Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Procedură civilă
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
 
Print Friendly, PDF & Email

Pandectele Române nr. 2/2014: Primul termen de judecată în procesul civil. Fixare și consecințe practice | Maria Fodor, Corina Florența Popescu
10.03.2015 | Ioana-Bianca TOFAN


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

Prof. univ. dr. Maria Fodor și lect. univ. dr. Corina Florența Popescu au publicat, în revista Pandectele Române nr. 2/2014, articolul intitulat: ”Primul termen de judecată în procesul civil. Fixare și consecințe practice”.

Fixarea primului termen nu este un simplu „element cronologic” în desfășurarea judecații, acesta este momentul de referință în declanșarea procedurii judiciare propriu-zise. Practic, acesta marchează finalizarea etapei scrise a procesului civil și începutul etapei cercetării procesului civil.

În ceea ce privește fixarea primului termen de judecată, din dispozițiile legale, se observă că acesta nu poate fi stabilit decât după îndeplinirea formalităților indicate de lege sau, altfel spus, după ce judecătorul va lua măsurile necesare pregătirii judecății propriu-zise. Legiuitorul prevede că judecătorul fixează prin rezoluție primul termen de judecată și dispune citarea părților.

Legiuitorul stabilește numai durata maximă a primului termen de judecată, și anume „cel mult 60 de zile de la data rezoluției”, fără a impune vreo limită minimă. Stabilirea primului termen de judecată se va face în funcție de complexitatea cauzei. Depășirea duratei maxime fiind justificată doar în cazuri speciale, pe considerente obiective. Astfel, nerespectarea de către judecător a obligației de a stabili primul termen de judecată poate constitui abatere disciplinară și, totodată, poate justifica admiterea unei eventuale contestații privind tergiversarea procesului. În procesele urgente, termenele pot fi reduse de judecător în funcție de circumstanțele cauzei. Dimpotrivă, acestea pot fi prelungite, în raport cu circumstanțele cauzei, în situația în care pârâtul domiciliază în străinătate.

Dispozițiile legale stabilesc regula în ceea ce privește fixarea primului termen de judecată, aplicabilă și în procedurile speciale, în măsura în care legiuitorul nu instituie norme derogatorii.

În ceea ce privește importanța sau consecințele fixării primului termen de judecată, acesta reprezintă momentul de referință în declanșarea procedurii judiciare propriu-zise. Astfel, în condițiile reglementării în materie, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe: judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă; pârâtul poate invoca, sub sancțiunea decăderii, excepția de necompetență de ordine privată; dacă întâmpinarea nu este obligatorie, sub sancțiunea decăderii se invocă excepția de necompetență materială și teritorială de ordine publică, oricare dintre pârâți poate invoca necompetența teritorială, chiar și atunci când întâmpinarea nu este obligatorie; dacă un pârât a fost chemat în judecată numai în scopul sesizării instanței competente pentru el, în cazul în care întâmpinarea nu este obligatorie, pârâtul își va face apărare și va depune probele de care înțelege să se folosească, dacă legea nu prevede altfel; nulitatea relativă pentru neregularitățile săvârșite până la începerea judecații trebuie invocate la primul termen, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, judecătorul va estima durata necesară pentru cercetarea procesului și va pune în vedere părților că pot să convină ca probele să fie administrate de către avocații sau consilierii acestora; reclamantul poate modifica cererea introductivă și poate propune noi dovezi; pârâtul, când nu este obligat la întâmpinare, poate depune cerere reconvențională, chiar după primul termen de judecată; se prezumă că partea cunoaște termenul de judecată următor; poate fi invocată înaintea instanței ulterior sesizate excepția conexității; poate fi respinsă ca nesusținută cererea de divorț; dacă reclamantul lipsește nejustificat și se înfățișează numai pârâtul, instanța va verifica dacă soții stăruie în desfacerea căsătoriei în baza acordului lor, iar în caz afirmativ, va pronunța divorțul; instanța este obligată să asculte pe cel a cărui punere sub interdicție judecătorească este cerută și dacă părțile sunt prezente; instanța va lua declarație privind fiecare bun supus partajului și va lua act, dacă este cazul, de recunoașterile și acordul acestora cu privire la existența bunurilor, locul unde se află și de valoarea acestora.

Primul termen de judecată are, în principiu, aceeași semnificație și în căile de atac.

Ioana-Bianca TOFAN

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate