare la data de 17 ianuarie 1906, an în cursul căruia s-a înființat și Oficiul de Brevete (actualul Oficiu de Stat Pentru Invenții și Mărci)[11].

3. Protecția prin brevet

3.1. Convenții și Tratate

Întorcându-ne în prezent, fiecare stat are reglementări naționale în domeniul acordării protecției prin brevet.

La nivel internațional, aspecte privind dreptul la brevet au fost reglementate de mai multe convenții și tratate internaționale ca de exemplu:
a) Convenția de la Paris pentru Protecția Proprietății Industriale (Convenția de la Paris)[12]. Convenția de la Paris este primul act normativ internațional care introduce noțiunea de prioritate, reprezentând dreptul solicitantului unei cereri de brevet ca la depunerea unei cereri ulterioare a aceluiași brevet într-un alt stat membru al Convenției, într-un termen de 12 luni, să revendice data de depozit a primei cereri care va constitui data efectivă de la care se vor examina condițiile de brevetabilitate ale celei de-a doua cereri[13];
b) Tratatul de Cooperare în Domeniul Brevetelor (TCB)[14];
c) Tratatul privind Dreptul Brevetelor[15];
d) Acordul TRIPS (Trade-Related Aspects on Intellectual Property)[16];

3.2. Moduri de obținere a dreptului la brevet

Dreptul la brevet este un drept teritorial. În general, atât depunerea cererii de brevet, cât și acordarea brevetului se realizează în fiecare stat în care se solicită protecția, în conformitate cu legislația națională a statului respectiv.

Totuși, calea națională de obținere a brevetului prin depunerea cererii direct în statul de interes devine foarte costisitoare în cazul în care solicitantul dorește obținerea protecției în mai multe state. În aceasta situație, solicitantul poate alege calea reglementată de TCB ce constă în depunerea unei singure cereri internaționale de înregistrare a brevetului. Cererea astfel depusă, după examinare și după procedura deschiderii fazelor naționale în statele de interes (membre la TCB), se va transforma într-un “fascicul” de cereri naționale supuse procedurilor de înregistrare în fiecare dintre aceste state, conform legilor naționale[17].

Procedura internațională reglementată de TCB prezintă o serie de avantaje, ca de exemplu:
– față de procedura națională care necesită depunerea mai multor cereri de brevet în țările de interes, în procedura internațională se depune o singură cerere;
– dacă cererea internațională respectă condițiile de formă impuse de TCB, ea nu mai poate fi respinsă pe motive formale de către oficiile naționale din statele membre TCB în procedura deschiderii fazelor naționale;
– față de brevetarea pe cale națională, solicitantul are cu până la 18 luni mai mult timp să analizeze oportunitatea i) obținerii protecției prin brevet în anumite țări, ii) numirii consilierilor de brevet în țările în care solicită protecția, iii) pregătirii traducerilor cererii și iv) plații taxelor naționale[18];

În unele regiuni, există prevederi la nivel de convenții internaționale care, pe de o parte, instituie oficii regionale și, pe de altă parte, reglementează proceduri de înregistrare la nivel regional, cererea de brevet depusă sau brevetul acordat pe această cale având același efect ca și cererile depuse sau brevetele acordate în statele regiunii respective. În acest sens, putem exemplifica Oficiul European de Brevete (OEB)[19] care examinează și acordă brevete europene în conformitate cu reglementările Convenției Brevetului European (CBE)[20] (alte oficii regionale sunt: Organizația de Proprietate Intelectuală Regională Africană, Organizația de Proprietate Intelectuală Africană, Oficiul de Brevete Eurasiatic și Oficiul de Brevete al Consiliului de Cooperare pentru Statele Arabe ale Golfului).

Un brevet european acordat de OEB în baza prevederilor CBE își va produce efectele în statele membre CBE, numai sub condiția validării[21]. În acest caz, brevetul european acordat și validat este transformat într-un „fascicul” de brevete individuale naționale.

4. Brevetul European cu Efect Unitar (Brevetul Unitar)

4.1. Noțiune

În prezent, la nivelul Uniunii Europene (UE), este aproape definitivat sistemul Brevetului European cu Efect Unitar cunoscut sub numele de Brevet Unitar.

Brevetul Unitar este un drept „hibrid”, guvernat atât de legislația europeană, internațională, cât și de legislațiile naționale ale statelor membre UE participante.

4.2. Pachetul legislativ al Brevetului Unitar

Similar clasicului brevet european descris mai sus, Brevetul Unitar este acordat de către OEB sub prevederile CBE.

Totuși, Brevetul Unitar se va bucura de protecție uniformă în toate statele membre participante la sistemul Brevetului Unitar („State Membre Participante”)[22], sistem care este constituit din trei acte legislative:.
1. Regulamentul Parlamentului European și Consiliului nr. 1257/2012 de punere în aplicare a unei cooperări consolidate în domeniul creării unei protecții unitare prin brevet (Regulamentul 1257/2012);
2. Regulamentul Consiliului nr. 1260/2012 de punere în aplicare a cooperării consolidate în domeniul creării unei protecții unitare prin brevet în ceea ce privește dispozițiile aplicabile în materie de traducere (Regulamentul 1260/2012);
3. Acordul privind Curtea Unificată în Materie de Brevete (ACUB) – un acord interguvernamental care stabilește o Curte comună pentru mai multe țări membre UE, ce are competență în soluționarea litigiilor civile privind Brevetul Unitar, brevetul european și certificatele suplimentare de protecție ale produselor ce fac obiectul acestor brevete (la data de 19 februarie 2013, ACUB figurează ca fiind semnat de un număr de 25 de state membre UE, cu excepția Croației, Poloniei și Spaniei. Curtea Unificată în Materie de Brevete (CUB) va avea competență exclusivă în acțiunile care privesc deciziile OEB emise pe temeiul prevederilor Regulamentului 1257/2012 în legătură cu protecția Brevetului Unitar.

4.3. Intrarea în vigoare și aplicarea pachetului legislativ privind Brevetul Unitar

Ambele Regulamente 1257/2012 și 1260/2012 au intrat în vigoare la data de 20 ianuarie 2013, dar se vor aplica începând cu data intrării în vigoare a ACUB.

Data intrării în vigoare a ACUB va fi prima zi a celei de-a patra luni după îndeplinirea acelei cerințe din următoarele două, care se va împlini ultima[23]:
– depunerea celui de-al 13-lea instrument de ratificare a ACUB, considerându-se incluse ratificările Germaniei, Marii Britanii și Franței[24];
– data intrării în vigoare a amendamentelor aduse la Regulamentul 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (Regulamentul 1215/2012)[25] privind legătura sa cu ACUB.

4.4. Temeiul emiterii Regulamentelor 1257/2012 și 1260/2012

Motivele care au stat la baza emiterii Regulamentelor 1257/2012 și 1260/2012 au fost printre altele:
– prevederile art. 118 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene (TFUE) care permit Parlamentului European și Consiliului să stabilească, conform procedurilor ordinare legislative specifice, măsuri pentru crearea de drepturi europene de proprietate intelectuală și
– Decizia Consiliului nr. 2011/167 din 10 martie 2011 de autorizare a unei cooperări consolidate în domeniul creării unei protecții prin Brevet Unitar (Decizia Consiliului 2011/167).

4.5. Mecanismul cooperării consolidate instituit de TFUE

TFUE prevede un mecanism ce permite statelor membre UE să stabilească o „cooperare consolidată într-unul dintre domeniile stabilite în tratate cu excepția domeniilor de competență exclusivă și a politicii externe și de securitate comune” (art. 326-334 TFUE).

Această cooperare consolidată este o procedură care autorizează anumite state membre UE să dezvolte cooperări comune prin utilizarea organismelor UE în cazul în care consimțământul comun al tuturor statelor membre UE nu poate fi obținut.

Totuși, mecanismul cooperării consolidate trebuie:
– să respecte drepturile statelor membre care nu participă la acest mecanism;
– să respecte tratatele UE și
– să nu afecteze piața internă.

Mecanismul cooperării consolidate în domeniul Brevetului Unitar, implementat prin cele două Regulamente 1257/2012 și 1260/2012, a fost acceptat de majoritatea statelor membre UE[26] cu excepția Italiei și Spaniei. Aceste două state au inițiat la Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), în baza prevederilor art. 263 din TFUE, o acțiune în anularea Deciziei Consiliului 2011/167, prin care s-a aprobat mecanismul cooperării consolidate în domeniul Brevetului Unitar[27].

Principalul argument invocat de Italia și Spania a fost faptul că instituirea de drepturi de proprietate intelectuală (inclusiv instituirea mecanismului Brevetului Unitar), reglementată de art. 118 din TFUE, reprezintă un aspect care ține de „funcționarea pieței interne”, domeniu care cade în competența exclusivă a UE în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) lit. (b) din TFUE, astfel încât emiterea Deciziei Consiliului 2011/167 privind autorizarea cooperării în domeniul Brevetului Unitar a fost luată cu depășirea competenței Consiliului UE. Pretențiile Italiei și Spaniei au fost în cele din urmă respinse de CJUE[28].

Pe de altă parte, Spania a adus pe rolul CJUE două acțiuni care urmăresc anularea Regulamentelor 1257/2012 și 1260/2012 din pachetul legislativ al Brevetului Unitar.

Față de Regulamentul 1257/2012, Spania a avut printre altele următoarele critici:
– regulamentul aduce atingere valorilor statului de drept prin stabilirea unei reglementări bazate pe un titlu de protecție emis de OEB, ale cărui acte nu sunt supuse controlului jurisdicțional european[29];
– „inexistența unui act al UE și lipsa temeiului juridic al regulamentului, datorită faptului că nu există măsuri de garantare a protecției uniforme prevăzute la art. 118 din TFUE;
– abuzul de putere, datorită utilizării mecanismului cooperării consolidate în alte scopuri decât cele expres prevăzute de TFUE;
– încălcarea principiilor autonomiei și uniformității în aplicarea dreptului UE, ca urmare a sistemului de intrare în vigoare a Regulamentului 1257/2012.

În ceea ce privește Regulamentul 1260/2012, criticile Spaniei au vizat:
– „încălcarea principiului nediscriminării prin instituirea unui sistem care aduce prejudicii persoanelor a căror limbă este alta decât engleza, franceza sau germana, regimul nefiind proporțional cu obiectivul urmărit”;
– „încălcarea principiului securității juridice”;
– „încălcarea principiului autonomiei dreptului” UE, aplicarea regulamentului depinzând de intrarea în vigoare” a ACUB.

La data redactării acestui articol, CJUE nu s-a pronunțat cu privire la acțiunile de anulare a celor două Regulamente 1257/2012 și 1260/2012, dar opinia Avocatului General (făcută publică prin informarea de presa a CJUE nr. 152/14) este în sensul respingerii pretențiilor Spaniei[30].

4.6. Avantajele Brevetului Unitar în raport cu clasicul brevet european

Dacă ar fi să facem o comparație cu clasicul brevet european, putem identifica câteva avantaje ale Brevetului Unitar, dintre care menționăm:
– protecție unică la nivelul celor 25 de State Membre Participante la sistemul Brevetului Unitar;
– un cost scăzut al procedurii de înregistrare;
– un singur set de costuri de reînnoire[31];
– condiția validării nu este necesară în cazul Brevetului Unitar;
– procedurile de executare a hotărârilor privind Brevetul Unitar vor fi mai simple și mai puțin costisitoare. Aceste proceduri vor avea loc în fața unei singure Curți comparativ cu brevetul european unde procedurile de executare au loc în fata unor curți multiple (curțile naționale ale statelor membre CBE în care brevetul european a fost validat).

4.7. „Breșe” ale pachetului legislativ privind Brevetul Unitar

Având în vedere prevederile pachetului legislativ care reglementează Brevetul Unitar, se pot identifica mai multe „breșe” care pot genera probleme practice de aplicare și de interpretare a normelor juridice în materie. Câteva dintre aceste probleme sunt următoarele:

A. Licența obligatorie

În legislațiile naționale cu privire la brevet, există reglementări exprese privind o așa-numită „licență obligatorie”, care se acordă de către autoritatea națională competentă în anumite condiții[32].

Pachetul legislativ al Brevetului Unitar nu conține reglementări exprese privind sistemul licențelor obligatorii. Dimpotrivă, în conformitate cu punctul 10 din preambulul Regulamentului 1257/2012, licențele obligatorii pentru Brevetele Unitare „ar trebui reglementate de legislațiile statelor membre participante, pe teritoriile lor respective”.

Considerând numărul actual al Statelor Membre Participante la sistemul Brevetului Unitar, ar trebui să avem 25 de reglementări ale licențelor obligatorii, motiv pentru care este foarte probabil ca efectul Brevetului Unitar în privința acestor licențe obligatorii să nu mai aibă un caracter unitar.

Conform art. 2 alin. (2) din TFUE, în cazul în care „tratatele atribuie Uniunii o competență partajată[33] cu statele membre într-un domeniu determinat“ (în speță domeniul Brevetului Unitar) … statele membre își exercită competența în măsura în care Uniunea nu și-a exercitat competența“ sau când „Uniunea a hotărât să înceteze să și-o mai exercite“.

În cazul nostru, punctul 10 din preambulul Regulamentului 1257/2012, la prima vedere, pare a fi o hotărâre prin care UE încetează să-și exercite competența în reglementarea licențelor obligatorii, astfel încât partajarea acestei competențe cu statele membre UE ar părea legitimă. Dar acordarea acestor licențe obligatorii în mod neunitar de către statele membre UE participante (ex. unele state acordă licențe, altele nu) ar putea conduce la fragmentarea „pieței interne”, incidentă bunurilor purtătoare de titluri de brevet. Din această perspectivă, apreciez că s-ar încălca prevederile art. 326 din TFUE, potrivit cărora orice formă de cooperare consolidată (în speță, aceea care privește Brevetul Unitar) nu poate aduce atingere pieței interne.

Pe de altă parte, avem punctul 2 din preambulul Regulamentului 1257/2012 care precizează că „în temeiul articolului 118 primul paragraf din TFUE, măsurile care se iau în contextul instituirii și funcționării pieței interne includ crearea unei protecții uniforme prin brevet pe întregul teritoriu al UE și înființarea unor sisteme centralizate de autorizare, coordonare și control la nivelul Uniunii. În mod firesc, aceste „sisteme centralizate de autorizare” ar trebui să aibă în vedere și acordarea licențelor obligatorii, astfel încât o eventuală reglementare a acestora nu ar putea cădea în competența exclusivă a statelor membre UE participante. Pentru aceste motive apreciez că prevederile art. 118 din TFUE, prin care se creează titluri europene de proprietate intelectuală (în speță, Brevetul Unitar), sunt în afara sferei competenței partajate între UE și statele membre.

Totodată, CJUE nu va fi competentă să judece acțiuni ce au ca obiect licențele obligatorii, din moment ce reglementarea acestora se face la nivel național, în statele membre UE participante și nu prin Regulamentul 1257/2012.

Un alt aspect al problemei licențelor obligatorii este scopul acestora. Principalul motiv pentru care aceste licențe obligatorii sunt prevăzute de legislațiile naționale a fost protejarea interesului public în anumite condiții. Raportat la statele care sunt membre ale unui mecanism de cooperare consolidată, interesul public ar trebui tratat în mod unitar și egal în toate aceste state, indiferent de domeniul reglementat prin respectivul mecanism de cooperare consolidată, pentru că altfel s-ar crea dezechilibre.

B. Brevetul Unitar ca obiect de proprietate

În conformitate cu art. 7 alin. (1) din Regulamentul 1257/2012, un Brevet Unitar ca obiect de proprietate se consideră ca fiind un brevet național acordat de statul membru participant în care solicitantul i) își are reședința/locul principal de desfășurare a activității la data depunerii cererii de brevet; sau ii) are un punct de lucru la data depunerii cererii de brevet.

Dacă solicitantul nu are reședința/locul principal sau punctul de lucru într-un stat membru participant în care Brevetul Unitar își produce efectul, conform art. 7 alin. (3) din Regulamentul 1257/2012, Brevetul Unitar se consideră „brevet național al statului în care se află sediul Organizației Europene de Brevete în conformitate cu articolul 6 alin. (1) din CBE“[34] (adică Germania). În mod evident, acest tratament național al Brevetului Unitar ca obiect de proprietate este aplicabil tuturor Statele Membre Participante în care Brevetul Unitar își produce efectul.

Apreciez că se creează un tratament discriminatoriu între solicitanții din țările care nu sunt State Membre Participante și cei din Statele Membre Participante, din moment ce primii vor trebui să accepte aplicarea legii germane pe când ultimilor le vor fi aplicabile legislațiile naționale ale Statelor Membre Participante în care aceștia își au reședința/locul de desfășurare a activității sau punctul de lucru.

Aspectele privind Brevetul Unitar ca obiect de proprietate cuprind, printre altele, și actele de încălcare a dreptului conferit prin brevet, care au o reglementare generală în art. 5 alin. (1) din Regulamentul 1257/2012, potrivit căreia Brevetul Unitar „conferă titularului său dreptul de a împiedica orice terț de a înfăptui acte față de care brevetul respectiv asigură protecție pe teritoriul statelor membre participante în care brevetul are efect unitar, sub rezerva limitărilor aplicabile”. Definirea acestor acte a fost, potrivit art. 5 alin. (3) din Regulamentul 1257/2012, „delegată” în sarcina Statelor Membre Participante (actele față de care protecția Brevetului Unitar este asigurată, sunt cele definite de dreptul aplicat Brevetelor Unitare „în statul membru participant a cărui legislație națională este aplicabilă Brevetului Unitar ca obiect de proprietate în conformitate cu art. 7“).

Pe de altă parte, o reglementare expresă de drept substanțial privind actele de încălcare a dreptului de utilizare directă și indirectă a Brevetului Unitar există în cadrul art. 25 și 26 alin. (1) Capitolul 5 din ACUB, și anume:
Art. 25: „un brevet conferă titularului său dreptul de a împiedica orice terț, care nu are consimțământul titularului de brevet, să comită următoarele acte:
a) fabricarea, oferirea, introducerea pe piață sau utilizarea unui produs care face obiectul unui brevet, sau importul sau stocarea produsului în aceste scopuri;
b) utilizarea unui procedeu care este obiectul unui brevet sau, când terțul cunoaște, sau trebuia să cunoască faptul că utilizarea procesului este interzisă fără consimțământul titularului brevetului, oferirea procedeului pentru utilizare în teritoriul statului membru contractant în care brevetul are efect;
c) oferirea, introducerea pe piață, utilizarea sau importul ori stocarea pentru aceste scopuri a unui produs obținut în mod direct printr-un procedeu care face obiectul unui brevet”;

Art. 26 alin. (1): „Un brevet conferă titularului său dreptul de a interzice oricărui terț, care nu are acordul titularului, distribuirea, oferirea în scopul distribuirii, în interiorul teritoriului statului membru contractant în care brevetul are efect, către o persoană alta decât partea care este îndreptățită să exploateze invenția brevetată, de mijloace ce au legătură cu un element esențial al invenției, în scopul punerii acestuia în aplicare în respectivul stat, în cazul în care terțul cunoștea sau trebuia să cunoască faptul că acele mijloace sunt propice sau necesare pentru punerea în aplicare a invenției“.

Având în vedere aspectele de mai sus, se pune problema legislației aplicabile unui litigiu ce are ca obiect actele de încălcare a unui Brevet Unitar adică, dacă acestui litigiu îi vor fi incidente prevederile art. 5 alin. (3) din Regulamentul 1257/2012 sau prevederile art. 25 și 26 alin. (1) din Capitolul 5 al ACUB, ambele menționate mai sus.

Datorită principiului întâietății aplicării dreptului UE în luarea deciziilor CUB, conform prevederilor art. 20 și 24 din ACUB, unui litigiu privind actele de încălcare îi vor fi aplicabile cu prioritate legislațiile naționale în modul reglementat de art. 5 alin. (3) din Regulamentul 1257/2012. Dar aplicarea legislațiilor naționale, conform prevederilor art. 5 alin. (3) din Regulamentul 1257/2012, presupune totodată și aplicarea prevederilor art. 25 și 26 din Capitolul 5 al ACUB din momentul în care instrumentele de ratificare ale Statelor Membre Participante în cauză își vor produce efectele[35].

Un alt aspect al Brevetului Unitar considerat ca obiect al dreptului de proprietate poate fi încheierea în mod valabil a unui contract de cesiune[36] sau licență ce are ca obiect brevetul respectiv. În condițiile în care Regulamentul 1257/2012 impune tratarea Brevetului Unitar ca brevet național, conform prevederilor art. 7 alin. (1), apreciez că eventualele interdicții ce afectează dreptul de proprietate asupra brevetului impuse de legea națională a statului Membru Participant în care solicitantul își are reședința/locul principal/punctul de lucru la data depunerii cererii de brevet pot afecta o eventuală cesiune/licență a brevetului către o terță persoană.

5. Curtea Unificată în Materie de Brevete (CUB). Structura CUB

5.1. Competența CUB

Așa cum precizam anterior, competența CUB va viza litigiile în materie civilă privind brevetele europene, Brevetele Unitare și certificatele suplimentare de protecție ale produselor ce au ca obiect Brevete Unitare și brevete europene.

Potrivit art. 32 din ACUB, CUB va fi competentă material să judece următoarele tipuri de acțiuni:
– acțiuni de încălcare și susceptibile de încălcare a brevetelor și certificatelor suplimentare de protecție, precum și acțiuni de apărare specifice, incluzând cereri reconvenționale privind licențele;
– acțiuni declarative privind neîncălcarea dreptului la brevet și a certificatelor suplimentare de protecție;
– acțiuni privind măsuri provizorii și de protecție și ordonanțe președințiale;
– acțiuni privind revocarea brevetelor și declararea nulității certificatelor suplimentare de protecție;
– cereri reconvenționale privind revocarea brevetelor și declararea nulității certificatelor suplimentare de protecție;
– acțiuni în despăgubiri și compensare rezultate din protecția provizorie a unei cereri de brevet european publicată;
– acțiuni ce au ca obiect utilizarea unei invenții înainte de acordarea titlului de brevet sau a dreptului bazat pe utilizarea anterioară a invenției[37];
– acțiuni ce au ca obiect compensarea privind licențele pe baza art. 8 din Regulamentul 1257/2012[38];
– acțiuni privind deciziile OEB cu referire la sarcinile administrative ale acestuia conferite de Statele Membre Participante în art. 9 din Regulamentul 1257/2012;

Curțile naționale ale Statelor Membre Participante rămân competente pentru acțiunile ce privesc brevetele de invenție și certificatele suplimentare de protecție care nu cad în competența exclusivă a CUB.

5.2. Structura CUB

CUB are următoarea structură:
– Curtea de Prima Instanță (CPI) care la rândul ei este alcătuită dintr-o divizie centrală[39] și divizii regionale și locale[40];
– Curtea de Apel[41];
– Registrul (Registrul)[42];
– Centrul de mediere și arbitraj[43];

6. Competența privind acțiunile de încălcare[44] a dreptului la Brevet Unitar

6.1. Conform art. 33 alin. (1) din ACUB, o acțiune de încălcare a dreptului la brevet poate fi inițiată în fața CPI:
– fie la divizia locală a Statului Membru Participant în jurisdicția căruia actul de încălcare a fost comis/sau la divizia regională din care face parte Statul Membru Participant în jurisdicția căruia s-a produs actul de încălcare;
– fie la divizia locală a Statului Membru Participant în jurisdicția căruia pârâtul își are domiciliul/sediul principal al activității (sediul în care își desfășoară activitatea în lipsa unui sediu principal) sau la divizia regională din care face parte Statul Membru Participant în jurisdicția căruia pârâtul își are domiciliul/sediul principal al activității (sediul în care își desfășoară activitatea în lipsa unui sediu principal).

În cazul în care pârâtul are domiciliul/sediul principal al activității, iar în lipsa acestuia, sediul în care își desfășoară activitatea, în afara teritoriilor Statelor Membre Participante, actul de încălcare va fi adus pe rolul:
– diviziei locale a Statului Membru Participant în jurisdicția căruia s-a produs încălcarea sau diviziei regionale din care face parte Statul Membru Participant în jurisdicția căruia a fost produsa încălcarea sau
– diviziei centrale în cazul în care respectivul Stat Membru Participant, în jurisdicția căruia s-a produs încălcarea, nu are o divizie locală sau nu face parte dintr-o divizie regională.

În cazul în care o acțiune de încălcare a dreptului la brevet a fost adusă pe rolul unei divizii a CPI, pârâtul poate formula în acțiunea reclamantului o cerere reconvențională de revocare a brevetului. În această situație, divizia locală sau regională a CPI învestită cu acțiunea reclamantului de încălcare a dreptului la brevet poate:
– reține și judeca cererea reconvențională, solicitând președintelui CPI să aloce completului de judecată un judecător care are pregătire tehnică de specialitate în domeniul tehnologic al invenției ce face obiectul brevetului pentru care s-a solicitat revocarea;
– suspendă acțiunea principală privind încălcarea dreptului la brevet până la judecarea cererii reconvenționale de revocare de către divizia centrală;
– cu acordul părților, transmite cauza spre soluționare diviziei centrale.

7. Regimul tranzitoriu instituit de art. 83 din ACUB privind clasicul brevet european[45]

7.1. Elementele regimului tranzitoriu

În privința clasicelor brevete europene, art. 83 din ACUB instituie o competență alternativă în sensul că acțiunile de încălcare, revocare și declarare a nulității care privesc brevetele europene/certificatele suplimentare de protecție ale produselor care fac obiectul unui brevet european pot fi aduse pe rolul CUB sau pe rolul instanțelor naționale. Această competență alternativă va fi aplicabilă pentru o perioadă tranzitorie de șapte ani de zile începând cu data intrării în vigoare a ACUB[46].

În acest sens, titularul unui brevet european acordat sau depus înainte de sfârșitul perioadei tranzitorii trebuie să notifice Registrul dacă dorește să opteze pentru schimbarea competenței în favoarea unei instanțe naționale. Această notificare trebuie să fie depusă cel mai târziu cu o luna înainte de expirarea perioadei tranzitorii. Totodată, în cazul în care titularul brevetului european nu și-a exercitat dreptul de opțiune prin notificarea Registrului, iar pe rolul CUB s-a inițiat deja acțiunea de încălcare sau de revocare a brevetului european, nu se mai poate opta pentru schimbarea competenței în favoarea instanței naționale.

7.2. Legislația aplicabilă

Raportat la alegerea competenței în favoarea instanței naționale în cadrul regimului tranzitoriu, se pune întrebarea dacă instanța națională va aplica legea națională sau dreptul material al ACUB.

Comitetul Preparator[47] este de părere că legislația naționala ar trebui să fie aplicabilă și nu prevederile ACUB, datorită faptului că intenția Statelor Membre Participante a fost să dezvolte o certitudine juridică printr-o singură curte. În acest sens, în data de 29 ianuarie 2014, Comitetul Preparator a emis o notă privind consecințele interpretării art. 83 din ACUB, motivând concluzia aplicării legislației naționale[48].

8. Concluzie

Pachetul legislativ al Brevetului Unitar se cristalizează ca un mecanism juridic alternativ clasicelor sisteme de brevetare (națională, pe calea TCB sau pe calea CBE)

Consider că în ciuda problemelor serioase pe care le ridică în prezent aplicarea și interpretarea prevederilor celor trei acte legislative ale Brevetului European, acest mecanism se va dovedi perfectibil într-o perioadă cât mai scurtă de timp, urmând ca atât jurisprudența CJUE, cât și jurisprudența CUB să ofere soluții la problemele ivite.

[1] Charles Anthon, A Classical Dictionary, Harper & Bros, 1841, pagina 1273 (a se vedea și aici).
[2] O istorie a legilor privind patentelor.
[3] Abel Foullon (1513-1563 sau 1565) a fost director al monetăriei regelui Henry al II-lea al Franței și inginer.
[4] M. Frumkin, „The Origin of Patents“- Journal of the Patent Office Society, March 1945, Vol. XXVII, nr. 3.
[5] Vishwas Devaiah, A history of patent law, pe Altlawforum.org.
[6] Samuel Winslow.
[7] Istoria dreptului patentelor din SUA.
[8] Constituția Statelor Unite ale Americii.
[9] The First United States Patent Statute.
[10] Proprietatea intelectuală în România.
[11] Protecția Proprietății Industriale în România (Editura OSIM).
[12] Convenția de la Paris reprezintă primul acord internațional important privind protecția proprietății industriale (ce include și dreptul la brevet). Reglementează tratamentul național, dreptul de prioritate și câteva reguli comune de drept material în domeniul brevetelor; Convenția de la Paris își produce efectele în 175 de state contractante printre care și România. Convenția de la Paris a fost ratificată de România prin Decretul nr. 1177/1968.
[13] Noțiunea de prioritate, reglementată de Convenția de la Paris, a fost ulterior preluată și reglementată în tratatele și convențiile internaționale privind brevetele de invenții (ex. Tratatul de Cooperare în Domeniul Brevetelor, Convenția Brevetului European), dar și în legislațiile naționale.
[14] TCB reprezintă un acord internațional care reglementează un sistem internațional de depunere a cererii de brevet. TCB a fost ratificat de România prin Decretul nr. 81/1979. În prezent TCB numără 148 de state contractante.
[15] Tratatul privind Dreptul Brevetelor are ca scop armonizarea și modernizarea procedurilor privind cererile de brevet naționale și regionale și totodată aducerea acestor proceduri la o formă prietenoasă. Tratatul a fost încheiat în anul 2000 și a fost ratificat de România prin Legea nr. 537/25.11.2004. Numărul țărilor contractante este de 36.
[16] TRIPS este un acord administrat de Organizația Mondială de Comerț, care stabilește standardele minime pentru mai multe forme de proprietate intelectuală dintre care și brevetele de invenție. Cu excepţia articolelor 3, 4 şi 5 din TRIPS a căror aplicare în România a început în 1 ianuarie 1996, restul articolelor TRIPS au devenit obligatorii pentru România începând cu 1 ianuarie 2000 (Acordul TRIPS face parte din parte din Acordul de înfiinţare a Organizaţiei Mondiale a Comerţului, semnat la Marrakesh în 15 aprilie 1994 și ratificat de România prin Legea nr. 133/1994).
[17] Solicitantul unei cereri internaționale depuse prin TCB plătește pentru procesarea cererii trei tipuri de taxe: 1.330 franci elvețieni pentru depunerea cererii, o taxă de cercetare al cărei cuantum este cuprins între 150 și 2.300 franci elvețieni și o taxă de transmitere (pentru mai multe detalii, a se vedea aici). În faza națională, oficiul național al statului în care s-a solicitat deschiderea acestei proceduri va analiza, conform legislației naționale, condițiile de brevetabilitate ale cererii. În cazul României, termenul limită de deschidere a fazei naționale este 30 de luni de la data de prioritate a cererii.
[18] World Intelectul Property Organization, Protecting your Inventions Abroad: Frequently Asked Questions About the Patent Cooperation Treaty (PCT).
[19] Alături de Consiliul Administrativ, Oficiul European de Brevete reprezintă o componentă a Organizației privind Brevetul European (organizație interguvernamentală înființată la data de 7 octombrie 1977 pe baza Convenției Brevetului European semnată la Munchen în 1973 care numără în prezent 38 de state membre).
[20] Convenția Brevetului European reprezintă un acord internațional și nu o normă de drept european astfel cum titlul acestei convenții ar putea sugera. România a aderat la CBE prin Legea nr. 611/2002.
[21] Procedura de validare a unui brevet european, într-un stat membru al Convenției Brevetului European, presupune depunerea traducerii descrierii brevetului sau cel puțin traducerea revendicărilor în limba oficială a statului respectiv, sub condiția plății unei taxe oficiale într-un termen prestabilit; procedura de validare este reglementată de legislația națională a statului membru al Convenției Brevetului European în care este solicitată validarea.
[22] Statele Membre Participante sunt țări membre ale Uniunii Europene.
[23] Art. 18 din Regulamentul 1257/2012, art. 7 din Regulamentul 1260/2012 și art. 89 din ACUB.
[24] Până la data de 24 februarie 2015, ACUB a fost ratificat de: Austria (6 august 2013); Belgia (6 iunie 2014); Danemarca (20 iunie 2014); Franța (14 martie 2014); Malta (9 decembrie 2014) și Suedia (5 iunie 2014) – a se vedea aici.
[25] Regulamentul 1215/2012 este deja în vigoare, dar aplicarea sa a devenit efectivă la 10 ianuarie 2015 cu excepția art. 75 și 76 a căror aplicare a fost efectivă începând cu data de 10 ianuarie 2014.
[26] Croația este deocamdată în afara mecanismului de cooperare consolidată având în vedere că a devenit membru UE la data de 1 iulie 2013.
[27] Pentru detalii suplimentare, a se vedea cauzele conexate C-274/11 și C-295/11.
[28] A se vedea par. 16-26; 32-41; 47-59; 62-63; 66-69; 75-78; 81-86; 89-94 din decizia CJUE în cauzele conexate nr. C-274/11 și C-295/11.
[29] Notă: OEB emite titlul de protecție pentru un brevet unitar în baza CBE, convenție care are natura juridică a unui tratat internațional și nu a unei norme juridice europene (ex. Regulament).
[30] A se vedea comunicatul CJUE.
[31] Spre deosebire de brevetul unitar, brevetul european acordat și validat în mai multe state membre CBE necesită în fiecare dintre aceste state costuri separate de reînnoire.
[32] O astfel de licență este reglementată în legislația noastră în art. 43 din Legea nr. 64/1991 republicată privind brevetele de invenție (Legea nr. 64/1991): „la cererea oricărei persoane interesate, Tribunalul Bucureşti poate acorda o licenţă obligatorie la expirarea unui termen de 4 ani de la data de depozit a cererii de brevet sau a unui termen de 3 ani de la acordarea brevetului, socotindu-se termenul care expiră cel mai târziu“. Această licență obligatorie se acordă printre altele numai dacă invenția respectivă nu a fost sau a fost insuficient aplicată în România iar titularul brevetului nu poate să-și justifice inacțiunea. Totodată, o licență obligatorie mai poate fi acordată în situații de urgență națională, de extremă urgență și în situații de utilizare publică în scopuri necomerciale. Regimul licențelor obligatorii reglementat de Legea nr. 64/1991 este neexclusiv.
Licențele obligatorii cu privire la brevet au fost reglementate prima dată de prevederile art. 5 (A)(4) din Convenția de la Paris care menționează: „O licență obligatorie nu va putea fi cerută din cauză de neexploatare sau de insuficientă exploatare înainte de expirarea unui termen de 4 ani de la depozitul cererii de brevet, sau de 3 ani de la acordarea brevetului, termenul care expiră cel mai târziu fiind cel care se aplică; ea va fi refuzată, dacă titularul își justifică lipsa de acțiune cu motive valabile. Licența obligatorie nu va putea fi transmisă, nici chiar sub formă de concesiune de sub licență, decât împreună cu partea din întreprindere sau din fondul de comerț care exploatează licența respectivă“. Totodată, condițiile de acordare a licențelor obligatorii privind brevetele de invenții sunt reglementate și de prevederile art. 31 din TRIPS.
[33] Conform art. 4 alin. (2) din TFUE, competența partajată între UE și statele membre se aplică în următoarele domenii principale: piața internă; politica socială, pentru aspectele definite în TFUE; coeziunea economică, socială și teritorială; agricultură și pescuit, cu excepția conservării resurselor biologice ale mării; mediul; protecția consumatorului; transporturile; rețelele transeuropene; energia; spațiul de libertate, securitate și justiție; obiectivele comune de securitate în materie de sănătate publică, pentru aspectele definite în TFUE.
[34] Organizația Europeană de Brevete este o organizație interguvernamentală formată din două organisme, OEB și Consiliul Administrativ. Organizația Europeană de Brevete s-a constituit în 7 octombrie 1977 în baza prevederilor CBE și își are sediul actual la Munchen în Germania.
[35] în cazul României, conform art. 72 alin. (1) și (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, pentru ratificarea tratatelor internaţionale se întocmesc proiecte de legi, iar în cazul acordurilor, convenţiilor şi al altor înţelegeri internaţionale, pentru care competenţa de aprobare revine, potrivit legii, Guvernului, se vor elabora proiecte de hotărâri. Aceste legi și hotărâri, care constituie instrumentul de ratificare, fac parte din legislația națională.
[36] Cesiunea Brevetului Unitar operează pentru toate Statele Membre Participante în care respectivul brevet își produce efectul în conformitate cu art. 3 alin. (2) teza a II-a din Regulamentul 1257/2012.
[37] În legislația românească, dreptul privind utilizarea anterioară a invenției este reglementat de art. 33 alin. (1) lit. (b) din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție. Potrivit acestui drept, toate actele care, conform art. 31 alin. (2) din Legea nr. 64/1991, constituie încălcarea dreptului la brevet ies din sfera ilicitului în cazul în care acestea au fost săvârșite de către o persoană care a aplicat obiectul brevetului de invenţie sau cel al cererii de brevet, aşa cum a fost publicată, ori a luat măsuri efective şi serioase în vederea producerii sau folosirii lui cu bună-credinţă pe teritoriul României, independent de titularul acesteia, cât şi înainte de constituirea unui depozit naţional reglementar privind invenţia sau înainte de data de la care curge termenul de prioritate recunoscută; în acest caz invenţia poate fi folosită în continuare de acea persoană, în volumul existent la data de depozit sau a priorităţii recunoscute, şi dreptul la folosire nu poate fi transmis decât cu patrimoniul persoanei ori cu o fracţiune din patrimoniul afectat exploatării invenției.
[38] Art. 8 din Regulamentul 1257/2012: „a) titularul unui brevet european cu efect unitar poate depune o declarație la OEB prin care să ateste că este pregătit să permită oricărei persoane să utilizeze invenția în calitate de deținător al unei licențe în schimbul unei contribuții adecvate; b) o licență obținută în temeiul prezentului regulament este tratată drept licență contractuală”.
[39] Divizia centrală își are sediul principal la Paris și sedii secundare la Londra și Munchen.
[40] fiecare Stat Membru Participant poate înființa o divizie locală sau, împreună cu alte State Membre Participante, se poate înființa o divizie regională.
[41] Va avea sediul în Luxemburg.
[42] Registrul va avea sediul la sediul Curții de Apel (la Luxemburg).
[43] cu sediul în Liubliana și Lisabona.
[44] Se referă și la acțiuni privind iminența încălcării.
[45] Atenție! Regimul tranzitoriu al acestei competențe alternative este aplicabil numai clasicelor brevete europene a căror reglementare se găsește în prevederile CBE.
[46] Conform art. 83 par. 5 din ACUB, perioada tranzitorie poate fi extinsă cu încă șapte ani.
[47] Comitetul Preparator este compus din reprezentanții tuturor statele semnatare ale ACUB și va exista până la crearea CUB.
[48] Pentru mai multe detalii a se vedea Unified Patent Court, Interpretative note – Consequences of the application of Article 83 UPCA.

Avocat Sorin Eduard PAVEL
SCHOENHERR ȘI ASOCIAȚII SCA

Aveţi cont profesional JURIDICE.ro?