ICCJ. Admiterea cererii de abținere a tuturor judecătorilor. Competența teritorială de soluționare a acțiunii
10 martie 2015 | Corina CIOROABĂ, Corina CIOROABĂ
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că, în conformitate cu prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., opţiunea reclamantului judecător între instanţele deopotrivă competente teritorial, indicate de acest text de lege, poate fi exercitată doar până la momentul sesizării instanţei de judecată. În speță, reclamantul, având calitatea de judecător la Judecătoria Oraviţa, s-a adresat cu cererea de chemare în judecată instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, iar prin repartizarea aleatorie a cauzei, dosarul a revenit completului de judecată prezidat de judecătorul reclamant, ceea ce a atras formularea de către acesta a unei cereri de abţinere, urmată şi de abţinerile celorlalţi judecători din complet. Instanța ierarhic superioară învestită cu soluţionarea abţinerii a dat efect prorogării judecătoreşti de competenţă prevăzută de art. 52 C. proc. civ. și a dispus trimiterea pricinii la o altă instanţă de acelaşi grad din circumscripţia sa (Judecătoria Reșița), iar, ulterior, această instanță, ca urmare a unei precizări depuse de reclamant, și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Dr. Tr. Severin. În soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte a statuat că Judecătoria Reșița nu mai putea să ia în dezbatere necompetenţa teritorială absolută instituită de art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât excepţia nu mai avea obiect faţă de soluţia pronunțată în aplicarea art. 52, ce are autoritate de lucru judecat, admiterea abţinerii fiind soluţionată printr-o încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac, astfel cum dispune art. 53 alin. (2) C. proc. civ. (Decizia nr. 2091 din 27 iunie 2014 pronunţată în recurs de Secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect obligarea la desfiinţarea unei construcții)
