Administrarea în scris a interogatoriului pentru persoanele juridice. Constituționalitate
9 martie 2015 | Anda-Laura DUȚESCU
În Monitorul Oficial al României nr. 16 din data de 9 ianuarie 2015 a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 633 din 11 noiembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 194 lit. e) tezele a treia şi a patra şi ale art. 355 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Nicoleta Mirela Blebea într-un dosar aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 194 lit. e) tezele a treia şi a patra şi ale art. 355 alin. (1) din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul cuprins:
– Art. 194 lit. e) tezele a treia şi a patra din Codul de procedură civilă: „Cererea de chemare în judecată va cuprinde: […] e) arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere. Când dovada se face prin înscrisuri, se vor aplica, în mod corespunzător, dispoziţiile art. 150. Când reclamantul doreşte să îşi dovedească cererea sau vreunul dintre capetele acesteia prin interogatoriul pârâtului, va cere înfăţişarea în persoană a acestuia, dacă pârâtul este o persoană fizică. În cazurile în care legea prevede că pârâtul va răspunde în scris la interogatoriu, acesta va fi ataşat cererii de chemare în judecată. Când se va cere dovada cu martori, se vor arăta numele, prenumele şi adresa martorilor, dispoziţiile art. 148 alin. (1) teza a II-a fiind aplicabile în mod corespunzător”;
– Art. 355 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Statul şi celelalte persoane juridice de drept public, precum şi persoanele juridice de drept privat vor răspunde în scris la interogatoriul ce li se va comunica în prealabil, în condiţiile prevăzute la art. 194 lit. e)”.
În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 148 privind principiul aplicării prioritare a actelor obligatorii ale Uniunii Europene. De asemenea, este invocată şi încălcarea art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 20 privind egalitatea în faţa legii şi ale art. 47 privind dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene. În consecinţă, având în vedere că principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, din perspectiva criticilor de neconstituţionalitate, îmbracă şi forma principiului egalităţii armelor, ceea ce semnifică tratarea egală a părţilor dintr-un proces, Curtea reţine că autoarea excepţiei invocă drept normă de referinţă art. 21 alin. (3) din Constituţie privind dreptul la un proces echitabil, astfel cum acesta se interpretează, potrivit art. 20 alin. (1) din Constituţie, şi prin prisma dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocată, Curtea Constituţională constată că dispoziţiile legale criticate se regăseau, de principiu, şi în Codul de procedură civilă din 1865, respectiv la art. 222 referitor la luarea interogatoriului persoanelor juridice şi la art. 112 pct. 5 privitor la elementele pe care trebuie să le cuprindă o cerere de chemare în judecată. Asupra constituţionalităţii soluţiei legale cuprinse la art. 222, Curtea s-a mai pronunţat, în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare.
Cu acel prilej, Curtea a reţinut că dispoziţiile legale criticate sunt norme de procedură referitoare la administrarea probei cu înscrisuri, iar, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, procedura de judecată este stabilită de legiuitor, evident fără a fi încălcate prevederile sau principiile constituţionale. Referitor la încălcarea principiului egalităţii în faţa legii, consacrat de art. 16 din Constituţie, Curtea a constatat că aceste susţineri sunt neîntemeiate, întrucât deosebirea de statut juridic dintre persoanele fizice şi persoanele juridice justifică în mod obiectiv aplicarea unui tratament juridic diferit în ceea ce priveşte răspunsul dat la interogatoriu, în cadrul unui proces civil.
Curtea constată că procedura de administrare a probei interogatoriului nu încalcă principiul egalităţii armelor, întrucât acest principiu nu presupune o egalitate formală, în sensul reglementării unor proceduri identice indiferent de statutul juridic sau calitatea procesuală a părţilor, ci o egalitate materială, în sensul că prin proceduri, chiar diferit reglementate, să se ajungă la echitate procesuală între părţi, cu alte cuvinte să se ajungă la o egalitate de rezultat.
În prezenta cauză, Curtea constată că diferenţa de tratament rezultă, astfel cum s-a arătat şi la paragraful 18, din deosebirea de statut juridic dintre cele două categorii de persoane. Astfel, având în vedere dispoziţiile art. 209 din Codul civil, Curtea reţine că persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale de administrare, de la data constituirii. Organele de administrare a persoanei juridice pot fi atât persoane fizice, cât şi persoane juridice care, prin lege, actul de constituire sau statut, sunt desemnate să acţioneze, în raporturile cu terţii, individual sau colectiv, în numele şi pe seama persoanei juridice. Având în vedere natura probei interogatoriului, precum şi faptul că accesul la structurile judecătoreşti şi la mijloacele procesuale se face cu respectarea regulilor de competenţă şi procedură de judecată stabilite de lege, Curtea apreciază că administrarea în mod oral a acestei probe nu poate fi aplicată persoanei juridice, care prezintă anumite particularităţi determinate de însăşi natura acestui subiect de drept. Rezultă că legiuitorul a ţinut cont de aceste particularităţi obiective şi a adaptat modul de administrare a acestei probe în mod corespunzător şi în privinţa persoanei juridice. Prin urmare, nu se poate reţine încălcarea principiului egalităţii de arme în proces în sensul că persoana juridică ar beneficia de un tratament juridic mai favorabil în ceea ce priveşte luarea interogatoriului, ci de un tratament adaptat naturii sale juridice.
Astfel, Curtea decide:
– Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 194 lit. e) tezele a treia şi a patra şi ale art. 355 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
