Dacă religia este opțională, discutăm și opera lui Ion Creangă?
4 martie 2015 | Petru MUSTĂȚEANU
Fara sa indraznesc sa pun in discutie o decizie a C.C.R., ma supun realitatii juridice, la fel ca toti ceilalti parinti, nestiind cum sa raspund copilului meu la intrebarea: ”De ce, pentru a avea acces la educatia religioasa, este nevoie de acordul meu?”. Ca si cum religia ar face parte din categoria de programe care pot fi vizionate de minorii in varsta de pana la 12 ani numai cu acordul parintilor sau impreuna cu familia.
Copilul intreaba, de asemenea, de ce valorile promovate de religie sunt optionale, iar cele regasite in opera lui Creanga sunt obligatorii in sitemul national de invatamant.
Chiar daca, initial, am avut tendinta sa ma incrunt cand am auzit ca este pusa la indoiala opera marelui scriitor roman, explicatiile copiilor sunt surprinzator de argumentate juridic.
Plecand de la citatul fizicianului Albert Einstein, care spune ca „Educatia este ceea ce ramane dupa ce uitam tot ce am invatat in scoala”, copilul crescut in biblioteca plina cu coduri si tratate de drept intreaba ce plus educational primeste el dupa lectura povestilor Capra cu Trei Iezi, sau Punguta cu Doi Bani.
Nu am stiut sa ii raspund, dar am ramas uimit cand a inceput sa ii intocmeasca un rechizitoriu complet lupului care poate avea circumstanta atenuanta de a fi in poveste personajul negativ, nedemn de urmat. Morala condamnabila a povestii vine atunci cand personajul prezumat pozitiv, capra, se transforma din victima in agresor si comite o serie de infractiuni pe care copiii le pot intelege ca fiind firesti, primind odata cu povestea in educatia lor condamnabila nonvaloare a razbunarii.
Pare o discutie puerila, un atac la inocenta unor banale povesti, dar eu tot nu stiu sa raspund copilului meu la ce ajuta, in constructia viitorului adult, o poveste in care se promoveaza Legea Talionului ca valoare sociala pentru copiii ce urmeaza a fi subiecte de drept intr-un sistem modern, civilizat.
Fara sa imi doresc ca macar o secunda sa produc amuzament, continui prezentarea din perspectiva copiilor, trecand la povestea ”Punguta cu doi Bani”. Sunt curios daca ar exista o ecranizare a povestii asa cum ea se deruleaza in imaginatia copiilor, ce restrictii ar avea aceasta din partea normelor de reglementare a continutului audiovizual.
Aici intalnim mosul, un tutore iresponsabil care prin lovire si alte violente aplicate cocosului, un personaj prezentat ca avand atribute umane prin personificare, il alunga de la domiciliul. Acesta, odata ce este lasat in voia sortii, isi insuseste un bun gasit de care este deposedat prin talharie de un boier care ulterior il priveaza de libertate, savarsind si infractiunea de tentativa de omor prin inec si ardere. Cocosul se elibereaza prin distrugere si pleaca, dar nu inainte de a savarsi infractiunea de furt.
Prezentarea conduitei infractionale a cocosului este relatata ca fiind o valoare pozitiva copiilor prin continuarea povestii in care mosul apreciaza imbogatirea de care beneficiaza de pe urma faptelor cocosului, iar baba copiaza comportamentul, trimitand gaina sa comita infractiuni menite sa ii ofere si ei o imbogatire facila, departe de valorile sociale firesti.
Daca aplicam sablonul povestii in societate, remarcam cum foarte multi din tinerii infractori ale caror fapte produc o imagine negativa Romaniei sunt cei care pleaca de acasa, izgoniti de un mediu ostil, iar odata ajunsi ”in lume” sunt preocupati sa savarseasca fapte penale pentru a se intoarce repede acasa cu gusa plina de averi, pentru care sa fie apreciati de familie si societate. Remarcam, de asemenea, cum modelul lor este unul urmat si de altii.
Multe din persoajele carora televiziunile le blureaza catusele in fata D.N.A. sunt cele care, prin infractiuni marunte, au atras atentia marilor boieri ai tarii, de la care au ajuns sa obtina o imbogatire imensa, pentru care societatea, educata sa indrageasca acest gen de personaje, le-a oferit aprecierea, chiar daca furtul era din vistieria statului, pana cand, intr-un tarziu, legea a ajuns sa se impuna si, odata cu dreptatea, sa readuca societatii adevaratele valori.
Cand privim tema prin prisma aceasta, nu mai pare la fel de amuzant. Sa continuam cu Danila Prepeleac, un personaj care promoveaza prostia, minciuna si impostura? Sau prezentarea este suficienta pentru concluziile care genereaza noi intrebari:
1. Am putea sa fim preocupati de crearea unui stat modern, lucrand si la prevenire, nu doar la combatere?
2.Valorile promovate de religie ar putea crea un cetatean cu o conduita juridica pozitiva?
Mediator Petru MUSTATEANU
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
