Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 
Print Friendly, PDF & Email

Cadrul general tactic al investigației penale în cazul infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism. Ep. 1. Cadrul metodologic al investigării penale infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism
09.03.2015 | Doru Ioan CRISTESCU, Doru Ioan CRISTESCU, Victor Cătălin ENESCU


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

NOTĂ: Prezentul articol face parte dintr-un studiu mai larg, celelalte episoade urmând a fi publicate.

Secțiunea 1. Direcţiile investigative generale, valabile în instrumentarea oricărui caz concret de infracțiune contra securității naționale sau acte de terorism dedus investigaţiei penale

Direcţiile investigative generale, valabile în instrumentarea oricărui caz concret de infracțiune contra securității naționale sau acte de terorism dedus investigaţiei penale, sunt după cum urmează:

1) Cunoaşterea cadrului normativ având ca obiect securitatea naţională şi a structurilor instituţionale abilitate în acest domeniu (organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naţionale) sub aspect organizatoric, al atribuţiilor ce le revin şi, în special, a mijloacelor, metodelor şi procedeelor folosite pentru prevenirea, combaterea şi demascarea activităţilor ilicite.

Securitatea naţională reprezintă starea de legalitate, de echilibru şi de stabilitate socială, economică şi politică necesară existenţei şi dezvoltării statului naţional român, ca stat suveran, militar, independent şi indivizibil, menţinerii ordinii de drept, precum şi climatului de exercitare neîngrădită a drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, potrivit principiilor şi normelor democratice stabilite prin Constituţie[1], şi este expusă unor factori de risc[2] şi vulnerabilităţi[3], care, atunci când se transformă din stări, situaţii, împrejurări virtuale şi potenţiale în realităţi concrete, urmare a intervenţiei acţiunii factorului uman, devin ameninţări la adresa securității naţionale[4], respectiv infracţiuni a căror prevenire, descoperire şi reprimare necesită investigaţia organelor abilitate.

2) Cunoaşterea mijloacelor, metodelor şi căilor, a modului de operare, utilizate şi posibile, pentru săvârşirea infracţiunilor contra securității naţionale și acte de terorism, în general, iar pe altă parte, activitatea ilicită derulată efectiv de infractor, în cauza concretă investigată, depistarea infractorilor, stabilirea formelor de vinovăţie, a gradului de participare la comiterea infracţiunii, identificarea victimelor şi constatarea consecinţelor infracţiunii.

3) Folosirea unor modalităţi de acţiune investigativă concertate, realizate de unităţi interforţe investigative specializate, ceea ce presupune organizarea conlucrării organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naţionale cu organele judiciare şi a cooperării internaţionale între organismele similare din alte state.

Complexul de activităţi care se derulează de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naţionale (culegerea de informaţii generale şi cele destinate unui caz individual dedus instrumentării) ce anticipează activitatea probatorie derulată de organele judiciare, atunci când acestea sunt sesizate în legătură cu comiterea unei infracțiuni contra securității naționale sau acte de terorism, este caracterizat cel mai bine, în aprecierea noastră, prin termenul de “investigare”, întrucât surprinde complet amplitudinea demersurilor întreprinse, iar pe de altă parte este tot mai des utilizat în doctrina şi practica criminalistică şi judiciară.

Particularităţilor manifestărilor de amenințare la adresa securității naționale, precum și a infracţiunilor comise în concret şi mijloacelor şi metodelor folosite de infractori, relevate prin modul de operare, le corespund modalităţi specifice de investigare, cu mijloacele, metodele şi procedeele corespunzătoare, utilizate conform reglementărilor legale.

Un aspect important al acţiunii investigative concertate îl reprezintă exploatarea informaţiilor culese, stocate şi prelucrate de comunitatea organelor de informaţii în bazele lor de date şi, mai ales, fluidizarea şi orientarea fluxului datelor informative spre alimentarea activităţilor investigative derulate de organele judiciare în cazul infracţiunilor contra securității naţionale și acte de terorism, într-o manieră constantă, destinată eficientizării demersului investigativ, în general, şi în cauzele penale concrete[5], în special.

4) Alegerea şi utilizarea la momentul tactic oportun a mijloacelor, metodelor[6] și a procedeelor informative – operative specifice organelor de stat cu atribuții în domeniul securității naționale[7] şi procedee probatorii și metode speciale de cercetare prevăzute de codul de procedură penală[8], adecvate şi eficiente, pentru descoperirea, constatarea, administrarea probatoriului şi dovedirea vinovăţiei, funcţie de particularităţile cazului concret investigat.

În vederea descoperirii și cercetării manifestărilor ilicite, indiferent dacă acestea se obiectivează în materia amenințărilor la adresa securității naționale ori în materia infracțiunilor, în general, iar în materia infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism, în special, organele de ordine publică, organele de stat cu atribuții în domeniul securității naționale, și organele judiciare utilizează mijloace, metode și procedee investigative[9], care pot fi, după domeniul de aplicare:
1. de natură administrativă, de exemplu, polițienești, menționate în legile de organizare și funcționare, regulamentele și ordinele interioare ale organelor de siguranță publică (poliția, jandarmeria) ori specifice activității de realizare a securității naționale, ce sunt prevăzute de legile incidente organizării și funcționării organelor de stat cu atribuții în domeniul securității naționale, ambele categorii fiind puse în executare de agenții abilitați de respectivele acte normative, în modalitățile și conform regulilor stipulate în acestea;
2. de natură procesuală și procedural penală, ce sunt prevăzute de codul de procedură penală, sunt supuse normelor și regulilor prevăzute în acest cod, se aplică în cadrul procesului penal și se pun în executare, se efectuează de subiecții procesuali oficiali.

Cunoaşterea, prevenirea şi înlăturarea ameninţărilor interne sau externe ce pot aduce atingere securității naţionale, este posibilă și necesar – obligatorie, prin desfășurarea unei activități proprii și specifice organelor abilitate ale statului de identificare dintre riscurile și vulnerabilitățile ce vizează securitatea internă și externă (posibilitate) a acelor vectori ce reprezintă amenințările efective contra securității naționale (realitate), denumită generic activitate de culegere de informații, care, în esența sa, este o activitate investigativă specifică pentru domeniul pe care îl deservește, în care se îmbină metodele publice (deschise) și secrete, asociate principiului conspirativității, ce o caracterizează.

Culegerea de informații pentru realizarea securității naționale, ca și componentă a modalităților metodice și sistematice de cercetare, de cunoaștere și de transformare a realității obiective, ca orice activitate investigativă, devine posibilă prin utilizarea unui instrumentar de cercetare și studierea minuțioasă, efectuată sistematic, prin mijloace[10], metode[11] și procedee[12] puse la îndemână de legislația incidentă, particularizate ca fiind:
a) informative (deoarece au rolul de a informa, care servește de informație)
b) operative (întrucât sunt caracterizate prin lucrări rapide, expeditive, active; au efecte rapide, eficace, eficiente
c) specifice (prin domeniul în care se obiectivează),
d) secrete (se desfășoară ocult, întreaga activitate de informații pentru realizarea securității naționale are caracter secret de stat)
e) speciale (întrucât au un caracter subsidiar, de excepție, deoarece sunt utilizate numai atunci când informațiile de interes nu se pot obține prin alte mijloace sau metode, aflate la îndemâna oricui, cum ar fi de pildă exploatarea surselor deschise).

În economia prevederilor Legii nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României, legiuitorul nu a făcut o precizare clară, precisă și univocă în ce privește denumirea activităților pe care organele cu atribuții în domeniul securității naționale sunt abilitate să le efectueze.

Astfel, în enumerarea din art. 13 alin. 1 lit. a-f din Legea nr. 51/1991 sunt enunțate o suită de activități, care, prin conținutul lor reprezintă mijloace și metode investigative, fiind indicate doar prin diferite verbe la modul verbal personal și predicativ conjunctiv, conjugarea a III-a, timpul prezent, persoana a III-a singular: să solicite, să obțină să consulte, să primească ș.a., fără a fi denumite generic, iar în enumerarea din art. 14 alin. 2 lit. a-l din din Legea nr. 51/1991 sunt menționate mai multe activități denumite specifice, care prin conținutul lor reprezintă procedee investigative, fiind indicate prin locuțiuni formate din abstracte verbale ori nume de acțiuni: „interceptarea”, „înregistrarea”, „căutarea”, „ridicarea” ș. a.; și din substantive care indică obiecte: „documente”, „înscrisuri”, „informații” ș.a., fără a le denumi generic nici pe acestea.

Considerăm ca fiind absolut necesar, determinat de necesitatea de a cunoaște, care este nomenclatura[13] și categoriile[14] cu care se operează în activitatea investigativă specifică domeniului securității naționale, date fiind interferențele care există cu activitățile investigative desfășurate, de pildă, în cursul unui proces penal, dar și pentru clarificarea teoretică – extra muros – a instrumentelor aflate în arsenalul organelor cu atribuții în domeniul securității naționale, în contextul inexistenței unor astfel de clarificări, în plan legislativ.

Atât mijloacele, metodele și procedeele folosite în activitatea de realizare a securității naționale, cât și mijloacele, metodele și procedeele probatorii folosite în procesul penal constituie modalități investigative de executare a unei operațiuni sau a unui proces operațional, deci sunt mijloace, metode și procedee investigative.

Mijloacele, metodele și procedeele folosite în activitatea de realizare a securității naționale se particularizează de mijloacele, metodele și procedeele probatorii, așa cum sunt definite acestea de prevederile procedural și procesual penale, utilizate în procesul penal, prin caracterul secret, ce caracterizează în integralitatea sa domeniul privind securitatea națională, cât și prin aceea că reprezintă apanajul exclusiv al organelor cu atribuții în acest domeniu, dobândind, din această perspectivă, specificitate.

Scopul în care sunt utilizate mijloacele, metodele și procedeele folosite în activitatea de realizare a securității naționale, constă în obținerea de informații, deci au natura de a fi informative, într – o manieră operativă, pentru a răspunde exigențelor de intervenție rapidă, promptă și eficace, ce caracterizează întreaga activitate de realizare a securității naționale, în timp ce mijloacele, metodele și procedeele folosite în activitatea procesual și procedural penală sunt destinate constatării existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit – o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei și care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal[15].

Pe de altă parte, întrucât între mijloacele, metodele și procedeele utilizate în activitatea de culegere de informații pentru realizarea securității naționale, prevăzute de lege, care au natura juridică administrativă, ce excede procesului penal și mijloacele, pe de o parte și metodele și procedeele folosite în cursul procesului penal a căror natură juridică este procesual și procedural penală, pe de altă parte, se impune o diferențiere chiar și în denumirea acestora, care să le definească cu precizie locul, rolul și importanța în ansamblul activităților derulate de organele de stat, atât pentru descoperirea amenințărilor la adresa securității naționale, cât și a infracțiunilor, în general, și a celor contra securității naționale și acte de terorism, în special, considerent pentru care, apreciem că, denumirea generică de mijloace, metode și procedee specifice informativ – operative, acordată acelora utilizate extraprocesual penal, este de natură să satisfacă exigențele semantice și prin care se disting unele de altele și se particularizează fiecare dintre acestea.

Atât mijloacele, metodele și procedeele, care fac obiectul prezentei lucrări, fie că sunt utilizate în activitatea de culegere de informații pentru realizarea securității naționale, fie cele folosite în cursul procesului penal sunt caracterizate ca fiind speciale întrucât, ambele au un caracter subsidiar, de excepție, deoarece nu pot fi utilizate decât atunci când informațiile căutate ori probele nu se pot obține prin alte mijloace, metode, procedee[16] ori prin alte mijloace de probă ori procedee probatorii[17], iar caracteristica decurge din caracterul de subsidiaritate, ce constituie condiția obligatorie de utilizare a lor.

Procedeele informativ – operative specifice din activitatea de culegere de informații în domeniul securității naționale au un grad de complexitate sporit în raport de mijloacele și metodele informativ – operative din același domeniu, primele dintre ele încorporând și putînd fi aduse la îndeplinire prin utilizarea celor din a doua grupă, dar putând fi utilizate și independent.

Chiar din așezarea în textul legii, mijloacele și metodele informativ – operative specifice sunt enumerate anterior procedeelor informativ – operative (primele sunt menționate la art. 13, iar celelalte la art. 14 alin. 2 din Legea nr. 51/1991), ceea ce reflectă intenția legiuitorului de a acorda o anumită gradualitate utilizării acestora, în sensul că odată obținute informațiile necesare realizării securității naționale, prin mijloacele și metodele informativ – operative specifice nu mai este cazul de a se recurge la punerea în aplicare a procedeelor informativ – operative specifice.

Din așezarea sus-arătată în text, precum și din prevederile alin. 1 al art. 14 din Legea nr. 51/1991, rezultă elementele principale de deosebire dintre cele două categorii în discuție:
a) în cazul folosirii mijloacelor și metodelor informativ – operative specifice nu este incidentă și nu este presupusă restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, în timp ce procedeele informativ – operative specifice sunt eminamente intruzive și invazive în drepturile și libertățile fundamentale ale omului. Primele au un caracter pasiv, iar secundele au un caracter proactiv.
b) mijloacele și metodele informativ – operative specifice se pot utiliza fără a fi necesară și obligatorie obținerea vreunei autorizări sau încuviințări din partea vreunui alt organ de stat sau instituție, fiind desfășurate potrivit regulamentelor, normelor și regulilor interne și supuse doar unui control intern – intra muros – ale/al organului de stat cu atribuții în domeniul securității naționale, astfel că procedura aplicabilă are principii, standarde și reguli proprii fiecăruia dintre organele respective, în timp ce utilizarea procedeele informativ – operative specifice este supusă atât principiului subsidiarității și proprționalității, cât și unei proceduri de aplicare și unor norme și reguli de punere în executare proprii și bine stabilite, fiind supuse controlului a priori și a posteriori de către Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau înlocuitorul de drept al acestuia și judecătorului anume desemnat de președinele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Se poate conchide că instrumentarea cauzelor penale având ca obiect infracţiuni contra securității naţionale și acte de terorism, incorporează investigarea informativ-operativă (“activităţile specifice”), ce se derulează în exclusivitate de organele de informaţii şi investigarea penală, realizată de organele judiciare şi/sau cu sprijinul organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naţionale, şi se desfăşoară, prima, în faza anterioară începerii urmăririi penale (extraprocesual penal) și poate constitui temei pentru dispunerea începerii urmăririi penale şi, secunda, în faza de urmărire penală (procesual penal).

Fiecărei categorii de investigaţie îi sunt proprii şi caracteristice acele mijloace, metode şi procedee ce sunt apte şi adecvate pentru cunoașterea, prevenirea, contacararea riscurilor și amenințărilor la adresa securității naționale, descoperirea infracţiunilor, identificarea infractorilor, stabilirea şi demonstrarea vinovăţiei acestora şi care sunt utilizate corespunzător acelora folosite de către făptuitori la săvârşirea infracţiunilor contra securității naţionale.

Particularităţilor manifestărilor de amenințare la adresa securității naționale, precum și a infracţiunilor comise în concret şi mijloacelor şi metodelor folosite de infractori, relevate prin modul de operare, le corespund modalităţi specifice de investigare, cu mijloacele, metodele şi procedeele corespunzătoare, utilizate conform reglementărilor legale.

Secțiunea a 2-a. Etapele investigării infracţiunilor contra securității naţionale și acte de terorism

Investigarea infracţiunilor contra securității naţionale și actelor de terorism parcurge mai multe etape:
1. Descoperirea acestora (prin identificarea, dintre riscurile şi vulnerabilităţile la adresa securității naţional[18], a acelor manifestări care constituie ameninţări la adresa siguranţei naţionale) și/sau constatarea flagrantă a acestora (spontan, organizat)
2. Încunoştinţarea organelor judiciare competente [posibilă prin sesizare din oficiu (ce încorporează și actele de constatare încheiate de unele organe de constatare, între care și organele de ordine publică și siguranță națională, pentru infracțiunile constatate în timpul exercitării atribuțiilor prevăzute de lege), plângere sau denunţ ori sesizarea persoanelor cu funcții de conducere și alte persoane sau constatarea spontană a infracțiunii flagrante)]
3. Examinarea și verificarea actului de sesizare în ce privește competența de efectuare a urmăririi penaleîndeplinirea condițiilor de formă ale actului de sesizare și inexistența vreunuia dintre cazurile care împiedică exercitarea acțiunii penale prevăzute de art. 16 alin. 1 din C. p. p.
4. Urmărirea penală a faptelor ilicite penale, ce parcurge 3 faze:
a) faza ce se consumă între momentul primirii sesizării și momentul dispunerii începerii urmăririi penale pentru faptă
b) faza care se consumă între momentul dispunerii începerii urmăririi penale pentru faptă și momentul dispunerii continuării urmăririi penale față de persoană
c) punerea în mișcare a acțiunii penale

4. Sesizarea instanţelor de judecată, pentru tragerea la răspundere penală a persoanelor vinovate.

Secțiunea a 3-a. Caracteristicile investigării infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism

A. În majoritatea situaţiilor, organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naţionale descoperă aceste fapte (prin metode, mijloace şi procedee informative-operative specifice), iar, prin acte de constatare (proces verbal de constatare), potrivit prevederilor art. 21 alin. 1 din Legea nr. 51/1991[19], art. 11 din Legea nr. 14/1992[20] și art. 29 alin. 1 din Legea nr. 191/1998[21], raportat la art 61 alin. 1 lit. c din C. p. p.[22], încunoștiințează organele de urmărire penală, ceea ce reprezintă sesizarea din oficiu a acestora[23].

Comentariu
1.
Urmare a activităților de culegere de informații efectuate pentru realizarea securității naționale, organele de stat din domeniul securității naționale obțin informații din acest domeniu, pe care le comunică beneficiarilor legali, așa cum sunt aceștia enumerați în conținutul art. 11 alin. 1 lit. a din Legea nr. 51/1991[24], între care și organelor de urmărire penală, când informaţiile privesc săvârşirea unei infracţiuni.

Această prevedere reprezintă cadrul general în care se derulează cooperarea dintre organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale și organele judiciare și consacră obligația organelor de stat din domeniul securității naționale de a acționa pentru descoperirea infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism, dar nu le conferă și dreptul de a efectua cercetare penală în legătură cu aceste categorii de infracțiuni sau cu altele, ci, chiar mai mult există o interdicție pentru această activitate[25].

2. Regimul juridic al obligației de derulare a activităților de descoperire a infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism de către organele de stat cu atribuții în domeniul securității naționale este configurat atât de legea privind securitatea națională a României, cât și de legile organice de organizare și funcționare a organelor care execută activitatea de informații pentru realizarea securității naționale, în interiorul țării și obținerea din străinătate a datelor referitoare la securitatea națională, precum și a altor organe centrale ale administrației de stat, în cadrul cărora funcționează structuri de informații cu atribuții specific domeniului lor de activitate [26], care se corelează cu dispozițiile incidente din codul de procedură penală[27].

3. Precizăm că, în mod corelativ acestei obligații a organelor de stat cu atribuții în domeniul securității naționale, ființează obligația organelor de urmărire penală specializate și abilitate cu competența materială de a efectua urmărirea penală în cazul infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism (adică D.I.I.C.O.T.), să comunice primelor despre declanșarea cercetărilor în cauzele penale având un astfel de obiect[28].

4. La solicitarea organelor de urmărire penală competente să efectueze urmărirea penală a infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism, respectiv D.I.I.C.O.T., cadre anume desemnate din Serviciul Român de Informaţii pot acorda sprijin la realizarea unor activităţi de cercetare penală pentru infracţiuni privind siguranţa naţională[29].

5. Prevederile legale nu stipulează care este conținutul acestui sprijin și în ce constă el, după cum nici care sunt limitele în care respectivul sprijin se acordă.

6. În niciun caz cadrele desemnate din S.R.I. nu pot efectua în nume propriu sau nu pot fi delegați de către procuror pentru efectuarea actelor procesuale și procedural penale, dar pot sprijini activitatea de cercetare informatică a unor medii de stocare, prin specialiștii proprii sau pot efectua, prin specialiștii atestați potrivit legii, constatări tehnico-științifice dispuse sau solicitate în condițiile legii[30] ori sprijin logistic pentru fixarea unor momente operative prin fotografiere, filmare ori prin alte mijloace tehnice sau constatări personale, cu privire la activităţi publice desfăşurate în locuri publice, dacă nu este efectuată sistematic[31].

7.[32] Activitatea cu ponderea cea mai mare în care este solicitat sprijinul S.R.I., de către organele de urmărire penală, dată fiind împrejurarea că această instituție reprezintă Autoritatea Națională în materia interceptării comunicațiilor, prin Centrul Național de Interceptarea Comunicațiilor (C.N.I.C.), o constituie punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică emise în condițiile codului de procedură penală[33].

Centrul Național de Interceptarea Comunicațiilor (C.N.I.C.), a fost înființat printr – o Hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Țării[34] (C.S.A.T.), funcționează în subordinea și administrarea Serviciului Român de Informații și „operează cu un sistem ce are acoperire națională și asigură, în condițiile legii, preluarea traficului oricărui agent calificat în exploatarea unei rețele sau furnizarea de servicii de telecomunicații autorizate”[35].

În temeiul Hotărârii Consiliului Suprem de Apărare a Țării, Serviciul Român de Informații deține calitatea de Autoritate Națională în materie de interceptarea comunicații, ceea ce îi conferă competența materială în ce privește operațiunea tehnică de interceptarea comunicațiilor telefonice[36].

Urmare a Hotărârii C.S.A.T. din 25 martie 2008, a fost emisă Decizia nr. 258 din 27 martie 2008 a Preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Comunicaţii, prin care s-a statuat obligația punerii la dispoziția C.N.I.C. a serverelor de management administrate de furnizorii de telefonie, fixă și mobilă:
„3.8.4. Furnizorul de rețele sau de servicii de comunicații electronice va pune la dispoziția autorității naționale în materia interceptării comunicațiilor, desemnată potrivit reglementărilor legale în vigoare, serverele de management al interceptării și consolele de administrare și operare pe care le deține în vederea asigurării funcți- ei de interceptare legală a comunicațiilor;
3.8.5. Furnizorul de rețele sau de servicii de comunicații electronice are obligația de a acorda sprijin tehnic autorității naționale în materia interceptării comunicațiilor, în vederea realizării atribuțiilor ce îi revin în domeniu, și va coopera cu această autoritate pentru punerea în aplicare a criteriilor de securizare și auditare a sistemului național de interceptare a comunicațiilor, elaborate de aceasta.
3.8.6. Furnizorul de rețele sau de servicii de comunicații electronice are obligația de a lua toate măsurile tehnice necesare în vederea pu- nerii de îndată în executare a autorizațiilor sau mandatelor de interceptare a comunicațiilor emise potrivit legii.”

7.1. Hotărârea C.S.A.T. nr. 0068/2002 și cea din data de 25 martie 2008 nu au fost și nu sunt armonizate cu prevederile vechiului și noului Cod de procedură penală, în ceea ce privește interceptarea și înregistrarea comunicațiilor, autorizate potrivit prevederilor codului de procedură penală și al căror beneficiar este organul de urmărire penală, prin prevederile respectivei Hotărâri a C.S.A.T., instituindu-se un regim comun, în ce privește activitatea de supraveghere tehnică, atât pentru activitatea extrajudiciară derulată de serviciile de informații pentru realizarea securității naționale, cât și pentru activitatea judiciară destinată administrării probatoriului în cauze penale, întrucât operațiunea tehnică de punere în executare a mandatului de securitate națională, emis în temeiul prevederilor art. 14 alin. 2 din Legea nr. 51/1991, precum și a mandatului de supraveghere tehnică emis potrivit prevederilor codului de procedură penală[37] este realizată de aceeași Autoritate Națională, respectiv C.N.I.C., administrată de S.R.I., care este o instituție din afara sistemului judiciar.

7.2. Analizând forța juridică a Hotărârii nr. 0068/2008 a C.S.A.T., din perspectiva opozabilității acesteia în fața organelor judiciare, rezultă următoarele:
a) Hotărârea în discuție are caracter clasificat și nu este publicată în Monitorul Oficial, în acest fel nefiind opozabilă altor instituții, organe sau persoane fizice, decât, eventual, acelora la care se referă în mod explicit și cărora le este adresată,
b) C.S.A.T. organizează și coordonează unitar activitățile care privesc apărarea țării și securitatea națională, participarea la menținerea securității internaționale și la apărarea colectivă în sistemele de alianță militară, precum și la acțiuni de menținere sau de restabilire a păcii[38], deci nu are nici un fel de atribuții în ce privește sistemul judiciar, în general, și procesul penal, în special,
c) C.S.A.T. este autoritatea administrativă autonomă investită, potrivit Constituţiei, cu organizarea şi co- ordonarea unitară a activităţilor care privesc apărarea ţării şi siguranţa naţională. Fiind autoritate administrativă nu se poate insinua în nici un mod în activitatea de urmărire penală sau judecătorească, limitele competențelor sale fiind clar delimitate de apărarea țării și siguranța națională.
d) În exercitarea atribuțiilor ce-i revin C. S. A.T. emite hotărâri, potrivit legii, care sunt obligatorii pentru autoritățile administrației publice și instituțiile publice la care se referă. Acestea răspund, în condițiile legii, de măsurile luate pentru punerea lor în aplicare”[39].

Nu avem cunoștință ca Hotărârea C.S.A.T. nr. 0068/2008 sau cea din 25 martie 2008 să se refere la vreo instituție sau organ din sistemul judiciar și, cu atât mai puțin la subiecții oficiali – organele judiciare (participanții în procesul penal)[40] – ai procesului penal, după cum nici despre faptul că a impus în vreun fel ca activitatea de urmărire penală privind interceptarea și înregistrarea comunicațiilor să se realizeze în exclusivitate prin C.N.I.C., întrucât hotărârea nu a fost făcută publică și, pe cale de consecință nu este opozabilă organelor judiciare, decât în măsura în care acestea acceptă dispozițiile acesteia ori ar avea un alt prestator de servicii din cadrul “altor organe ale statului”, pentru activitatea de interceptare și înregistrare a comunicațiilor.

e) Hotărârea în discuție este în mod cert, prin efectul prevederilor pe care le conțin, obligatorie pentru activităţile care privesc apărarea ţării şi securitatea naţională și, în mod evident, pentru instituțiile și organele care desfășoară aceste activități.

Din această perspectivă, pentru prevenirea, descoperirea și documentarea riscurilor, vulnerabilităților și amenințărilor la adresa securității naționale, așa cum acestea sunt enumerate în art. 3 din Legea nr. 51/1991, precum și în cazul infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism, prevederile hotărârii în discuție se interferează cu activitățile de administrarea probatoriului în procesele penale ce au acest obiect, ceea ce face opozabile prevederile sale, respectiv utilizarea în mod exclusiv ca prestator de servicii pentru interceptarea și înregistrarea comunicațiilor, C.N.I.C.

8.Apreciem că rațiunea menținerii în textul art. 11 alin. 1 lit. d combinat cu art. 10 alin. 1 și 2 și art. 11 alin. 3 din Legea nr. 51/1991 a prevederii conform căreia informațiile din domeniul securității naționale, care privesc săvârșirea unei infracțiuni se comunică organelor de urmărire penală, în regim de documente clasificate[41], nu se mai justifică, în condițiile introducerii dispozițiilor art. 61 alin. 1 lit. c din C. p. p., potrivit cărora, în situația constatării existenței unor suspiciuni rezonabile cu privire la săvârșirea unei infracțiuni – și cu atât mai mult a unei infracțiuni la adresa securității naționale – în timpul exercitării atribuțiilor prevăzute de lege, organele de stat cu atribuții în domeniul securității naționale au obligația de a sesiza organele de urmărire penală, știut fiind că procedura în fața organelor judiciare nu poate avea un caracter secret.

Aprecierea este întărită și consolidată și de împrejurarea că, în cazul comunicării remise organelor de urmărire penală în condițiile prevederilor art. 11 alin. 1 lit. d din Legea nr. 51/1991, aceasta se realizează în regim clasificat[42], iar exigențele în materia regimului actelor și documentelor utilizate în procesul penal tind să elimine cât mai mult posibil existența unor documente clasificate secret de stat, astfel că se operează cu acte și documente, inclusiv actul de sesizare a organelor de urmărire penală, nesupuse vreunui regim clasificat ca secret de stat sau de serviciu, tocmai pentru ca drepturile părților să poată fi exercitate în deplinătatea lor și fără niciun fel de obstaculare.

Pe de altă parte, urmează a se avea în vedere împrejurarea că, potrivit prevederilor art. 21 alin. 1 din Legea nr. 51/1991, datele şi informaţiile de interes pentru securitatea naţională, rezultate din activităţile autorizate (n.n. se referă la procedeele informative – operative specifice, prevăzute de art. 14 alin. 2 din Legea nr. 51/1991), dacă indică pregătirea sau săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, sunt reţinute în scris şi transmise organelor de urmărire penală, potrivit art. 61 din Codul de procedură penală, însoţite de mandatul emis pentru acestea, la care se adaugă propunerea de declasificare, după caz, totală sau în extras, potrivit legii, a mandatului. Convorbirile şi/sau comunicările interceptate, redate în scris, şi/sau imaginile înregistrate se transmit organelor de urmărire penală în integralitate, însoţite de conţinutul digital original al acestora, ceea ce confirmă faptul că legiuitorul a înțeles să trateze problematica referitoare la încunoștiințările către organele de urmărire penală, în regim de documente neclasificate.

9. Considerăm că la dosarul cauzei, alături de procesul verbal de sesizare din oficiu întocmit de organul de urmărire penală[43] trebuie să fie depus în mod obligatoriu și actul (procesul verbal) de constatare împreună cu mijloacele material de probă, realizat de lucrătorul din cadrul organului de stat cu atribuții în domeniul securității naționale.

B. Atât în situația sesizării parvenite din partea organelor de stat cu atribuții în domeniul securității naționale, cât şi atunci când sesizarea se produce prin plângere sau denunţ ori sesizarea persoanelor cu funcții de conducere și alte persoane, demersul investigativ penal parcurge o etapă de examinare și verificare prealabilă a actului de sesizare.

Cu prilejul examinării actului de sesizare[44] organul de urmărire penală verifică următoarele:
a) dacă este competent material, teritorial și funcțional pentru a efectua urmărirea penală în cauză
b) dacă sesizarea formulată prin plângere sau denunț pe care a receptat – o îndeplinește condițiile de formă prevăzută de lege, și dacă descrierea bazei factuale este completă și clară
c) inexistența vreunuia dintre cazurile care împiedică exercitarea acțiunii penale prevăzute de art. 16 alin. 1 din C. p. p[45].

Atunci când este necesară o autorizare prealabilă sau îndeplinirea unei condiții prealabile pentru începerea urmăririi penale, cum este cazul, de pildă, în situația miniștrilor din Guvernul României ori al europarlamentarilor, organul de urmărire penală efectuează verificări prealabile[46], ce vizează:
a) existența faptei prevăzută de legea penală
b) elementele indiciale rezonabile din care rezultă că persoana în discuție a săvârșit fapta pentru care s – a început urmărirea penală
c) inexistența vreunuia dintre cazurile de împiedicare a punerii în mișcare și a exercitării acțiunii penale, prevăzute de art. 16 alin. 1 din C. p. p.

care se materializează într-un Referat, întocmit de către procurorul care a efectuat verificările, care se remite instituției competente de la care se solicită autorizarea prealabilă sau îndeplinirea altei condiții prealabile.

Comentariu

1. În vechea reglementare sesizarea – indiferent că era internă (sesizare din oficiu, ce încorporează și comunicarea cu caracter secret a organelor de stat din domeniul securității naționale) sau externă (denunț, plângere) – traversa etapa efectuării actelor premergătoare. (în Anexa la prezenta am exemplificat situația unor dosare penale cu prilejul instrumentării cărora a fost parcursă perioada actelor premergătoare și activitățile ce s-au întreprins în această fază, anterioară dispunerii începerii urmăririi penale)

2. Potrivit noilor prevederi legale sesizarea din oficiu constituie unul din modurile de sesizare ale organelor de urmărire penală[47], specificitatea acestuia constând în împrejurarea că organele judiciare iau la cunoștință despre săvârșirea unei infracțiuni pe alte căi decât prin plângere, denunț ori sesizări făcute de persoane cu funcții de conducere sau alte persoane[48], adică fie printr-o autosesizare, în sensul că organul de urmărire penală ia act personal despre existența unei infracțiuni, percepând propriis sensibus comiterea acesteia ori din orice sursă deschisă (cum ar fi, de exemplu, din mass media) sau din examinarea sau instrumentarea unor alte cauze penale, fie din constatările unor organe de constatare, obligate de dispozițiile legale ca, atunci când există suspiciuni rezonabile cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, să întocmească proces verbal despre împrejurările constatate, să ia unele măsuri urgente și să sesizeze organele de urmărire penală[49].

Organele de stat cu atribuții în domeniul securității naționale[50] au obligația, izvorâtă din prevederile legilor ce le reglementează activitatea și a celor care le stabilesc organizarea și funcționarea, ca, atunci când din activitatea întreprinsă constată existența unor suspiciuni rezonabile cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, indiferent de forma acesteia și de stadiul în care se află, să sesizeze organul de urmărire penală[51]. întocmind în acest sens un proces verbal despre împrejurările constatate, să ia măsuri de conservare a locului săvârșirii infracțiunii, de ridicare sau conservare a mijloacelor materiale de probă, care se înaintează, de îndată, organelor de urmărire penală,

3. În actuala reglementare există două momente declanșatoare ale procesului penal:

a) primul moment ce vizează pornirea procesului penal pentru fapta ilicită penală, ce se obiectivează prin dispunerea începerii urmăririi penale pentru faptă (in rem)[52].

Condițiile ce se cer a fi îndeplinite pentru dispunerea acestei măsuri procesuale constau în[53]:
– actul de sesizare să îndeplinească condițiile prevăzute de lege[54], ceea ce este valabil și în ceea ce privește sesizarea din oficiu, ce încorporează și constatarea, materializată într – un proces verbal, realizată de organele de stat cu atribuții în domeniul securității naționale potrivit dispozițiilor art. 61 1 lit. c din C. p. p., ce constituie act de sesizare al organelor de urmărire penală
nu există vreunul din cazurile care împiedică exercitarea acțiunii penale, din cele prevăzute de art. 16 alin. 1 din C. p.[55], condiție valabilă și în situația sesizării din oficiu, ce încorporează și constatarea, materializată într – un proces verbal, realizată de organele de stat cu atribuții în domeniul securității naționale potrivit dispozițiilor art. 61 alin. 1 lit. c din C. p. p., ce constituie act de sesizare al organelor de urmărire penală.

b) al doilea moment, ce se referă la continurea urmăririi penale pentru infracțiunea reținută, față de o persoană anume in personam –, ce dobândește calitatea de suspect[56].

Dacă persoana respectivă face parte din categoriile de persoane pentru care urmărirea penală este condiționată de obținerea unei autorizații prealabile sau de îndeplinirea altei condiții prealabile, urmărirea penală nu poate fi dispusă, față de aceștia, decât după obținerea autorizației sau îndeplinirea condiției[57].

Comunicarea în legătură cu continuarea urmăririi penale față de persoana față de care s-a dispus este obligatoriu de adus la cunoștința acesteia, înainte de prima sa audiere[58].

3.1. Durata în timp dintre cele 2 momente nu este prevăzută de lege, singurul termen prevăzut de lege, după scurgerea căruia se poate introduce contestație pentru durata procesului penal este de 1 an de zile de la momentul începerii urmăririi penale[59], termen apreciat de legiuitor ca depășind durata rezonabilă a activității de urmărire penală.

3.2. În acest interval de timp, organele judiciare au următoarele obligații[60]:
– de a căuta și de a strânge datele ori informațiile cu privire la existența infracțiunilor
– de a căuta și strânge date ori informații pentru identificarea persoanelor care au săvârșit infracțiuni
– să ia măsuri pentru limitarea consecințelor infracțiunilor
– să strângă și să administreze probele cu respectarea prevederilor art. 100 și 101 din C. p. p.
– de a efectua actele de cercetare care nu suferă amânare, chiar dcă privesc o cauză pentru care nu au competența de a efectua urmărirea penală
– de a strânge și administra probe atât în favoarea, cât și în defavoarea suspectului ori inculpatului.

3.3. Căile, metodele și mijloacele de culegere și strângere de informații cu privire la existența infracțiunilor și pentru identificarea persoanelor care au săvârșit infracțiuni constau în utilizarea întregului arsenal de procedee probatorii și metode speciale de cercetare prevăzute de codul de procedură penală, între care sunt unele care continuă mijloacele, metodele și procedeele informativ – operative specifice, care au fost folosite anterior momentului dispunerii începerii urmăririi penale în cauza penală concretă, astfel că aceste două categorii de procedee – cel investigativ informativ – operativ specifice activităților organelor de stat cu atribuții în domeniul securității naționale și cel investigativ procedural penal – se interferează, uneori se întrepătrund, îmbină și intercondiționează reciproc relevând continuitatea obiectivă, necesară şi firească între faza investigativă informativ – operativă specifică și faza de urmărire penală (sau cea investigativă penală).

Astfel, activitățile specifice culegerii de informații pentru realizarea securității naționale de monitorizare, prin procedeele informativ – operative prevăzute de art. 14 alin. 2 din Legea nr. 51/1991, care, odată cu înaintarea procesului verbal de constatare a pregătirii sau săvârșirii unei fapte prevăzute de legea penală către organele de urmărire penală, se întrerup, și imediat consecutiv dispunerii începerii urmăririi penale față de faptă, se continuă prin utilizarea procedeelor probatorii, prevăzute de art. 138 și urm. din C. p. p.

La fel, anumite activităţi dintre cele autorizate de magistratul judecător de drepturi și libertăți şi derulate în faza inițială, cînd urmărirea penală este începută doar față de faptă, cum ar fi supravegherea tehnică se pot continua şi, apreciem noi, din punct de vedere tactic criminalistic este chiar indicat a se continua şi după continuarea urmăririi penale față de persoană, întrucât suspectul, la rândul lui, poate desfăşura, în pofida împrejurării că a luat act de învinuirea adusă, activitatea fie de prelungire a manifestării infracţionale, fie de ascundere, acoperire a unor acţiuni anterioare sau/şi distrugere a unor mijloace materiale de probă ori corpuri delicte nedescoperite sau asigurarea unor alibiuri, zădărnicirea aflării adevărului prin influenţarea unor martori, prevenirea unor persoane din lanţul legăturilor sale infracţionale etc.

În acest context, în paralel cu activităţile de administrare a probatoriului, în cauza în care s-a început urmărirea penală, prin alte mijloace de probă se continuă supravegherea tehnică a suspectului.

Activitățile derulate între cele două momente ale începerii urmăririi penalein rem și in personam – potrivit noilor reglementări[61], reprezintă nu numai rezultanta activităţilor derulate până la momentul continuării urmăririi penale față de persoană, ci şi vectorul principal al orientării urmăririi penale declanşate din acumulările, cantitative şi calitative, de date, indicii şi informaţii obţinute.

Din aceste momente inițiale se orientează organizarea şi planificarea urmăririi penale prin stabilirea problemelor de lămurit şi activităţilor de întreprins pentru clarificarea tuturor aspectelor cauzei respective în vederea aflării adevărului.

De pildă, consultarea de specialişti ori experţi realizată în faza informativ – operativă, în legătură cu o problemă de strictă specialitate, în faza de urmărire penală se transformă într-un procedeu probator instituit de codul de procedură penală, respectiv dispunerea şi efectuarea unei expertize de specialitate[62].

Din materialul documentar informativ, adunat în faza investigativă informativ – operativă specifică, sunt cunoscute toate acţiunile secvenţiale care au dus la realizarea acţiunii ilicite finale, aceasta însemnând producerea ori procurarea de mijloace necesare săvârşirii faptei, luarea de măsuri în vederea realizării scopului ilicit, stabilirea legăturilor infracţionale, căutarea şi găsirea de sprijinitori, aderenţi ai manifestării ilicite, în general se poate spune, mecanismul punerii în executare a rezoluţiunii infracţionale, ceea ce oferă posibilitatea reconstituirii în plan probator al întregului iter criminis.

În modul cel mai util pentru faza de urmărire penală, informațiile obținute anterior începerii urmăririi penale față de faptă se manifestă, în materia activităţilor de audiere a persoanelor: martorilor, suspecților sau inculpaţilor, al confruntării între persoane[63].

Practic se poate spune că, exploatând întregul ansamblu de date, indicii şi informaţii adunate în faza investigativă informativ – operativă specifică, organul de urmărire penală are asigurată cunoaşterea personalităţii[64] şi activităţilor ilicite derulate, în cele mai mici amănunte, ale persoanelor care urmează a fi ascultate şi chiar elemente, – de pildă: fotografii, ora exactă şi locul unor întâlniri avute, momente înregistrate ale unor discuţii -, de detaliu, care abil strecurate, voalat învederate, în timpul duelului psihologic[65] din timpul ascultării învinuitului, să zicem, poate avea efecte semnificative în realizarea acestei activităţi de urmărire penală.

4. După ce au fost identificate și administrate probele din care rezultă că o persoană a săvârșit o infracțiune contra securității naționale sau act de terorism și nu există vreunul dintre cazurile de împiedicare prevăzute de art. 16 alin. 1 din C. p. p., survine momentul declanșator al punerii în mișcare a acțiunii penale[66].

C. În faza de urmărire penală se transformă în probe sau mijloace de probă prevăzute ca atare de codul de procedură penală, tot ceea ce s-a acumulat ca date, indicii şi informaţii în cadrul investigației informativ – operative specifice, şi care prezintă relevanță (utilitate, concludenţă şi pertinență) pentru cauza penală investigată.

Este un proces dialectic, care demonstrează pe de o parte importanţa şi valoarea informațiilor obținute prin activitățile întreprinse de organele de stat cu atribuții în domeniul securității naționale şi pe de altă parte măiestria organului de urmărire penală de a încununa cu succes activităţile derulate anterior, respectiv a fi în măsură să demonstreze într-un proces penal adevărul şi vinovăţia făptuitorului, în vederea tragerii la răspundere penală.

Un anchetator cu experienţă afirma că: “ancheta este coroana muncii informative”, aserţiune care este plină de adevăr. Degeaba datele, indiciile şi informaţiile culese cu prilejul “activităţilor specifice” sunt multe cantitativ şi preţioase calitativ, dacă ele nu sunt valorificate şi exploatate în faza de urmărire penală.

Importanţa şi valoarea lor este dată de gradul de cunoaştere în profunzime a acţiunilor ilicite ale făptuitorilor şi a persoanei acestora, iar măiestria organului de urmărire penală rezidă în maniera în care reuşeşte să transpună toate acestea în probe utile, concludente şi pertinente cauzei penale instrumentate, astfel încât să se realizeze scopul procesului penal în general şi al urmăririi penale în special.

De exemplu, având cunoştinţă, din materialul informativ rezultat din munca cu agentura, coroborat cu fotografiile şi filmele obţinute prin activitatea de supraveghere şi urmărire informativă (filajul), observarea sau pânda operativă, asociat cu datele rezultate din interceptarea comunicaţiilor, despre acţiunile ilicite ale subiectului ţintă al acțiunilor informative – operative specifice, organul de urmărire penală are un tablou relativ complet al manifestărilor acestuia. Folosind în timpul fazei ascultării dirijate a suspectului ori inculpatului (fostul subiect ţintă) într-un mod abil, cele cunoscute (procedeul ascultării progresive sau al ascultării frontale),[67] organul de urmărire penală poate aduce pe cel interogat nu numai în situaţia de a mărturisi detaliat faptele sale şi ale coparticipanţilor, dar şi de a indica el însuşi elemente în plus pe care anchetatorii nu le-au cunoscut, precizând dovezi în acest sens. Recunoaşterea suspectului asociată cu probele indicate chiar de el se constituie într-un suport probator relevant şi, în acelaşi timp, cu o forţă probantă semnificativă în procesul penal[68].

Aceasta nu înseamnă răsturnarea principiului de efectuare a urmăririi penale, potrivit căruia în procesul penal se porneşte de la probă la infractor, ci dovedeşte abilitatea anchetatorului de a obţine probe chiar de la persoana suspectă în cauză.

Iată, de pildă, situaţia în care organul de urmărire penală are la îndemână fotografii reprezentând imagini din momentul în care subiectul ţintă înmânează unei alte persoane un obiect, sau primeşte de la acesta un pachet, şi, cu ocazia ascultării, în momentul psihologic bine ales, prezintă aceste fotografii. Suspectul sau inculpatul realizează că organele de urmărire penală cunosc despre episodul respectiv şi, văzându-se pus în faţa evidenţei, poate să detalieze momentul respectiv, să ofere amănuntele necesare anchetei, care nu întotdeauna sunt cunoscute în toate dedesubturile şi cotloanele manifestării infracţionale derulate.

Declaraţia suspectului (inculpatului) respectiv, desigur, asociată cu alte probe şi mijloace de probă va constitui probă în înţelesul prevăzut de codul de procedură penală, fără a fi necesară ataşarea la dosarul cauzei a fotografiei, filmului ori celorlalte documente (note informative, sinteze informative, etc.) obţinute în faza investigativă informativ – operativă.

La fel, căutarea şi găsirea unor piese componente care asamblate constituie o armă performantă cu care se poate realiza un atentat, în condiţiile efectuării cu autorizarea magistratului a actelor prevăzute de art.14 alin.2 din Legea nr. 51/1991, şi ridicarea acestora cu prilejul percheziţiei, de la un subiect ţintă devenit suspect în cauza penală, sunt elemente de fapt importante care pot determina pe acesta, cu prilejul ascultării şi al prezentării unor fotografii, filme sau casete video, în calitate de suspect ori inculpat să mărturisească sau să identifice persoana care i-a comandat executarea acelui atentat.

Aşa cum activităţile derulate în faza investigativă informativ – operativă specială se îmbină, întrepătrund şi interacţionează reciproc, într-un lanţ cauzal care determină succesiunea efectuării lor, tot aşa, şi între aceste activităţi şi cele care se desfăşoară în faza de urmărire penală există o determinare cauzală, obiectivă şi necesară, în care primele constituie temei pentru realizarea secundelor, reprezentând izvorul, sorgintea probelor şi mijloacelor de probă care se administrează în procesul penal.

Cu prilejul investigării infracţiunilor contra securității naţionale și acte de terorism, organele judiciare utilizează procedee probatorii şi mijloace de probă tehnice, între care constatarea spontană sau organizarea surprinderii în flagrant, cercetarea la faţa locului, ridicarea de obiecte şi înscrisuri, percheziţia, dispunerea şi efectuarea unor constatări tehnico-ştiinţifice şi expertize[69], a căror tactică de efectuare prezintă particularităţi în raport de tactica criminalistică a aceloraşi procedee folosită în cazul altor infracţiuni.

Aceste particularităţi derivă din specificul manifestărilor prin care se aduce atingere securității naţionale, comparativ cu caracteristicile altor genuri de infracţiuni, fiind vorba de valorile sociale lezate, modalităţile de comitere a infracţiunilor, specificitatea subiecţilor activi şi pasivi ai acţiunilor ilicite, regimul juridic diferit.

D. O altă caracteristică a investigării ameninţărilor la adresa securității naţionale este că unele dintre procedurile probatorii sunt utilizate pentru a constitui activitatea declanşatoare a procesului penal, fiind primele din suita de activităţi imediat posterioare sau chiar concomitente dispunerii începerii urmăririi penale în cauza penală respectivă, ca de pildă organizarea constatării infracțiunii flagrante și percheziția.

De exemplu, din folosirea metodelor specifice investigative, organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naţionale şi/sau organele de urmărire penală dobândesc date şi indicii concrete în legătură cu împrejurarea că urmează a avea loc întâlnirea între o persoană care deţine documente conţinând informaţii clasificate şi altă persoană care le va primi contra unei sume de bani, cunoscându-se locul şi ora întâlnirii, astfel că sunt în măsură să organizeze surprinderea în flagrant a momentului respectiv.

Utilizarea procedeului probator al organizării constatării infracţiunii flagrante (în cazul dat, trădare prin transmitere de secrete sau spionaj) constituie activitatea care oferă posibilitatea declanşării procesului penal faţă de cele două persoane, sub aspectul unei infracţiuni concrete, greu de tăgăduit, iar pe de altă parte “activitatea specifică” anterioară (folosirea procedeelor investigative prevăzute de art.14 alin. 2 din Legea nr. 51/1991 şi altele) nu este necesar a fi devoalată, păstrându-şi caracterul secret de stat.

Urmărirea penală şi întreg procesul penal ce urmează a se derula este pus(ă) în mişcare de activitatea de constatare a infracţiunii flagrante, a cărei organizare a fost posibilă prin exploatarea şi verificarea rezultatelor obţinute prin utilizarea procedeelor investigative informative – operative în cadrul “activităţilor specifice”.

Tot aşa, cunoscându-se din desfăşurarea “activităţilor specifice” ale organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naţionale, despre împrejurarea că o persoană sau un grup de persoane s-au organizat pentru realizarea unei acţiuni teroriste, procurându-şi şi deţinând arme, muniţii şi materiale explozibile, la momentul apreciat drept optim, se declanşează percheziţii simultane, ocazie cu care sunt găsite respectivele arme, muniţii şi explozibili, activitate care constituie actul declanşator al urmăririi penale faţă de persoanele în cauză.

Şi în această situaţie, procesului penal îi profită şi sunt valorificate rezultatele procedeului probator utilizat (percheziţia), nefiind necesar ca activităţile anterioare să fie dezvăluite, ele rămânând astfel sub semnul acţiunilor cu caracter secret de stat, deşi au avut o contribuţie decisivă la descoperirea manifestărilor ilicite.

Rezultă aşadar că procedee probatorii[70] cum sunt: organizarea constatării infracţiunii flagrante, percheziţia; unele mijloace de probă tehnice: dispunerea şi efectuarea de constatări tehnico-ştiinţifice şi expertizele, sunt utilizate cu prilejul investigării infracţiunilor contra securității naţionale și acte de terorism, în condiţiile în care ele sunt anticipate, în marea majoritate a situaţiilor, de folosirea unor mijloace tehnice, metode şi procedee informative – operative specifice numai faptelor care constituie ameninţări la adresa siguranţei naţionale.

Din punct de vedere tactic criminalistic este creat avantajul că alegerea şi pregătirea momentului optim pentru declanşarea şi efectuarea procedeului probator sau a mijlocului de probă tehnic sunt facilitate de cunoaşterea în profunzime şi detaliată a elementelor necesare care să conducă la reuşita activităţii şi obţinerea unor rezultate eficiente, respectiv a unor probe relevante (utile, concludente şi pertinente) cauzei penale investigate.

E. Făcând o paralelă între cele două faze ale demersului investigativ efectuat în cazul infracţiunilor contra securității naţionale (faza investigației informative – operativ specifice şi faza de urmărire penală) din perspectiva modului de valorificare a procedeelor informative – operative specifice şi probatorii utilizate de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naţionale şi/sau organele de urmărire penală se constată o evidentă continuitate, diferenţa fiind dată doar de modul de valorificare şi valoarea probantă a actelor prin care se finalizează activităţile.

F. Direcţiile metodologice de investigare penală a unui caz concret de infracţiune contra securității naționale sau acte de terorism se adaptează specificităţii acestuia şi se caracterizează prin supleţe şi dinamicitate.

G. Instrumentarea cauzelor penale având ca obiect infracţiuni contra securității naţionale și acte de terorism, incorporează investigarea informativ-operativă (“activităţile specifice”), ce se derulează în exclusivitate de organele cu atribuții în domeniul securității naționale şi investigarea penală, realizată de organele judiciare şi/sau cu sprijinul organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naţionale, şi se desfăşoară în cele două faze ale activității de începere a urmăririi penale – cea față de faptă și cea față de persoane.

Secțiunea a 4-a. Regulile generale ale investigării infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism

a) Regula asigurării continuităţii între procedeele informative – operative specifice utilizate de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naţionale și procedeele probatorii și metodele speciale de cercetare folosite de organele judiciare.

Pentru preîntâmpinarea, prevenirea, respectiv contracararea şi combaterea oricărui gen de ameninţare la adresa securității naţionale, organele abilitate ale statului derulează o activitate proprie şi specifică de identificare dintre riscurile şi vulnerabilităţile ce vizează securitatea internă şi externă a României (posibilitate), acei vectori ce reprezintă ameninţările efective contra securității naţionale (realitate), şi care se relevă în diverse faze ale manifestării, ilicite incriminate penal (acte pregătitoare, tentativă, formă consumată sau epuizată).

Fiind percepute acele manifestări ilicite şi persoanele care le realizează, survine momentul în care se impune intervenţia organelor judiciare, sesizate, în general, prin actul de constatare realizat potrivit prevederilor art. 61 alin. 1 lit. c din C. p. p.[71], înaintat de către organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naţionale, la organele de urmărire penală.

Se desprinde astfel că activităţile celor două categorii de organe au un moment de interferență şi că, de la un anumit moment dat, mijloacele, metodele şi procedeele informative – operative specifice utilizate de unele se continuă cu procedeele probatorii și metodele speciale de cercetare folosite de celelalte, ambele fiind subordonate aceluiaşi scop, respectiv cel caracteristic urmăririi penale şi procesului penal.

De aici rezultă regula asigurării continuităţii între cele două categorii de activităţi, ce poate fi exprimat prin aceea că investigaţia penală este corolarul investigaţiei informativ-operative, amândouă însoţite permanent de elementele proprii oricărei investigaţii strict criminalistice, toate acestea subsumate întregului, ce-l reprezintă instrumentarea unei cauze penale având ca obiect una sau mai multe infracţiuni contra securității naţionale sau acte de terorism.

b) Regula transformării informaţiilor, datelor şi indiciilor, rezultat al “activităţilor specifice” derulate de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naţionale, în probe relevante (utile, concludente şi pertinente) procesului penal.

Datele, indiciile şi informaţiile acumulate cu prilejul investigaţiei informativ-operative sunt supuse unui proces de verificare, analizare şi evaluare, după care sunt valorificate, prin transformarea unora dintre ele în probe, ce profită procesului penal.

Din această operaţiune se degajă regula transformării informaţiilor, datelor şi indiciilor, rezultat al “activităţilor specifice” derulate de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul siguranţei naţionale, în probe relevante (utile, concludente şi pertinente) procesului penal.

Modalitățile concrete ale acestei transformări devin posibile prin operaţiuni specifice investigării infracţiunilor contra securității naţionale și acte de terorism:
1. disimularea unor procedee probatorii consacrate de codul de procedură penală (cum ar fi, percheziţia şi cercetarea la faţa locului) în alte activităţi prevăzute în diferite acte normative (ca de pildă, controlul vamal, verificări poliţieneşti, controlul instituit la intrarea şi ieşirea din anumite obiective industriale şi economice de importanţă deosebită din punct de vedere al securității naţionale ş.a.).
2. organizarea surprinderii în flagrant a săvârşirii unei infracţiuni.
3. exploatarea datelor şi informaţiilor obţinute din investigaţia informativ-operativă specifică în activitatea de ascultarea persoanelor în faza de urmărire penală.
4.
valorificarea datelor, informațiilor și copiilor obținute prin utilizarea procedeelor informativ – operative intruzive prin efectuarea ridicării de obiecte și înscrisuri – la cererea organelor judiciare ori silită – și a perchezițiilor (domiciliară, corporală, a autovehiculelor și informatică).

c) regula organizării şi planificării activităţii într-o manieră ştiinţifică, atât de organele de stat cu atribuții în domeniul securității naționale, cât şi de organele judiciare care sunt abilitate în domeniu, printr-un management corespunzător instituţional şi al urmăririi penale şi într-o conlucrare permanentă.

Investigarea infracţiunilor contra securității naţionale în ansamblu, şi a unui caz concret, în particular, devine eficientă doar în condiţiile în care se desfăşoară ordonat şi coordonat, împrejurarea din care derivă regula organizării şi planificării activităţii într-o manieră ştiinţifică, atât de organele de informaţii, cât şi de organele judiciare care sunt abilitate în domeniu, printr-un management corespunzător instituţional şi al urmăririi penale şi într-o conlucrare permanentă.

Pentru a deveni eficientă, conlucrarea trebuie să fiinţeze, atât în plan intern, între toate organismele răspunzătoare cu aplicarea legii, cât şi în plan extern, între fiecare dintre acestea şi autorităţile omoloage din alte ţări, precum şi organismele supra şi interstatale (O.I.P.C., Europol ş.a.m.d.).

Organizarea şi planificarea activităţilor presupune derularea cestora în formula de echipă de investigatori (anchetatori) în componenţa căreia sunt cooptaţi specialişti din domeniile de interes, fiecare cu sarcinile şi atribuţiile proprii de îndeplinit în termene responsabile.

Conlucrarea presupune în acelaşi timp asigurarea unui flux informaţional alimentat reciproc între organismele şi agenţii ori magistraţii implicaţi, cu respectarea deplină a confidenţialităţii şi, acolo unde este cazul, a secretizării datelor şi informaţiilor vehiculate.

Calitatea investigaţiei este determinată, pe de altă parte, de prestaţia profesională a celor care o desfăşoară, ceea ce impune specializarea şi perfecţionarea permanentă a agenţilor organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul siguranţei naţionale şi organelor judiciare, prin cunoaşterea posibilelor moduri de operare la comiterea infracţiunilor din domeniu precum şi a modalităţilor de descoperire a acestora.

d) respectarea regulilor de tactică criminalistică aplicabile fiecărui mijloc, metodă şi procedeu utilizat în parte, şi ansamblului investigaţiei.

Întreaga activitate de investigare a infracţiunilor contra securității naţionale gravitează în jurul problemei centrale ce constă în identificarea infractorilor, stabilirea şi dovedirea vinovăţiei acestora, prin mijloace, metode şi procedee utilizate în conformitate cu prevederile legale şi îngăduite de acestea, aspect din care se degajă necesitatea respectării regulilor de tactică criminalistică aplicabile fiecăruia în parte, şi ansamblului investigaţiei.

Tratatele și Convențiile internaționale la care România este parte, Recomandările Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, prevederile și practica CEDO, prevederile constituţionale şi procedural penale îngăduie şi pun la dispoziţia organelor însărcinate cu aplicarea legii, mijloace, metode şi procedee investigative şi probatorii, care în investigarea altor infracţiuni decât cele contra securității naţionale nu sunt permise, ceea ce presupune folosirea lor numai în condiţiile în care, alte mijloace şi metode nu sunt eficiente şi nu pot conduce la descoperirea infracţiunilor şi infractorilor.

Pentru acestea considerente, folosirea procedeelor informativ – operative specifice prevăzute de art. 14 alin. 2 din Legea nr. 51/1991 și a celor prevăzute de art. 139 din C. p. p. se efectuează doar atunci când sunt îndeplinite condiţiile legale, sunt oportune şi au fost epuizate ori sunt ineficiente celelalte mijloace de probă ce nu aduc atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţeanului, fiind caracterizate de principiul subsidiarității.

Necesitatea, oportunitatea şi folosirea efectivă a procedeelor informativ – operative specifice şi probatorii se analizează şi realizează prin cunoaşterea profundă a acţiunii ilicite, a personalităţii şi psihologiei făptuitorilor, alegerea momentelor tactice cele mai potrivite precum şi utilizarea resurselor umane şi logistice adecvate.

Împotriva acţiunilor fie de mare violenţă şi agresivitate, fie insidioase, oculte şi diversioniste ce vizează valorile fundamentale ale fiinţei naţiunii şi statului, starea de legalitate, de echilibru şi de stabilitate socială, economică şi politică necesară existenţei şi dezvoltării statului naţional român, precum şi climatului de exercitare neîngrădită a drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor reacţia trebuie să fie pe măsură şi neîntârziată, prin intervenţia operativă a organelor abilitate, descoperirea infracţiunilor şi infractorilor.

Secțiunea a 5-a. Verificarea actului de sesizare de către organele de urmărire penală. Problematici. Versiunile în cadrul activității de verificării actului de sesizare. Planificarea urmăririi penale. Versiunile în cadrul activității de urmărire penală[72]

Subsecțiunea 1. Verificarea actului de sesizare de către organele de urmărire penală până la momentul continuării urmăririi penale față de persoană. Problematici.

1. Verificarea conținutului actului de sesizare (plângere, denunț) în legătură cu infracţiunile contra securității naționale și acte de terorism presupune următoarele problematici:
– verificări în ce privește realitatea şi autenticitatea ori al nerealităţii şi tendenţiozităţii acestuia, bunei sau relei credinţe,
– constatarea necesității completării şi clarificării actului de sesizare ceea ce este posibil în primul rând prin obţinerea răspunsului la o suită de întrebări referitoare la faptele, situaţiile, împrejurările descrise în actul de sesizare.

Aceste întrebări au ca destinaţie lămurirea următoarelor aspecte: ce faptă s-a comis şi care este natura ei?; unde s-a comis fapta, situaţia, împrejurarea investigată?; când a fost săvârşită?; cine este autorul ei?; cum, în ce mod a săvârşit-o?; cu ajutorul cui?; în ce scop a fost săvârşită?, la care se adaugă apoi altele, referitoare la persoana petiţionarului sau denunţătorului şi latura atitudinală a acesteia: cine este petiţionarul sau denunţătorul; acesta este de bună sau de rea credinţă; ce anume l-a determinat pe denunţător la sesizarea activităţilor ilicite organelor de urmărire penală sau celor de informaţii: sentiment civic, se autodenunţă, uzitează de prevederile de impunitate sau reducere a pedepsei prevăzute de lege, dorinţa de a se înscrie în solda serviciilor unui alt stat şi dacă da, de ce: pentru înavuţire, pentru motive politice, ideologice, nedreptate socială, impact cu criteriile de propensiune profesională de la serviciul de informaţii din care face parte; situaţia sanitară a sa sau a familiei îi impune procurarea de sume de bani peste cele care le obţine ilicit, oare nu cumva se doreşte infiltrarea sa în serviciile de informaţii de către organisme externe, denunţul formulat având menirea de a-l introduce în acestea.

2. O altă suită de problematici sunt cele existente în cazul sesizării din oficiu (sesizare conform prevederilor art. 61 alin. 1 lit. c din C. p. p.):
– documentaţia informativă sau cea care semnalează fapte, situaţii, împrejurări reflectă realitatea sau este rodul doar al unui lanţ de coincidenţe şi întâmplări;
– sursele de informare exprimă bună sau rea credinţă, nu fac cumva parte dintr-un joc operativ al unui serviciu de informaţii advers sau reprezintă înscenări rod al unor răzbunări;
– sesizarea este sinteza corectă a materialului informativ de “primă mână” sau prezintă erori de apreciere şi evaluare.

3. În sfârşit, un alt set de problematici se referă la gradualitatea şi succesiunea actelor de verificare ce se impun a fi întreprinse:
– se operează doar cu activităţi cunoscute sub denumirea generică de verificare pasivă (de exemplu, obţinerea de relaţii oficiale de la instituţii publice) sau se impune adoptarea directă a procedeelor de supraveghere tehnică și metodelor speciale de cercetare ori a altor procedee probatorii prevăzute de codul de procedură penală (conservarea datelor informatice, perchezitie, ridicarea de obiecte şi înscrisuri sau este cazul organizării surprinderii în flagrant, audierea persoanelor – denunțători, martori, persoana vătămată, cercetare la fața locului ș.a.);
– care este succesiunea în care se vor efectua activităţile secvenţiale din cadrul actelor de verificare, prealabile continuării urmăririi penale față de persoane.

Activităţile din cadrul verificării actului de sesizare într-o investigaţie concretă pot fi planificate să fie executate într-o anumită succesiune sau concomitent, eventualele priorităţi stabilindu-se în funcţie de momentele operative care se crează, întâietate având întotdeauna acelea care sunt destinate înlăturării pericolelor iminente la adresa securității naţionale și acte de terorism, precum şi cele care vizează viaţa şi integritatea fizică a persoanelor ori dezastre, distrugeri, ca să nu mai vorbim de conflicte sau acţiuni armate.

Acesta este cadrul general al problematicii pe care îl au verificările cu privire la actul de sesizare și până la continuarea urmăririi penale față de persoană, întreprinse în cadrul unei investigaţii privind o infracțiune contra securității naționale sau act de terorism, fiecare caz în parte având particularităţile şi specificităţile sale, care determină stabilirea şi a altor probleme de clarificat şi, funcţie de acestea, activităţile concrete de întreprins pentru lămurirea lor.

Scopul şi finalitatea acestor verificări este de a verifica, completa, preciza conţinutul informativ – cantitativ şi valoric – al actului de sesizare, de a identifica şi stabili indiciile temeinice care să conducă organul de urmărire penală la luarea unei decizii în legătură cu actul de sesizare, fie prin dispunerea începerii urmăririi penale – in personam, fie prin dispunerea clasării urmăririi penale în cauza respectivă.

Subsecțiunea a 2-a. Versiunile în cadrul activității de verificării actului de sesizare.

1. Poziţia centrală în cadrul planificării activității de verificare a actului de sesizare o reprezintă versiunile[73] pe care le abordează organul de urmărire penală în legătură cu două aspecte principale:
a) referitor la necesitatea verificării, completării şi precizării actului de sesizare;
b) privind faptele, situaţiile, împrejurările decelate în actul de sesizare, în sensul dacă:
– acestea se circumscriu elementelor constitutive ale infracţiunilor contra securității naţionale sau acte de terorism;
– conțin elemente ale unor alte infracţiuni prevăzute în codul penal sau legi speciale;
– reprezintă simple fapte de viaţă, care nu îmbracă elemente de natură infracţională, reprezentând eventual contravenţii, abateri disciplinare, administrative sau fapte care se circumscriu răspunderii civile delictuale.

2. Elaborarea versiunilor este necesară pentru ca organul de urmărire penală să ştie dacă se impune sau nu declanşarea urmăririi penale față de fapta sesizată și începerea efectuării verificărilor în legătură cu aspectele învederate în actul de sesizare, dacă aceste verificări îşi pot atinge scopul şi finalitatea pentru care sunt instituite şi, în caz afirmativ, care sunt limitele până la care se pot întinde sub aspectul conţinutului lor.

3. Următoarele presupuneri logice ale organului de urmărire penală pot să constituie versiuni:
a) în actul de sesizare sunt decelate fapte, situaţii, împrejurări reale şi autentice;
b) faptele, situaţiile şi împrejurările relevate oferă date, indicii şi informaţii din care se desprinde doar virtuala sau presupusa existenţă a unei infracțiuni contra securității naţionale sau act de terorism, şi ele nu sunt suficiente – cantitativ şi valoric – pentru a se putea trage o concluzie preliminară în legătură cu reala şi autentica existenţă a elementelor constitutive ale infracțiunii, considerent pentru care este necesară completarea, precizarea actului de sesizare;
c) prin actul de sesizare se încunoştinţează organul de urmărire penală cu fapte, situaţii, împrejurări nereale, care nu-şi au corespondent în realitatea faptică, prezentate tendenţios şi răuvoitor, cu scop de răzbunare sau pentru a crea panică, dezordine, bulversarea derulării normale a vieţii sociale, economice într-o anumită zonă, mediu, sau pur şi simplu sunt fabulaţii.

4. Versiunile îşi au problemele lor specifice de clarificat care se lămuresc prin întreprinderea anumitor activităţi, iar menţinerea sau eliminarea lor se realizează în principal prin verificarea concretă a veridicităţii faptelor, situaţiilor, împrejurărilor concrete, despre care se face referire în actul de sesizare.

Activitatea de elaborare a versiunilor dă sens şi perspectivă investigaţiilor întreprinse, unele dintre ele având drept scop evidenţierea stărilor de fapt, direcţionarea investigării spre găsirea datelor, indicilor şi informaţiilor temeinice care demonstrează existenţa situaţiilor, împrejurărilor şi faptelor care reprezintă infracțiuni contra securității naţionale sau acte de terorism, altele vizând însuşiri pe care trebuie să le aibă organele de urmărire penală şi cele care au atribuţii în domeniul securității naţionale, ceea ce presupune respectarea anumitor criterii ce stau la baza elaborării lor:
– astfel, organul de urmărire penală trebuie să aprecieze dacă datele ce privesc natura faptei, împrejurările săvârşirii constituie infracțiuni contra securității naţionale sau acte de teorism, modul de comitere şi altele, sunt suficiente din punct de vedere cantitativ şi corespunzătoare sub aspect calitativ. Atunci când se constată lipsa sau insuficienţa unor astfel de date se impune suplimentarea informațiilor;
– activitățile întreprinse pentru lămurirea unei versiuni trebuie să ofere, sub aspect calitativ, date, indicii şi informaţii obiective care să provină din fapte sigur determinate. Nu orice presupunere, – supoziţie –, sau orice explicaţie abstract posibilă poate să constituie versiune şi este necesar de a exista un suport obiectiv demonstrat prin activităţi derulate corect şi în temeiul legii. Menţiunile vagi, imprecise, incoerente din cuprinsul actului de sesizare trebuie completate, precizate, clarificate prin invitarea petiţionarului sau a denunţătorului – persoană fizică sau juridică – în faţa organului de urmărire penală, iar pentru confirmarea sau infirmarea aspectelor sesizate se impune declanşarea actelor premergătoare care au menirea de a le verifica.
– la baza elaborării versiunilor în cadrul verificărilor prealabile trebuie să stea întotdeauna elemente de fapt, temeiuri care să facă explicaţia dată, obiectiv posibilă, plauzibilă, verosimilă. Numai în acest fel se evită formularea de versiuni fanteziste, lipsite de temei, rupte de realitate.

Pentru elaborarea unei versiuni este suficient un singur element de fapt, nefiind necesar un material documentar complex[74].

De pildă confecţionarea şi deţinerea unui dispozitiv de ascultare a convorbirilor ambientale, împrejurare sesizată într-un denunţ, constituie un temei suficient pentru organele de urmărire penală de a verifica actul de sesizare, prin declanşarea verificărilor prealabile în vederea executării cărora se vor elabora versiuni.

Sau, constatarea S.R.I. conform art. 61 alin. 1 lit. c din C. p. p., în legătură cu suspiciunea de comitere a comunicării de informații false, urmată de sesizarea din oficiu a organului de urmărire penală, reprezintă îndrituirea certă de a se declanşa urmărirea penală față de faptă, urmând a se verifica, completa, preciza actul de sesizare, în acest sens fiind necesară elaborarea de versiuni.
– datele, indiciile, informaţiile, situaţiile de fapt care stau la baza elaborării versiunilor trebuie să se afle într-un anumit raport cu faptele a căror explicaţie se urmăreşte.

Astfel de date îşi au provenienţa în actul de sesizare (plângere, denunţ, sesizare din oficiu). Informaţiile obţinute prin “activităţile specifice” executate de organele de stat cu atribuții domeniul securității naţionale sintetizate în constatarea înaintată organelor de urmărire penală sau invocate în solicitarea autorizaţiei efectuării actelor prevăzute de art. 14 alin. 2 din Legea nr. 51/1991 reprezintă o sursă corespunzătoare pentru ca organele de urmărire penală să fie în măsură să elaboreze versiunile de cercetare, ele fiind raportate evident la o situaţie faptică.

În procesul de elaborare a versiunilor, regula generală o reprezintă întemeierea acestora pe “activităţile specifice” derulate de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naţionale pentru culegerea de informaţii generale, şi nu în ultimul rând, în banca de date a acestor organe.

– elaborarea judicioasă a versiunilor este supusă şi cerinţei referitoare la calităţile pe care trebuie să le îndeplinească organul judiciar. Este vorba în primul rând de cunoştinţele de specialitate ale celui care efectuează urmărirea penalăşi de experienţa şi capacitatea acestuia de a opera cu principalele forme de raţionament. Deci formularea versiunilor presupune o solidă formaţie juridică, concretizată prin ample cunoştinţe din domeniul dreptului procesual penal, medicinei legale, logicii, psihologiei judiciare ş.a. şi bineînţeles din domeniul tehnicii, tacticii şi metodologiei investigării criminalistice a infracţiunilor. Este şi firesc să fie aşa, atâta timp cât, cel puţin în faza iniţială a cercetărilor, majoritatea informaţiilor privitoare la faptă şi făptuitori provin din surse neprocesuale. Privite din această perspectivă, cunoştinţele generale din diferite ramuri ale ştiinţei îl vor ajuta cu siguranţă să elaboreze versiuni plauzibile. Nu trebuie omisă nici contribuţia pe care o poate avea experienţa profesională – considerată de teoreticienii şi practicienii investigaţiilor un veritabil optimizator al întregii activităţi de efectuare a actelor premergătoare – şi nici cunoaşterea temeinică a metodologiei de cercetare a fiecărui gen de infracţiuni.

– elaborarea corectă a versiunilor pentru verificarea actului de sesizare este facilitată de intuiţia – flerul – celui care efectuează investigaţia, facilitată şi de capacitatea sa de a găsi rapid cele mai adecvate soluţii problemelor diverse ce apar pe parcursul acesteia. Intuiţia nu este o însuşire înnăscută, o calitate ieşită din comun ci ea constituie o aptitudine a organului de investigare şi urmărire penală de a descoperi – nemijlocit şi imediat – pe cale raţională, adevărul, prin valorificarea experienţei şi cunoştinţelor dobândite anterior. Pe bună dreptate, literatura de specialitate apreciază că spontaneitatea soluţiei găsite este, în realitate, pregătită de o activitate intelectuală prealabilă, de experienţa acumulată anterior şi – într-o oarecare măsură – de prelucrarea inconştientă a acestora[75].

– elaborarea versiunilor presupune şi cerinţa ca organul de investigare şi urmărire penală să aibă aptitudinea de a opera cu formele de raţionament[76].

5. Printre problemele specifice de clarificat în cadrul fiecărei versiuni, cu titlu orientativ, enumerăm:

5.1. Pentru versiunea că aspectele relevate în actul de sesizare sunt reale şi autentice:
– în ce constă infracțiunea contra securității naţionale sau acte de terorism, respectiv modalitatea faptică concretă în care se manifestă, în ce fază de derulare se află, cărei modalități normative alternative se circumscrie;
– cine sunt participanţii, calitatea acestora;
– unde, când şi cum s-au produs manifestările ilicite;
– sunt implicaţi şi factori externi, iar dacă da, care sunt aceşti factori: organisme guvernamentale, politice, grupări ideologice, extremiste, fundamentaliste, organizaţii neguvernamentale, grupări de interese financiare, există interese politice, etnice, sociale, militare, ecologice;
– care este starea de pericol ce se profilează: iminent, pe termen mediu sau mai îndelungat, există şi alte riscuri ori vulnerabilităţi proxime;
– ce măsuri preventive se impun cu celeritate;
– care sunt căile, metodele, mijloacele, tehnicile şi procedeele investigative cele mai adecvate pentru demersul investigativ care se va întreprinde.

5.2. Pentru versiunea că aspectele relevate sunt insuficiente cantitativ şi valoric, pentru a se putea formula o concluzie preliminară în legătură cu existenţa, în realitate, a unei ameninţări la adresa siguranţei naţionale:
– sunt necesare doar precizări ori completări ale actului de sesizare sau explicaţii mai ample şi consistente;
– care sunt elementele sau aspectele nelămurite, în ce constau acestea, nelămuririle vizează fapte, stări, situaţii, împrejurări sau se referă la persoane şi comportamentul acestora;
– în ce constau şi care sunt elementele de fapt ce pot să contureze o imagine cu potenţial evaluativ, concret, care să edifice clar asupra stării de lucruri semnalate în actul de sesizare;
– aspectele semnalate nu vizează domeniul siguranţei naţionale, ci alte fascicole de relaţii sociale ocrotite de lege;
– împrejurările aduse la cunoştinţa organelor de urmărire penală nu au nici un fel de semnificaţie ilicită penală.

5.3. În cazul versiunii că sunt sesizate fapte, situaţii, împrejurări, stări de lucruri, nereale:
– care a fost mobilul şi scopul depunerii sesizării;
– care este persoana sau persoanele care au luat decizia formulării sesizării;
– gestul acesteia constituie sau nu o manifestare ilicită;
– care a fost modalitatea de concepere a acţiunii şi gradul de participare al persoanelor implicate;
– este o manifestare singulară sau concertată;
– sunt implicaţi factori extranei (manopere ale unor servicii străine, etc.);
– autorul gestului este bolnav psihic.

Pentru fiecare dintre problemele de clarificat se stabilesc activităţi de întreprins în cadrul fiecărei probleme de lămurit urmându-se a se preciza în ce anume modalitate concretă se va rezolva.

Organele de urmărire penală vor stabili una sau mai multe activităţi concrete, vor alege metodele, mijloacele şi procedeele investigative penale idonee corespunzătoare şi adecvate fiecărei probleme de clarificat, stabilind pentru fiecare în parte, cine anume le execută (o singură persoană, un colectiv, compartimente diferite din cadrul aceleaşi instituţii), responsabilităţi (coordonatori, şefi nemijlociţi, persoane de legătură, executanţi) şi termene în care să fie executate sarcinile.

Subsecțiunea a 3-a. Planificarea urmăririi penale. Versiunile în cadrul activității de urmărire penală.

1. Planificarea urmăririi penale înseamnă prefigurarea unor ipoteze verosimile referitoare la cauza penală investigată, din punct de vedere al elementelor constitutive şi al condiţiilor şi împrejurărilor în care s-a comis infracţiunea, cu privire la posibilii autori, precum şi a activităţilor pe care şi le propune şi le efectuează organul judiciar pentru administrarea probatoriului până la realizarea scopului procesului penal.

Planificarea urmăririi penale include verificarea, analiza şi evaluarea informaţiilor referitoare la manifestarea ilicită produsă, elaborarea versiunilor, stabilirea modalităţilor prin care se verifică acestea, ordonarea activităţilor ce trebuie întreprinse pentru administrarea probelor şi termenul de realizare.

Aceste activităţi se realizează pe baza principiilor tacticii criminalistice[77] care constau în legalitatea, individualitatea activităţii de urmărire penală, dinamismul sau mobilitatea acesteia, precum şi continuitatea planificării urmăririi penale în raport de actele premergătoare întreprinse în cauza respectivă.

Principiul legalităţii este un principiu general care stă la baza întregii activităţi derulate de organele de urmărire penală şi presupune că nici o activitate din cele prevăzute a fi întreprinse în cauză să nu contravină prevederilor legale[78].

Individualitatea planificării activităţii de urmărire penală derivă din particularităţile pe care le prezintă fiecare dintre infracţiunile contra securităţii naţionale și acte de terorism, chiar dacă se realizează în acelaşi domeniu şi anume cel al securităţii naţionale.

În cazul acestor infracţiuni, diversitatea manifestărilor ilicite cuprinde o paletă mai largă decât în situaţia altor categorii de infracţiuni fiind posibile interferenţe cu alte genuri de infracţiuni, precum şi forme specifice de comitere, unele fiind extrem de abil disimulate.

Astfel săvârşirea unor fapte de distrugere, degradare sau aducere în stare de neîntrebuinţare a unor produse, instalaţii, utilaje, maşini, poate să prezinte evenimentul sub aspectul unei infracţiuni contra patrimoniului, pe când, în realitate, manifestările infracţionale să constituie infracțiuni contra securităţii naţionale.

De pildă, incendierea unei mari cantităţi de produse agricole însilozate, care aveau destinaţia pentru rezervele de stat, s-a cercetat iniţial sub aspectul infracţiunii de distrugere din culpă cu consecinţe dezastruoase, dar investigaţiile ulterioare au stabilit că, în realitate, incendierea a fost realizată intenţionat pentru a crea bulversarea sistemului de aprovizionare a rezervelor statului, ceea ce înscrie acţiunea făptuitorilor în fapte care se circumscriu infracţiunii de acte de diversiune[79].

 Este posibilă şi situaţia inversă când cercetările să debuteze sub aspectul unei infracţiuni contra securităţii naţionale, şi de fapt să rezulte, urmare a investigaţiilor întreprinse, că s-a consumat o infracţiune din culpă, de alt gen.

Dinamismul sau mobilitatea este un principiu ce derivă din împrejurarea că planul de urmărire penală nu poate avea un caracter imuabil, fixist, rigid, întrucât o dată cu derulare activităţilor investigative succesive, apar informaţii şi împrejurări noi, care determină elaborarea de noi versiuni, renunţarea la cele stabilite iniţial, verificarea celor ivite pentru conturarea direcţiilor de acţiune optime şi oportune, la care se adaugă şi aspectele invocate de persoanele cercetate, indiferent de gradul de relativitate pe care le prezintă[80].

Supleţea necesară planificării urmăririi penale izvorăşte din dinamicitatea (promptitudinea) cercetărilor întreprinse[81], unele investigaţii reclamând maximă operativitate, dar şi al maleabilităţii planificării, impuse de imperativul adaptării permanente a planului de urmărire penală la situaţiile, la datele noi apărute în timpul anchetei[82].

În luna februarie 1980, numitul I.N.H. – ofiţer de securitate din UM 0544 Bucureşti – a fost trimis în misiune în S.U.A., pentru a preda Ambasadei României mai multe documente cu caracter strict secret de importanţă deosebită, dar ajuns în statul respectiv, a părăsit misiunea încredinţată, plecând de la sediul Ambasadei României împreună cu soţia C.H. şi copilul, care îl însoţeau. Evenimentul a fost raportat în ţară, ceea ce a declanşat cercetări sub aspectul infracţiunii de dezertare, planificarea urmăririi penale vizând iniţial versiunea săvârşirii infracţiunii susmenţionate şi a celei de refuz de înapoiere în ţară. Investigaţiile ulterioare, între care un rol deosebit de important l-a avut ascultarea soţiei făptuitorului, C.H., care a refuzat rămânerea pe teritoriul S.U.A., plecând din baza militară unde fusese dusă de autorităţile americane şi reîntorcându-se în România, au relevat că I.N.H. a intrat în legătură cu agenţi ai serviciilor americane de informaţii, cărora le-a predat documentele cu caracter strict secret de importanţă deosebită, pe care le deţinea şi totodată le-a transmis verbal date şi informaţii, cu acelaşi caracter, pe care le cunoştea prin natura atribuţiilor de serviciu, de secretar III al Ambasadei României din Washington. Aceste informaţii rezultate din declaraţiile soţiei făptuitorului au direcţionat cercetările spre alte versiuni de urmărire penală, care vizau infracţiunea de trădare prin transmitere de secrete. Pentru verificarea acestei versiuni s-au desfăşurat activităţi de obţinere de relaţii de la Direcţia de Informaţii Externe, din cadrul fostului Departament al Securităţii Statului, în legătură cu calitatea deţinută de făptuitor (militar); de la Ministerul de Externe, privind caracterul documentelor deţinute de făptuitor (cu caracter strict secret de importanţă deosebită); de la Ambasada României din Washington (din care rezulta neîndeplinirea misiunii care i-a fost încredinţată) precum şi activitatea de ascultare a soţiei făptuitorului (care a oferit date despre modul în care I.N.H. a intrat în legătură cu agentul unui serviciu de informaţie american, care i-a transportat la o bază militară, cum a fost transmutată în trei locuri succesiv şi supusă unor presiuni pentru a o determina să accepte să rămână în S.U.A. şi să ceară azil politic etc.). Inculpatul a fost trimis în judecată în lipsă şi condamnat la moarte pentru infracţiunile de trădare prin transmitere de secrete, refuzul înapoierii în ţară şi dezertare[83].

Dinamicitatea planificării urmăririi penale reflectă într-un mod evident mobilitatea şi elasticitatea organelor judiciare, în sensul de adaptare promptă la orice situaţie nou intervenită, de receptare a acesteia fără surprindere. Dacă materialul probator administrat conferă o altă perspectivă, o altă configuraţie, planul elaborat iniţial va trebui modificat sau înlocuit cu altul care reflectă noile direcţii de investigaţie[84].

În pofida schimbărilor posibile, planul de urmărire penală din orice fază a investigaţiilor trebuie să aibă un caracter complet, cu toate activităţile propuse pentru verificare.

De pildă, utilizarea unui dispozitiv exploziv în apropierea locului de acces într-un liceu, amplasat într-o zonă rezidenţială, apreciată iniţial ca o reglare de conturi într-o dispută a etniei rrome, vizând şi alte versiuni precum: manifestarea unei persoane bolnave psihic, atitudinea nonconformistă şi de bravadă a unei persoane tinere, nu poate să nu fie cotată şi ca o posibilă acţiune teroristă, în condiţiile în care în incinta liceului se aflau soţia şi fiul primului ministru, iar pe o rază de cca 300 m este situată reşedinţa preşedintelui României, şi sediile unor ambasade, ceea ce presupune elaborarea unui plan complet al activităţilor de urmărire penală, pentru fiecare versiune în parte[85].

Principiul continuităţii planificării urmăririi penale, contestat de către unii autori[86], se particularizează cu precădere în situaţia investigării infracţiunilor contra securităţii naţionale și acte de terorism[87], din perspectiva continuităţii care există între faza informativ – operativă a investigaţiei acestor categorii de infracţiuni şi faza de urmărire penală. Această continuitate, obiectiv necesară şi firească, se transferă şi în elaborarea planului de urmărire penală, conferind statutul de principiu activităţii de planificare a urmăririi penale, care caracterizează cercetarea infracţiunilor tratate.

Utilitatea planificării urmăririi penale în investigarea infracţiunilor contra securităţii naţionale și acte de terorism este condiţionată de:
– orientarea justă în ce priveşte obiectul investigării (natura faptei comise) şi a împrejurărilor comiterii ei[88].

De pildă, simpla intrare în legătură, prin purtarea unei corespondenţe frecvente, în care se invedera situaţia economică, politică, militară din ţară, dar în coordonate generale şi fără a se decela date cu caracter secret de stat, cu postul de radio “Europa liberă”, cu sediul în fosta R.F. a Germaniei, finanţat de organisme guvernamentale americane, în perioada anterioară anilor 1990, a orientat în nenumărate situaţii concrete, investigarea sub aspectul unor infracţiuni contra securităţii naţionale[89].

În realitate, natura manifestărilor respective nu vizau securitatea naţională, ci doar nemulţumiri individuale sau chiar colective. Demersurile investigative direcţionate greşit au condus la realizarea unor activităţi inutile, planificate în zadar, ceea ce a făcut necesară irosirea de timp şi resurse umane, utilizarea unor procedee investigative şi probatorii (ascultarea de persoane, uneori chiar şi expertize a scrisului) în mod nejustificat;

– cunoaşterea metodelor şi mijloacelor folosite de făptuitori pentru săvârşirea infracţiunilor şi ascunderea urmelor acesteia, în raport de acestea urmând să fie aplicate metodele, mijloacele şi procedeele investigative precum şi metodologia adecvată, necesare descoperirii, relevării, fixării urmelor infracţiunii, probării faptei comise şi dovedirii vinovăţiei[90].

Astfel, cunoscând mijloacele tehnice care pot fi utilizate, pentru ascultarea convorbirilor telefonice şi de interceptare ambientală, de către persoane care desfăşoară aceste activităţi în scopul culegerii de informaţii cu caracter secret de stat – militar, economic, politic –, organele judiciare sunt în măsură să stabilească măsurile necesare pentru depistarea acestora, prin percheziţionarea locului unde au fost amplasate, sau, dimpotrivă, supravegherea tehnică a persoanei în cauză, pentru a remarca legăturile infracţionale ale acesteia, cui îi sunt destinate informaţiile obţinute, modalitatea de transmitere etc.

Tot aşa, ştiindu-se metodele uzitate de agenţi ai unor puteri străine, pentru recrutarea unor persoane care au acces la date şi informaţii cu caracter secret (prin şantaj, mituire, exploatare „în orb” etc.) în vederea obţinerii prin intermediul acestora a datelor care interesează, organele de urmărire penală îşi pot planifica activităţi de aşa manieră încât fie să surprindă în flagrant momentul predării-primirii informaţiilor respective şi a sumelor de bani ce reprezintă preţul actului de trădare, fie să prevină transmiterea datelor secrete, prin întreruperea activităţii infracţionale, să utilizeze informaţiile deţinute cu prilejul ascultării făptuitorilor.

– să se bazeze pe un minim de date şi materiale faptice care să facă posibilă elaborarea versiunilor şi stabilirea problemelor care urmează a fi lămurite pe parcursul cercetării. Pentru elaborarea unei versiuni în cadrul planificării activităţii de urmărire penală într-o cauză concretă este suficient un singur element de fapt, nefiind necesar un material documentar concret[91].

2. Concluziile desprinse din analiza informaţiilor existente la un moment dat în legătură cu infracțiunea contra securităţii naţionale sau act de teorism vor fi materializate în planul de urmărire penală.

Întocmirea planului de urmărire penală se impune în toate cauzele având ca obiect infracţiuni contra securităţii naţionale și acte de terorism, în vederea analizării şi verificării complexelor şi multitudinii de probleme şi aspecte specifice, constituind singura modalitate de organizare ştiinţifică a urmăririi penale şi de desfăşurare acesteia potrivit unei planificări judicioase şi cu respectarea principiilor activităţii în discuţie[92].

Sub raport tactic, principalele componente ale planului de urmărire penală îl reprezintă versiunile, problemele care se cer clarificate în vederea verificării fiecărei versiuni, activităţile care se întreprind în scopul administrării probatoriilor pentru dovedirea infracţiunii şi a vinovăţiei, precum şi termenele de rezolvare (ca termene de recomandare, întrucât aproape întotdeauna pot surveni evenimente intempestive şi de neprevăzut) şi, persoanele, ce fac parte din colectivul de anchetă, care au responsabilitatea îndeplinirii sarcinilor[93].

Momentul întocmirii planului trebuie să se situeze, în timp, atunci când există informaţii suficiente pentru elaborarea versiunilor, nici prematur şi nici tardiv faţă de derularea anchetei[94].

Sub aspectul formei, planul de urmărire penală se întocmeşte în scris.

În fiecare etapă a investigaţiilor se vor stabili sarcinile generale ale urmăririi penale şi problemele principale care vor trebui clarificate.

Problema cea mai importantă dintre acestea se referă la analizarea împrejurării dacă manifestarea ilicită investigată vizează sau nu securitatea naţională a României, ceea ce corespunde stabilirii obiectului juridic al faptei ilicite cercetate. Deşi o atare problemă se clarifică, în principiu, încă din faza investigativă informativ – operativă și a verificărilor conținutului actului de sesizare, organele de urmărire penală vor trebui să analizeze încă o dată, faţă de datele, indiciile şi informaţiile obţinute în respectiva fază, dacă acţiunile ilicite vizează fascicolul de relaţii sociale ocrotite prin incriminarea infracţiunilor contra securităţii naţionale și acte de terorism, din prisma urmărilor acţiunilor ilicite, care pot fi efectiv produse (în cazul infracţiunilor de rezultat) sau au fost apte de a crea starea de pericol pentru securitatea naţională (infracţiunile de pericol).

Securitatea naţională a României poate fi ameninţată prin multiple manifestări ilicite, astfel că pentru a clarifica dacă s-a realizat o infracţiune contra securităţii naţionale sau acte de terorism, organele de urmărire penală trebuie să analizeze diferenţiat, funcţie de particularităţile acţiunilor ilicite şi a obiectului material, atingerea adusă valorilor ocrotite prin incriminarea acestor fapte.

În cazul infracţiunilor care se săvârşesc în legătură cu o putere sau organizaţie străină ori cu agenţi ai acestora (trădare, trădare prin ajutarea inamicului, acţiunile ostile contra statului), sarcina principală a urmăririi penale este de a stabili dacă actele materiale executate de făptuitori au fost destinate pentru realizarea scopului prevăzut de textul incriminator, prin care se lezează siguranţa naţională (suprimarea sau ştirbirea unităţii şi indivizibilităţii, suveranităţii sau independenţei statului, trădării în favoarea inamicului în situaţia timpului de război).

Sarcina principală a urmăririi penale în situaţia infracţiunilor care se săvârşesc în legătură cu date, documente, informaţii cu caracter secret de stat (trădare prin transmiterea de secrete, spionajul) şi a celor prin care se comunică sau răspândesc ştiri, date ori informaţii false, sau se divulgă şi deţin date, documente care constituie secrete de stat, este de a stabili dacă datele, documentele, constituie sau conţin informaţii clasificate drept secrete de stat[95], ori ştirile comunicate sau răspândite sunt false.

În caz afirmativ, fapta va fi investigată ca infracțiune contra securităţii naţionale, în situaţia contrară, nefiind îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunilor din această categorie, indiferent de acţiunile materiale realizate de făptuitori şi, pe cale de consecinţă, planificarea unor activităţi specifice investigării infracţiunilor contra securităţii naţionale devine inoperantă şi inoportună.

Pentru a se realiza sarcina respectivă, organele judiciare vor solicita relaţii oficiale de la organismele guvernamentale abilitate pentru protecţia informaţiilor clasificate şi de la instituţiile care gestionează informaţii ori documente secrete de stat[96].

De pildă, dacă o persoană care are acces la documente clasificate ca secrete de stat intră în legătură cu agentul unei puteri străine şi îi transmite acestuia informaţii, ce sunt însă clasificate ca secret de serviciu, şi ca atare nu sunt de natură să pună în pericol securitatea naţională, deşi investigațiile informativ – operative specifice relevă legătura susarătată, fapta sa nu se circumscrie unei infracțiuni contra securităţii naţionale (trădare prin transmitere de secrete sau divulgarea secretului care periclitează siguranţa naţională) astfel că, nu se impune planificarea unei investigaţii specifice unor astfel de infracţiuni.

În schimb, intrarea în legătură cu agenţii unei puteri străine şi transmiterea unor date şi informaţii secrete militare[97] ori divulgarea acestora[98] sau deţinerea acestora[99], ori informaţii secrete de ordin juridic, economic, politic şi social[100], stabilite ca atare, prin relaţiile oficiale obţinute de la instituţiile sau organele care le gestionează, conduc la concluzia că s-a adus atingere securităţii naţionale, ceea ce îndrituie organele judiciare al planificarea adecvată şi corespunzătoare unei investigaţii privind infracţiuni contra securităţii naţionale.

În situaţia infracțiunilor contra securităţii naţionale sau acte de terorism care au ca trăsătură comună violenţa (atentatul care pune în pericol securitatea naţională, actele de diversiune, infracţiunile contra persoanelor care se bucură de protecţie internaţională, actele teroriste) stabilirea împrejurării dacă fapta comisă se înscrie într-o infracțiune contra securităţii naţionale sau act de terorism rezidă în împrejurarea dacă subiectul pasiv secundar al infracţiunii (persoană fizică ori instituţie sau unitate publică) îndeplineşte calitatea cerută de lege acestuia sau distrugerea, degradarea, ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a unor maşini, utilaje, instalaţii, căi de comunicaţie, instalaţii de telecomunicaţii, produse industriale ori agricole, ori a fost îndreptată către acele obiecte materiale care reprezintă semnificaţie majoră în contextul şi pentru economia naţională[101].

În absenţa îndeplinirii acestor condiţii manifestarea ilicită produsă se poate circumscrie unei alte infracţiuni (îndreptate împotriva vieţii, integrităţii corporale ori sănătăţii; contra patrimoniului etc.) astfel că pentru investigarea lor se vor planifica alte activităţi de întreprins decât cele specifice ameninţărilor la adresa securităţii naţionale.

Potrivit celor susmenţionate, planul activităţii de urmărire penală se prezintă astfel:

Nr. crt. Versiunea Probleme de lămurit Activităţi de întreprins Cine execută Termen de executare Observaţii
0 1 2 3 4 5 6

În anumite cauze privind infracțiuni contra securităţii naţionale sau acte de terorism, de pildă în acelea în care a fost realizată organizarea surprinderii în flagrant, ori acelea în care descoperirea faptei a avut loc urmare a unor “activităţi specifice”, activitatea de urmărire penală este mult simplificată întrucât versiunile cu privire la faptă şi făptuitori au fost elaborate şi verificate cu prilejul investigațiilor informativ – operative specifice întreprinse, astfel că nu se mai impune ca planul activităţii de urmărire penală să mai conţină şi elaborarea versiunilor, ci numai problemele de clarificat şi acţiunile de întreprins, în legătură cu suspectul (inculpatul) din cauză. Un asemenea plan se va prezenta în următoarea formă:

Nr. crt. Numele şi prenumele suspectului (inc.) şi infracţiunea săvârşită Probleme de lămurit Activităţi de întreprins Cine execută Termen de executare Observaţii
0 1 2 3 4 5 6

Alteori, planul devine şi mai simplificat, datorită împrejurării că versiunile şi problematicile de lămurit au fost clarificate încă din faza investigațiilor informativ – operative specifice, situaţie în care planul activităţii de urmărire penală se reduce la următoarea formă:

Nr. crt. Numele şi prenumele susp.(inc.) şi infracţiunea săvârşită Activităţi de întreprins Cine execută Termen de executare Observaţii
0 1 2 3 4 5

2.1. Versiunile de urmărire penală elaborate cu prilejul investigării infracţiunilor contra securităţii naţionale sau actelor de terorism

2.1.1. În esenţă, necesitatea elaborării versiunilor de urmărire penală se impune pentru ca, unei manifestări ilicite îndreptate împotriva securităţii naţionale sau acte de terorism ce nu este cert stabilită, să i se atribuie mai multe explicaţii, prin care se prefigurează ipotetic mai multe ipoteze posibile.

Din aceste multe ipoteze, ce trebuie să surprindă toate variantele posibile, urmare a verificării complete a fiecăreia dintre ele şi concomitent a uneia în raport de celelalte, se desprinde una singură, ce devine versiunea (ipoteza) de lucru.

Versiunile sunt generale (principale), prin care se surprinde ansamblul aspectelor referitoare la manifestarea ilicită produsă (subiectul, obiectul, latura obiectivă şi latura subiectivă) sau la unul sau mai multe elemente componente ale infracţiunii[102] (de pildă, latura obiectivă şi latura subiectivă[103]) şi secundare (particulare), ce privesc anumite situaţii care nu au legătură directă cu fapta[104], cum ar fi, de pildă, aspecte anterioare săvârşirii infracţiunii[105] sau posterioare comiterii acesteia[106], care, confirmate prin probe, devin utile la verificarea versiunilor ce interesează fapta în mod nemijlocit, ca de exemplu, mobilul şi scopul[107] ori contribuie la extinderea investigaţiei faţă de alte persoane.

Formularea versiunilor presupune existenţa unor date şi informaţii suficiente din punct de vedere cantitativ şi calitativ întrucât în alte condiţii ca de exemplu, împrejurări incerte sau presupuneri vagi, direcţiile investigative ar fi diversificate inutil, ceea ce conduce implicit la derularea unui volum sporit de activităţi şi, pe cale de consecinţă, la tergiversarea investigaţiei[108].

Suficienţa cantitativă şi calitativă necesară elaborării unei versiuni este dată de materialitatea faptelor care ajung la cunoştinţa organelor judiciare fie prin constatarea organelor de stat cu atribuții în domeniul securității naționale[109], fie din celelalte moduri de sesizare, respectiv plângerea sau denunţul, care supuse examinării, verificării şi evaluării de către organul judiciar sunt apreciate ca atare.

O altă sursă de apreciere a calităţii datelor şi informaţiilor necesare elaborării unor versiuni o reprezintă constatările realizate de organele judiciare cu prilejul derulării unor activităţi de urmărire penală, cum ar fi, cercetarea la faţa locului, surprinderea în flagrant (este vorba de constatarea spontană a săvârşirii unei infracţiuni şi nu de organizarea surprinderii în flagrant), percheziţie, ridicarea de obiecte şi înscrisuri şi altele. Urmele materiale, mijloacele materiale de probă, declaraţiile unor persoane constituie elemente suficiente – cantitativ şi valoric – ce pot conduce la elaborarea unor versiuni în legătură cu aspectele rezultate din acestea.

Conchidem că temeiul obiectiv al elaborării versiunilor trebuie să îl constituie fapte, situaţii, împrejurări cert determinate, ce pot conduce la presupuneri posibile, plauzibile şi verosimile şi că nu pot fi, în nici un caz, rodul unor ipoteze fanteziste rezultate din imaginaţie sau chiar din deducţii logice pornite însă de la o premisă incertă sau cu grad de certitudine redus[110].

Elaborarea versiunilor implică, pe de altă parte, şi calităţile profesionale ale organului judiciar (cunoaşterea modurilor de operare posibile pentru săvârşirea ameninţărilor la adresa securităţii naţionale, cunoştinţe din domeniul dreptului penal şi procesual penal, medicină legală, psihologie judiciară, criminalistică etc.) precum şi experienţa şi capacitatea acestuia de a opera cu principalele forme de raţionament (inductiv, deductiv, transductiv)[111].

2.1.2. Versiunile generale sau principale sunt compatibile cu faza incipientă a investigaţiilor, când datele privind cauza nu conferă elemente suficiente caracterizării faptei comise, atât în ce priveşte latura obiectivă a infracţiunii, cât şi participanţii.

Scopul elaborării versiunilor în această fază de început este de a se da explicaţii în legătură cu natura faptei, cu metodele, mijloacele şi procedeele care au făcut posibilă comiterea faptei, pentru ca pornind de la aceste informaţii să se stabilească cu certitudine ţinta vizată de făptuitor şi cine este acest făptuitor sau, în situaţia în care făptuitorul a fost descoperit, cine sunt coparticipanţii la săvârşirea infracțiunii contra securităţii naţionale sau acte de terorism şi ce anume au urmărit aceştia.

Versiunile generale vizează caracterizarea juridică a infracţiunii şi prin obţinerea răspunsului la ipotezele formulate să poată fi realizată diagnosticarea juridică corectă a faptei.

Astfel, culegerea de informaţii în legătură cu o persoană ce îndeplineşte o activitate importantă de stat (orele de plecare şi venire la locul de muncă şi la domiciliu, locurile pe care le frecventează, anturajul în care este angrenat, pasiunile, mijloacele de deplasare pe care le foloseşte), de către personalul unei societăţi de detectivi ori investigatori privaţi, cu metode, mijloace şi procedee sofisticate (dispozitive electronice de supraveghere, interceptare ambientală etc.), despre care organele judiciare au fost sesizate, conduce la elaborarea a cel puţin trei versiuni generale: activitatea este destinată comiterii unui atentat în legătură cu persoana ţintă; se urmăreşte obţinerea unor date în vederea realizării unei acţiuni de şantajare sau compromitere a ţintei; sau reprezintă o prestaţie de servicii a firmei respective la solicitarea soţiei personajului respectiv ori a unor persoane interesate şi, în caz afirmativ, cine sunt aceste persoane şi care este interesul lor.

Tot aşa, producerea de către un cercetător ştiinţific, într-un laborator clandestin de agenţi chimici sau biologici, cu potenţial letal dacă sunt combinaţi, face necesară elaborarea unor versiuni, ca de pildă: producerea este destinată în exclusivitate cercetărilor ştiinţifice; persoana execută o comandă primită din partea cuiva, şi dacă da, cine a solicitat; urmăreşte răspândirea unor astfel de agenţi şi care este mediul, zona ori ţinta vizată.

Sau, operaţiunile de estorcare de sume de bani ori de operaţiunile de spălarea banilor realizate de asociaţii sau fundaţii culturale ale unor cetăţeni străini rezidenţi în România sunt destinate: finanţării unor grupări extremist-teroriste, susţinerii materiale a unor pregătiri paramilitare pentru antrenarea şi procurarea de arme, în vederea unor acţiuni teroriste; ori numai pentru îmbogăţirea ilicită a unor membri din respectiva asociaţie sau fundaţie.

Cu privire la subiectul activ al infracţiunii pot coexista, în paralel, atât versiuni potrivit cărora infracțiunea contra securităţii naţionale sau actul de terorism a fost săvârşită de un autor unic, şi atunci când acesta nu este cunoscut, ipoteza referitoare la persoanele cuprinse în cercul de bănuiţi, cât şi versiuni privitoare la comiterea faptei în participaţie, de către făptuitori aflaţi pe teritoriul ţării, asociaţi ori instigaţi de către persoane din exteriorul ţării, care pot fi reprezentanţii unor puteri străine sau grupuri de interese, ori versiuni privind existenţa unui complot.

În ce priveşte latura subiectivă versiunile generale se referă la forma de vinovăţie, mobilul şi scopul ameninţării la adresa securităţii naţionale cum ar fi, de pildă, în cazul uciderii unei persoane care se bucură de protecție internațională cu prilejul unei partide de vânătoare: rezultatul letal s-a datorat acţionării intenţionate a armei înspre diplomatul victimă; ori a fost rezultatul culpei trăgătorului.

La fel şi în cazul unor evenimente datorate circulaţiei pe drumurile publice: accidentul constând în coliziunea a două autovehicule, din care unul era ocupat de un diplomat, s-a datorat culpei conducătorului celuilalt autovehicul ori acţiunii intenţionate a acestuia[112].

2.1.3. Versiunile particulare sau secundare au un conţinut mult mai restrâns şi privesc împrejurări sau fapte accesorii ori derivate, cum ar fi: modalitatea de accedere a făptuitorului la informaţii clasificate drept strict secret de importanţă deosebită: prin sustragere, prin şantajul ori mituirea funcţionarului care lucrează cu astfel de informaţii; în cazul utilizării unor arme sau materiale explozibile: prin confecţionarea lor artizanală, prin achiziţionarea lor de la posesorii legali ori prin sustragerea de la aceştia, urmarea unei operaţiuni de contrabandă, prin remiterea din partea unor funcţionari diplomatici ce le-au introdus în ţară ilegal sau cu valiza diplomatică ş.a.m.d.

Aceste categorii de versiuni se mai pot referi la aspectele privind locul unde au fost depozitate sau ascunse, anterior comiterii faptei mijloacele ori instrumentele necesare săvârşirii infracţiunii; modul în care a fost recrutat de agentul unei puteri străine ori de gruparea teroristă făptuitorul nemijlocit al acţiunii ilicite; care au fost acţiunile subsecvente acţiunii ilicite principale; locul sau locurile unde s-au întâlnit şi au pus la cale comiterea ameninţării la adresa securităţii naţionale participanţii la acţiunea complotistă; care a fost durata în timp necesară actelor pregătitoare infracţiunii şi altele.

Menţionăm că unele din versiunile particulare sau secundare, cotate astfel în raport de versiunile generale sau principale ale unei sau altei infracţiuni contra securităţii naţionale sau act de terorism, pot deveni, în cazul extinderii investigaţiilor potrivit datelor, informaţiilor şi probelor rezultate prin verificarea lor, versiuni principale ale unor infracţiuni conexe cu cea investigată iniţial – fie vizând securitatea naţională, fie constând într-o manifestare ilicită care are drept obiect juridic un alt fascicol de relaţii sociale apărate prin legea penală[113].

Anumite versiuni pot fi elaborate şi urmare a presupunerilor referitoare la infracţiune şi infractor emise, cu prilejul ascultării, de către unii dintre participanţii la procesul penal (suspect, inculpat, parte vătămată, parte civilă şi chiar martori), dar acestea dobândesc calitatea de versiune numai atunci când, trecute prin procesul de filtrare (analiză, evaluare) al organului judiciar, sunt apreciate în acest sens.

De pildă, presupunerea emisă de partea vătămată că i-au fost interceptate convorbirile telefonice de către un organ abilitat în acest sens, exprimată cu prilejul depunerii plângerii penale, poate fi luată în calcul de organul judiciar ca versiune a investigaţiei întreprinse, doar în măsura în care este însoţită de cel puţin un element faptic concret şi nu drept urmare a unei simple supoziţii parvenite de la persoana în cauză[114].

 În cadrul unor astfel de presupuneri oferite de participanţii la procesul penal, o poziţie aparte o au explicaţiile oferite de învinuitul (inculpatul) cauzei cu privire la modalitatea de comitere a faptei, mijloacele şi metodele folosite, mobilul şi scopul acţiunilor sale, referirile la ceilalţi participanţi la săvârşirea infracțiunii contra securităţii naţionale, împrejurările anterioare, concomitente şi posterioare faptei pentru care este cercetat.

Atunci când depoziţiile suspectului(inculpatului) prezintă gradul corespunzător de verosimilitate şi organul judiciar le apreciază drept plauzibile, informaţiile obţinute reprezintă temeiuri pentru elaborarea unor versiuni principale sau secundare.

Cu prilejul ascultării inculpatului D. C., acesta a declarat că a divulgat datele cu caracter secret de natură militară, pe care le deţinea de pe vremea când fusese cadru activ al forţelor armate, aflându-se pe teritoriul Germaniei, unui cetăţean care i s-a prezentat drept ziarist şi că respectivele informaţii le-a reprodus din memorie. Dacă până la momentul ascultării inculpatului, în legătură cu modul de obţinere de către inculpat a datelor cu caracter secret, fuseseră formulate versiunile că a intrat în posesia acelor date prin sustragere din biroul de documente secrete al unităţii militare sau prin obţinerea de la un fost coleg, cadru activ în diferite modalităţi (mituire, şantaj etc.), ori că le deţinea într-o formă oarecare (planşe, schiţe) încă de pe timpul cât fusese în activitate – toate versiuni logice posibile –, după ascultarea sa s-a conturat versiunea de lucru izvorâtă din propria depoziţie.

 Activităţile specifice derulate de organele de contraspionaj militar au stabilit şi s-a pus la dispoziţia organului judiciar copia xerografiată a documentelor predate de inculpat ziaristului german, rezultând că sunt însemnări olografe ale lui D.C., în mod evident, reproduse din memorie (schiţe cu amplasamentul unor puncte strategice dintr-o unitate militară din T.; reproducerea memorială a unor regulamente şi ordine militare pentru desfăşurarea unor acţiuni militare punctuale, în caz de alarmare a unităţii şi altele), astfel că versiunea elaborată urmare a ascultării inculpatului s-a confirmat, celelalte versiuni emise fiind eliminate[115].

Depoziţiile făptuitorului pot să ofere însă explicaţii care nu au decât menirea de a-l exonera de răspundere penală sau, eventual, să înlăture încadrarea juridică ce a fost acordată faptei comise.

Aşa de pildă, făptuitorul V. Gh. zis Gigi Kent, a explicat că instalaţiile electronice de supraveghere de interior, montate în incinta unor încăperi din hotelul “Cota 1400”, de pe raza localităţii Sinaia, au fost destinate stabilirii gradului de mulţumire, în ce priveşte condiţiile sejurului, al turiştilor cazaţi, şi nicidecum interceptării convorbirilor ambientale a unora dintre aceştia. Examinarea videocasetelor ridicate cu ocazia percheziţiei efectuate, constatarea tehnico-ştiinţifică întreprinsă în legătură cu instalaţiile în cauză au relevat, fără putinţă de tăgadă, scopul precis al acţiunii făptuitorului, respectiv culegerea de informaţii despre proiecte contractuale ori contracte economice aflate în derulare, în legătură cu unele activităţi de natură politică rezultate din convorbirile purtate în încăperile supravegheate. Pe cale de consecinţă, explicaţiile oferite de V. Gh. nu au putut fi primite şi evaluate într-o versiune privind mobilul şi scopul acţiunii sale[116].

Numărul şi felul versiunilor ce pot fi elaborate într-o cauză investigată nu este limitat, ceea ce nu înseamnă că orice informaţie primită de organul judiciar poate să conducă implicit la formularea unei noi versiuni.

Pe de altă parte, elaborarea versiunilor nu reprezintă un scop în sine, ci reprezintă izvoare pentru orientarea urmăririi penale[117] şi cu privire la efectuarea fiecărei activităţi investigative în parte, fiind apreciate funcţie de eficienţa lor[118].

În faza iniţială a investigării infracţiunilor contra securităţii naţionale sau acte de terorism, descoperite sau constatate de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securităţii naţionale şi/sau organele judiciare, de regulă, sunt elaborate mai multe versiuni logice, posibile, concomitent ori succesiv cu datele obţinute în dinamica investigaţiei, urmărind ca pe parcurs să fie, unele restrânse sau eliminate, altele să se multiplice sau amplifice, funcţie de verificarea lor, pentru ca, în final, din multiplele versiuni, să se contureze cea care capătă caracter de lucru.

Versiunea de lucru reprezintă modelul de lucru care corespunde, sub toate aspectele, stării de fapt concrete rezultate, atât din elementele oferite de urmele, mijloacele materiale de probă descoperite, interpretate criminalistic şi examinate ştiinţific, cât şi de informaţiile obţinute urmare a administrării şi valorificării tuturor categoriilor de probe, în cauza investigată.

Infracţiunile comise prin acte de violenţă, cu mijloace şi metode din cele mai diverse (incendii, explozii, agenţi chimici ori biologici, arme s.a.) sunt susceptibile, la debutul investigaţiei, de mai multe versiuni cu privire la natura evenimentului produs: există o acţiune intenţionată şi, în caz afirmativ, viza securitatea naţională sau alte valori ocrotite de legea penală; evenimentul produs se datorează exploatării defectuoase a unor maşini, utilaje, instalaţii şi, în caz afirmativ, este vorba de intenţie sau praeterintenţie ori doar culpă; evenimentul se datorează în exclusivitate unei cauzalităţi tehnice, independente de orice responsabilitate umană; sau, în sfârşit, cauza se datorează unor fenomene naturale.

Asemenea versiuni iniţiale se formulează, cu predilecţie, în cauze având ca obiect evenimente consumate în industria petrochimică[119], în domeniul mineritului[120], accidente aviatice a căror victime au fost persoane cu funcţii importante în organele statului[121], catastrofe de cale ferată, şi posibil de a se consuma în centrele atomo-electrice[122] ori nucleare[123], ori în laboratoare de preparare a agenţilor chimici sau biologici, ori diferite locaţii cu valoare de simbol naţional, statal, politic, unităţi militare semnificative, localurile oficiale ale misiunilor diplomatice, a locuinţei sau reşedinţei persoanelor care se bucură de protecţie internaţională, sisteme de telecomunicaţii ş.a.m.d.

Manifestările ilicite cu prilejul cărora se sustrag cantităţi mari de arme şi muniţii[124] induc organelor judiciare versiuni numeroase, ce au ca numitor comun, în principal, natura faptei şi scopul urmărit de infractori.

 Astfel, sustragerea unei cantităţi de armament şi muniţie din sediul postului de poliţie Pui – jud. Hunedoara, unde făptuitorii au pătruns prin efracţie în dimineaţa zilei de 23.08.1981, după care au luat ostatici pe călătorii aflaţi într-un autobuz care circula pe ruta Deva-Timişoara, a determinat emiterea, în primele momente ale investigaţiei, a următoarelor versiuni: a) făptuitorii vor utiliza armamentul la manifestările publice oficiale destinate sărbătorii zilei de 23 august (ce implica prezenţa oficialităţilor de stat şi partid) care avea loc în municipiul Timişoara; b) prin folosirea armelor, făptuitorii vor recurge la un schimb de ostatici cu persoane ce desfăşoară activităţi ce implică exerciţiul autorităţii de stat sau funcţii politice importante; c) armamentul şi muniţia vor fi utilizate în scopul săvârşirii unor sustrageri cu violenţă din obiective economice; d) făptuitorii intenţionează acţiuni de răzbunare faţă de diferite persoane cu care s-au aflat în situaţii conflictuale; e) sau, vor încerca forţarea frontierei terestre în scopul trecerii ilegale. Se remarcă împrejurarea că elaborarea versiunilor, în această fază a investigaţiilor, când singurele date certe erau cantitatea mare de armament şi muniţie sustrase, rezultate din cercetarea la faţa locului de la sediul postului de poliţie, şi informaţiile, destul de vagi, în legătură cu sechestrarea autobuzului, fără a se cunoaşte numărul agresorilor şi cel al ostaticilor, vizau acţiunile, viitoare şi potenţiale, ale infractorilor, cantonându-se, din acest punct de vedere, la nivelul intervenţiei operative necesare pentru limitarea unor consecinţe letale ori de natură gravă. Derularea extrem de rapidă a evenimentelor atât prin acţiunile ulterioare ale infractorilor, cât şi obţinerea operativă de informaţii de către organele răspunzătoare cu aplicarea legii, cu referire la agresori, au conturat ca cea mai plauzibilă versiune cea referitoare la încercarea de trecere frauduloasă a frontierei, care, de altfel, s-a şi confirmat ulterior, excluzându-se ipoteza comiterii unei infracţiuni contra securităţii naţionale[125].

Atunci când infracţiunea contra securităţii naţionale comisă prin acte de violenţă a fost constatată de organele judiciare (cu prilejul constatării spontane a infracţiunii flagrante sau al cercetării la faţa locului), însă infractorii nu au fost prinşi, elaborarea versiunilor vizează, în principal, presupuneri cu privire la posibilii făptuitori: infracţiunea a fost comisă de unul sau mai mulţi infractori; au acţionat din proprie iniţiativă sau, dimpotrivă, în contextul unei acţiuni orchestrate de un grup interesat, ceea ce presupune existenţa unor coautori, instigatori, complici ori alte legături infracţionale (tăinuire, favorizare) sau există chiar un complot; precum şi în ce priveşte modalitatea concretă de comitere a faptei: terorişti kamikaze, ucigaşi profesionişti (killeri); maşini capcană; folosirea bombelor cu telecomandă; plicuri ori diferite alte obiecte capcană, existenţa unui plan concertat de acţiune; acţiunea este comandată din exteriorul ţării ş.a.m.d.

Fundamentul versiunilor care se elaborează este oferit de urmele şi mijloacele materiale de probă descoperite la locul faptei, ce reprezintă premisa strict criminalistică şi care se întrepătrunde şi îmbină cu datele, indiciile şi informaţiile obţinute din „activităţile specifice” desfăşurate de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securităţii naţionale, ce constituie premise de sorginte informativ-operativă, precum şi cu informaţiile rezultate din primele activităţi de urmărire penală derulate concomitent şi imediat posterior cercetării locului faptei (ascultarea martorilor oculari, ridicarea de obiecte şi înscrisuri, constatări tehnico-ştiinţifice, medico-legale, expertize judiciare, prezentarea din grup pentru recunoaştere, audierea unor persoane suspecte).

Criteriile de elaborare a versiunilor referitoare la posibilii făptuitori sunt diverse: cetăţenia, mediul din care provin (grupări extremiste, teroriste, mediu studenţesc, lumea interlopă), profesiunea sau preocupările cunoscute (armurieri, tehnicieni, persoane care produc ori manipulează materiale explozibile, agenţi biochimici ş.a.), iar cele privind modul de operare, la fel: armament sofisticat sau artizanal; acţiune spontană sau premeditată, executată la comanda unui grup de interese intern sau din exteriorul ţării, reprezintă interesele unei entităţi statale ori guvernamentale etc. Fiecare ipoteză în parte se sprijină pe analizarea continuă a fluxului informaţional care alimentează investigaţia întreprinsă.

După cum se observă categoriile de versiuni susamintite tind să ofere explicaţii cu privire la autorii infracţiunilor şi gravitează în jurul “cercului de bănuiţi” constituit, adică al persoanelor suspectate ori bănuite temeinic de săvârşirea infracţiunii, reprezentând temeiul formării acestuia. Se au în vedere presupunerile în legătură cu persoanele cunoscute cu atitudini ostile sau potrivnice sistemului politic, economic, social existent şi care îşi au locul de muncă sau tangenţe profesionale cu locaţia unde s-a consumat fapta ori cu persoana ţintă vizată; cu acelea care îşi desfăşoară activitatea la locul comiterii faptei ori în proximitatea victimei acţiunii şi sunt susceptibile de a fi şantajate sau racolate, prin mituire ori crearea de avantaje, de propensiune în ierarhiile profesionale sau, pur şi simplu, exploatate “în orb”; în legătură cu executanţii materiali ai unor acţiuni agresive – mercenari (ucigaşii profesionişti, de exemplu) cunoscuţi ca atare; printre persoanele care fac parte din grupări teroriste, cei care propagă idei subversive, au manifestări extremiste, xenofobe, fundamentaliste, religioase ori acoliţi ai acestora; persoane diagnosticate cu boli psihice şi cunoscute cu manifestări antistatale, antiprezidenţiale (“sindromul prezidenţial”, piromani ş.a.). Criteriul esenţial care stă la baza formulării acestor categorii de versiuni îl reprezintă conexiunea dintre fapta socialmente periculoasă produsă, ţinta aleasă şi persoanele interesate – direct ori indirect – în realizarea acţiunii respective.

Odată cu identificarea infractorilor fie prin surprinderea lor imediat posterior comiterii infracţiunii, fie urmare a activităţilor întreprinse, o altă categorie de versiuni vizează latura subiectivă a infracţiunii, respectiv intenţia – directă ori indirectă –, culpa, praeterintenţia şi, indisolubil legate de acestea, mobilul şi scopul acţiunii ilicite, funcţie de care se face încadrarea juridică a infracţiunii comise.

Astfel, uciderea cu o armă de foc, prin tragerea de la o oarecare distanţă, a unui agent care execută serviciul de pază al unei personalităţi a vieţii politice, aflat într-un loc deschis unde urma să se desfăşoare susţinerea unei alocuţiuni, în faţa unei adunări de oameni, conduce la formularea versiunii de comitere a unui atentat a cărui ţintă vizată era politicianul în cauză.

Versiunea este plauzibilă, în contextul în care, infractorul fie datorită erorii asupra ţintei (error in personam), fie executării greşite a tragerii (aberratio ictus), nu a realizat scopul acţiunii propuse, nici una din situaţii neîndeplinind caracterul esenţial necesar pentru a fi operantă vreo cauză care face ca fapta să nu fie infracţiune. În acelaşi timp, este plauzibilă şi versiunea că acţiunea ilicită avea drept scop uciderea, din diverse motive, doar a agentului de pază.

Versiuni cu privire la elementele ce ţin de latura subiectivă a infracţiunii se elaborează, în general, în cazul accidentelor de trafic, de vânătoare, cu prilejul desfăşurării unor acţiuni de agrement (jocuri sportive: tir, alpinism, sporturi nautice, aviatice etc.), accidente casnice, cu ocazia folosirii unor instalaţii ori utilaje (de exemplu, lift, telescaun, cabina telefericului ş.a.m.d.) la care participă, printre alte persoane, şi unele care au diferite calităţi ce atrag ocrotirea penală în domeniul securităţii naţionale.

În legătură cu mobilul ori scopul săvârşirii infracţiunii, se elaborează versiuni care vizează dorinţa de răzbunare, de obţinere a unor beneficii materiale substanţiale, de înlăturare a regimului politic, social, de destabilizare a ordinii instaurate la un moment dat, de răsturnare a ordinii constituţionale, fanatism religios, fundamentalism islamic, stârnirea de panică, tulburare a bunului mers al societăţii în ansamblul ei, anumite ideologii, executarea unor comandamente ale unor grupări teroriste, ori chiar entităţi statale ori guvernamentale, explicaţii ale existenţei unor boli psihice ş.a.m.d.

Cu prilejul investigării atentatului comis la 20 august 1991 asupra ambasadorului Indiei la Bucureşti, Julio Francis Ribeiro, organele judiciare au avut ca punct de pornire în elaborarea versiunilor, elementele oferite de intervenţia operativă a agenţilor din unitatea antiteroristă a S.R.I.-ului, care asigurau protecţia demnitarului (urmare a căreia unul dintre terorişti a fost ucis, iar un altul rănit); datele rezultate din activitatea desfăşurată pentru protecţia ambasadorului, în momentele anterioare şi concomitente atentatului, prin mijloacele şi metodele specifice (observare, patrulare etc.); precum şi urmele materiale descoperite cu ocazia efectuării cercetării locului faptei (armele de foc utilizate şi abandonate, proiectilele şi tuburile cartuşelor folosite, interpretarea criminalistică a celorlalte categorii de urme).

Stabilirea identităţii agresorului împuşcat mortal şi a celui rănit în timpul intervenţiei forţelor antiteroriste, armele cu care aceştia erau dotaţi, declaraţiile demnitarului rănit au conturat, între altele, versiunea că acţiunea violentă a fost săvârşită de un grup de cetăţeni străini, cu motivaţie politică ce era ostilă regimului aflat la putere în ţara de origine, înlăturându-se ipotezele referitoare la comiterea faptei de către autori cetăţeni români.

Derularea ulterioară a investigaţiei, constând printre altele şi în prinderea şi reţinerea unuia dintre membrii grupului terorist, a confirmat că un număr de cinci terorişti, membrii ai grupării Babbar Khalsa a Frontului de Eliberare a Khalistan-ului, o organizaţie extremistă care luptă pentru crearea unui stat sikh independent în Punjab, ajunşi în România prin Elveţia, au organizat şi efectuat pregătire de comando pe teritoriul României şi au ales drept ţintă pe ambasadorul indian, deoarece acesta fusese şef al poliţiei din Punjab. În timpul investigaţiei întreprinse s-a elucidat faptul că teroriştii aparţineau grupării teroriste susarătate, de religie sikhs din India[126].

O confirmare în plus, a versiunii de lucru şi a activităţilor de urmărire penală şi, apoi, a judecăţii ce a avut loc (unul dintre autorii atentatului – Pargat Singh a fost condamnat la 8 ani închisoare pentru infracţiunea de tentativă de omor calificat împotriva reprezentantului unui stat străin) a survenit în luna octombrie – noiembrie 1991, când R.L., însărcinat român cu afaceri în India, a fost răpit şi lipsit ilegal de libertate peste 45 zile (între 09 octombrie 1991 – 25 noiembrie 1991), autorii, membrii aceleiaşi organizaţii sickh, pretinzând guvernului indian să negocieze cu guvernul român punerea în libertate a condamnatului Pargot Singh, în schimbul eliberării diplomatului român[127].

În cazul infracţiunilor contra securităţii naţionale care au ca obiect informaţii secrete de stat, în faza incipientă a investigaţiei, versiunile se referă, în principal, la aspecte cum ar fi: modalitatea de obţinere de informaţii cu caracter secret de stat (prin accesul direct la locul unde se afla informaţia respectivă; prin utilizarea unor mijloace tehnice şi, în caz afirmativ, care au fost acele mijloace: accesare în baza de date, copiere ori multiplicare, fotografiere; prin penetrarea ori racolarea în solda serviciului, organismului sau puterii străine ori prin “explorarea în orb” a sa; divulgarea cu bună ştiinţă de către deţinătorul legal al informaţiei ş.a.m.d.); maniera de transmitere a informaţiei (prin contact direct cu dobânditorul ei, prin poşta clasică ori electronică, folosindu-se de intermediari, telefonic, utilizând computerul, într-un sistem simplu sau parolat, utilizând criptografierea, cerneala simpatică ori alte asemenea mijloace); momentele când s-a realizat obţinerea, respectiv transmiterea informaţiei.

În general asemenea infracţiuni sunt descoperite fie urmare a “activităţilor specifice” desfăşurate de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securităţii naţionale şi atunci versiunile elaborate sunt o continuare a acelora formulate în faza investigativă informativ – operativă, iar pe de altă parte cel puţin unul dintre infractori – cel care transmite ori cel care primeşte informaţia secret de stat – este cunoscut, context care restrânge plaja de presupuneri ale organului judiciar în legătură cu infracţiunea şi infractorul, fie sunt surprinse spontan, în flagrant. Categoriile de versiuni care se elaborează tind să lămurească aspectele anterioare şi posterioare momentului consumării infracţiunii, care ţin de stabilirea participanţilor la săvârşirea infracţiunii (coautori, instigatori, complici) precum şi a tăinuitorilor, favorizatorilor, celor care nu au denunţat, a condiţiilor care au favorizat comiterea acesteia şi, în mod deosebit, a laturii subiective, mobilului şi scopului.

În cazul generalului S.I.[128], organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securităţii naţionale cunoşteau, din activităţile specifice întreprinse, despre întâlnirile repetate pe care acesta le-a avut cu generalul R., ataşat militar la Ambasada sovietică din Bucureşti, însă nu erau cunoscute detalii în ce priveşte modalitatea în care fusese racolat, conţinutul tuturor informaţiilor cu caracter secret de stat pe care le-a furnizat contactului, când şi cum a divulgat secretele de stat şi altele, toate aceste aspecte constituindu-se în versiuni de urmărire penală, fiecare cu problematicile ce se impuneau a fi clarificate. Activităţile derulate în continuarea activităţilor specifice şi materializate în acte de urmărire penală, între care percheziţia domiciliară[129] şi, în special, ascultarea inculpatului[130] a oferit posibilitatea conturării versiunii de lucru, respectiv aceea că faptele comise de S.I. îmbracă elementele constitutive ale infracţiunii de divulgarea secretului care periclitează siguranţa statului şi nu o altă versiune, care prefigura elementele infracţiunii de trădare prin transmitere de secrete.

O categorie de versiuni, specifică investigării infracţiunilor contra securităţii naţionale, o reprezintă acelea elaborate de organele judiciare în cazul autodenunţurilor formulate de agenţii unor puteri sau organisme străine, care defectează în favoarea statului român.

Presupunerile organelor judiciare au în vedere, în principal, următoarele aspecte: autodenunţul este formulat cu bună-credinţă şi autorul vrea să “se rupă” de serviciul în favoarea căruia a desfăşurat activităţi de spionaj, dezvăluind acţiunile întreprinse în mod real la adresa securităţii naţionale; în caz afirmativ, care pot fi resorturile intime ale manifestării sale de voinţă (obţinerea clemenţei statului român; întrucât a intuit sau a avut semnale în legătură cu iminenta sa deconspirare; interese de ordin ideologic, politic, financiar etc.); defectorul realizează un joc dublu, creând aparenţa autodenunţării, dar în realitate urmăreşte, potrivit unui plan concertat, de conivenţă cu serviciul de informaţii în solda căruia se află şi executând o misiune în acest sens, de a câştiga încrederea statului român, pentru ca ulterior să recurgă la acţiuni de intoxicare, dezinformare; combinaţia jocului dublu sau chiar triplu se datorează în exclusivitate scopurilor materiale (în general, pecuniare) urmărite de defector; în sfârşit, pur şi simplu, intenţionează să se desiste de activităţile ilicite comise şi să deconspire acţiunile, pe care le cunoaşte, derulate de serviciul căruia i-a aparţinut.

Atunci când agenţi ai serviciilor româneşti defectează în favoarea unui alt stat, funcţie de datele şi indiciile rezultate din actul prin care au fost sesizate, organele judiciare pot emite, ca versiuni de urmărire penală, următoarele: acţiunea defectorului se datorează racolării acestuia în timp ce se afla la misiune în afara teritoriului României sau recrutării de către serviciul în favoarea căruia a defectat de o perioadă mai îndelungată de timp (în anii, studenţiei, la începutul activităţii profesionale, după ce a dobândit o anumită calitate în ierarhia socio-profesională ş.a.); care au fost motivele defectării (politice, ideologice, financiare, nemulţumiri de ordin personal, influenţa unui mediu pernicios – familial, anturaj); şi legat de aceste motive, modalităţile concrete ale racolării sau recrutării; cantitatea şi calitatea informaţiilor la care a avut acces defectorul pe care le poate transmite puterii străine; consecinţele asupra securităţii naţionale pe care le produce acţiunea defectorului şi măsurile necesare pentru limitarea şi înlăturarea acestora; condiţiile favorizante ale săvârşirii infracţiunii; participanţii care au înlesnit, favorizat sau ajutat – direct, indirect, cu ştiinţă ori din neglijenţă – la comiterea actului ilicit, şi altele.

Suportul informativ pentru elaborarea versiunilor de urmărire penală, în cazul investigării infracţiunilor contra securităţii naţionale săvârşite de un defector aflat în serviciul statului român, este în momentul descoperirii infracţiunii, de multe ori, relativ sărac, cunoscându-se practic doar manifestarea de dezertare sau de refuz de înapoiere în ţară şi conţinutul datelor şi informaţiilor în posesia cărora sau despre care avea cunoştinţă defectorul.

Mai puţin cunoscute, uneori aproape de loc, sunt elemente extrem de importante pentru investigaţia întreprinsă, cum ar fi: puterea, statul sau agentul acestora în favoarea căruia a defectat autorul infracţiunii; care anume informaţii, din cele cunoscute sau în posesia căruia se află, se transmit de către defector; motivaţia alegerii unui anumit moment şi nu al altuia pentru comiterea infracţiunii; care au fost legăturile anterioare şi concomitente ale defectorului cu agenţii puterii străine şi altele. Din aceste considerente versiunile care se pot formula iniţial tind să lămurească împrejurarea dacă acţiunea comisă se înscrie într-un act de trădare, constituie doar o manifestare subordonată dorinţei de a părăsi definitiv teritoriul României şi de a se stabili în străinătate fără a divulga informaţiile deţinute, ori persoana în cauză a fost răpită sau supusă unei constrângeri fizice sau morale.

Versiunile logic posibile de a fi elaborate în situaţia infracţiunilor contra securităţii naţionale având ca obiect acţiuni de natură propagandistică ori de răspândire sau comunicare de informaţii false vizează, în principal, următoarele aspecte: stabilirea mijloacelor şi metodelor folosite de infractori pentru răspândirea şi transmiterea datelor, informaţiilor, ştirilor ori documentelor false, a ideilor, concepţiilor şi doctrinelor (prin mijloace de comunicare în masă; cu prilejul unor adunări populare; cu ocazia unor manifestări cultural-sportive, ştiinţifice, religioase; cu prilejul unor întâlniri, şedinţe, consfătuiri, simpozioane cu caracter mai restrâns; prin împrăştierea în diferite zone geografice şi medii de “fluturaşi”, panouri publicitare, afişe, desene, crochiuri, caricaturi ş.a.m.d.); care a fost componenţa socio-umană a auditoriului sau celor care au vizionat (în mediul rural sau urban; în zone defavorizate, medii intelectuale, muncitoreşti, studenţeşti, în unităţi militare, pensionari etc.) şi gradul şi intensitatea de transmitere, răspândire şi penetrare în conştiinţa publică a datelor, informaţiilor, ştirilor, documentelor false ori ideilor, concepţiilor şi doctrinelor, iar pe de altă parte, puterea de receptivitate a acestora de către audienţă; în ce măsură au fost colportate şi de către ce persoane, cine sunt adepţii ori aderenţii la respectivele ştiri, informaţii, idei, doctrine; evaluarea măsurii în care datele, ştirile, informaţiile, documentele au fost false, prin raportarea la elementele reale ale celor autentice, şi a perniciozităţii ideilor, concepţiilor şi doctrinelor răspândite; un alt set de probleme pe care trebuie să şi le prefigureze organele judiciare pentru realizarea clarificării investigaţiei întreprinse se referă la latura subiectivă a infracţiunii şi, în mod deosebit, a scopului urmărit prin acţiunile autorilor faptei ilicite, ţinând seama de cerinţele esenţiale ale textului incriminator, respectiv provocarea unui război de agresiune, ca fapta să fie de natură să pună în pericol securitatea naţională, în sensul că s-a urmărit şi realizat acest scop ori au fost doar manifestări benigne care nu s-au dorit şi nu au fost apte de a realiza scopul respectiv.

Versiunile elaborate au ca fundament actele exterioare de conduită ale infractorului identificat, cunoscut fiind că, în majoritatea situaţiilor, astfel de infracţiuni se săvârşesc “la vedere”, autorii devoalându-şi manifestările ilicite în mod public, considerent pentru care ipotezele pe care şi le formulează organul judiciar gravitează în jurul persoanei infractorului, anturajului şi sistemului relaţional al acestuia. Atunci când acţiunile ilicite se săvârşesc în anonimat ori ocult, versiunile au ca scop formarea cercului de bănuiţi şi identificarea, dintre persoanele suspecte sau bănuite temeinic, autorului infracţiunii şi a celorlalţi participanţi.

În situaţia infracţiunilor contra securităţii naţionale care au ca obiect constituirea de structuri informative ilegale, versiunile ce se formulează cu prilejul investigării pot să se refere, în principal, la următoarele împrejurări: asocierile sau grupările ori structurile informative sau organizaţiile s-au constituit în exclusivitate pentru realizarea acţiunilor prohibite de lege sau reprezintă doar o latură a activităţii acestora, pe fondul şi la adăpostul unui paravan legal, ce-l reprezintă activitatea declarată oficial (societăţi comerciale, culturale, sportive, ştiinţifice, religioase, fundaţii, agenţii de investigaţii, pază şi protecţie, de detectivi particulari ş.a.); există sau nu, şi, în caz afirmativ, în ce a constat, participarea (prin instigare morală ori materială, prin susţinere logistică şi financiară) unor factori externi României ori aliaţilor acesteia, care este interesul ce animă respectiva participare (de natură politică, economică, militară etc.); care este componenţa socio-umană şi din ce medii provin infractorii, rolurile pe care le are fiecare dintre participanţi în structurile organizatorice create; modalităţile de racolare şi recrutare şi substratul acestora în cazul fiecăruia dintre infractori (proprie iniţiativă, şantaj, corupţie, constrângere morală ori fizică, exploatarea bunei credinţe, a tarelor morale sau psihice etc.); activităţile prin care s-au materializat concepţiile infracţionale; resursele ideologice, ori doctrinare, logistice şi financiare ale structurilor constituite; modalităţile concrete de acţiune, căile, mijloacele şi metodele folosite.

Versiunile elaborate tind să clarifice aspecte legate de stabilirea numărului de participanţi, identificarea tuturor participanţilor şi stabilirea contribuţiei infracţionale a fiecăruia, elementele ce ţin de forma de vinovăţie, scopul şi mobilul activităţii infracţionale. Versiunile secundare ce se formulează vizează cauzele şi condiţiile favorizante, împrejurările anterioare consumării infracţiunii.

Nedenunţarea unora dintre infracţiunile contra securităţii naţionale, ca infracţiune săvârşită din culpă, presupune elaborarea unor versiuni prin care să se delimiteze corect între ceea ce infractorul a cunoscut sau a putut ori trebuia să cunoască şi ceea ce era în imposibilitate de a se cunoaşte, fie datorită modalităţii în care s-a săvârşit actul ilicit (abscons, ocult, disimulat, diversionist), fie datorită incapacităţii fizice ori intelective a făptuitorului de a percepe, recepta, prelucra şi reproduce semnificaţia actului ilicit respectiv; dacă nedenunţătorul a avut timpul fizic necesar de a încunoştiinţa despre împrejurările de care a luat la cunoştinţă, raportat la momentul perceperii şi momentul descoperirii infracţiunii de către organele abilitate, precum şi posibilitatea materială de a realiza încunoştinţarea autorităţilor; care au fost activităţile desfăşurate de nedenunţător între momentele arătate mai sus; omisiunea de a denunţa s-a datorat sau nu dorinţei nedenunţătorului de a asigura scăparea, nedepistarea ori nereţinerea infractorilor ş.a.m.d.

Versiunile logic posibile de a fi elaborate în legătură cu infracţiunea de nerespectarea regimului juridic al activităţilor informative legale se referă, în principal, la aspectele referitoare la sarcinile, atribuţiile de serviciu, prerogativele şi gradul de acces al infractorului – circumstanţiat de textul incriminator – la activităţile informative supuse autorizării şi cu privire la executarea efectivă a mandatului emis de magistratul competent, în sensul că acţiunile sale se circumscriu sferei ilicitului penal sau reprezintă abatere disciplinară ori administrativă, ori acţiunile au fost comise în situaţii care au impus înlăturarea unor pericole iminente pentru siguranţa naţională sau a fost în eroare în legătură cu limitele mandatului emis; elementele care configurează latura subiectivă, mobilul şi scopul acţiunilor – inacţiunilor realizate; existenţa unor cauze care fac ca faptele să nu aibă caracter penal (executarea din eroare a unor ordine ilegale din partea superiorilor, constrângere, stare de necesitate ş.a.).

Conţinutul versiunilor de urmărire penală în investigarea infracţiunilor contra securităţii naţionale se elaborează ţinându-se seama atât de raportul existent între infracţiunile-mijloc şi infracţiunile-scop, de formele de realizare a infracţiunilor (acte pregătitoare, tentativă, consumată), cât şi de delimitarea, determinată de incriminarea din codul penal, dintre infracţiunile contra securităţii naţionale şi infracţiunile conexe cu acestea (terorism, contra vieţii şi integrităţii corporale, contra proprietăţii, conta păcii şi omenirii etc.).

Fiecare versiune logic posibilă, elaborată într-un caz concret investigat, se verifică prin mijloacele, metodele, procedeele – investigative, criminalistice – şi celelalte mijloace de probă prevăzute de codul de procedură penală adecvate, în vederea clarificării problemelor pe care le ridică investigaţia întreprinsă, împrejurare necesară realizării scopului procesului penal declanşat. În procesul verificării versiunilor se are în vedere că, pentru a se stabili versiunea de lucru, este necesară verificarea tuturor versiunilor elaborate şi numai pe baza datelor rezultate din activităţile de urmărire penală desfăşurate.

Omisiunea verificării uneia dintre ipotezele formulate poate afecta ansamblul investigaţiei şi, lăsate neclarificate unele probleme de lămurit ale cauzei, se crează breşe în urmărirea penală întreprinsă. Pentru verificarea fiecărei versiuni în parte se desfăşoară acele activităţi de urmărire penală care oferă perspectiva clarificării ipotezei emise de organul judiciar şi prezintă eficienţă în ce priveşte investigaţia declanşată, alături de operativitatea, uneori maximă urgenţă, necesară.

Pe de altă parte, este recomandabilă concomitenţa verificării versiunilor[131], deoarece o verificare succesivă, mai ales în situaţia existenţei unor multiple versiuni elaborate este de natură să impieteze atât asupra tergiversării urmăririi penale, cât şi risipirii inutile a resurselor umane angajate în investigarea cazului concret, ceea ce reprezintă aspecte nedorite din perspectiva principiului celerităţii urmăririi penale, dar şi a posibilităţii deconspirării tacticii şi strategiei investigaţiei în derulare faţă de persoanele interesate de mersul acesteia.

În sfârşit, ordinea în care se derulează activităţile de verificarea versiunilor se va stabili în raport de priorităţile conferite de particularităţile cauzei investigate.


[1] Art. 1 din Legea nr. 51/1991.
[2] Care constau în acele elemente, situaţii sau condiţii, interne sau externe, care pot afecta prin natura lor securitatea ţării, generând efecte contrare sau de atingere a intereselor fundamentale ale României (pct. 4 din Strategia de securitate naţională a României adoptată prin Hotărârea Parlamentului României nr. 38 din 18 decembrie 2001).
[3] Definite ca stări de lucruri, procese sau fenomene din viaţa internă, care diminuează capacitatea de reacţie la riscurile existente ori potenţiale sau care favorizează apariţia şi dezvoltarea acestora (pct. 4 din Strategia de securitate naţională a României adoptată prin Hotărârea Parlamentului României nr. 38 din 18 decembrie 2001).
[4] Ameninţările la adresa siguranţei naţionale sunt enumerate în art. 3 lit.a-l din Legea nr. 51/1991.
[5] În acelaşi sens, a se vedea şi G. Bălan, Strategia administrării informaţiei în cadrul politicii penale de apărare a securităţii naţionale, Colegiul Naţional de Apărare, Bucureşti, 2000; M. Şuteu, La maitrise de l’information – un facteur strategique determinant dans la societe contemporaine, College interatmées de Defense, Paris, 1999; citaţi de A. Lazăr, Metodologia cercetării infracţiunilor din domeniul afacerilor – teză de doctorat – rezumat, Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, Facultatea de Drept, 2003, p. 17-18.
[6] Metodele și mijloacele specifice activității informativ – operative specifice
a) solicitarea şi să obţinerea de obiecte, înscrisuri sau relaţii oficiale de la autorităţi sau instituţii publice, respectiv să solicite de la persoane juridice de drept privat ori de la persoane fizice b) consultarea de specialişti ori experţi;c) primirea de sesizări sau note de relaţii; d) fixarea unor momente operative prin fotografiere, filmare sau prin alte mijloace tehnice ori efectuarea de constatări personale cu privire la activităţi publice desfăşurate în locuri publice, dacă această activitate este efectuată ocazional; e) solicitarea și obţinerea datelor generate sau prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice ori furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, altele decât conţinutul acestora, şi reţinute de către aceştia potrivit legii; f) efectuarea de activităţi specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului desfăşurate cu respectarea prevederilor legale.
[7] Procedeele investigative informativ – operative specifice. Activitățile specifice pot consta în: a) interceptarea şi înregistrarea comunicaţiilor electronice, efectuate sub orice formă; b) căutarea unor informaţii, documente sau înscrisuri pentru a căror obţinere este necesar accesul într-un loc, la un obiect ori deschiderea unui obiect; c) ridicarea şi repunerea la loc a unui obiect sau document, examinarea lui, extragerea informaţiilor pe care acesta le conţine, precum şi înregistrarea, copierea sau obţinerea de extrase prin orice procedee; d) instalarea de obiecte, întreţinerea şi ridicarea acestora din locurile în care au fost depuse, supravegherea prin fotografiere, filmare sau prin alte mijloace tehnice ori constatări personale, efectuate sistematic în locuri publice sau efectuate în orice mod în locuri private; e) localizarea, urmărirea şi obţinerea de informaţii prin GPS sau prin alte mijloace tehnice de supraveghere; f) interceptarea trimiterilor poştale, ridicarea şi repunerea la loc a acestora, examinarea lor, extragerea informaţiilor pe care acestea le conţin, precum şi înregistrarea, copierea sau obţinerea de extrase prin orice procedee; g) obţinerea de informaţii privind tranzacţiile financiare sau datele financiare ale unei persoane, în condiţiile legii.
[8] Constituie metode speciale de supraveghere sau cercetare următoarele: a) interceptarea comunicaţiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanţă; b) accesul la un sistem informatic; c) supravegherea video, audio sau prin fotografiere; d) localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice; e) obţinerea datelor privind tranzacţiile financiare ale unei persoane; f) reţinerea, predarea sau percheziţionarea trimiterilor poştale; g) utilizarea investigatorilor sub acoperire şi a colaboratorilor; h) participarea autorizată la anumite activităţi; i) livrarea supravegheată; j) obţinerea datelor generate sau prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice ori furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, altele decât conţinutul comunicaţiilor, reţinute de către aceştia în temeiul legii speciale privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului.
[9] Investigație = cercetare, studiere minuțioasă, efectuată sistematic, cu scopul de a descoperi ceva, Investigativ = adverb prin care se determină sensul verbului a investiga, arătând modul acțiunii.
[10] Privite ca totalitatea mijloacelor materiale cu ajutorul cărora este posibilă acțiunea de culegere de informații pentru realizarea securității naționale.
[11] Ansamblu de maniere, supuse unor reguli și principii normative de a proceda și folosite în realizarea scopului de culegere de informații pentru realizarea securității naționale.
[12] Modalitate (procedură) sistematică de executare a unei operațiuni sau a unui proces operațional prin folosirea unei anumite metode, destinată culegerii de informații pentru realizarea securității naționale.
[13] Totalitatea termenilor întrebuințați într-o anumită specialitate sau într-un anumit domeniu de activitate, de obicei organizați metodic. Sursa: DEX ’09 (2009).
[14] Noțiune fundamentală a unui domeniu de cunoaștere. Sursa: DEX (1993-2009).
[15] Art. 97 alin. 1 din C. p. p.
[16] A se vedea art. 14 alin. 1 lit. a din Legea nr. 51/1991.
[17] Metode speciale de supraveghere sau de cercetare, prevăzute de art. 138 și urm. din c. p. p. = denumirea din codul de procedură penală poate fi explicată prin caracterul lor subsidiar, de excepție, deoarece nu pot fi utilizate decât atunci când probele nu se pot obține prin alte mijloace de probă ori procedee probatorii, iar denumirea decurge din caracterul de subsidiaritate, ce constituie condiția obligatorie de utilizare a lor [a se vedea N. Volonciu (coordonator), Al. Vasiliu și Radu Gheorghe, Noul cod de procedură penală adnotat, partea generală, Ed. Universul juridic, Bucucrești, 2014, p. 221].
[18] Enunţate în Strategia de securitate naţională a României, adoptată prin Hotărârea Parlamentului României nr. 38 din 18 decembrie 2001.
[19] Art. 21 din Legea nr. 51/1990.
(1) Datele şi informaţiile de interes pentru securitatea naţională, rezultate din activităţile autorizate, dacă indică pregătirea sau săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, sunt reţinute în scris şi transmise organelor de urmărire penală, potrivit art. 61 din Codul de procedură penală, însoţite de mandatul emis pentru acestea, la care se adaugă propunerea de declasificare, după caz, totală sau în extras, potrivit legii, a mandatului. Convorbirile şi/sau comunicările interceptate, redate în scris, şi/sau imaginile înregistrate se transmit organelor de urmărire penală în integralitate, însoţite de conţinutul digital original al acestora.
[20] Art. 11 din Legea nr. 14/1992
În cazul în care din verificările şi activităţile specifice prevăzute la art. 9 şi 10 rezultă date şi informaţii care indică pregătirea sau săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, acestea sunt transmise organelor de urmărire penală în condiţiile prevăzute de art. 61 din Codul de procedură penală.
[21] În cazul constatării unei infracţiuni flagrante ori a unor tentative sau acte preparatorii pedepsite de lege, care pun în pericol viaţa, integritatea fizica sau sănătatea persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1), cărora li se asigura protecţie, ori obiectivele aflate în paza, personalul Serviciului de Protecţie și Paza poate imobiliza făptuitorul, predându-l de îndată organelor competente, împreună cu actul de constatare și cu mijloacele materiale de probă.
[22] Art. 61 din C. p. p. Actele încheiate de unele organe de constatare
(1) Ori de câte ori există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârşirea unei infracţiuni, sunt obligate să întocmească un proces-verbal despre împrejurările constatate:
c) organele de ordine publică şi siguranţă naţională, pentru infracţiunile constatate în timpul exercitării atribuţiilor prevăzute de lege.
(2) Organele prevăzute la alin. (1) au obligaţia să ia măsuri de conservare a locului săvârşirii infracţiunii şi de ridicare sau conservare a mijloacelor materiale de probă. În cazul infracţiunilor flagrante, aceleaşi organe au dreptul de a face percheziţii corporale sau ale vehiculelor, de a-l prinde pe făptuitor şi de a-l prezenta de îndată organelor de urmărire penală.
(3) Când făptuitorul sau persoanele prezente la locul constatării au de făcut obiecţii ori precizări sau au de dat explicaţii cu privire la cele consemnate în procesul-verbal, organul de constatare are obligaţia de a le consemna în procesul-verbal.
(4) Actele încheiate împreună cu mijloacele materiale de probă se înaintează, de îndată, organelor de urmărire penală.
(5) Procesul-verbal încheiat în conformitate cu prevederile alin. (1) constituie act de sesizare a organelor de urmărire penală şi nu poate fi supus controlului pe calea contenciosului administrativ.
[23] Art. 292 din C. p. p. Sesizarea din oficiu
Organul de urmărire penală se sesizează din oficiu dacă află că s-a săvârşit o infracţiune pe orice altă cale decât cele prevăzute la art. 289-291 şi încheie un proces-verbal în acest sens.
[24] Art. 11 din Legea nr. 51/1990
(1) Informaţii din domeniul securităţii naţionale pot fi comunicate:
a) preşedintelui Senatului, preşedintelui Camerei Deputaţilor, precum şi comisiilor permanente pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională ale celor două camere ale Parlamentului;
b) miniştrilor şi şefilor departamentelor din ministere, când informaţiile privesc probleme ce au legătură cu domeniile de activitate pe care le coordonează sau de care răspund;
c) prefecţilor, primarului general al Capitalei, precum şi conducătorilor consiliilor judeţene, respectiv al Consiliului General al Municipiului Bucureşti, pentru probleme ce vizează competenţa organelor respective;
d) organelor de urmărire penală, când informaţiile privesc săvârşirea unei infracţiuni.
[25] Art. 13 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații Organele Serviciului Român de informaţii nu pot efectua acte de cercetare penală, nu pot lua măsura reţinerii sau arestării preventive şi nici dispune de spaţii proprii de arest.
[26] Legea nr. 51/1991, Legea nr. 14/1992 privind organizarea și funcționarea S.R.I., Legea nr. 1/1998 privind organizarea și funcționarea S.I.E., Legea nr. 191/1998 privind organizarea și funcționarea S.P.P.
[27] Art. 61 din C. p. p.
[28] Art. 12 alin. 3 din Legea nr. 14/1992 (Organele de urmărire penală au obligaţia să comunice Serviciul Român de Informaţii orice date sau informaţii privitoare la siguranţa naţională, rezultate din activitatea de urmărire penală) și art. 13 alin. 5 din Legea nr. 508/2004 (În cazul dispunerii sau efectuării de acte premergătoare pentru infracţiunile contra siguranţei naţionale şi pentru infracţiunile de terorism, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism încunoştinţează organele de stat cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale, potrivit competenţelor legale ale acestora şi, după caz, solicită sprijinul de specialitate al acestora).
[29] Art. 12 alin. 2 din Legea nr. 14/1991.
[30] Art. 9 alin. ultim: Serviciul Român de Informaţii efectuează prin laboratoare de specialitate şi specialişti proprii constatări dispuse sau solicitate în condiţiile legii.
[31] Art. 9 alin. 1 lit. d din Legea nr. 14/1992.
[32] Comentariul este preluat din lucrarea D.I. Cristescu, V.C. Enescu, Prolegomene privind administrarea și expertizarea probelor multimedia, Ed. Solness, Timișoara, 2013, p. 110-123.
[33] Art. 139 și urm. din C. p. p.
[34] Prin Hotărârea nr. 0068/2002 a C.S.A.T. a fost conferit dreptul instituțiilor, care sunt autorizate legal de a deține și folosi mijloacele adecvate pentru verificarea, prelucrarea și stocarea informațiilor, în condițiile legii, de a avea acces la traficul integral al comunicărilor prin realizarea de conexiuni tip intranet intre sediile acestora și sediul autorității naționale. Hotărârea în discuție are caracter clasificat și nu a fost publicată, considerent pentru care considerăm că nu poate fi invocată într – un proces penal, conform Adrian Petre, Cătălin Grigoraș, Înregistrările audio și audio – video, mijloace de probă în procesul penal. Expertiza judiciară, Ed. C.H. Beck, București, 2010, p. 57 și M.V. Tudoran, Teoria și practica interceptărilor și înregistrărilor audio sau video judiciare, Ed. Universul Juridic, Biblioteca profesioniștilor, București, 2012, p. 140.
[35] Adrian Petre, Cătălin Grigoraș, Înregistrările audio și audio – video, mijloace de probă în procesul penal. Expertiza judiciară, Ed. C.H. Beck, București, 2010, p. 57.
[36] „Referitor la relatările din mass media în legătură cu interceptările comunicațiilor telefonice, Biroul de Presă al Serviciului Român de Informații este împuternicit să comunice următoarele:
SRI acționează consecvent pentru respectarea și aplicarea cu strictețe a legislației în vigoare pentru obținerea și punerea în aplicare a autorizațiilor legale de interceptare a comunicațiilor, aspect relevat și cu prilejul controalelor realizate de către Comisia Parlamentară de Control a Activității Serviciului Român de Informații.
Reiterăm faptul că, în conformitate cu cadrul normativ în vigoare, SRI este autoritatea națională în materia interceptării comunicațiilor telefonice, sens în care celelalte instituții invocate (Direcția Națională Anticorupție, Serviciul de Informații Externe, Direcția Generală de Informații și Protecție Internă din cadrul MIRA și Direcția de Combatere a Crimei Organizate din IGPR), după obținerea autorizațiilor legale pentru interceptarea comunicațiilor, se adresează serviciului nostru pentru punerea în aplicare a acestora.
Instituțiile menționate dețin echipamente tehnice cu ajutorul cărora pot realiza activități de preluare a fișierelor audio de la SRI și transformarea în fișiere scrise (redarea semnalului audio). În cazul Direcției Naționale Anticorupție, operațiunea tehnică de preluare se realizează începând cu data de 01 martie 2006, la solicitarea expresă a acestei instituții, în baza Protocolului încheiat la 02 martie 2004.
Echipamentele respective nu permit punerea în aplicare a autorizațiilor legale pentru interceptarea comunicațiilor telefonice (realizarea propriu-zisă a interceptărilor), operațiune tehnică aflată în competența SRI.
Menționăm deasemenea că SRI nu deține date cu privire la dotări tehnice cu capabilități de interceptare a comunicațiilor telefonice, aflate în posesia instituțiilor menționate”.
[37] Art. 142 din C. p. p.
[38] Art. 119 din Constituția României.
[39] Art. 3 din Legea nr. 415/2002, cu modificările și completările ulterioare, privind organizarea și funcționarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării.
[40] Art. 29-34 din C. p. p.
[41] Conform argumentării că activitatea de informații pentru realizarea securității naționale are caracter secret de stat (art. 10 alin. 1 din Legea nr. 51/1991) și că informațiile din acest domeniu se comunică beneficiarilor, cărora li se aplică prevederile referitoare la apărarea secretului de stat (art. 11 alin. 3 din Legea nr. 51/1991).
[42] Legea nr. 51/1991, art. 11 alin. (2) Comunicarea informaţiilor se aprobă de către conducătorii organelor cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale. și alin. (3) Prevederile art. 10 privitoare la apărarea secretului de stat se aplică în mod corespunzător tuturor persoanelor prevăzute la alin. (1) lit. a)-d).
[43] Conform dispozițiilor art. 292 din C. p. p.
[44] Art. 294 din C. p. p. Examinarea sesizării
(1) La primirea sesizării, organul de urmărire penală procedează la verificarea competenţei sale, iar în cazul prevăzut la art. 58 alin. (3) înaintează procurorului cauza, împreună cu propunerea de trimitere a sesizării organului competent.
(2) În situaţia în care plângerea sau denunţul nu îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de lege ori descrierea faptei este incompletă ori neclară, se restituie pe cale administrativă petiţionarului, cu indicarea elementelor care lipsesc.
(3) Atunci când sesizarea îndeplineşte condiţiile legale de admisibilitate, dar din cuprinsul acesteia rezultă vreunul dintre cazurile de împiedicare a exercitării acţiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1), organele de cercetare penală înaintează procurorului actele, împreună cu propunerea de clasare.
(4) În cazul în care procurorul apreciază propunerea întemeiată, dispune, prin ordonanţă, clasarea.
[45] Cazurile care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale
(1) Acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă:
a) fapta nu există;
b) fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege;
c) nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea;
d) există o cauză justificativă sau de neimputabilitate;
e) lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale;
f) a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică;
g) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii;
h) există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege;
i) există autoritate de lucru judecat;
j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.
(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. e) şi j), acţiunea penală poate fi pusă în mişcare ulterior, în condiţiile prevăzute de lege.
[46] Art. 2941 din C. p. p. Efectuarea de verificări prealabile
(1) Ori de câte ori este necesară o autorizare prealabilă sau îndeplinirea unei alte condiţii prealabile pentru începerea urmăririi penale, organul de urmărire penală efectuează verificări prealabile.
(2) În cazurile prevăzute la alin. (1), parchetul, odată cu sesizarea instituţiei competente, înaintează un referat întocmit de procurorul căruia i-a fost repartizată lucrarea, care va cuprinde rezultatele verificărilor prealabile cu privire la săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală de către persoana cu privire la care se solicită autorizarea prealabilă sau îndeplinirea altei condiţii prealabile.
[47] Art. 288 alin. 1 din C. p. p.
[48] Art. 292 din C. p. p.
[49] Art. 61 din C. p. p.
[50] În mod greșit în textul art. 61 alin. 1 lit. c din C. p. p. acestea sunt denumite generic organe de siguranță, atât timp cât, potrivit prevederilor art. 29 pct. 2 din Legea nr. 255/2013, în tot cuprinsul Legii nr. 51/1991 sintagma de „siguranța națională” se înlocuiește cu sintagma „securitate națională”. Noțiunea de siguranță națională a fost înlocuită cu noțiunea de securitate națională, astfel că devine de la sine înțeles că organele ce fac parte din acest sistem poartă denumirea generică de organe ale securității naționale și nu cea folosită de legiuitor în formularea criticată.
[51] Art. 11 alin. 1 lit. d și 21 din Legea nr. 51/1991, art. 11 din Legea nr. 14/1992.
[52] Art. 305 alin. 1 și 2 din C. p. p.
[53] Art. 305 alin. 1 din C. p. p.
[54] Adică plângerea, denunțul, sesizările făcute de persoane cu funcții de conducere și de alte persoane și în cazul sesizării din oficiu trebuie să cuprindă datele menționate la art. 289 alin. 2 din C. p. p.
[55] Cazurile care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale
(1) Acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă:
a) fapta nu există;
b) fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege;
c) nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea;
d) există o cauză justificativă sau de neimputabilitate;
e) lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale;
f) a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică;
g) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii;
h) există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege;
i) există autoritate de lucru judecat;
j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.
(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. e) şi j), acţiunea penală poate fi pusă în mişcare ulterior, în condiţiile prevăzute de lege.
[56] Art. 305 alin. 3 din C. p. p.
[57] Art. 305 alin. 4 din C. p. p.
[58] Art. 307 din C. p. p.
[59] Art. 4881 alin. 3 lit. a din C. p. p.
[60] Art. 306 din C. p. p.
[61] Actele premergătoare, în vechea reglementare.
[62] Art. 172 și urm. din C. p. p.
[63] Art. 104 și urm. din C. p. p.
[64] I. Mircea, Posibilitatea cunoaşterii personalităţii făptuitorului prin unele activităţi tactice, în Anale, vol.III, seria Drept, Ed. Augusta, Timişoara, 1998, p. 10.
[65] E. Stancu, Tratat de criminalistică, Ed. Actami, Bucureşti, 2001, p. 450.
[66] Art. 309 din C. p. p.
[67] I. Mircea, Criminalistica, Ed. Lumina Lex, 1998, p. 279.
[68] A. Ciopraga, Criminalistica – tratat de tactică, Ed. Gama, Iaşi, 1996, p. 243.
[69] Gh. Mateuţ, Procedură penală, Partea generală, vol.II, Ed. Fundaţiei “Chemarea”, Iaşi, 1997, ed. a II-a revăzută şi adăugită, p.203; V. Bercheşan, Cercetarea penală (criminalistica – teorie şi practică), Editura şi Tipografia Icar, Bucureşti, 2001, p. 215, 224, 251, 263, 271, 284.
[70] V. Bercheşan, I.N. Dumitrescu, Mijloacele auxiliare de probă şi procedeele de probaţiune, în Probele şi mijloacele de probă, Ed. Ministerului de Interne, Bucureşti, 1994, p. 126 şi urm.
[71] Corespunzător, în vechea reglementare, comunicării cu caracter secret remise organelor de urmărire penală.
[72] Adaptare și prelucrare după D.I. Cristescu, Investigarea criminalistică a infracțiunilor contra securității naționale și de terorism, Ed. Solness, Timițoara, 2004, capit. IV, secțiunea a 2-a și cap. VII.
[73] Versiunea reprezintă o presupunere logică, o explicaţie plauzibilă, obiectiv posibilă şi provizorie dată situaţiilor şi împrejurărilor legate de un demers investigativ în legătură cu o faptă concretă (I. Mircea, op. cit., p. 223; V. Bercheşan, op. cit., p. 245; A. Ciopraga, Criminalistica – tratat de tactică, Ed. Gama, Iaşi, p. 21; Em. Stancu, Tratat de criminalistică, Ed. Actami, Bucureşti, 2001, p. 376. C. Aioaniţoaie şi Em. Stancu, op. cit., p. 17.) care constituie sau poate constitui ameninţare la adresa securității naţionale.
[74] I. Mircea, op. cit., p. 224.
[75] A. Ciopraga, op. cit., p. 18.
[76] Idem, p. 16-17.
[77] I.Mircea, Criminalistica, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1999, p. 222-223.
[78] V. Bercheşan, Cercetarea penală (Criminalistică – teorie şi practică), Ed. Icar, Bucureşti, 2001, p.90; marea majoritate a autorilor nu includ acest principiu, între principiile specifice planificării urmăririi penale, apreciind că face parte din regulile fundamentale ale procesului penal, însă, personal, consider că, dat fiind specificul investigării infracţiunilor contra securităţii naţionale, acesta îşi are locul şi trebuie respectat şi cu ocazia realizării planificării. În acelaşi sens, a se vedea şi C. Aioniţoaie şi Emilian Stancu, “Planificarea urmăririi penale”, în Tratat de tactică criminalistică, Ed. Carpaţi, Craiova, 1992, p. 18.
[79] Gh. Diaconescu, Infracţiunile în Codul penal român, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 1997, p. 47.
[80] A. Ciopraga, Criminalistica – tratat de tactică, Ed. Gama, Iaşi, 1996, p. 14.
[81] E. Stancu, Tratat de criminalistică, Ed. Actami, Bucureşti, 2001, p. 372.
[82] S.A. Golunski, op.cit., p. 251-252.
[83] Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, secţia fond, Dosar nr. 197/1980 (nepublicată).
[84] A. Ciopraga, op. cit., p.1 4-15; T. Medeanu, Accidentele de muncă, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1999, vol. 1, p. 85.
[85] Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia parchetelor militare, dosar nr. 28/P/2003 (nepublicat).
[86] E.Stancu, op.cit., p. 371.
[87] “Planificarea este un proces continuu, care începe cu verificarea datelor iniţiale, elaborarea pe baza acestora – a unor versiuni, efectuarea în continuare a activităţilor necesare şi adunarea de noi date, urmate de elaborarea altor versiuni şi de verificarea lor – până la stabilirea completă a împrejurărilor în care s-a comis infracţiunea.” arată N. Zaharachescu, în “Precizări cu privire la organizarea şi planificarea urmăririi penale – planul de urmărire penală” – revista Problema de criminalistică şi criminologie, nr. 2/1981, p. 86, deşi nu consideră că această continuitate ar reprezenta un principiu al planificării activităţii de urmărire penală.
[88] V. Bercheşan, Cercetarea penală (criminalistică – teorie şi practică), Ed. „Icar”, Bucureşti, 2001, p. 91; în acelaşi sens C. Aioniţoaie şi E. Stancu, op.cit., p. 19.
[89] Este vorba de activităţile cuprinse în acţiunea denumită „Meliţa” şi după 1980, operaţiunea „Eterul” desfăşurate de organele fostei Direcţii de Informaţii Externe şi apoi Direcţia I-a din DSS, în perioada 1956-1989. Pentru detalii, a se vedea M. Pelin, DIE – culisele spionajului românesc, Ed. Evenimentul românesc, Bucureşti, 1997, p. 221-222.
[90] V. Bercheşan, Cercetarea penală, op.cit., p. 91.
[91] I. Mircea, op.cit., p. 224.
[92] N. Bracaciu, Gh. Zaharachescu, lucrare cit., p. 30.
[93] “Organizarea activităţii de anchetă penală” elaborată de Institutul de Criminalistică al Procuraturii României, Bucureşti, 1964, p. 24; A. Ciopraga şi I. Iacobuţă, Criminalistica, Ed. Chemarea, Iaşi, 1997, p. 227; C. Suciu, Criminalistica, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972, p. 499.
[94] E.Stancu, op.cit., p. 373.
[95] Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, enumeră în art. 17 lit.a-n care anume informaţii constituie secrete de stat, pe niveluri de secretizare.
[96] Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat (ORNISS), sau Autoritatea Desemnată de Securitate (ADS) respectiv Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne, Ministerul Justiţiei, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale.
[97] Acte şi informaţii privind garnizoanele în care se găsesc trupe sovietice, transmise de D.N., ofiţer activ al armatei române, în luna iunie 1949, ofiţerului englez T.N., odată cu copia codului de cifrare a corespondenţei secrete, tabelul cu indicativele telefoanelor din raza Regiunii I-a Militară, regulamentul de luptă al infanteriei sovietice şi situaţia personală a comandanţilor Regiunilor I şi a II-a Militară (Tribunalul Suprem, Colegiul Militar, decizia nr. 253 din 03 martie 1953 – nepublicată).
[98] Însemnări olografe privind mobilizarea trupelor în situaţie de război, atribuţiile de acţionare a patrulei de cercetare, modul de transmitere a unei radiograme după harta planificată, obiectivele misiunilor de cercetare notarea semnelor convenţionale, organizarea în detaliu, pe timp de pace şi război, a diviziei 18 mecanizate “Decebal”, însumând 60 pagini, divulgate de lt.maj. (în rezervă) D.C., unui ziarist, în timp ce se afla în Germania, în anul 1991 (dosar nr. 9/P/1993 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara).
[99] Hartă conţinând însemnări privind dispunerea în teritoriu a unor unităţi militare şi a unor depozite de muniţii, deţinută de generalul S.I., după trecerea în rezervă (Tribunalul Suprem, Colegiul Militar, sentinţa penală nr. 46 din 07 martie 1972 – nepublicată).
[100] Transmise de C.I. şi R.M., prin foştii reprezentanţi ai Societăţii Româno-Americană, serviciului de spionaj al unei ţări vestice (Tribunalul Suprem, Colegiul Militar, sentinţa nr. 145 din 20 august 1955 – nepublicată), sau de T.K., Legaţiei americane din Bucureşti şi patronilor firmei CIME (Tribunalul Suprem, Colegiul Militar, sentinţa nr. 40 din 19 august 1954 – nepublicată).
[101] Semnificaţia importanţei în sistemul economiei naţionale este conferită de locul şi rolul ocupat de obiectivul respectiv în ansamblul ramurii economice ori sociale din care face parte (industrie, agricultură, transporturi, telecomunicaţii), de aportul economic şi financiar pe care şi-l aduce în realizarea Produsului Intern Brut şi la exportul României, de contribuţia adusă la un anumit moment dat în domeniul ştiinţific, militar etc., prin materiile prime produse ori prin mijloacele realizate şi puse la dispoziţie unuia sau altuia din domeniile vieţii economice, militare, ecologice ş.a.m.d.
[102] I. Mircea, op. cit., p. 223.
[103] În dosarul nr. 60/1978 al Tribunalului Suprem, secţia militară, privind pe IMP, referitor la dispariţia lui IMP, aflat în misiune oficială în R.F. a Germaniei, în faza iniţială a investigaţiei, s-au emis versiunile că acesta a fost răpit de un serviciu de informaţii al unei alte ţări, a decedat sau a dezertat, refuză să se înapoieze în ţară ori a trădat în favoarea unei puteri străine. La momentul emiterii acestor versiuni exista doar comunicarea Ambasadei României din Köln, din care rezulta că generalul IMP nu s-a mai prezentat la sediul misiunii diplomatice, nu se află nici la hotelul unde era cazat, nemaiexistând nici o legătură cu acesta.
[104] A.N. Vasiliev (redactor responsabil), Kriminalistika, Izd. Moskovskaya Universiteta, 1971, p. 246, citat de I. Mircea, op. cit., p. 223.
[105] Referitoare la modalităţile în care făptuitorul a intrat în contact cu agentul unei puteri străine (din proprie iniţiativă, urmare a unei acţiuni de şantaj la care a fost supus, în vederea obţinerii unor avantaje materiale sau alte foloase, din convingeri politice etc.) sau modul de procurare ori producere a unor dispozitive de interceptarea comunicaţiilor (prin trecere ilegală peste frontieră, prin sustragere, producere artizanală etc.) ori luarea unor măsuri necesare săvârşirii infracţiunii (amenajarea unui spaţiu prin montarea unor instalaţii de interceptare ambientală, cum a fost cazul V. Gh. zis Gigi Kent, care a montat astfel de instalaţii la hotelul Cota 1400 de pe raza localităţii Sinaia).
[106] Ca de pildă, tăinuirea ori favorizarea făptuitorului de către alte persoane, realizate pentru ascunderea acestuia sau zădărnicirea urmăririi penale.
[107] I. Mircea, op. cit., p. 223.
[108] A. Ciopraga, op. cit., p. 16-17.
[109] Această constatare reprezintă rodul “activităţilor specifice” derulate de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securităţii naţionale şi se adresează organului de urmărire penală competent. Sunt modalităţi circumscrise sesizării din oficiu a organului judiciar în legătură cu existenţa unei infracţiuni contra securităţii naţionale sau acte de terorism.
[110] Cum ar fi, de exemplu, presupunerea că un tânăr intenţionează virusarea sistemului electronic al unui serviciu de informaţii, doar pentru simplul fapt că a reuşit, datorită capacităţilor sale, penetrarea respectivului sistem, fără a exista alt indiciu în legătură cu persoana în cauză.
[111] V. Bercheşan, Cercetarea penală, op. cit., p. 94-95.
[112] În decursul timpului au existat mai multe situaţii în care autovehiculele ce făceau parte dintr-o coloană oficială în care se aflau demnitari au suferit coliziuni cu alte autovehicule, unele datorate culpei, altele realizate în scop de atentat: în cursul anului 2001 un autovehicul din coloana oficială a preşedintelui României a suferit un accident rutier în Elveţia; în 1998, în timp ce se deplasa pe autostrada Bucureşti – Piteşti, maşina antemergătoare a Poliţiei, care deschidea coloana oficială a primului ministru R. V. a fost lovită de un autoturism ce se deplasa din contrasens şi nu a ţinut seama de avertizările sonore şi luminoase ale coloanei oficiale; în luna mai 2001, aflat într-o vizită oficială în România, comandantul Academiei Forţelor Terestre din Armata Greciei, generalul Xiros Alexandros, se deplasa la Sibiu, cu un autoturism Dacia 1310, care s-a ciocnit frontal, pe raza comunei Câineni (jud. Vâlcea) cu o autoutilitară marca Toyota, care a intrat brusc pe contrasens. Urmare a coliziunii frontale oficialul grec a decedat, la fel şi pasagerii din autoutilitară. În exemplele sus-citate evenimentele s-au datorat culpei, dar până la stabilirea cu certitudine a acestei împrejurări, în mod firesc, una dintre versiunile logic posibile era şi aceea a unei acţiuni intenţionate.
[113] În cazul B.F. (Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia, dosar nr. 87/P/1997, nepublicat) au fost elaborate iniţial versiunile că învinuitul a sustras documente secrete de stat, deci sub aspectul infracţiunii de sustragere de înscrisuri, şi cealaltă versiune că învinuitul a divulgat secrete care periclitează siguranţa naţională, prin care s-a prevăzut ca activitate de întreprins şi cercetarea locului de unde B.F. a luat documentele cu caracter secret, pentru a se verifica versiunea secundară privind posibilităţile de acces la locul unde erau deţinute respectivele documente. În urma cercetării locului faptei s-a descoperit o instalaţie de supraveghere electronică (audio – video) de interior, în sala de consiliu şi camerele de protocol ale U.M. Cugir, unde se desfăşurau întâlniri ale unor persoane oficiale şi a altor deţinători de secrete. S-a elaborat o altă versiune principală, privind infracţiunea de desfăşurarea unor activităţi care pun în pericol siguranţa naţională.
[114] Astfel de supoziţii au fost frecvent exprimate mai ales în presă şi susţinute în plângeri penale, dar nefiind însoţite de elemente faptice verosimile, decât simple aprecieri subiective (zgomote oarecare în timpul convorbirilor telefonice, fenomenul de microfonie etc.), nu îndeplinesc condiţiile şi cerinţele de a fi cotate drept versiuni de urmărire penală, ca fiind infracţiunea de nerespectarea regimului juridic al activităţilor informative săvârşită de un lucrător din cadrul organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securităţii naţionale.
În asemenea situaţii organul judiciar procedează, de îndată ce a primit plângerea ori denunţul penal, la verificarea afirmaţiilor cuprinse în actul de sesizare, fără a mai elabora versiuni (cercetarea la faţa locului, verificarea de înscrisuri aflate în evidenţele organelor desemnate cu autorizarea interceptării comunicaţiilor) şi numai după ce se confirmă sau se infirmă alegaţiunile persoanelor vătămate, purcede la investigaţiile care se impun. De abia în aceste momente se pune problema emiterii unor versiuni (în acest fel s-a procedat în cazurile sesizărilor formulate de primarii Gh. F, I. G. şi fostul preşedinte al României, EC).
[115] Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, dosar nr. 9/P/1993 (nepublicat).
[116] Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, dosar nr. 8/P/1996 (nepublicat).
[117] N. Bracaciu, “Elaborarea şi verificarea versiunilor în cadrul activităţii de urmărire penală”, în Probleme de criminologie şi criminalistică, nr. 1/1979, p. 65.
[118] V. Bercheşan, Metodologia investigării criminalistice a omorului, Ed. Paralela 45, Piteşti, 2000, p. 255.
[119] Ca de exemplu, evenimentul din 1978, de la Combinatul Petrochimic Piteşti, constând într-o explozie urmată de incendiu, soldat cu 100 de morţi, pierderea a 21 tone de produse petroliere; sau cel din 1985 de la Combinatul Petrochimic Teleajen – secţia de dezasfaltare; ori explozia de gaze urmată de incendii simultane în 7 puncte, în zona instalaţiei de izopropilen-fenol-acetonă, din iulie 1978, de la Combinatul Petrochimic Borzeşti (cazuri citate de I. Crăciun., S. Calotă, V. Lencu, Stabilirea şi prevenirea cauzelor de incendii, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1999).
[120] Cum a fost cazul în situaţia unor accidente colective de muncă, de la unităţi miniere din subordinea Regiei Autonome a Huilei Petroşani: la 02 noiembrie 1972, la mina Uricani; la 21.11.1980, la mina Livezeni; la 22 martie 1986, la mina Vulcan etc. (citate de T. Medeanu, Accidentele de muncă, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p. 251-257).
[121] Spre exemplu, accidentul aviatic de la Mogoseşti – Iaşi, din 01 septembrie 1995, analizat din punct de vedere al cauzelor, în articolele „Anchete ce revin în actualitate – Catastrofa de la Mogoşeşti-Iaşi”, autori V. Lăpăduşi, G. Istoder şi F. Bobin; „Consideraţii privind cauzele accidentului aviatic de la Mogoşeşti”, autor N. Lupulescu; ambele publicate în revista Criminalistica, nr. 5/2000, p. 24 şi nr. 1/2001, p. 22.
[122] Cum a fost, de pildă, incendiul din 11.07.1976 de la centrala atomo-electrică Phoenix (Franţa); cel din martie 1977, izbucnit la Centrala electrică nucleară din Browns Ferry din Alabama (S.U.A.); ambele citate de I. Crăciun, S. Calotă, V. Lencu, op.cit., p. 77.
[123] Cum ar putea fi S.N. Nuclearelectrica.
[124] De la unităţi militare, arsenale, unităţi a căror angajaţi au în dotare armament, cum a fost cazul în timpul evenimentelor din decembrie 1989 ori cazul de la Ciorogârla în România sau cu prilejul insurecţiei din 1997 din Albania.
[125] Procuratura Militară Timişoara, dosar nr. 292/P/1981 (nepublicat): acţiunea de sustragere de armament, luarea de ostatici, uciderea unora dintre aceştia, a fost realizată în scopul obţinerii unei sume de bani în valută şi a unui avion, prin constrângerea autorităţilor, în scopul de a trece fraudulos frontiera pentru a ajunge într-o ţară din Europa occidentală.
[126] Sursa: site-ul oficial al SRI.
[127] Caz preluat din Gh. Diaconescu, Infracţiunile în Codul penal român, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 1997, p. 126.
[128] Tribunalul Suprem, Colegiul Militar, sentinţa nr. 46 din 07 martie 1972 (nepublicată).
[129] Cu prilejul căreia s-a găsit o hartă topografică militară cu caracter secret militar.
[130] A rezultat că informaţiile divulgate erau din categoria acelora la care avea acces prin natura atribuţiilor de serviciu: înfiinţarea şi amplasarea a două mari unităţi mecanizate pe care guvernul român nu intenţiona să le subordoneze Tratatului de la Varşovia; date referitoare la concepţia întrebuinţării unor divizii din Dobrogea şi Bărăgan; planul de reacţie al Armatei române în cazul în care aliniamentul Prutului ar fi fost forţat asemănător invaziei din Cehoslovacia (sursa: M. Pelin, D.I.E. – Culisele spionajului românesc, Ed. Evenimentul Românesc, Bucureşti, 1997, p. 98, şi C. Troncotă, Duplicitarii. O istorie a serviciilor de informaţii şi de securitate ale regimului comunist din România, Ed. „Elian”, Bucureşti, 2003, p. 139).
[131] În caz excepţional, nu se exclude şi verificarea succesivă a versiunilor în funcţie de ordinea evenimentelor sau iniţial versiunea principală şi apoi versiunile secundare. (în acelaşi sens, L. Ionescu, Criminalistica, Note de curs litografiat, Universitatea Creştină “Dimitrie Cantemir”, Facultatea de ştiinţe juridice şi administrative, Bucureşti, 2003, p. 129).


Dr. Doru Ioan CRISTESCU
Avocat Victor Cătălin ENESCU

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate