Citeşte mai mult: Drept penal, Protecția animalelor, Studii

Cadrul general tactic al investigației penale în cazul infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism. Ep. 3. Amenințările la adresa securității naționale. Corespondența cu infracțiunile contra securității naționale și acte de terorism. Formele de realizare a amenințărilor la adresa securității naționale. Cunoașterea căilor, metodelor și mijloacelor folosite pentru comiterea de amenințări contra securității naționale / infracțiuni contra securității naționale sau acte de terorism

11 martie 2015 | Doru Ioan CRISTESCU, Doru Ioan CRISTESCU, Victor Cătălin ENESCU

NOTĂ: Episodul 1 poate fi accesat aici, iar episodul 2 poate fi accesat aici.

Subsecțiunea 1. Amenințările la adresa securității naționale. Corespondența cu infracțiunile contra securității naționale și acte de terorism.

1. Amenințarea la adresa securității naționale semnifică acte exterioare de conduită comisive sau omisive, intenționate și se obiectivează în fapte, situații, împrejurări prin care se conturează o stare de pericol ori aduce atingere valorilor care se circumscriu conceptului de securitate națională, definit ca atare de legea privind securitatea națională a României, respectiv starea de legalitate, de echilibru şi de stabilitate socială, economică şi politică necesară existenţei şi dezvoltării statului naţional român ca stat suveran, unitar, independent şi indivizibil, menţinerii ordinii de drept, precum şi a climatului de exercitare neîngrădită a drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, potrivit principiilor şi normelor democratice statornicite prin Constituţie[1].

2. Amenințările la adresa securității naționale sunt prevăzute expres și limitativ de lege[2], unele dintre ele constituind manifestări infracționale subsumate categoriilor de infracțiuni contra securității naționale sau acte de terorism, aflate în faza actelor preparatorii, tentativei sau formei consumate.

Ne raliem unei posibile clasificări a amenințărilor la adresa securității naționale – doar cu titlu didactic -, în 5 mari grupe, exprimate într-un curs de specialitate[3], respectiv:
a) Grupa I, care se referă la amenințările menționate în art. 3 lit. a, b, c și d din Legea nr. 51/1991 și care vizează atributele esențiale ale statului roman
b) Grupa a II-a, care conține amenințările enumerate în art. 3 lit. e din Legea nr. 51/1991, ce se referă la fapte ce au ca obiect secretul de stat
c) Grupa a III-a, în care sunt cuprinse amenințările ce se referă la atentate, acte de terorism, enumerate în art. 3 lit. g, i, j, k din Legea nr. 51/1991
d) Grupa a IV-a, care conține amenințările enumerate în art. 3 lit. f din Legea nr. 51/1991
e) Grupa a V-a, care conține amenințările enumerate în art. 3 lit. h din Legea nr. 51/1991.

3. Corelând stările, situațiile, faptele, împrejurările, enumerate în textul de lege, ca amenințări la adresa securității naționale cu infracțiunile contra securității naționale și acte de terorism incriminate în Codul penal și legi speciale se conturează următoarele corespondențe:
a) planurile şi acţiunile care vizează suprimarea sau ştirbirea suveranităţii, unităţii, independenţei sau indivizibilităţii statului român, precum și acţiunile care au ca scop, direct sau indirect, provocarea de război contra ţării sau de război civil, înlesnirea ocupaţiei militare străine, aservirea faţă de o putere străină ori ajutarea unei puteri sau organizaţii străine de a săvârşi oricare din aceste fapte reprezintă elemente esențiale ale conținutului constitutiv al infracțiunilor de trădare, prevăzută de art. 394 din C. p.[4], înaltă trădare, prevăzută de art. 398 din C. p.[5] și acțiunile ostile contra statului, prevăzută de art. 399 din C. p.[6].
b) trădarea prin ajutarea inamicului corespunde conținutului constitutiv al infracțiunii de trădare prin ajutarea inamicului, prevăzută de art. 396 din C. p.[7], înaltă trădare și acțiuni ostile contra statului.
c) acţiunile armate sau orice alte acţiuni violente care urmăresc slăbirea puterii de stat constituie elemente componente ale laturii obiective a infracțiunii de acțiuni împotriva ordinii constituționale, prevăzută de art. 397 din C. p.[8].
d) spionajul, transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizaţii străine ori agenţilor acestora, procurarea ori deţinerea ilegală de documente sau date secrete de stat, în vederea transmiterii lor unei puteri sau organizaţii străine ori agenţilor acestora sau în orice alt scop neautorizat de lege, precum şi divulgarea secretelor de stat sau neglijenţa în păstrarea acestora, își au corespondent în elementele constitutive ale infracțiunilor de spionaj, prevăzută de art. 400 din C. p.[9], trădarea prin transmiterea de informații secrete de stat, prevăzută de art. 395 din C. p.[10], divulgarea secretului care periclitează securitatea națională, prevăzută de art. 407 din C. p.[11], divulgarea informațiilor secrete de stat, prevăzută de art. 303 din C. p.[12] și neglijență în păstrarea informațiilor, prevăzută de art. 305 din C. p.[13].
e) subminarea, sabotajul sau orice alte acţiuni care au ca scop înlăturarea prin forţă a instituţiilor democratice ale statului ori care aduc atingere gravă drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor români sau pot aduce atingere capacităţii de apărare ori altor asemenea interese ale ţării (teza I, art. 3 lit. f din Legea nr. 51/1991).
f) actele de distrugere, degradare ori aducere în stare de neîntrebuinţare a structurilor necesare bunei desfăşurări a vieţii social-economice sau apărării naţionale (teza a II-a, art. 3 lit. f din Legea nr. 51/1991) reprezintă elementele constitutive ale infracțiunii de acte de diversiune, prevăzută de art. 403 din C. p.[14].
g) acţiunile prin care se atentează la viaţa, integritatea fizică sau sănătatea persoanelor care îndeplinesc funcţii importante în stat (teza I, art. 3 lit. g din Legea nr. 51/1991) se subsumează elementelor constitutive ale infracțiunii de atentatul care pune în pericol securitatea națională, prevăzută de art. 401 din C. p.[15].
h) acţiunile prin care se atentează la viaţa, integritatea fizică sau sănătatea reprezentanţilor altor state sau ai organizaţiilor internaţionale, a căror protecţie trebuie să fie asigurată pe timpul şederii în România, potrivit legii, tratatelor şi convenţiilor încheiate, precum şi practicii internaţionale (teza a II-a, art. 3 lit. g din Legea nr. 51/1991), reprezintă elementele constitutive ale infracțiunii contra persoanelor care se bucură de protecție internațională, prevăzută de art. 408 din C. p.[16].
i) iniţierea, organizarea, săvârşirea sau sprijinirea în orice mod a acţiunilor totalitariste sau extremiste de sorginte comunistă, fascistă, legionară sau de orice altă natură, rasiste, antisemite, revizioniste, separatiste care pot pune în pericol sub orice formă unitatea şi integritatea teritorială a României (teza a I, art. 3 lit. h din Legea nr. 51/1991).
k) incitarea la fapte ce pot periclita ordinea statului de drept (teza a II-a, art. 3 lit. h din Legea nr. 51/1991).
l) actele teroriste se circumscriu elementelor constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 32-38 din Legea nr. 535/2004[17]
m) iniţierea sau sprijinirea în orice mod a oricăror activităţi al căror scop îl constituie săvârşirea de acte teroriste constituie elementele ce intră în conținutul infracțiunii prevăzute de art. 35[18] din Legea nr. 535/2004.
n) atentatele contra unei colectivităţi, săvârşite prin orice mijloace se subsumează elementelor materiale ale infracțiunii de atentat contra unei colectivități, prevăzută de art. 402 din C. p.[19].
o) sustragerea de armament, muniţie, materii explozive sau radioactive, toxice sau biologice din unităţile autorizate să le deţină.
p) contrabanda de armament, muniţie, materii explozive sau radioactive, toxice.
r) producerea, deţinerea, înstrăinarea, transportul sau folosirea lor în alte condiţii decât cele prevăzute de lege, precum şi portul de armament sau muniţie, fără drept, dacă prin acestea se pune în pericol securitatea naţională.
s) iniţierea sau constituirea de organizaţii sau grupări ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a acestora, în scopul desfăşurării vreuneia din activităţile enumerate la lit. a)-r), precum şi desfăşurarea în secret de asemenea activităţi de către organizaţii sau grupări constituite potrivit legii.

4. Până ca faptele, situațiile, împrejurările să se înfățișeze ori obiectiveze în forma de amenințări la adresa securității naționale, acestea sunt anticipate de starea de riscuri și /sau vulnerabilități, etapă pe care o parcurg pentru a deveni amenințări.

Securitatea naţională este expusă unor factori de risc[20] şi vulnerabilităţi[21], care, atunci când se transformă din stări, situaţii, împrejurări virtuale şi potenţiale în realităţi concrete, urmare a intervenţiei acţiunii factorului uman, devin ameninţări la adresa securităţii naţionale[22], respectiv infracţiuni a căror prevenire, descoperire şi reprimare necesită investigaţia organelor abilitate[23].

5. Esența activității organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale o reprezintă acțiunea preventivă destinată pentru realizarea securității naționale, ceea ce presupune direcția strategică de manifestare proactivă în vederea identificării riscurilor, vulnerabilităților pentru a putea preîntâmpina amenințările la adresa securității naționale, intervenția reactivă destinată replicii, ripostei și represiunii oricărei manifestări ilicite ce vizează securitatea internă și externă a României și a actelor de terorism obiectivându-se doar în situația și numai atunci când stările, situaţiile împrejurările virtuale şi potenţiale se transformă în realităţi concrete, urmare a intervenţiei factorului uman şi devin ameninţări la adresa securităţii naţionale sau infracţiuni.

Proactivitatea presupune identificarea posibilelor riscuri și luarea de măsuri anticipative, dar în aceeași măsură și identificarea oportunităților, fără a aștepta ca lucrurile să se schimbe de la sine[24].

Potrivit concluziilor Colocviului pregătitor din Croația, localitatea Pulla, din perioada 6-8 noiembrie 2008, al celei de-a XVIII Conferințe Internaționale a Asociației Internaționale de Drept Penal[25], principala sarcină a agențiilor de informații și a structurilor polițienești din cadrul comunității de informații (IC) constă în culegerea și procesarea informațiilor referitoare la persoanele sau organizațiile care prezintă serioase suspiciuni cu privire la potențialul real de amenințare pentru ordinea publică și securitatea națională.

Subsecțiunea a 2-a. Formele de realizare a amenințărilor la adresa securității naționale[26].

6. Acțiunea preventivă ori reactivă/represivă întreprinsă presupune, în primul rând, cunoașterea și stabilirea formei de realizare a activităţii ilicite prin care s-a ameninţat securitatea naţională și care se configurează în infracțiuni contra securității naționale sau acte de terorism.

Amenințările la adresa securității naționale, care constituie infracţiuni contra securității naţionale și acte de terorism, în marea lor majoritate comisive, pot fi realizate uneori printr-un act, dar, de cele mai multe ori, realizarea necesită efectuarea unei pluralităţi de acte, care implică o derulare în timp care parcurge diferite faze cu caracter deosebit: acte pregătitoare (preparatorii), începerea executării acţiunii, consumarea şi epuizarea infracţiunii. Atunci când sunt incriminate şi sancţionate de lege, aceste acte devin forme ale infracţiunii.

Particularitatea infracţiunilor contra securității naţionale rezidă în aceea că, în majoritatea covârşitoare a situaţiilor, au o derulare în timp şi spaţiu din momentul naşterii ideii infracţionale şi până la producerea urmăririi prevăzute atât de lege, cât şi de infractor şi, în acelaşi timp, voită sau acceptată de către acesta. Infracţiunile în discuţie parcurg toate fazele (etapele) care caracterizează formele manifestărilor ilicite penale şi anume: forma internă (sau luarea hotărârii infracţionale), desfăşurarea externă (actele de pregătire sau preparatorii, tentativa sau începerea executării infracţiunii) şi forma consumată, când se realizează în întregime acţiunea ori inacţiunea ilicită sau când s-a produs urmarea prevăzută în norma incriminatorie.

Luarea hotărârii infracţionale, la rândul ei, parcurge mai multe momente: naşterea ideii infracţionale, deliberarea (lupta motivelor) şi luarea hotărârii de a săvârşi acţiunea (inacţiunea) ilicită penală.

Atunci când această hotărâre nu rămâne cantonată doar în forul interior al persoanei, ci se manifestă printr-un act exterior de conduită (se exteriorizează) ea poate fi incriminată, ceea ce legiuitorul a realizat în cazul infracţiunii de constituire a unui grup infracțional organizat[27], care vizează săvârșirea de infracțiuni contra securității naționale sau în cazul asocierii ori inițierii constituirii unei asocieri în scopul săvârșirii de acte de terorism[28] şi de iniţierea și constituirea unor structuri informative ilegale pe teritoriul României care pot aduce atingere securității naţionale[29].

Astfel, iniţierea uneia asocieri sau grupări în scopul săvârşirii infracţiunilor contra securității naţionale ori acte de terorism ce presupune ideea de a se forma un ansamblu de persoane care să săvârşească o infracţiune contra securității naţionale, urmată de discuţii în legătură cu scopurile ansamblului, mijloacele prin care să fie atinse, persoanele pretabile pentru a fi contactate în vederea recrutării, demersurile pe lângă asemenea persoane ori tatonări în anturajul acestora reprezintă exteriorizarea reflecţiilor interioare ale făptuitorului, ceea ce legiuitorul a incriminat, ţinând seama de gradul sporit de pericol social al unei astfel de manifestări ilicite.

În timp, luarea hotărârii infracţionale precede[30] întotdeauna celelalte forme ale infracţiunii, cu o perioadă mai îndelungată (este cazul “premeditării” sau “dolul premeditat”[31], ceea ce presupune o chibzuire mai îndelungată, într-o stare de relativ calm, precum şi trecerea unui timp de la luarea hotărârii până la punerea ei în executare pentru a exista cât mai multe şanse să se producă urmarea dorită, fiind un factor exclusiv psihic, intern[32]); mai scurtă (cazul intenţiei repentine, afective sau spontane, care se naşte în stare de puternică tulburare sau emoţie a făptuitorului determinată de o provocare din partea persoanei vătămate); sau obişnuită ori simplă, prezentă în cazul majorităţii infracţiunilor.

Odată luată hotărârea infracţională, infractorul începe să se manifeste exterior, punându-şi în aplicare concepţia în legătură cu modalitatea de comitere a infracţiunii, care, în majoritatea situaţiilor în cazul infracţiunilor contra securității naţionale presupun o pregătire în timp.

Pregătirea punerii în executare a hotărârii infracţionale înseamnă producerea sau procurarea mijloacelor şi luarea de măsuri în vederea comiterii acţiunii ilicite, ceea ce legiuitorul de denumit generic acte pregătitoare (preparatorii).

În majoritatea situaţiilor, producerea sau procurarea mijloacelor şi instrumentelor ori luarea de măsuri în vederea săvârşirii unei infracţiuni sunt activităţi echivoce, deoarece din conţinutul lor nu se poate stabili dacă au fost comise cu intenţia realizării unui act ilicit ori, pur şi simplu, sunt acte inofensive[33], însă în cazul infracţiunilor contra securității naţionale, legiuitorul a incriminat actele de pregătire asimilându-le tentativei, dat fiind pericolul deosebit de ridicat al acestora.

Esenţial de demonstrat este că actele pregătitoare întreprinse au fost sau nu orientate hotărât spre producerea rezultatului socialmente periculos, fiind evident că dacă se vor comite astfel de acţiuni, efectele ar fi extrem de grave.

Actele pregătitoare sunt considerate, în cazul infracţiunilor contra securității naţionale[34] și actelor de terorism[35], ca reprezentând un pas substanţial în comiterea faptei şi, ca atare, sunt incriminate fiind asimilate tentativei şi pot consta (cu titlu exemplificativ) în următoarele:
a) Procurarea unor mijloace şi instrumente, ca de pildă:
– obţinerea, în orice mod, de către persoane care nu au acces la informaţii clasificate ale codurilor de acces, ale cartelelor, mulajului cheilor de la încăperile unde sunt depuse documente conţinând secrete de stat ori de serviciu;
– procurarea, achiziţionarea ori primirea – din interiorul sau exteriorul ţării – de arme, muniţii, materii explozibile – în formă finală sau pe piese componente.

Procurarea de explozivi poate să se producă prin mituirea celor care gestionează astfel de materiale, furt, o grupare teroristă poate să fie aprovizionată chiar de un stat sau organizaţii[36], după cum fabricarea multor explozivi performanţi este realizabilă individual, întrucât formula lor chimică se găseşte pe Internet, în biblioteci specializate, serviciul militar putând sluji acestui scop. Nu este exclusă nici cumpărarea de substanţe chimice din unităţi de profil, în mod separat, şi apoi prepararea lor şi asamblarea în dispozitive explozive improvizate, realizate în mod artizanal, ce să corespundă unor criterii concret stabilite anterior: stabilitate, performanţe explozive, sensibilitate, uşurinţă la încărcare, facil de disimulat.

Procurarea armelor pentru acţiunile teroriste şi a atentatelor se realizează, fie din arsenalele militare (prin complicitatea unor militari sau mituire) ori din uzinele producătoare; prin sustrageri, cu prilejul unor revolte ori insurecţii, ori din depozite; fie prin asistenţa furnizată de unele state; fie de la producătorii individuali; din mediile de colecţionari, ori din lumea interlopă, sau prin dezarmarea unor militari. Introducerea în ţară a armelor este posibilă prin activităţi de contrabandă, dar nu sunt excluse nici valizele diplomatice, exemplele consumate în această materie fiind mărturie, sau prin înşelarea vigilenţei, complicitatea ori mituirea lucrătorilor vamali.

– procurarea, achiziţionarea ori primirea unor substanţe interzise la deţinere, fără autorizaţiile legale.

Ca modalităţi de procurare a agenţilor biologici sau chimici pentru producerea armelor biologice sau chimice sunt decelate: texte şi manuale de microbiologie de popularizare, în care sunt detaliate etapele procesului de recoltare, selecţionare, identificare, izolare şi cultivare a agenţilor biologici; achiziţionarea se poate face prin prelevări naturale, furt, tranzacţii comerciale sau de la state prietene (în materie de biologie, totul se găseşte în natură-carbonul, ciuma, virusul Ebola sau cel de HIV), complicitatea unor cercetători din laboratoarele de cercetări ale unor astfel de agenţi biologici şi chimici. Transportul unor astfel de agenţi este facilitat de faptul că nu sunt detectabili decât cu mare greutate (astfel pot fi transportaţi cu avionul), şi, în cantităţi extrem de mici, au o toxicitate foarte ridicată, putând fi ambalate în sticluţe, recipiente mici etc. Obţinând substanţele şi agenţii biologici şi chimici, arme de această natură se pot prepara sau fabrica în laboratoarele clandestine de persoane cu cunoştinţe de specialitate.

– introducerea în ţară, achiziţionarea mijloacelor tehnice specifice activităţii de culegere de informaţii, cum ar fi: aparate de fotografiat miniaturizate şi silenţioase, disimulate în diferite obiecte şi accesorii uzuale ori componente ale acestora.

– procurarea, achiziţionarea ori primirea unor dispozitive de interceptarea comunicaţiilor ori supraveghere electronică de către persoane bănuite ori numai suspicionate de manifestări contra statului.

– achiziţionarea de diverse materiale ideologice (cărţi, pliante, filme, casete audio şi video) care propovăduiesc idei, concepţii sau doctrine de natură extremistă sau fac apologia dezorganizării sociale, a schimbării ordinii constituţionale, de către persoane fizice ori juridice cunoscute cu manifestări de acest gen.

– obţinerea pe orice căi şi prin orice modalitate de schiţe, hărţi, crochiuri, planuri topografice, planuri de alimentare cu energie electrică, termică, apă, în general orice document care conţine informaţii clasificate, aşa cum sunt prevăzute în Legea nr. 182/2002[37], cu scopul realizării unei ameninţări la adresa siguranţei naţionale;

b) Producerea de mijloace ori instrumente, ca de exemplu:
– confecţionarea, prin orice mod, de chei, carduri, dispozitive de interceptare a comunicaţiilor etc. necesare pentru a accede în locurile unde se află depuse documente ori obiecte care conţin informaţii clasificate;
– confecţionarea de arme, muniţii, materiale explozibile, realizarea de amestecuri de substanţe explozibile, otrăvitoare, apte de a fi folosite în scopul realizării unor ameninţări la adresa siguranţei naţionale: atentate, acte teroriste, atacuri armate, degradări, distrugeri, dezastre, catastrofe aeriene, navale, terestre;
– producerea oricăror obiecte apte de a întrerupe sau obstacula buna funcţionare a unor instalaţii, utilaje, maşini de importanţă pentru siguranţa naţională;
– confecţionarea de materiale propagandistice (panouri, afişe, fluturaşi, instalaţii de difuzare, reviste, cărţi, filme, videocasete etc.);
– realizarea unor materiale şi obiecte necesare deghizării, adaptarea la scopurile dorite a unor autovehicule (ascunzători în habitaclu ori alte părţi componente; montarea unor dispozitive necesare interceptării comunicaţiilor de la distanţă; blindarea etc.);
– contrafacerea de instrumente de plată, bancnote, ştampile, legitimaţii etc.

c) Luarea de măsuri în vederea comiterii unora dintre infracţiunile contra securității naționale poate consta în:
– activităţi de înarmare respectiv acumularea de arme, muniţii[38], materiale explozibile, substanţe otrăvitoare; depozitarea acestora în clandestinitate pentru aşteptarea momentului de a declanşa acţiuni armate, acte teroriste ori atentate care pun în pericol siguranţa statului, contra unei comunităţi etc.;
– observarea, pândirea, filarea cu sau fără mijloace tehnice a unor persoane ţintă (fie viitoarele victime, fie acelea care se doresc a fi recrutate ori racolate în vederea realizării unor anume activităţi).

În organizarea unui atentat, de pildă, se desfăşoară o activitate de culegere de informaţii în legătură cu ţinta, are loc o studiere efectivă a posibilităţilor şi condiţiilor favorabile executării acţiunii, de către membrii organizaţiei sau grupării teroriste.

Această activitate vizează atât persoana ţintă, cât şi obiectivele – în spaţiu închis sau deschis – frecventate de acesta sau care urmează a fi vizate, itinerariile de deplasare, mijloacele folosite pentru deplasare, sistemul de pază etc.[39].

– racolarea şi recrutarea unor persoane în vederea cooptării în acţiuni secvenţiale necesare acţiunii scop, pentru culegerea de informaţii, pentru asigurarea unor complicităţi (de exemplu, angajarea unei persoane de sex feminin cu rolul de a se „ocupa” de ţinta vizată, în realizarea unor momente compromiţătoare cu scop şantajist, pentru distragerea atenţiei acestuia sau obţinerii unor informaţii, cu simplul rol de „damă de companie”, pentru a cunoaşte modalităţile de ocupare a timpului liber), fie că aceste persoane au dimensiunea activităţii ilicite de ansamblu, fie că sunt „exploatate în orb”.

În aceeaşi măsură, nucleele unor organizaţii străine derulează activităţi de propagandă şi prozeletism vizând cetăţenii străini prezenţi în România, precum şi membrii comunităţii autohtone cu afinităţi spre acţiuni îndreptate împotriva statului român, statelor membre ale NATO sau care fac parte din Uniunea Europeană ori din Consiliul Europei.

– culegerea şi stocarea, în vederea exploatării contra securității naţionale, prin orice mijloace şi metode de date şi informaţii din diferite domenii de activitate: politic, social, economic, militar, tehnologic, cercetare ştiinţifică, ecologic (interceptarea ilegală a comunicaţiilor, accesarea unor bănci de date referitoare la persoane, resurse financiare, obiective de interes pentru activitatea ilicită ş.a.).

Necesitatea lămuririi formei de realizare a faptei se degajă din împrejurarea de a se stabili dacă faza în care se află manifestarea respectivă corespunde normei incriminatoare abstracte, constituie sau nu infracţiune, are aptitudinea de a conferi certitudinea că era posibilă înfrângerea normei prohibitive în materie, că este idonee de a constitui o ameninţare la adresa securităţii naţionale şi că a fost realizată tocmai în acest scop. În acelaşi timp se clarifică dacă acţiunea infracţională a fost fie întreruptă, fie nu şi-a produs efectul prevăzut de lege, pe care l-a urmărit sau acceptat făptuitorul sau nu a fost posibilă, deoarece mijlocul folosit a fost insuficient sau defectuos, ori fiindcă în timpul cât actele de executare s-au comis a lipsit obiectul de la locul unde făptuitorul credea că se află.

Pornind de la cunoaşterea acţiunii-inacţiunii ilicite şi a formei de realizare a faptei prin care s-a ameninţat securitatea naţională, organul judiciar are posibilitatea să-şi stabilească acţiunile pe care le are de întreprins pentru descoperirea manifestărilor ilicite şi dovedirea acestora.

Natura infracţiunii comise direcţionează organele judiciare spre efectuarea cercetării la faţa locului (în cazul atentatelor sau infracţiunilor contra persoanelor care se bucură de protecţie internaţională, actelor de diversiune etc., situaţii care impun cunoaşterea obligatorie, imediată, directă şi completă a locului faptei[40]), organizarea surprinderii în flagrant[41], declanşarea unor percheziţii domiciliare ori la locul de muncă sau ridicarea de obiecte şi înscrisuri[42].

Cunoscând modalităţile concrete de comiterea infracţiunii, urmare a vizualizării şi perceperii nemijlocite a locului faptei, a examinării urmelor criminalistice, organele judiciare stabilesc care au fost căile, mijloacele şi metodele utilizate de făptuitor, locul şi timpul derulării manifestării ilicite, prin dispunerea de constatări tehnico-ştiinţifice şi expertize criminalistice, medico-legale, tehnice, financiar-contabile, bancare etc.[43].

Obiectivele activităţilor de întreprins (ce urme se caută, unde pot fi amplasate diferite obiecte, instrumente, dispozitive, care sunt mijloacele materiale de probă ori corpurile delicte, obiectul constatărilor tehnico-ştiinţifice şi expertizelor) precum şi ordinea de prioritate a efectuării acestora sunt determinate de asemenea de natura acţiunilor-inacţiunilor comise.

Acţiunea-inacţiunea comisă dezvăluie investigaţiei întreprinse date, indicii şi probe în legătură cu împrejurări esenţiale, respectiv unde, când, cum, cine şi cu ajutorul cui s-a obiectivat concepţia infracţională şi de la aceste elemente organul judiciar îşi prefigurează activităţile de întreprins pentru stabilirea cercului persoanelor care au avut sau au putut avea contribuţie – materială sau intelectuală – la realizarea acesteia.

Cuprinderea unor persoane în “cercul de bănuiţi” este determinată de susceptibilitatea ori bănuiala temeinică, izvorâte din cunoaşterea materialităţii faptelor comise, din date, indicii şi probe, conjugată cu informaţiile existente în “banca de date”[44], acumulate prin activitatea de culegere de informaţii generale în vederea stabilirii existenţei ameninţărilor la adresa securităţii naţionale[45], că o anumită persoană sau un grup de persoane sunt posibili autori ai comiterii acţiunii-inacţiunii deduse investigaţiei concrete întreprinse.

Din “cercul de bănuiţi”, care reprezintă baza de lucru pentru identificarea infractorului, prin verificarea tuturor ipotezelor formulate şi raportarea permanentă la probele existente în cauză, se ajunge la restrângerea treptată a acestuia, pentru ca, în final, să se identifice autorul şi participanţii la săvârşirea faptei.

Obţinerea unui răspuns precis, clar şi exact la problema de lămurit referitoare la activitatea ilicită desfăşurată conduce organul judiciar şi la stabilirea împrejurării dacă acţiunea-inacţiunea comisă a fost anticipată, însoţită sau urmată de alte categorii de acţiuni-inacţiuni (pregătitoare ori concomitente), deci acţiuni mijloc destinate realizării acţiunii scop sau pentru ascunderea acţiunii principale (tăinuire ori favorizare). Prin aceasta capătă rezolvare şi clarificarea problemei dacă există sau nu un concurs de activităţi ilicite, rezolvându-se problema juridică a concursului de infracţiuni.

Pe de altă parte, organul judiciar are posibilitatea de a stabili cine sunt persoanele care au luat sau au putut lua la cunoştinţă în mod direct şi implicit despre acţiunea-inacţiunea consumată, ce anume cunosc despre faptă şi făptuitori; în ce raporturi se află cu autorii materiali ai faptei; de ce nu s-au supus obligaţiei de denunţare, urmând să desfăşoare activităţi de ascultare a acestora. Identificarea martorilor care au luat cunoştinţă de unele aspecte ale activităţii ilicite este posibilă prin reconstituirea iter criminisului, secvenţial sau integral, şi investigaţiile în legătură cu persoanele care au fost sau trebuiau să fie prezente, într-un anumit loc şi la un anumit moment dat ori care s-au aflat, întâmplător, unde şi când făptuitorul a derulat o acţiune-inacţiune.

Cunoaşterea activităţii ilicite derulate de făptuitor este determinantă pentru stabilirea consecinţelor concrete şi celor posibile (virtuale) ale manifestării infracţionale, cine sunt eventualele victime şi, nu în ultimul rând, care au fost cauzele, condiţiile şi împrejurările care au generat ori facilitat comiterea faptei. În situaţia în care o parte din acţiuni s-au desfăşurat în străinătate, organul judiciar şi/sau organele răspunzătoare de aplicarea legii în domeniul securităţii naţionale vor angaja cooperarea internaţională cu organismele şi instituţiile omologe din ţările respective (darea în urmărire internaţională, comisii rogatorii, obţinerea de date operative

Subsecțiunea a 3-a. Cunoașterea căilor, metodelor și mijloacelor folosite pentru comiterea de amenințări contra securității naționale / infracțiuni contra securității naționale sau acte de terorism[46].

Acțiunea preventivă ori reactiv/represivă întreprinsăpresupune cunoașterea căilor, metodelor și mijloacelor folosite pentru comiterea de amenințări contra securității naționale / infracțiuni contra securității naționale sau acte de terorism.

Alegerea de către făptuitor/i a căilor[47], metodelor[48] şi mijloacelor[49] care urmează să fie utilizate pentru comiterea faptei ilicite îndreptate contra securității naționale sau acte de teorism sunt în strânsă interdependenţă, întrepătrundere şi îmbinare cu acţiunea care constituie elementul material al infracţiunii, existând şi situaţii în care aceste căi, metode ori mijloace nu sunt apte de a obiectiva acţiunea, ceea ce semnifică împrejurarea că alegerea pe care a făcut-o făptuitorul nu este cea corespunzătoare – din motive variate –, astfel că fapta sa nu se înscrie în sfera ilicitului penal.(imposibilitatea de consumare a infracţiunii este datorată modului cum a fost concepută executarea).

În momentul în care făptuitorul efectuează activităţi prin care se exteriorizează calea, metoda şi mijloacele pe care înţelege să le utilizeze în realizarea acţiunii sale, producând sau procurând, ori luând măsuri, (prin culegerea de informaţii pentru producerea, procurarea, unor mijloace materiale sau adoptarea unor metode intelectuale), acţiunile sale se circumscriu actelor de pregătire (preparatorii), care, în cazul infracţiunilor contra securităţii naţionale, sunt asimilate tentativei şi incriminate.

Căile pe care şi le poate alege făptuitorul, cu titlu exemplificativ şi nicidecum exhaustiv pot fi:
– să săvârşească fapta de unul singur sau împreună cu mai multe persoane, într-o formă organizată (cum ar fi pluralitatea constituită);
– să acţioneze făţiş, fără ocolişuri, “la vedere” (ca, de pildă, în cazul actelor teroriste, comunicare de informaţii false etc.) sau dimpotrivă abscons, ocult, netransparent (specific infracţiunilor de spionaj);
– caută să se pună (iniţiativă proprie, deliberată) sau se pune (prin acceptarea de bunăvoie; prin acceptare urmare a şantajării; pentru obţinerea unor favoruri, valori, sume de bani) în slujba unei persoane sau entităţi (naţionale ori internaţionale, statale sau suprastatale, oficiale, quasioficiale sau private);
– să acţioneze din interiorul ţării sau din exterior;
– să fie sprijinit sau să acţioneze alături de o grupare teroristă ori de un stat, o entitate naţională, suprastatală, transnaţională.

Metodele care pot fi utilizate pentru săvârşirea de infracţiuni contra securităţii naţionale a României pot fi din cele mai diverse, ca, de exemplu:
– metode violente [cum ar fi, utilizarea propriei forţe fizice, a acţiunilor armate, incendieri, explozii, exercitarea de violenţe asupra bunurilor (distrugeri, degradări, aducerea în stare de neîntrebuinţare), violenţe psihice (ameninţări, şantaj)],
– agresive (ca de exemplu, atacurile teroriste, răpiri, luări de ostatici, lipsirea de libertate a unei sau a unui grup de persoane) sau, dimpotrivă,
– insidioase (prin viclenie, perfidie, şiretenie, cum ar fi utilizarea unor agenţi chimici ori biologici cu efecte întârziate sau otrăvirea în masă prin introducerea de substanţe în alimentele sau apa cu care se aprovizionează populaţia dintr-o anumită zonă sau de la un anumit loc de muncă, provocarea de epidemii, prin contaminarea membrilor unui grup, dintr-o localitate sau regiune, răspândind microbi, viruşi, alţi agenţi declanşatori ai epidemiilor sau a unor animale aflate în stabulaţie liberă ori în grajduri),
– oculte, conspirative (prin deghizări, mascări, disimulări, prezentarea de calităţi mincinoase, folosindu-se de acoperirea unor calităţi oficiale; prin atribuirea unui scop licit unei activităţi, pe fond, ilegale; uneltire secretă şi ilegală îndreptată împotriva valorilor ocrotite de securitatea naţională);
– metode diversioniste (adică prin acţiuni întreprinse cu şiretenie, pentru a-i disimula caracterul, creând false aparenţe în scopul de a ascunde astfel intenţiile şi faptele, cum ar fi, de pildă, simularea unui accident datorat unor cauzalităţi tehnice şi nicidecum unor cauze rău voitoare),
– subversive [prin care se subminează ordinea internă, putându-se realiza prin inacţiune (neefectuarea unor lucrări, neluarea unei măsuri, nerealizarea unei sarcini) sau prin acţiune (îndeplinirea defectuoasă a unor îndatoriri de serviciu, ceea ce înseamnă o îndeplinire aparent corectă a unui act, în realitate însă contrar regulilor care reglementează modul de îndeplinire a actului respectiv ori executarea greşită, viciată a actului);
– metode directe (care vizează ţinta, scopul propus, fără ocolişuri, de-a dreptul, cum ar fi, de pildă, atacul asupra unui demnitar în plină stradă, ori cu prilejul unei manifestaţii de amploare),
– spontane (adică brusc, instantaneu, ca, de exemplu, aplicarea pe neaşteptate a unei lovituri reprezentantului unui stat străin, cu prilejul unei manifestaţii sportive unde acesta este spectator) sau
– îndelung pregătite, elaborate (prin adoptarea unui plan în care sunt stabilite sarcini de executat, mijloacele utilizate, urmărirea ţintei vizate, pregătirea şi executarea unor misiuni; acţiuni organizatorice de mai mică sau mai mare amplitudine etc.).

Între mijloacele care se pot folosi de către făptuitori pentru comiterea infracţiunilor contra securităţii naţionale a României, cu titlu exemplificativ, se enumeră:
– energia proprie (propria energie fizică, ori în cuvinte, scris etc.);
– energii neanimate (D.E.I., arme chimice, biologice, orice fel de arme, maşini etc.);
– mijloace empirice, artizanale sau de o înaltă tehnicitate, utilaje, instalaţii, instrumente de ultimă generaţie tehnico-ştiinţifică (dispozitive de interceptarea comunicaţiilor, instalaţii de supraveghere electronică, autovehicule, nave, aeronave etc.);
– mijloace materiale (bani, cadouri, alte avantaje materiale, gesturi evaluabile pecuniar; obiecte, instrumente, dispozitive; maşini, instalaţii; arme de orice fel de categorie, aparate etc.) ori mijloace insidioase (colete, plicuri, valize, genţi, stilouri etc., care disimulează dispozitive explozibile; aparate, diferite obiecte, dispozitive mascate, disimulate care, în realitate, sunt mijloace de interceptarea comunicaţiilor; instrumente de compromitere, şantaj etc.).

Alături de particularităţile acţiunii ilicite, căile, metodele şi mijloacele folosite pentru obiectivarea actului de conduită infracţional sunt elemente caracteristice ale modului de operare (modus operandi), definit ca acel complex de activităţi, deprinderi şi procedee utilizate, ce caracterizează activitatea unui infractor înainte, în timpul şi după comiterea unei infracţiuni intenţionate[50]. În acest context, cartotecile modus operandi sistem (MOS)[51], existente în compartimentele de specialitate ale organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securităţii naţionale – din ţară şi din străinătate[52] – constituie o componentă importantă a “băncii de date” privind persoanele pretabile la riscuri, vulnerabilităţi şi manifestări la adresa securităţii naţionale, devenind un instrument operaţional la îndemâna organului judiciar, pentru identificarea făptuitorului unei astfel de operaţiuni infracţionale rămasă cu autori necunoscuţi.

Cunoscând mijloacele, metodele şi procedeele folosite de făptuitor organele judiciare au la dispoziţie un element valoros pentru formarea cercului de bănuiţi a persoanelor sau grupurilor de persoane care au putut concepe şi pune în executare manifestarea ilicită.

Prin dispunerea de constatări tehnico-ştiinţifice ori expertize criminalistice în legătură cu mijloacele materiale de probă relevate ori descoperite cu ocazia cercetării locului faptei sau percheziţiei ori ridicării de obiecte şi înscrisuri, organul judiciar stabileşte provenienţa, componenţa, dovedirea ştiinţifică a împrejurării că au fost apte de a contribui sau produce rezultatul socialmente periculos, când, unde şi cum s-au putut produce ori procura mijloacele prin care s-a obiectivat acţiunea ilicită ori au fost luate măsurile necesare pentru realizarea activităţii ilicite.

Consecutiv se elaborează versiunile cele mai plauzibile şi, prin activităţi realizate cu mijloacele, metodele şi procedeele investigative şi probatorii corespunzătoare mijloacelor, metodelor şi procedeelor utilizate de făptuitor, organele judiciare şi/sau cele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securităţii naţionale, stabilesc sfera persoanelor posibil interesate în conceperea şi săvârşirea acţiunii-inacţiunii ilicite.

Conjugat cu datele şi informaţiile existente în “banca de date” a organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securităţii naţionale, cu elementele furnizate de organe similare din străinătate, urmare a conlucrării în domeniu şi prin raportarea, pentru fiecare caz în parte, la probele administrate în cauza concretă investigată, organul judiciar elimină sau adaugă persoane suspecte ori bănuite temeinic la cercul de bănuiţi.

Treptat şi din aproape în aproape se conturează presupuneri rezonabile în legătură cu făptuitorul, pentru ca, în final, asociat cu rezultatul activităţilor de ascultarea persoanelor, confruntări şi alte mijloace de probă (interceptarea comunicaţiilor, utilizarea investigatorilor acoperiţi etc.) organul judiciar va fi în măsură să identifice atât autorul material al faptei, cât şi pe ceilalţi participanţi.

Formarea cercului de bănuiţi după modul de operare utilizat la comiterea faptei şi excluderea ori includerea altor suspecţi constituie un proces complex de verificare, evaluare şi valorificarea fiecărei ipoteze referitoare la persoane sau grupări de persoane, în care se interferează categorii de raţionamente (inductiv, deductiv, transductiv) elaborate de organul judiciar, cu rezultatul activităţilor de urmărire penală derulate, prin confruntarea datelor, indicilor şi informaţiilor existente la un moment dat, în legătură cu activitatea ilicită dedusă investigaţiei, cu elementul matricial conferit de urmele criminalistice şi mijloacele materiale de probă descoperite, ce configurează mijloacele, metodele şi procedeele folosite de făptuitor.

Finalitatea acestui proces rezidă în identificarea făptuitorului din sfera persoanelor cuprinse în cercul de bănuiţi, la care contribuie în mod decisiv şi stabilirea, după mijloacele, metodele şi procedeele infracţionale folosite la comiterea faptei, a “punctum-ului saliens[53]”, ce trebuie căutat pe tot parcursul iter criminis-ului străbătut de făptuitor.

În investigaţiile privind acţiunile violente prin care se ameninţă securitatea naţională (atentate, acte teroriste nerevendicate, acte de diversiune, infracţiuni contra persoanelor care se bucură de protecţie internaţională) rămase cu autori neidentificaţi, descoperirea mijloacelor şi metodelor folosite de făptuitor oferă posibilitatea reconstituirii iter criminis-ului (de la momentele în care s-a pregătit şi până s-a consumat activitatea ilicită) şi de aici, a punctului caracteristic şi a modului de operare, ceea ce facilitează, în mod consistent, identificarea autorului nemijlocit al activităţii ilicite.

Ţinând cont de modul de operare folosit şi corelând cu concluziile desprinse cu privire la mijloacele şi metodele folosite, organul judiciar are posibilitatea de a identifica persoanele care au instigat ori au înlesnit sau ajutat, în orice mod, cu intenţie, pe făptuitor la săvârşirea ameninţării la adresa securităţii naţionale, stabilind astfel instigatorii ori complicii la activitatea ilicită. În aceeaşi măsură devine posibilă identificarea martorilor unor acţiuni secvenţiale ai manifestării infracţionale, din rândul anumitor categorii de persoane, care au remarcat prezenţa făptuitorului – întâmplător sau prin natura serviciului – ori chiar au intrat în contact cu el (la locurile de cazare, în unităţile prestatoare de servicii, restaurante etc.).

Nu în ultimul rând, clarificarea căilor, metodelor şi mijloacelor utilizate de făptuitor conduce organul judiciar la stabilirea timpului derulării întregii acţiuni ilicite[54] precum şi cunoaşterea sau – cel puţin – prefigurarea trăsăturilor de ordin psihocomportamental ale făptuitorului, elemente extrem de utile pentru alegerea procedeelor tactice de ascultare.

Astfel, stabilirea împrejurării că s-a acţionat cu o armă în situaţia asasinării unei personalităţi a vieţii politice, prin executarea tragerii de la o oarecare distanţă, induce formularea ipotezei unei acţiuni comandate realizate de un ucigaş profesionist, care, de regulă, săvârşeşte fapta pentru obţinerea de foloase materiale, fiind specializat în asasinate la comandă.

Ucigaşul profesionist îşi realizează acţiunea după o meticuloasă documentaţie a ţintei vizate, urmare a comenzii primite, îşi pregăteşte minuţios acţiunea (se deghizează, foloseşte documentele sau identităţi false, îşi “adulmecă” ţinta, urmărindu-i programul cotidian, alege punctele vulnerabile în traseul acestuia, ascunde cu grijă arma pe care o va folosi etc.), ceea ce îl conturează, potrivit specialiştilor, drept un individ cu coeficientul de inteligenţă peste medie, structură afectivă redusă sau afectată, imaginaţie bogată[55], solitar.

Caracteristicile armei utilizate (ţeava, mecanismul, patul, trăgaciul, proiectilul) au determinat elaborarea unor opinii privind profilul psihologic al mânuitorului acesteia[56], ce pot constitui elemente de luat în seamă la formularea versiunilor cu privire la autorul infracţiunii.

Acţiunile ilicite realizate prin incendieri sau explozii (în situaţia actelor teroriste) conduc organele judiciare la formularea versiunii că au fost comise de terorişti care, în plan psihocomportamental, sunt direcţionaţi şi energizaţi spre acţiuni distructive de mobilurile politice, rasiale, religioase, mesianice, răzbunare pe societatea în care nu s-au putut integra, ieşirea din anonimat, plasarea în centrul opiniei publice.

Manifestările ilicite comise în scop ideologic sunt realizate prin mijloace şi procedee „la vedere” (expuneri, conferinţe, comunicate etc.) de către făptuitori ce au anumite idei şi convingeri politice, ştiinţifice ori religioase, propagă şi luptă pentru anumite reforme şi prefaceri politice, economice etc.[57], care, în convingerea lor, sunt în folosul altora, spre binele lor şi îndeplinesc o datorie, considerent pentru care nu îşi ascund acţiunile proprii, fiind lesne de descoperit pentru anchetatori.

Elucidarea căilor, metodelor şi mijloacelor utilizate în realizarea acţiunii ilicite deservesc la diagnosticarea juridică, prin încadrarea modalităţilor faptice de săvârşire în modalităţile normative, configurarea laturii subiective a conţinutului juridic respectiv forma intenţiei infracţionale, a mobilului şi scopului conceput şi pus în executare, şi nu în ultimul rând la individualizarea corectă şi completă a răspunderii penale, iar sub aspect criminologic, se relevă cauzele şi condiţiile care au făcut posibilă, împrejurările care au facilitat realizarea infracţiunii, creându-se premisele pentru acţiuni preventive, de preîntâmpinare a unor manifestări similare, în momente apropiate sau mai îndepărtate.

Mecanismul probatoriului în dosarele penale având ca obiect infracțiuni contra securității naționale și de terorism, potrivit reglementării anterioare

I. Cauză penală având ca obiect infracțiunile de trădare prin transmitere de secrete și spionaj[58].

& 1. Printr-o recentă hotărâre penală[59], completul de 5 judecători a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a consacrat legalitatea și loialitatea administrării într – un proces penal având ca obiect infracțiuni contra securității naționale a probelor rezultate din utilizarea mijloacelor, metodelor și procedeelor investigative și probatorii speciale, autorizate, în conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 51/1991, printr-un mandat de securitate națională, emis de judecătorul desemnat de președintele I.C.C.J., situație ce fusese confirmată anterior și prin sentința penală nr. 1081 din 3 decembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 2816/1/2009 și sentința penală nr. 1082 din 3 decembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală, pronunțată în dosarul nr. 5269/1/2013, ceea ce oferă posibilitatea oferirii acestei spețe din practica judiciară, pentru exemplificarea problematicii prezentului demers.

Prin condamnarea sus-arătată au fost admise ca relevante (utile, concludente și pertinente) probele administrate în faza de urmărire penală, confirmată și validată modalitatea de administrare a probatoriului în cauzele penale nr. 222/D/P/2006, 156/D/P/2007 și 147/D/P/ 2007 ale D.I.I.C.O.T., cu care au fost sesizate instanțele de judecată competente, care, în faza de judecată, au fost conexate (devenind, în final, cauza penală nr. 672/1/2014), statuându-se atât legalitatea, cât și loialitatea probelor, din care a rezultat existența infracțiunilor și vinovăția inculpaților, împrejurări care au făcut posibilă tragerea la răspundere penală și condamnarea acestora.

& 2. Activitatea investigativă și de urmărire penală desfășurată în cauza penală în discuție, în perioada 30 mai 2005 (data obținerii mandatului/elor de securitate națională) – 30 martie 2009 (data sesizării instanței de judecată).

2.1. Activităţi derulate de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naţionale anterior dispunerii începerii urmăririi penale.

În perioada 30 mai 2005 – 21 noiembrie 2006, organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naţionale – S.R.I. – au desfăşurat activităţi de culegere de informaţii în scopul cunoaşterii împrejurării dacă, cu prilejul derulării fenomenelor de natură economică din domeniul economiei naţionale, există sau nu riscuri, vulnerabilităţi sau ameninţări la adresa siguranţei naţionale, potrivit atribuţiilor ce le incumbă în conformitate cu prevederile Legii nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României, Legii nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului şi ale Legii nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea S.R.I.

Între căile, metodele şi mijloacele utilizate de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naţionale au fost atât cele prevăzute de art. din Legea nr. 14/1992, cât şi cele prevăzute de art. 20 din Legea nr. 535/2004[60], faţă de persoane în legătură cu care subzistau date şi indicii că pregătesc sau chiar desfăşoară activităţi care, prin natura lor, reprezintă elemente de risc, vulnerabilitate sau ameninţare privind procesele de natură economică şi/sau comercială derulate în ramuri definite prin prevederi legale ca fiind de natură strategică pentru economia naţională şi anume: industria energetică, gaze naturale, industria de apărare, domeniul comunicaţiilor.

2.1.1. Interceptarea şi înregistrarea comunicaţiilor electronice, efectuate sub orice formă realizate faţă de persoanele vizate, prin activitatea de culegere de informaţii desfăşurată de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naţionale, în perioada 30 mai 2005 – 21 noiembrie 2006 s-a realizat în baza mandatelor emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având ca temei existența uneia dintre situațiile prevăzute în art. 3 din Legea nr. 51/1991, fiind puse în executare de unităţile specializate ale S.R.I.

Mandatele emise de Î.C.C.J. aveau și au un regim clasificat şi pot fi declasificate, potrivit prevederilor Legii nr. 182/2002 şi H.G. nr. 585/2002, în exclusivitate de către emitent, respectiv Î.C.C.J., împrejurare realizată la 18 martie 2009.

2.1.2. Alte metode utilizate de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naţionale au fost reprezentate de: căutarea unor informaţii, documente sau înscrisuri pentru a căror obţinere este necesar accesul într-un loc, la un obiect ori deschiderea unui obiect;ridicarea şi repunerea la loc a unui obiect sau document, examinarea lui, extragerea informaţiilor pe care acesta le conţine, precum şi înregistrarea, copierea sau obţinerea de extrase prin orice procedee; instalarea de obiecte, întreţinerea şi ridicarea acestora din locurile în care au fost depuse, supravegherea prin fotografiere, filmare sau prin alte mijloace tehnice ori constatări personale, efectuate sistematic în locuri publice sau efectuate în orice mod în locuri private; care s – au obiectivat prin pătrunderea secretă şi căutarea de informaţii la reşedinţa numitului S. S., din B., Bd. Gh. M. nr. xx, sector xx, la data de 27 iunie 2006, potrivit abilităţii conferite de prevederile legale, în baza mandatului nr. xxx emis de Î.C.C.J., precum şi înregistrarea ambientală în locaţia respectivă (în datele de xxxxx).

2.1.3. În perioada 30 mai 2005 – 2 noiembrie 2006 organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naţionale au efectuat activităţi de supraveghere operativă (filaj) în legătură cu unele dintre persoanele vizate, respectiv S. S., S. M. şi O. M., imaginile fiind stocate pe suportul optic seria xxx, înregistrat ca document clasificat de către S.R.I. şi, pe cale de consecinţă, a urmat dosarul în regim de document clasificat[61].

2.2. Sesizarea Procurorului General al P.Î.C.C.J.

Întrucât din aspectele rezultate din activităţile sus arătate au rezultat date şi indicii rezonabile privind împrejurarea că unele dintre persoanele vizate pregăteau/desfăşurau activităţi ilicite care vizau elemente de natură infracţională prin care se aducea atingere securității naţionale, dar şi altor valori ocrotite de legea penală, la data de 8 iunie 2006, organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naţionale – S.R.I. – au sesizat, potrivit art. xxxxx din Legea nr. 51/1991 raportat la art. 61 din C. p. p.[62], organele de urmărire penală – P.Î.C.C.J. – printr-o comunicare cu caracter strict secret, în legătură cu următoarele aspecte:
a) existenţa unei grupări de criminalitate organizată, constituită în jurul cetăţeanului bulgar S. S. la care au aderat şi au sprijinit-o cetăţenii români M. D. M. şi D. M. R., care derulează manifestări ilicite de natură infracţională în legătură cu procesele de privatizare ale unor societăţi comerciale din portofoliul Ministerului Economiei și Comerțului, existând elemente indiciale că faptele acestora se circumscriu infracţiunii de spionaj, prev. de art. 159 C. p. (pentru S. S.) şi trădare prin transmitere de secrete, prev. de art. 157 alin. 2 C. p. (pentru M. D. M şi D. M. R.), potrivit mențiunilor din Nota R.I., declasificată în timpul urmăririi penale;
b) activităţi de natură ilicită derulate în legătură cu aspectele arătate supra şi de către alte persoane raliate în anturajul persoanelor sus arătate şi anume: cetăţeanul azero-american B. V., cetăţeanul româno-britanic F. M. C., cetăţeanul ceh S. M., cetăţeanul turc O. M. şi cetăţenii români: I. C. şi N. Z., ultimii doi miniştri în Guvernul României, împrejurări ce rezultau dintr-un număr de 4 Note S.R.I., declasificate în faza de urmărire penală;
c) elemente de natură ilicită în legătură cu activităţile economico-financiare derulate în legătură cu alte societăți comerciale din domeniul energetic, desfăşurate de grupul multinaţional MARCO, prin cetăţenii ruşi XXXX, cetăţeanul azero – american B. V. şi mai mulţi cetăţeni români printre care şi N. M. D., S. I. C., M. D. M. – aspecte rezultate din alte două Note S.R.I., una nedeclasificată, care a urmat dosarul penal, la instanțele de judecată competente în acest regim și alta declasificată în faza de urmărire penală.

2.3. Constituirea dosarului penal al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – structura centrală (în data de 13 iunie 2006).

Pentru aspectele relevate în notele S.R.I. arătate mai sus procurorul desemnat a întocmit un referat motivat din 13 iunie 2006 şi a propus înregistrarea lucrării în registrul penal, constituindu-se astfel dosarul penal din 13 iunie 2006 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – structura centrală.

2.4. Actele premergătoare derulate în cauză (în perioada 13 iunie 2006 – 21 noiembrie 2006).

În manieră descrisă supra s-au declanşat activităţi de acte premergătoare[63] în dosarul D.I.I.C.O.T. – structura centrală, faţă de toate persoanele, destinate verificării comunicării cu caracter secret, remisă de S.R.I. la 08 iunie 2006.

În cadrul actelor premergătoare organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naţionale au continuat activitatea de monitorizare, constând în interceptarea şi înregistrarea comunicațiilor persoanelor sesizate iniţial, prin autorizaţiile (mandatele emise în baza art. 14 din Legea nr. 51/1991[64]) eliberate de Î.C.C.J., au efectuat pătrunderea şi căutarea de informaţii secrete (în temeiul art. 14 din Legea nr. 51/1991[65]) la reşedinţa cetăţeanului bulgar S. S., din B., Bd. Gral. G. M. nr. xx, în data de 27 iunie 2006, potrivit mandatului nr. xxx, emis de Î.C.C.J., ocazie cu care au identificat documente şi au efectuat supravegherea operativă (filaj) a numitului D.M.R. (suport optic seria xxx).

Rezultă deci că în intervalul 30 mai 2005 – 13 iunie 2006 organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naţionale – S.R.I. – au desfăşurat activităţile ce le incumbă potrivit prevederilor Legii nr. 51/1991 şi Legii nr. 14/1992, iar după data de 13 iunie 2006 au continuat aceste activităţi în comun, în cadrul actelor premergătoare declanşate în dosarul penal, sub supravegherea procurorului competent, desemnat din cadrul P.Î.C.C.J. – D.I.I.C.O.T., până la data de 21 noiembrie 2006.

Activitatea desfăşurată de S.R.I. în vederea stabilirii existenţei ameninţărilor la adresa securității naţionale în domeniile de interes strategic, pe care îl reprezintă industria energetică, industria de apărare, gazele naturale, domeniul comunicaţiilor, potrivit art. 9 din Legea nr. 14/1992, precum şi activităţile autorizate, potrivit art. 20 din Legea nr. 535/2004, de Î.C.C.J.[66], derulate de lucrătorii desemnaţi de SRI, în conformitate cu art. 10 din Legea nr. 14/1992 s-au materializat într-un număr de cinci note sinteză, precum şi în notele de redare a convorbirilor telefonice, ambientale şi comunicaţiilor depuse la dosarul cauzei şi, ulterior, certificate de procuror potrivit prevederilor art. 91³ şi urm. din C. p. p.

Fiecare dintre cele cinci note sinteză sus arătate, precum şi fiecare din notele de redare a convorbirilor telefonice, a înregistrării ambientale şi comunicaţiilor constituie constatări ale organelor responsabile cu aplicarea legii în domeniul siguranţei naţionale şi au aptitudinea, potrivit prev. art. 11 din Legea nr. 14/1992, de a constitui mijloace de probă.

Fiind certificate de procuror, conform art. 91¹ şi urm. din vechiul C. p. p. prin procesul verbal încheiat potrivit prevederilor vechiului Cod de procedură penală, fiecare dintre notele de redare a convorbirilor telefonice, înregistrărilor ambientale şi comunicaţiilor, s-au transformat în mijloace de probă, din categoria înscrisurilor aşa cum erau enumerate în art. 64 din vechiul C. p. p., însoţite fiind de suporţii optici pe care comunicările şi supravegherea operativă au fost înregistrate.

Actele premergătoare întreprinse au confirmat indicii temeinice (în înţelesul art. 68¹din vechiul C. p. p.) că persoanele faţă de care s-a desfăşurat această activitate, respectiv S. S., B. V., S. M., F. M. C., O. M., M. D. M. și D. M. R. au săvârşit fapte care se circumscriu sferei ilicitului penal.

Este de menţionat că, în perioada 30 mai 2005 – 21 noiembrie 2006, potrivit atribuţiilor ce le revin din prevederile Legii nr. 51/1991 şi Legii nr. 14/1992, organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naţionale (S.R.I.) au comunicat beneficiarilor legali date în legătură cu informaţiile obţinute din activitatea de culegere de informaţii derulată.

& 5. Activitatea de urmărire penală desfășurată în cauza penală în discuție, pînă la momentul sesizării instanței de judecată.

Ansamblul probator administrat în dosarul penal a fost configurat după cum urmează:
a) constatările realizate de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naţionale în temeiul art. 9-10 din Legea nr. 14/1992 şi art. 13 din Legea nr. 51/1991 care, potrivit art. 11 din Legea nr. 14/1002, au aptitudinea de a constitui mijloace de probă.

Aceste constatări s-au materializat în:
– note de redare a comunicaţilor interceptate şi înregistrate autorizat
– suporţii optici aferenţi, pe care erau stocate înregistrările și care au însoțit notele de redare
– în comunicările cu caracter secret, iniţial, în baza art. 11 lit. d din Legea nr. 51/1991, care, ulterior, în data de 9 ianuarie 2007 au fost declasificate.

Marea majoritate a convorbirilor telefonice s-au purtat în limba engleză astfel că pe suporţii optici corespunzători semnalele sonore sunt în această limbă, iar în conformitate cu prevederile art. 91³ alin. 2 din C. p. p., convorbirile telefonice purtate în altă limbă decât cea română au fost transcrise în limba română prin intermediul unui interpret.

Organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul siguranţei naţionale, care au sesizat organele de urmărire penală, au remis acestora notele de redare a convorbirilor telefonice şi comunicările interceptate şi înregistrate autorizat transcrise în limba română.

Constatările sus arătate, reprezintă elemente de fapt constând în afirmaţii, atitudini, manifestări exterioare de conduită ale conlocutorilor din care se devoalează activităţi consumate ori în pregătire sau planificate în legătură cu subiectul comunicării, constituind probe care datorită relevanţei lor informative, servesc la aflarea adevărului şi la justa rezolvare a cauzei penale[67] ce au fost obţinute prin mijloace de probă prevăzute de lege (art. 20 din Legea nr. 535/2004 şi art. 11 din legea nr. 14/1992) utilizându-se procedeele probatorii prevăzute de art. 20 din Legea nr. 535/2004.

Fiecare dintre notele de redare a convorbirilor telefonice ori comunicărilor telefonice ori interceptate şi înregistrate autorizat reprezintă, în înţelesul prevederilor art. 9 din legea nr. 14/1992, constatări prin operaţiuni tehnice realizate, în mod licit, de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naţionale, cu prilejul derulării activităţilor specifice (informativ-operative) în intervalul cuprins între data de 30 mai 2005 – 1 iunie 2006 şi, apoi, în cadrul actelor premergătoare efectuate împreună şi sub supravegherea procurorului desemnat în intervalul de timp cuprins între data de 8 iunie 2006 şi 21 noiembrie 2006 (data dispunerii începerii urmăririi penale în cauză).

Din examinarea notelor de redare sus menţionate, cadrele desemnate din S.R.I. au constatat diferite categorii de elemente de fapt (realităţi, întâmplări, împrejurări), după cum urmează:
– stabilirea de întâlniri între conlocutori ori referiri la întâlniri care au avut loc sau urmează a se realiza între unul dintre conlocutori şi persoane nominalizate de către acesta;
– sistemul relaţional existent sau în curs de realizare între persoanele care, ulterior, au fost inculpate sau puse sub învinuire;
– culegerea, obţinerea, achiziţionarea de date şi informaţii de diferite categorii consecutive transmiterii, divulgării, diseminării acestor date şi informaţii ce constituie informaţii confidenţiale, secret economic, secret comercial, secret de serviciu, secret de stat din domeniile circumscrise M.E.C. şi M.C.T.I., dar şi al altor instituţii: Secretariatul General al Guvernului, din conţinutul discuţiilor purtate în timpul şedinţelor de Guvern şi altele;
– culegerea şi transmiterea de date privind persoane ce îndeplineau înalte demnităţi în Guvernul României ori responsabilităţi majore în viaţa politică, economică şi socială a României;
– locul (instituţia) de unde şi persoanele care au transmis documente şi date care prin caracterul şi importanţa lor fac ca fapta săvârşită să pericliteze securitatea statului.

În esenţă, elementele de fapt rezultate reflectau acţiuni consumate ori în curs de derulare, acte exterioare de conduită, aspecte de natură volitivă şi intelectivă executate fie de către interlocutori, fie de către persoane nominalizate de către aceştia.

În momentul în care s-au acumulat informaţii suficiente cantitativ şi calitativ, confirmate[68], organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naţionale, satisfăcând exigenţele prevederilor art. 11 lit. d din Legea nr. 51/1991, în contextul aprecierii că informaţiile obţinute privesc săvârşirea unor infracţiuni, au comunicat organelor de urmărire penală respectivele constatări, sintetizând activităţile ilicite penale percepute, în comunicări, iniţial, cu caracter secret, iar ulterior declasificate şi depuse la dosarul cauzei.

Organul de urmărire penală desemnat s-a sesizat din oficiu, declanşând activităţi de acte premergătoare în vederea începerii urmăririi penale (art. 224 C.p.p.), prin referatul din 13.06.2006, iar, ulterior, la data de 21.11.2006 a dispus începerea urmăririi penale faţă de unii învinuiţi[69].

După momentul dispunerii începerii urmăririi penale în cauză procurorul a certificat pentru autenticitate, conform prev. art. 91³ din vechiul C. p. p., notele de redare a convorbirilor şi comunicărilor interceptate şi înregistrate autorizat prin procese verbale aferente fiecărei note de redare şi, în acelaşi timp, a validat constatările realizate de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul siguranţei naţionale, satisfăcând cerinţele de formă şi fond prevăzute de art. 91 şi art. 91³ alin. 1 din vechiul C. p. p., acestea constituindu-se în mijloace de probă potrivit prev. art. 90 alin. 1 din vechiul C. p. p., administrate posterior momentului începerii urmăririi penale.

Mutatis mutandis, procese verbale încheiate de procuror şi aferente fiecărei note de redare a convorbirilor şi comunicărilor interceptate şi înregistrate autorizat, care constituie în acelaşi timp şi constatări prin operaţiuni tehnice realizate de cadrele desemnate din S.R.I., satisfac exigenţele art. 91 şi 91³din vechiul C.p.p., devenind mijloace de probă şi complinind astfel posibilitatea (în ce priveşte constatările organelor S.R.I., a se vedea fostul art. 11 din Legea nr. 14/1992, în care se menţionează: constatările … pot constitui mijloace de probă) în realitate (în ce priveşte procesele verbale încheiate de procuror, cum este stipulat în art. 90 din vechiul C. p. p.) ca mijloc de probă.

În maniera sus arătată, datele, indiciile, informaţiile acumulate cu prilejul activităţilor de informaţii pentru realizarea securității naţionale executate de S.R.I., potrivit art. 8 din Legea nr. 51/1991 şi art. 1 din Legea nr. 14/1992, iar ulterior prin efectuarea de acte premergătoare, fixate în note de redare ce fiecare în parte constituie constatări, au fost valorificate în procesul penal declanşat, prin transformarea acestora în probe şi mijloace de probă, şi, implicit, îndeplinindu-se scopul procesului penal (art. 1 din C. p. p.) şi obiectul urmăririi penale (art. 200 din C. p. p.), asigurându-se în acelaşi timp şi continuitatea între cele două categorii de activităţi şi anume, activitatea informativ-operativă succedată cu activitatea de efectuarea actelor premergătoare şi cea de urmărire penală, ca regulă metodologică a investigării infracţiunilor care fac obiectul prezentului dosar[70].

b) mijloacele de probă scrise, respectiv înscrisurile necaracterizate[71], constând în documente cerute şi depuse de la/de Ministerul Economiei şi Comerţului; Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiilor; Secretariatul General al Guvernului, conform art. 96 şi 97 din C. p. p.

Înscrisurile necaracterizate sus arătate relevă situaţiile premisă existente, respectiv activităţile derulate la nivelul instituţiilor care le-au emis şi care sunt în strânsă conexiune cu acţiunile derulate de inculpaţii în cauză, reprezentând activităţile licite, în contextul cărora s-au consumat acţiunile ilicite reţinute în sarcina inculpaţilor devoalate prin constatările organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naţionale;
– mijloace de probă scrise, respectiv înscrisurile caracterizate[72] şi anume procesele verbale întocmite anume pentru a servi ca mijloc de probă în procesul penal, cum sunt procesele verbale de certificare, conform art. 91³ din C. p. p., ale înregistrărilor comunicărilor învinuiţilor, depuse la dosar[73], şi altele.

Înscrisurile caracterizate sus arătate constituie un mijloc de probă scrisă cu privire la faptele şi împrejurările constatate cu ocazia interceptării.

c) percheziţiile domiciliare (art. 100 şi urm. din vechiul C. p. p. şi informatice (fostul art. 56 şi urm. din Legea nr. 161/2003) efectuate în ce priveşte pe înv. O. M. şi N. R. M., al căror rezultat s-a materializat în procese verbale şi înregistrarea pe suporţi optici;
d) declaraţiile martorilor audiaţi în cauză;
e) declaraţiile inculpaţilor audiaţi în cauză.

Mijloacele de probă administrate în dosarul nr. 147/D/P/2007 se coroborau între ele şi reflectau activităţile ilicite derulate de către inculpaţi, conturând actele exterioare de conduită, aspectele volitive şi intelective manifestate de învinuiţi şi configurând elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina acestora.

Conchid prin a învedera că tehnica administrării probatoriului, în cauza penală în discuție a constat în coroborarea elementelor de fapt rezultate din constatările realizate de organele răspunzătoare cu aplicarea legii penale în domeniul securității naţionale asociate cu comunicările efectuate în conformitate cu prevederile art. 11 lit. d din Legea nr. 51/1991, toate întreprinse în faza actelor premergătoare, pe de o parte, în raport cu elementele de fapt ce se desprind din utilizarea celorlalte mijloace de probă sus arătate administrate după începerea urmăririi penale în cauză, la 21 noiembrie 2006, pe de altă parte.

Corelarea tuturor elementelor de fapt, decelate prin mijloace de probă şi procedee probatorii legale, a condus la stabilirea existenţei infracţiunilor şi la identificarea făptuitorilor şi stabilirea răspunderii acestora.

II. Cauză penală având ca obiect infracțiunea de acte de terorism[74].

Cauza penală[75] având ca obiect infracţiunile de terorism şi tentativă la infracţiunea de terorism[76], fapte prev. de art. 20 alin. 1 C. p., comb. cu art. 32 alin. 1 lit. a, c din Legea nr. 535/2004 şi art. 33 alin. 1 lit. a şi e din Legea nr. 535/2004, cu aplicarea art. 37 lit. a C. p., decelează activitățile derulate de organele de stat cu atribuții în domeniul securității naționale – combaterea terorismului – și activitățile ante și post momentului dispunerii începerii urmăririi penale în cauză.

& 1. Activități desfășurate în exclusivitate de organele de stat cu atribuții în domeniul securității naționale.

Anterior datei de 29 septembrie 2005, cu prilejul activităților derulate pentru realizarea securității naționale de către organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale a rezultat că numitul L. F. I., prin manifestările sale, reprezintă un risc și o vulnerabilitate la adresa securității naționale, actele sale exterioare de conduită vizând amenințarea la adresa securității naționale prevăzută de art. 3 lit. 1 din Legea nr. 51/1991.

& 2. Sesizarea organelor de urmărire penală conform prevederilor art. 11 lit. d din Legea nr. 51/1991 și art. 11 din Legea nr. 14/1992.

În 29 septembrie 2005, organele de stat cu atribuţii în domeniul securității naţionale au informat DIICOT –Serviciul teritorial Timișoara că:
– cetăţeanul român L. F. I., adept al ideologiei extremiste radical islamice, este apt să pregătească, să comită, să faciliteze ori să instige la comiterea unor acte de terorism asupra unor ţinte israeliene şi occidentale de pe teritoriul României;
– că cel în cauză s-a convertit la religia islamică în Bosnia-Herţegovina în perioada anilor 1993-1995 unde a luptat ca voluntar în ”A 7-a Brigadă Musulmană Bosniacă”, constituită din luptători originari din state arabe, cu această ocazie primind numele musulman AYMAN HASSAN ABGER.
– sub acest nume, inculpatul L. F. I. a creat site-ul torro.4t.com, dedicat tuturor ”musulmanilor hotărâţi să moară pentru Islam şi în numele lui Allah” prin intermediul căruia promova idei, concepţii sau atitudini în scopul susţinerii cauzei şi/sau a activităţilor unor entităţi teroriste de orientare radical islamică.

Informarea menţiona în continuare preocupări violente ale inculpatului care participa la discuţii pe forumuri de pe internet, discuţii având ca obiect situaţia musulmanilor din zonele statelor arabe şi ale Asiei de Sud-Est şi maniera în care se acţionează la măsurile antiteroriste întreprinse de SUA criticând politica adoptată de statul american faţă de ţările din Orientul Mijlociu.

Informarea mai arăta că inculpatul L. F. I. era o persoană bine pregătită din punct de vedere fizic, fiind cunoscător al tehnicii militare, întreaga prezentare efectuată de serviciile de informaţii arătându-l pe inculpat ca fiind un potenţial pericol la adresa siguranţei naţionale, orice persoană cu înclinaţii spre preocupările extremiste ale inculpatului, care ar fi intrat în legătură cu acesta putând da naştere la pericole concrete pentru siguranţa cetăţenilor şi a bunurilor statului.

& 3. Activități comune organe de stat cu atribuții în domeniul securității naționale – procuror, în cadrul actelor premergătoare.

În perioada 29 septembrie 2005 – 26 iunie 2006, organele S.R.I. în colaborare cu procurorii din cadrul D.I.I.C.O.T. – S.T. Timișoara au derulat activități de monitorizare a numitului L. I. F., utilizând întreaga paletă de mijloace, metode și tehnici specifice și procedee investigative din panoplia organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale asociate cu procedeele probatorii prevăzute de codul de procedură penală, destinate cunoașterii activităților țintei L. I. F., a personalității sale, a preocupărilor, precum și a persoanelor cu care întră în contact.

3.1. Procedee probatorii utilizate de organele de urmărire penală, înainte de momentul dispunerii începerii urmăririi penale și de surprinderea în flagrant și reținerea făptuitorului și starea de fapt decelată.
1) folosirea autorizată investigatorului acoperit sub nume de cod M., în baza prevederilor art. 17 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 508/2004 şi art. 224^1-⁴ C. p. p., care avea drept sarcină să culeagă date cu privire la preocupările inculpatului L. F. I.
2) interceptarea datele informatice transmise şi primite de către L. I. F. pe identitatea informatică „aynan_abger 2000”, aflat în comunicare cu investigatorul acoperit D. M., utilizator al identităţii informatice „ameer_hakim”, în baza autorizaţiilor X/28.11.2005, Y/23.12.2005, Z/30.01.2006 şi Q/28.04.2006, emise de Curtea de Apel Timişoara, conform art. 91¹ şi următoarele din C. p. p. Cu aceste ocazii au fost identificate preocupări concrete ale inculpatului L. F. I. în legătură cu religia musulmană, acesta fiind potenţial apt să recurgă la acţiuni violente de natură să pună în pericol vieţi omeneşti şi bunuri.
3) autorizarea folosirii colaboratorului acoperit sub nume de cod Al Fahad, în conformitate cu prevederile 17 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 508/2004, pentru a identifica şi stabili dacă inculpatul L. F. I. are, într-adevăr înclinaţii şi preocupări radical extremiste legate de terorism, în virtutea ideologiei musulmane pe care o îmbrăţişa, şi pentru a detensiona potenţialul pericol pe care îl prezenta persoana acestuia și autorizarea interceptării și înregistrării comunicațiilor în mediul ambiental.

Acesta a intrat în legătură cu inculpatul L. F. I., ca fiind ”trimis” al lui „ameer hakim”.

Colaboratorul acoperit, Al Fahad, a avut mai multe întâlniri cu L. F. I., care a început să i se destăinuie acestuia., susţinând că:
– este adept al religiei islamice,
– că soţia şi sora sa fuseseră ucise (decapitate) în Bosnia, unde ar fi luptat şi el, aspect care însă nu a putut fi ancorat în realitate,
– urăşte poporul american şi tot ce are legătură cu acesta, precum şi popoarele evreu şi sârb.
– a susţinut că are de primit, în urma revendicării unui imobil o sumă mare de bani, cu ajutorul unei părţi din aceasta fiind dispus să cumpere arme de tip Kalashnikov, arme cu lunetă, explozibil,
– odată cu trecerea timpului, F. I. se manifesta din ce în ce mai agitat, făcând din ce în ce mai des referire la faptul că intenţionează să dea o lecţie poporului român, aliat al poporului american şi, automat, duşman al islamismului,
– în timpul discuţiilor, inculpatul afirma că trebuie să omoare pe cine merită să moară precizându-i colaboratorului acoperit Al Fahad, de câteva ori, data de 30 august, dată la care ”fraţii” musulmani de peste hotare vor lua la cunoştinţă despre o surpriză pe care el o va pregăti românilor,
– cu ocazia întâlnirilor avute cu Al Fahad, L. F. I. a început să vorbească despre efectuarea unor fotografii în locuri strategice din Timişoara, menţionând Aeroportul sau Complexul Studenţesc,
– a făcut, de asemenea, referire la doi prieteni, unul electronist şi altul chimist, care l-ar putea ajuta să fabrice explozibil.

Ideea numitului L. F. I. de a amplasa explozibil într-un loc aglomerat din municipiul Timişoara, acţiune care să aibă ca efect curmarea multor vieţi omeneşti, precum şi distrugerea de bunuri, începea astfel să prindă din ce în ce mai mult contur, acesta dând dovadă de o hotărâre ieşită din comun în sensul de a acţiona în acest fel.

– La data de 14 iunie 2006, inculpatul i-a prezentat colaboratorului acoperit Al Fahad un mesaj video, pe care l-a creat personal la locuinţa sa din L., str. O. nr. 13, într-o seară în care colaboratorul se afla în vizită la el. Mesajul îl reprezenta pe L. F. I., îmbrăcat într-un pulover de culoare închisă[77], având o cagulă de culoare neagră pe faţă, aşezat în faţa unui cearşaf de culoare albă şi are următorul conţinut: „În numele lui Allah…, avertisment din partea la fraţii musulmani, activi din România pentru poporul român şi guvern român …, ştim că aveţi prizonieri muslem ce torturaţi aici … ştim că aveţi fraţi ai voştri ce luptă împotriva islam în Afganistan, Irak … America, Israel ce duşman de moarte este la noi. Mesaj din partea lui El Sheik Osama Muhamad Bin Laden, conducător al nostru. Pacea şi mila lui Allah … dacă nu retrageţi soldat români şi continuaţi acest lucru împotriva la islam, pe cuvânt vă pedepsim în numele lui Allah. Allah Akbar, Allah Akbar, Allah Akbar!”.

Din simpla vizionare a filmului, ce are durata de 1.03 min., rezultă în mod evident că personajul filmat este chiar L. F. I. (procedeul recunoașterii după semnalmentele exterioare și după obiectele de îmbrăcăminte).

– Discuţiile purtate între inculpatul L. F. I. şi colaboratorul acoperit Al Fahad au ajuns la stadiul la care primul a afirmat că este hotărât să achiziţioneze un autoturism ieftin, uzat, cu suma de 100-150 Euro, în interiorul căruia să pună explozibil. Autoturismul ar fi urmat să fie plasat de către inculpat într-un loc aglomerat din Timişoara, iar explozibilul să fie detonat de la distanţă cu ajutorul unui telefon mobil.

Elementele de fapt descrise mai sus au fost consemnate în procesele-verbale de redare integrală în formă scrisă a înregistrărilor audio-video, în mediu ambiental, realizate la data de 3 mai 2006, 4 mai 2006, 19 mai 2006 şi 20 mai 2006, cu ocazia întâlnirilor dintre numitul L. F. I. şi colaboratorul acoperit Al Fahad, ce au avut loc într-o cameră de hotel din localitatea Buziaş, jud. Timiş.

Convorbirile au fost interceptate în baza autorizaţiei nr. X/28.04.2006, emisă de Curtea de Apel Timişoara, în temeiul art. 91¹ şi următoarele din C. p. p. și au fost stocate pe un număr de 4 CD-uri.

4) Au fost extrase imagini înregistrate de camerele de luat vederi situate în incinta Aeroportului Internaţional ”Traian Vuia” din T., care l-au surprins în noaptea de 22/23 mai 2006 pe numitul F. I., având asupra sa un aparat de fotografiat digital cu care încerca să fotografieze, în timp ce era însoţit de o altă persoană, identificată ca fiind martorul L. O. O.

Imaginile surprinse de camerele de luat vederi au fost stocate pe CD-ul cu nr. xxx/23.05.2006 şi au fost certificate pentru autenticitate în temeiul art. 91³ alin. 2 şi 3 C. p. p., prin procesul-verbal din data de 30 noiembrie 2006, urmând a fi folosite ca mijloc de probă dosarul cauzei.

Martorul L. O. O., fiind audiat, a confirmat faptul că cei doi se aflau la aeroport pentru a-l aştepta pe unul din patronii italieni ai firmei unde erau angajaţi amândoi, S. C. „P.” S. R. L. din L., iar L. F. I. avea asupra sa un aparat de fotografiat cu care încerca să efectueze fotografii în zona aeroportului, dar nu a reuşit acest lucru, întrucât aparatul nu funcţiona corespunzător.

– în cursul lunii iunie 2006, I. F. i-a adus la cunoştinţă colaboratorului acoperit faptul că intenţionează să fabrice, cu ajutorul unui prieten chimist, explozibil constând din azot combinat cu motorină şi apă cu ajutorul căreia să declanşeze o explozie într-un loc aglomerat din Timişoara, afirmându-i totodată că acel chimist este un individ prudent şi totul urma să se facă prin intermediul său. Pentru ca individul respectiv să ”se apuce de treabă” inculpatul a solicitat sprijinul colaboratorului, în sensul acordării sub formă de împrumut (până la obţinerea de către acesta a banilor în urma revendicării imobilului proprietatea sa) a sumei de 1.000 Euro.

F. I. i-a destăinuit colaboratorului acoperit planul său de acțiune arătându-i că:
– intenţionează să achiziţioneze la un preţ derizoriu un autoturism în care să plaseze două butelii de aragaz,
– că autoturismul ar fi urmat să fie condus şi lăsat de el într-un loc aglomerat din T., cel mai probabil Complexul Studenţesc, unde urma ca să elibereze gazul din cele două butelii şi, cu ajutorul unui telefon mobil alăturat buteliilor să efectueze un apel pe acesta de la distanţă, ceea ce ar fi declanşat o explozie care să ucidă multe persoane şi să provoace importante pagube materiale.

În ziua de 24 iunie 2016, L. I. F. a transportat buteliile pe care le cumpărase pe str. O. nr. 13.

În ziua de duminică, 25 iunie 2006, inculpatul L. F. I. s-a preocupat şi a reuşit achiziţionarea unui autoturism Renault 18, de culoare albastru, cu numărul de înmatriculare TM08POU, an de fabricaţie 1979.

În ziua de luni, 26 iunie 2006, în jurul prânzului, L. F. I. s-a deplasat la adresa din L., unde îşi are reşedinţa martorul C. F. S., un prieten de-al său. În această locuinţă s-a aflat şi martorul B. C., un alt prieten de-al său. Martorul B. C., absolvent al facultăţii de Cibernetică şi Informatică – Economică a fost rugat de către L. F. I., având în vedere că se pricepe la electronică, să-i realizeze sau să-i adapteze un dispozitiv de aprindere, fără a-i explica însă la ce îi va folosi.

Conform declaraţiei martorului B. C., anterior, cu puţin timp înainte, L. I. F. l-a contactat telefonic de pe un telefon mobil cu numărul 0728.411.xxx (cartelă telefonică Connex pe care inculpatul o achiziţionase cu o zi înainte) pe telefonul său cu numărul 0744.663.xxx, spunându-i că trece pe la el pentru a-i realiza dispozitivul de aprindere despre care îi pomenise deja.

Afirmaţia martorului este susţinută de desfăşurătorul apelurilor telefonice efectuate de la postul mobil 0728.411.xxx pus la dispoziţie de Vodafone România SA şi transmis acestui serviciu cu nr. 9504/08.07.2006. Conform acestuia, la data de 26 iunie 2006, la ora 13:33:08, între numerele 0728.411.xxx şi 0744.663.xxx s-a purtat o convorbire având o durată de 28 de secunde.

L. I. F. i-a adus martorului B. C. un telefon mobil marca ”Motorola” şi un telefon mobil marca ”Alcatel”, precum şi un aprinzător electric de aragaz de culoare roşie marca ”Igniter”, solicitându-i ca pe unul din aceste telefoane să îi realizeze, cu ajutorul aprinzătorului de aragaz, un dispozitiv de aprindere. Martorul B. C. a reuşit să realizeze legătura dintre telefonul mobil marca ”Motorola” şi aprinzător și i l-a înmânat lui L. I. F., care a părăsit apartamentul.

În ziua de luni, 26 iunie 2006, L. F. I. l-a contactat în zona gării din Lugoj pe martorul E. I. M., taximetrist, căruia i-a solicitat să îl transporte până în B., unde se afla autoturismul Renault 18 cu numărul de înmatriculare TM08POU, achiziționat cu o zi în urmă. Martorul a fost de acord, însă, înainte de a se deplasa spre Buziaş, L. F. I. i-a cerut martorului E. I. M. să se deplaseze cu taximetrul până la locuinţa sa de pe str. O. nr. 13. De acolo, inculpatul a revenit cu cele două butelii de aragaz pe care le-a aşezat în maşină, pe o pătură, pentru a evita murdărirea acesteia. De pe str. O. nr. 13, martorul l-a transportat pe L. I. F. până la atelierul auto ACR din localitatea B., inculpatul coborând şi ducând buteliile în incinta atelierului. Întrebat fiind de martor ce face cu cele două butelii, L. I. F a răspuns că şi-a cumpărat o maşină şi că le foloseşte la efectuarea unor operaţii de sudură la autoturismul respectiv[78].

3.2. Acțiunea de organizare și surprindere în flagrant a inculpatului L. F. I.

În baza unei proceduri prestabilite, pusă la punct de către procurori şi poliţişti, la ora 18:45, în timp ce L. I. F., însoțit de colaboratorul acoperit Al Fahad se îndreptau cu autovehiculul, în care se afla instalat D. E. I., pe un drum național, dinspre orașul B. spre localitatea T., fiind în apropiere la cca 10 km., de platforma industrială din zona periurbană, s-a intervenit, procedându-se la reţinerea celor doi.

În prezenţa martorilor asistenţi G. F. şi D. M. C., forţele DPIR au asigurat perimetrul, în sensul că au fost blocate ambele sensuri de circulaţie pe o rază de 400 m iar specialiştii din cadrul Serviciul Român de Informaţii – Secţia Timiş au procedat la cercetarea amănunţită a autoturismului Renault 18 de culoare albastru cu numărul de înmatriculare TM08POU.

Astfel, sub bancheta din spate a autoturismului s-au găsit aşezate două butelii de aragaz pline cu gaz, aşezate cap la cap, iar între acestea se afla un dispozitiv format dintr-un telefon mobil marca ”Motorola” de culoare verde, ataşat de un aprinzător de aragaz de culoare roşie marca ”Igniter”, acesta fiind prevăzut cu două baterii, una de culoare albastră şi una de culoare verde.

Telefonul mobil şi aprinzătorul de aragaz erau conectate prin intermediul a două fire unul de culoare albastră şi unul de culoare roşie, prinse împreună cu mai multe rânduri de scotch de culoare roşie şi incoloră, telefonul fiind activ şi având afişat pe ecran ”Connex”. Totodată, pe telefon s-a putut observa un led de culoare verde care ilumina intermitent.

Buteliile, cele care fuseseră achiziţionate de către L. F. I., precum şi dispozitivul explozibil artizanal, cel pe care martorul B. C. îl fabricase la insistenţele inculpatului fuseseră aşezate, în modalitatea descrisă mai sus de către L. F. I.,cu puţin timp înainte de momentul reţinerii sale.

Momentele reţinerii şi ale cercetării la faţa locului sunt materializate atât pe suport de hârtie – procesul-verbal de constatarea infracţiunii din 26 iunie 2006 – cât şi în planşe fotografice şi pe suport electronic – CD – toate aflate la dosarul cauzei.

La controlul corporal efectuat asupra numitului L. F. I. au fost descoperite următoarele:
– un cuţit de culoare neagră cu lama de aproximativ 20 cm şi mâner de culoare verde tip vânătoresc;
– un telefon marca ”Alcatel” 511 de culoare gri (telefonul personal al inculpatului de pe care acesta ar fi intenţionat să efectueze, de la distanţă, apelul care să iniţieze declanşarea exploziei);
– un talon auto cu seria 002711305, aparţinând autoturismul TM08POU;
– o poliţă de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto nr. 1840859 pe numele P. I. D.;
– un contract de vânzare-cumpărare scris de mână, încheiat între M. I. V., în calitate de vânzător al autoturismului TM08POU, şi P. P., în calitate de cumpărător;
– o rovignetă seria B03136495 şi un bon fiscal Lukoil;
– un bilet de culoare verde având inscripţii ”B. I. ACR Buziaş 0748866173 Nelu”;
– o cartelă Romtelecom.

III. Cauză penală având ca obiect infracțiunea de trădare prin transmiterea de secrete și spionaj militar[79].

Prin rechizitoriul emis în cauza penală nr. 58/D/P/2009 a D.I.I.C.O.T. – Structura centrală s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților Z. P. M. și A. F., primul pentru săvârșirea infracțiunii de spionaj, prevăzută de art. 159 raportat la art. 157 alin. 1 și 2 din C. p., cu aplicarea art. 41 alin. 2 și cu aplicarea art. 172 alin. 2 din C. p., iar cele de-al doilea pentru comiterea infracțiunii de trădare prin transmitere de secrete, prevăzută de art. 157 alin. 1 și 2 din C. p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 din C. p.[80].

Cauza a fost soluționată prin sentința penală nr. 189 din 18 iunie 2010, pronunțată în dosarul nr. 5797/2/2009 al Curții de Apel București.

& 1. Activități derulate în exclusivitate de către organele de stat cu atribuții în domeniul securității naționale.

Ofițerii S.R.I., care au devenit în cursul procesului penal martorii cu identitate protejată “Viorel” și “George”, au relaționat, sub identitate personală și profesională acoperită, cu inculpatul Z. P. M., primul începând din data de 29 martie 2005[81], iar cel de-al doilea din data de 3 aprilie 2007[82], data fiind împrejurarea că Serviciul Român de Informaţii, fără a cunoaşte activitatea infracţională a inculpatului, deţinea unele indicii privind posibilitatea existenţei unor conexiuni stabilite de Z. P. M. cu exponenţi ai unor servicii de informaţii străine.

Lucrătorii de informații aflați în activitate sub acoperire au stabilit, cu prilejul discuțiilor purtate cu viitorul inculpat Z. P. M., următoarele elemente:
– modalitățile de recrutare concrete prin care l-a capacitat, prin cointeresare materială, pe inculpatul – militar activ – A. F., în scopul sustragerii de informaţii cu caracter militar,
– informații despre modalităţile de menţinere de către inculpatul Z. P. M. a legăturilor clandestine cu reprezentanţii puterii străine U., prin aplicarea unor proceduri contrainformative severe destinate conspirării/disimulării interesului acesteia de a obţine astfel de date.

În cadrul contactelor dintre ofițerii S.R.I. și viitorul inculpat Z. P. M., cei dintâi au primit materiale olografe conţinând sinteze geopolitice pentru ţări din spaţiul ex-sovietic bazate în general pe date publice şi în unele cazuri pe opinii personale, care, ulterior dispunerii începerii urmăririi penale în cauză, au fost supuse unui examen criminalistic grafoscopic, din raportul de constatare tehnico științifică nr. 32/27.04.2009, rezultând că toate materialele olografe descrise supra şi anexate la dosarul cauzei au fost scrise de inculpatul Z. P. M.

La un moment ulterior, respectiv la data de 19 iunie 2008, apreciat ca oportun din punct de vedere al desfășurării activităților informative operative, ofițerii S.R.I., care au devenit în cursul procesului penal martorii cu identitate protejată “Viorel” și “George”, și-au declinat calitatea de ofițeri activi, prezentând legitimaţia şi insigna de serviciu, după care au urmat întâlniri succesive cu Z. P. M., în datele de 19 iunie, 3 iulie, respectiv 5 iulie 2008, acesta a relatat treptat o multitudine de aspecte referitoare la activitatea sa de natură infracţională, prilej cu care au rezultat următoarele aspecte:
– că are în legătură 4 (patru) surse umane care îi oferă informaţii pe care le transmite agenţilor puterii străine U., descriind sistemul său de legătură informatică criptată cu reprezentanţii acestui stat. Ulterior, susţine că în fapt o singură sursă este activă, aceasta oferindu-i informaţii cu caracter militar, clasificate „secrete” şi „secrete de stat”,
– o serie de aspecte privind modus operandi folosit pentru sustragerea informaţiilor militare de către sursa „K1”, precum şi despre identitatea cetăţenilor din U., ce preluau documentele în cauză,
– identitatea și locul de muncă al sursei „K1”, ca fiind A. F., devoalată la data de 27 aprilie 2009, când Z. P. M. a oferit ofiţerului S.R.I., martorul cu identitate protejată „George” o carte de vizită pe spatele căreia menţionase olograf numele şi locul de muncă anterior al viitorul inculpat A. F.

Raportul de constatare tehnico științifică nr. 32/27.04.2009, realizat după momentul începerii urmăririi penale în cauză a concluzionat că menţiunea olografă „A. F. Br. A. nt. 29 – Alexandria” aflată pe cartea de vizită anexată la dosarul cauzei a fost scrisă de inculpatul Z. P. M.

– monitorizarea întâlnirii dintre Z. P. M. și A.F., din data de 16 februarie 2009, când A. F. i-a remis cetățeanului bulgar un memory-stick marca „Apacer” conţinând documente militare între care şi „Dispoziţia pentru Comunicaţii şi Informatică a Diviziei I Infanterie” aflată în vigoare, precum și anexele acesteia, înscrisuri clasificate secret de stat nivel “secret” și “secret de serviciu”, care, imediat după preluare a fost predate de Z. P. M. ofiţerilor S. R. I.

Mediul de stocare arătat supra a însoțit sesizarea Serviciului Român de Informaţii transmisă organelor de urmărire penală, la 24 februarie 2009, în regim de document clasificat secret de stat.

& 2. Sesizarea organelor de urmărire penală și declanșarea cercetărilor.

Serviciul Român de Informaţii a transmis organelor de urmărire penală, la 24 februarie 2009, sesizarea (comunicarea) realizată în regim de document clasificat secret de stat, obiectivată în Procesul – verbal de sesizare din oficiu din 26 februarie 2009, ceea ce a reprezentat sesizarea din oficiu a organelor de urmărire penală, conform prevederilor art. 224 din C. p. p. au declanşat cercetări faţă de inculpatul A. F., sub aspectul comiterii infracţiunii de trădare prin transmiterea de secrete şi față de inculpatul, cetățean bulgar, Z. P. M., sub aspectul săvârșirii infracţiunii de spionaj.

& 3. Activități de administrarea probatoriului și transformarea informațiilor obținute anterior începerii urmăririi penale în probe.

3.1. Depistarea inculpatului A.F. în data de 27 februarie 2009 și efectuarea percheziţiei corporale asupra acestuia, ocazie cu care a fost găsit un memory stick de culoare neagră, marca KINGSTON de capacitate 2 GB, cu seria DTYLB/2GB, CH3516600 CHINA, 04226398DOOLF5V. Mediul de stocare în cauză conţine informaţii cu caracter militar, atât în fişierele existente cât şi în cele recuperate.

3.2. În cursul zilei de 27 februarie 2009, a fost efectuată o percheziţie domicilară la locuinţa inculpatului A. F. în cadrul căreia au fost identificate mai multe medii de stocare, verificate conform Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 16 martie 2009[83].

3.3. În data de 27 februarie 2009 a fost efectuată o percheziţie domiciliară şi la locuinţa inculpatului Z. P. M., în cadrul căreia au fost identificate mai multe medii de stocare, verificate conform aceluiaşi Raport de constatare tehnico-ştiinţifică din 16 martie 2009.

– pe hard-disck-ul marca „Hitachi” cu seria BH48KNNK, componentă a lap-topului marca ASUS model A2500L, seria SN 46NP013683, având sistemul de operare instalat la data de 25 mai 2005 (n.n.: importanţa probatorie a momentului instalării sistemului de operare este semnificativă întrucât doar după această dată poate fi auditat mediul informatic în cauză), în memoria nevolatilă a acestui mediu informatic au fost identificate sau recuperate un număr total de 193 titluri de documente conţinând referiri la Ministerul Apărării Naţionale. Cu titlu exemplificativ, între acestea a putut fi vizualizat, respectiv tipărit fişierul cu denumirea „Dom diag si atr cdm D1I-Doc final.doc” corespunzător documentului militar „Domeniile de activitate, diagrama de relaţii şi atribuţiile Comandamentului Diviziei 1 Infanterie” având 184 de pagini (vol. IX al cauzei).

Acest document a fost regăsit în evidenţele Diviziei 1 Infanterie „Dacica”, conform procesului verbal din 27 februarie 2009 transcris în registrul unic nr. B/64/2008 al unităţii militare în cauză.

Titlurile documentelor cu caracter militar atestă faptul că ele au fost create şi modificate în marea lor majoritate în perioada ianuarie-martie 2008, dar şi în cursul anilor 2006-2007.

– un memory stick, de culoare argintie, marca TRANSCEND, cu seria JFV85, capacitate 8 GB. Acest mediu de stocare informatic nu conţine documente cu caracter militar. A fost identificat un fişier executabil „Otp. Exe” care împreună cu alte fişiere Otp formează un program de criptare. Au fost totodată regăsite şi fişiere de tipul „snd” sau „rcv” ce reprezintă chie de criptare – decriptare folosite de programul executabil „Otp.exe”. Prin termenul de criptare, potrivit Dicţionarului Explicativ al Limbii Române se înţelege „procesul de codificare a informaţiei astfel încât să poată fi înţeleasă doar de persoanele autorizate”.

Concluzionând, se poate afirma că programul informatic existent pe acest mediu de stocare putea fi utilizat de inculpatul Z. P. M. în vederea criptării informaţiilor militare sustrase de inculpatul A. F. în vederea transmiterii lor către reprezentanţii puterii străine U. în realizarea necesităţilor de conspirare a activităţilor infracţionale.

– un memory stick, de culoare neagră, marca SAMSUNG, inscripţionat STROY CONSULT, capacitate 1 GB, seria S80515. Deşi nu au fost regăsite fişiere active, de pe acest mediu de stocare s-au putut recupera fişiere şterse ce conţin informaţii militare ce poartă marcajele „nesecret”, după caz „secret de serviciu”. Au fost recuperate un număr de 42 de documente cu caracter militar, create şi modificate în intervalul lunilor februarie-martie-aprilie-iunie 2008 (vol. X al cauzei). - un memory stick marca SAN DISK, seria 200529396, capacitate 256 MB. Prin recuperarea fişiereleor şterse sau prin extragerea fragmentelor de text, acolo unde refacerea în întregime nu a fost posibilă, s-a evidenţiat existenţa unor informaţii militare în documente editate în limba română, în documente editate în limba ucraineană cu referiri la activităţi militare (traduceri ale unor documente editate anterior în limba română), precum şi documente Excell în limba română a căror denumire a fost modificată în limba ucraineană. Cu titlu exemplificativ arătăm că a putut fi vizualizat un astfel de document recuperat având 256 de pagini. Documentele menţionate au fost create şi modificate în perioada anilor 2005, 2006 şi 2007 (partea a doua, vol. XI al cauzei)

După dispunerea începerii urmăririi penale în cauză:

3.4. Constatările tehnico-ştiinţifice informatice realizate asupra mediilor de stocare ridicate de la inculpaţi cu ocazia activităţilor procedurale din data de 27 februarie 2009 precum şi asupra stick-ului „Apacer”, remis de A. F. inculpatului Z. P. M., la data de 16 februarie 2009:
a) Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 11050665 din 28 februarie 2009 al Institutului pentru Tehnologii Avansate (n.n.: în continuare I.T.A.) privind memory stick-ul „APACER”;
b) Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică numărul 1067070 din 17.03.2009 al I.T.A.: au fost identificate informaţii miliare stocate, active sau şterse şi recuperate prin programe informatice specializate (aplicaţii informatice de tipul En Case Forensic, FTK Imager, Forensic Toolkit, FREDL, ş.a.), după cum urmează:
c) Raport de constatare-tehnico- ştiinţifică informatică nr. 1067094 din data de 14 aprilie 2009, realizat de I.T.A., care a avut drept obiectiv corelarea din punct de vedere informatic a circulaţiei/conectării mediilor de stocare de tip memory stick sau a informaţiilor cu caracter miliar între unităţile de calculator ale inculpaţilor A.F. şi Z. P. M.[84];

3.5. Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică (grafică) nr. 32 din 27 aprilie 2009, conform concluziilor căruia menţiunea olografă „A.F. Br. A. nt. 29 – Alexandria” aflată pe cartea de vizită anexată la dosarul cauzei a fost scrisă de inculpatul Z. P. M.

3.6. Din perspectiva rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică efectuate în cauză se impune să precizăm şi faptul că terminalul de telefonie mobilă marca Siemens model S55, cod IMEI 353184001658272, având în componenţă cartela SIM cu seria 8938003990224187460F a fost utilizat prin conectare la lap-top-ul marca ASUS, ambele aflate în posesia inculpatului Z. P. M. pentru a fi utilizat ca un ansamblu transmitere a datelor informatice în formă criptată către puterea străină Ucraina.

Conform celor constatate de către specialiștii în domeniul informatic, în lap-top-ul examinat se află instalată aplicaţia Siemens data swit, driver compatibil conectării cu terminalul de telefonie mobilă menţionat, astfel încât se poate realiza o conexiune la internet, asigurată prin programele speciale de criptare-decriptare.

Concluziile rapoartelor de constatare se coroborează cu datele transmise de operatorul de telefonie mobile Orange România S.A. în baza autorizaţiei nr. 1/2009 a Curţii de Apel Bucureşti, emisă în conformitate cu prevederile art. 16 ale Legii nr. 298/2008.

Conform acestor date, terminalul mobil în cauză a fost utilizat cu numărul de telefon ucrainean +380675063407, fiind purtate o serie comunicări.

[1] Art. 1 din Legea nr. 51/1991.
[2] Art. 3 din Legea nr. 51/1991
a) planurile şi acţiunile care vizează suprimarea sau ştirbirea suveranităţii, unităţii, independenţei sau indivizibilităţii statului român;
b) acţiunile care au ca scop, direct sau indirect, provocarea de război contra ţării sau de război civil, înlesnirea ocupaţiei militare străine, aservirea faţă de o putere străină ori ajutarea unei puteri sau organizaţii străine de a săvârşi oricare din aceste fapte;
c) trădarea prin ajutarea inamicului;
d) acţiunile armate sau orice alte acţiuni violente care urmăresc slăbirea puterii de stat;
e) spionajul, transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizaţii străine ori agenţilor acestora, procurarea ori deţinerea ilegală de documente sau date secrete de stat, în vederea transmiterii lor unei puteri sau organizaţii străine ori agenţilor acestora sau în orice alt scop neautorizat de lege, precum şi divulgarea secretelor de stat sau neglijenţa în păstrarea acestora;
f) subminarea, sabotajul sau orice alte acţiuni care au ca scop înlăturarea prin forţă a instituţiilor democratice ale statului ori care aduc atingere gravă drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor români sau pot aduce atingere capacităţii de apărare ori altor asemenea interese ale ţării, precum şi actele de distrugere, degradare ori aducere în stare de neîntrebuinţare a structurilor necesare bunei desfăşurări a vieţii social-economice sau apărării naţionale;
g) acţiunile prin care se atentează la viaţa, integritatea fizică sau sănătatea persoanelor care îndeplinesc funcţii importante în stat ori a reprezentanţilor altor state sau ai organizaţiilor internaţionale, a căror protecţie trebuie să fie asigurată pe timpul şederii în România, potrivit legii, tratatelor şi convenţiilor încheiate, precum şi practicii internaţionale;
h) iniţierea, organizarea, săvârşirea sau sprijinirea în orice mod a acţiunilor totalitariste sau extremiste de sorginte comunistă, fascistă, legionară sau de orice altă natură, rasiste, antisemite, revizioniste, separatiste care pot pune în pericol sub orice formă unitatea şi integritatea teritorială a României, precum şi incitarea la fapte ce pot periclita ordinea statului de drept;
i) actele teroriste, precum şi iniţierea sau sprijinirea în orice mod a oricăror activităţi al căror scop îl constituie săvârşirea de asemenea fapte;
j) atentatele contra unei colectivităţi, săvârşite prin orice mijloace;
k) sustragerea de armament, muniţie, materii explozive sau radioactive, toxice sau biologice din unităţile autorizate să le deţină, contrabanda cu acestea, producerea, deţinerea, înstrăinarea, transportul sau folosirea lor în alte condiţii decât cele prevăzute de lege, precum şi portul de armament sau muniţie, fără drept, dacă prin acestea se pune în pericol securitatea naţională;
l) iniţierea sau constituirea de organizaţii sau grupări ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a acestora, în scopul desfăşurării vreuneia din activităţile enumerate la lit. a-k, precum şi desfăşurarea în secret de asemenea activităţi de către organizaţii sau grupări constituite potrivit legii.
[3] Ioan Chiș, Stan Dumitru Stavarache, Marian Dobra, Drept penal cu aplicabilitate în activitatea de realizare a securității naționale, Ed. A.N.I., București, 2005, p. 82,83.
[4] Fapta cetăţeanului român de a intra în legătură cu o putere sau cu o organizaţie străină ori cu agenţi ai acestora, în scopul de a suprima sau ştirbi unitatea şi indivizibilitatea, suveranitatea sau independenţa statului, prin:
a) provocare de război contra ţării sau de înlesnire a ocupaţiei militare străine;
b) subminare economică, politică sau a capacităţii de apărare a statului;
c) aservire faţă de o putere sau organizaţie străină;
d) ajutarea unei puteri sau organizaţii străine pentru desfăşurarea unei activităţi ostile împotriva securităţii naţionale, se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
[5] Faptele prevăzute în art. 394-397, săvârşite de către Preşedintele României sau de către un alt membru al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, constituie infracţiunea de înaltă trădare şi se pedepsesc cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
[6] Faptele prevăzute în art. 394 şi art. 396, săvârşite de un cetăţean străin sau apatrid, se pedepsesc cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
[7] Fapta cetăţeanului român care, în timp de război:
a) predă teritorii, oraşe, poziţii de apărare, depozite ori instalaţii ale forţelor armate române sau care servesc apărării;
b) predă nave, aeronave, maşini, aparate, armament sau orice alte materiale care pot servi purtării războiului;
c) procură inamicului oameni, valori sau materiale de orice fel;
d) trece de partea inamicului sau efectuează alte acţiuni care sunt de natură să favorizeze activitatea inamicului ori să slăbească puterea de luptă a forţelor armate române sau a armatelor aliate;
e) luptă sau face parte din formaţii de luptă împotriva statului român sau a aliaţilor săi se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
[8] Acţiunea armată întreprinsă în scopul schimbării ordinii constituţionale ori al îngreunării sau împiedicării exercitării puterii de stat se pedepseşte cu închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Întreprinderea de acţiuni violente împotriva persoanelor sau bunurilor săvârşite de mai multe persoane împreună, în scopul schimbării ordinii constituţionale ori al îngreunării sau împiedicării exercitării puterii de stat, dacă se pune în pericol securitatea naţională, se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
[9] Faptele prevăzute în art. 395, săvârşite de un cetăţean străin sau apatrid, se pedepsesc cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
[10] Transmiterea de informaţii secrete de stat unei puteri sau organizaţii străine ori agenţilor acestora, precum şi procurarea ori deţinerea de documente sau date ce constituie informaţii secrete de stat de către cei care nu au calitatea de a le cunoaşte, în scopul transmiterii lor unei puteri sau organizaţii străine ori agenţilor acestora, săvârşite de un cetăţean român, se pedepsesc cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
[11] (1) Divulgarea unor documente sau a unor date care constituie informaţii secrete de stat, de către cel care le cunoaşte datorită atribuţiilor de serviciu, dacă fapta pune în pericol securitatea naţională, se pedepseşte cu închisoarea de la 7 la 15 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Deţinerea în afara îndatoririlor de serviciu a unui document ce conţine informaţii secrete de stat, dacă fapta pune în pericol securitatea naţională, se pedepseşte cu închisoarea de la 5 la 10 ani.
(3) Divulgarea, fără drept, a unor documente sau date care constituie informaţii secrete de stat, de către cel care ia cunoştinţă de acestea în afara îndatoririlor de serviciu, se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani.
[12] (1) Divulgarea, fără drept, a unor informaţii secrete de stat, de către cel care le cunoaşte datorită atribuţiilor de serviciu, dacă prin aceasta sunt afectate interesele unei persoane juridice dintre cele prevăzute în art. 176, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Deţinerea, fără drept, în afara îndatoririlor de serviciu, a unui document ce conţine informaţii secrete de stat, dacă poate afecta activitatea uneia dintre persoanele juridice prevăzute în art. 176, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(3) Persoana care deţine un document ce conţine informaţii secrete de stat, care poate afecta activitatea uneia dintre persoanele juridice prevăzute în art. 176, nu se pedepseşte dacă predă de îndată documentul la organul sau instituţia emitentă.
[13] (1) Neglijenţa care are drept urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui document ce conţine informaţii secrete de stat, precum şi neglijenţa care a prilejuit altei persoane aflarea unei asemenea informaţii se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
[14] Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare, în întregime sau în parte, prin explozii, incendii sau în orice alt mod, a instalaţiilor industriale, a căilor de comunicaţie, a mijloacelor de transport, a mijloacelor de telecomunicaţie, a construcţiilor, a produselor industriale sau agricole ori a altor bunuri, dacă fapta pune în pericol securitatea naţională, se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
[15] Atentatul contra vieţii săvârşit împotriva unei persoane care deţine o funcţie de demnitate publică, dacă fapta pune în pericol securitatea naţională, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
[16] (1) Atentatul contra vieţii săvârşit împotriva reprezentantului unui stat străin sau altei persoane care se bucură de protecţie în conformitate cu convenţiile internaţionale, aflată în misiune oficială în România, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Infracţiunile intenţionate contra integrităţii corporale, sănătăţii sau libertăţii, săvârşite împotriva unei persoane dintre cele menţionate în alin. (1), se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârşită, ale cărei limite speciale se majorează cu jumătate.
[17] Art. 32 din Legea nr. 535/2004
(1) Constituie acte de terorism şi se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime, şi cu interzicerea unor drepturi săvârşirea uneia dintre următoarele fapte care, prin natura sau prin contextul săvârşirii lor, pot aduce atingere gravă unei ţări ori unei organizaţii internaţionale, atunci când sunt săvârşite în scopul de a intimida populaţia sau de a constrânge o autoritate publică sau o organizaţie internaţională să îndeplinească, să nu îndeplinească sau să se abţină de la îndeplinirea unui anumit act ori pentru a destabiliza grav sau a distruge structurile politice fundamentale, constituţionale, economice ori sociale ale unui stat sau organizaţii internaţionale:
a) omorul, omorul calificat sau vătămarea corporală;
b) ameninţarea sau lipsirea de libertate;
c) distrugerea;
d) comunicarea de informaţii false, care pune în pericol siguranţa zborului sau navigaţiei unei nave ori aeronave;
e) săvârşirea, cu ajutorul unui dispozitiv, al unei arme sau al unei substanţe, a unui act de violenţă împotriva unei persoane aflate într-un aeroport civil, dacă fapta a pus în pericol siguranţa şi securitatea în acest aeroport, precum şi săvârşirea oricărui act de violenţă fizică ori psihică asupra unei persoane aflate la bordul unei aeronave civile în zbor sau în pregătire de zbor ori asupra personalului navigant al acesteia;
f) distrugerea sau deteriorarea gravă, cu ajutorul unui dispozitiv, al unei arme ori al unei substanţe, a instalaţiilor unui aeroport civil sau a unei aeronave în serviciu ori care nu este în serviciu, dar se află pe un aeroport sau cauzarea de deteriorări care fac aeronava indisponibilă de zbor ori care sunt de natură să îi pună în pericol siguranţa în zbor, precum şi întreruperea serviciilor de aeroport, dacă fapta compromite sau este de natură a compromite siguranţa şi securitatea în acel aeroport;
g) distrugerea sau deteriorarea instalaţiilor ori a serviciilor de navigaţie aeriană sau perturbarea funcţionării acestora, dacă fapta a pus în pericol siguranţa zborului;
h) plasarea pe o aeronavă civilă, prin orice mijloc, a unui dispozitiv sau a unei substanţe capabil/capabile să distrugă acea aeronavă ori să îi producă deteriorări care o fac inaptă de zbor sau care sunt de natură să pericliteze siguranţa acesteia în zbor;
i) preluarea fără drept a unei aeronave, prin orice mijloace, precum şi exercitarea fără drept a controlului asupra acesteia;
j) luarea în stăpânire a unei nave ori a unei platforme fixe sau exercitarea controlului asupra acesteia, prin violenţă ori ameninţare;
k) comiterea de violenţe asupra unei persoane aflate la bordul unei nave ori al unei platforme fixe, dacă acest act este de natură să pericliteze siguranţa navei ori a platformei fixe;
l) distrugerea unei platforme fixe ori a unei nave sau cauzarea de daune platformei fixe ori încărcăturii unei nave, de natură să pericliteze siguranţa platformei sau a navigaţiei navei;
m) plasarea pe o navă sau pe o platformă fixă, prin orice mijloc, a unui dispozitiv ori a unei substanţe apt/apte să le distrugă sau care să cauzeze platformei, navei ori încărcăturii sale daune ce compromit sau sunt de natură să pericliteze siguranţa platformei ori a navigaţiei navei;
n) distrugerea sau avarierea în mod grav a platformei fixe ori a instalaţiilor sau serviciilor de navigaţie ori producerea de grave perturbaţii în funcţionare, dacă unul dintre aceste acte este de natură să pericliteze siguranţa platformei fixe sau a navigaţiei unei nave;
o) nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, a regimului materialelor nucleare şi al altor materii radioactive, precum şi nerespectarea regimului materiilor explozive;
p) atentatul care pune în pericol securitatea naţională, atentatul contra unei colectivităţi şi actele de diversiune;
q) fraude comise prin sisteme informatice şi mijloace de plată electronice şi infracţiuni contra siguranţei şi integrităţii sistemelor şi datelor informatice;
r) preluarea fără drept a mijloacelor de transport colective de pasageri sau de mărfuri.
(2) Pentru infracţiunile prevăzute la alin. (1) nu se poate aplica pedeapsa amenzii.
(3) Constituie, de asemenea, acte de terorism şi se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, săvârşirea următoarelor fapte, în unul dintre scopurile prevăzute la alin. (1):
a) producerea, dobândirea, deţinerea, transportul, furnizarea sau transferarea către alte persoane, direct ori indirect, de arme chimice sau biologice, dispozitive explozive de orice fel, precum şi cercetarea în domeniu ori dezvoltarea de asemenea arme sau dispozitive;
b) introducerea sau răspândirea în atmosferă, pe sol, în subsol ori în apă de produse, substanţe, materiale de orice fel, microorganisme sau toxine de natură să pună în pericol sănătatea oamenilor ori a animalelor sau mediul înconjurător ori în scopul provocării de incendii, inundaţii sau explozii care au drept efect punerea în pericol a vieţilor umane;
c) perturbarea ori întreruperea aprovizionării cu apă, electricitate sau orice altă resursă naturală fundamentală, care au drept efect punerea în pericol a vieţilor umane.
Art. 33 din Legea nr. 535/2004
(1) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi săvârşirea, în unul dintre scopurile prevăzute la art. 32 alin. (1), a uneia dintre următoarele fapte:
a) procurarea, deţinerea, confecţionarea, fabricarea, transportul sau furnizarea de produse ori tehnologii cu dublă utilizare sau de produse militare ori de substanţe explozive sau inflamabile, în scopul producerii de mijloace distructive, dispozitive explozive de orice fel, precum şi a substanţelor chimice, biologice, radiologice ori nucleare, de natură să pună în pericol sănătatea oamenilor, animalelor sau mediul;
b) instruirea sau pregătirea unei persoane privind folosirea ori fabricarea armelor de foc, muniţiilor, explozivelor, dispozitivelor explozive de orice fel, armelor chimice, biologice, radiologice sau nucleare, inclusiv a oricăror echipamente concepute special pentru a fi utilizate în legătură directă cu folosirea substanţelor chimice, biologice, radiologice ori nucleare.
(2) Constituie, de asemenea, infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi săvârşirea uneia dintre următoarele fapte:
a) înlesnirea trecerii frontierei, găzduirea ori facilitarea accesului în zona obiectivelor vizate a unei persoane care a participat sau a comis ori urmează să participe sau să comită o infracţiune prevăzută la alin. (1) ori la art. 32 alin. (1) sau (3);
b) culegerea sau deţinerea, în scopul transmiterii, ori punerea la dispoziţie de date şi informaţii despre obiective vizate de o entitate teroristă;
c) falsificarea de înscrisuri oficiale în scopul înlesnirii săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute de prezenta lege;
d) şantajul săvârşit în scopul comiterii unui act de terorism;
e) participarea la instruirea sau pregătirea în vederea folosirii mijloacelor distructive, substanţelor toxice ori periculoase, armelor de foc, dispozitivelor explozive de orice fel, muniţiilor, explozivilor, armelor chimice, biologice, radiologice sau nucleare, în scopul comiterii unui act de terorism;
f) furtul calificat săvârşit în vederea comiterii infracţiunilor prevăzute la art. 32 alin. (1) şi (3) şi la alin. (1) şi (2) din prezentul articol.
Art. 33¹din Legea nr. 535/2004
Constituie infracţiune fapta de a recruta o persoană pentru săvârşirea uneia dintre faptele prevăzute la art. 32 alin. (1) şi (3) şi art. 33 şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 12 ani.
Art. 33² din Legea nr. 535/2004
(1) Fapta de a îndemna publicul, verbal, în scris sau prin orice alte mijloace, să săvârşească infracţiuni prevăzute de prezenta lege se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani ori cu amendă, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea la săvârşirea căreia s-a instigat.
(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) este comisă de un funcţionar public, pedeapsa este închisoarea de la un an la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea la săvârşirea căreia s-a instigat.
(3) Dacă instigarea publică a avut ca urmare comiterea infracţiunii la care s-a instigat, pedeapsa este cea prevăzută de lege pentru acea infracţiune.
(4) Promovarea unui mesaj prin propagandă săvârşită prin orice mijloace, în public, cu intenţia de a instiga la săvârşirea uneia dintre infracţiunile enumerate la art. 32 alin. (1) şi (3) şi art. 33 alin. (1) şi alin. (2) lit. e), indiferent dacă mesajul susţine sau nu în mod direct terorismul ori dacă au fost săvârşite sau nu respectivele infracţiuni, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.”
Art. 34 din Legea nr. 535/2004
(1) Tentativa faptelor prevăzute la art. 32, 33 şi 33^1 se pedepseşte.
(2) Se consideră tentativă şi producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum şi luarea de măsuri în vederea săvârşirii acestor infracţiuni.
Art. 36 din Legea nr. 535/2004
(1) Ameninţarea prin orice mijloace a unei persoane fizice, juridice sau a unei colectivităţi cu folosirea de arme de foc, arme nucleare, chimice, biologice, instalaţii nucleare ori dispozitive generatoare de radiaţii ionizante, cu provocarea unei explozii nucleare sau a unui accident nuclear ori cu răspândirea sau folosirea de produse, substanţe, microorganisme, toxine ori materiale, de orice fel, de natură să pună în pericol sănătatea oamenilor sau a animalelor ori mediul înconjurător sau să cauzeze consecinţe deosebit de grave, săvârşită în scopul prevăzut la art. 32 alin. (1), constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani.
(2) Dacă ameninţarea prevăzută la alin. (1) a fost adresată unui stat sau unei organizaţii internaţionale, fapta se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.
Art. 37 din Legea nr. 535/2004
(1) Ameninţarea prin orice mijloace a unei persoane fizice, juridice sau a unei colectivităţi cu folosirea de arme de foc, arme nucleare, chimice, biologice, instalaţii nucleare ori dispozitive generatoare de radiaţii ionizante, cu provocarea unei explozii nucleare sau a unui accident nuclear ori cu răspândirea sau folosirea de produse, substanţe, microorganisme, toxine ori materiale, de orice fel, de natură să pună în pericol sănătatea oamenilor sau a animalelor ori mediul înconjurător sau să cauzeze consecinţe deosebit de grave, săvârşită în scopul prevăzut la art. 32 alin. (1), constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani.
(2) Dacă ameninţarea prevăzută la alin. (1) a fost adresată unui stat sau unei organizaţii internaţionale, fapta se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.
Art. 38 din Legea nr. 535/2004
Alarmarea, prin orice mijloace şi fără un motiv întemeiat, a unei persoane fizice sau juridice ori a unei colectivităţi, a organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol, a organelor cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale sau de menţinere a ordinii publice, cu privire la folosirea de arme de foc, arme nucleare, chimice, biologice, radiologice ori la răspândirea sau folosirea de produse, substanţe, microorganisme, toxine ori materiale, de orice fel, de natură să pună în pericol viaţa, integritatea corporală sau sănătatea oamenilor ori a animalelor sau mediul înconjurător ori să cauzeze consecinţe deosebit de grave, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
[18] 1) Fapta de a se asocia sau de a iniţia constituirea unei asocieri în scopul săvârşirii de acte de terorism ori aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unei astfel de asocieri se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi, fără a se putea depăşi maximul pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea ce intră în scopul asocierii.
(2) Fapta de a conduce o entitate teroristă se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
[19] Atentatul săvârşit contra unei colectivităţi prin otrăviri în masă, provocare de epidemii sau prin orice alt mijloc, în scopul îngreunării sau împiedicării exercitării puterii de stat, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
[20] Care constau în acele elemente, situaţii sau condiţii, interne sau externe, care pot afecta prin natura lor securitatea ţării, generând efecte contrare sau de atingere a intereselor fundamentale ale României (pct.4 din Strategia de securitate naţională a României adoptată prin Hotărârea nr. 36 din 18 decembrie 2001 a Parlamentului României privind adoptarea Strategiei de securitate naţională a României)
[21] Definite ca stări de lucruri, procese sau fenomene din viaţa internă, care diminuează capacitatea de reacţie la riscurile existente ori potenţiale sau care favorizează apariţia şi dezvoltarea acestora (pct.4 din Strategia de securitate naţională a României, idem).
[22] Aşa cum sunt enumerate în art. 3 lit. a-l din Legea nr. 51/1991.
[23] Riscul constituie o stare de lucruri, situație sau împrejurare incertă (reflectă posibilitatea și nu realitatea), existentă la un anumit moment dat, care se poate materializa sau nu într-o amenințare, în caz afirmativ obiectivându-se, inițial, prin vulnerabilitați și/sau disfuncționalități la adresa unor valori, persoane, bunuri, interese, ce reprezintă stadiul (faza) concret-incipientă a amenințării, transformându-se ulterior în amenințare, spre deosebire de amenințare care vizează un act concret (reflectă realitatea și nu doar posibilitatea) prin care se inițiază un pericol la adresa unei valori (persoană, interes, bun).
Practic, amenințarea la adresa unei valori este anticipată de riscuri care, în anumite condiții, se transformă din posibilitate și incertitudine, trecând prin stadiul (faza) de vulnerabilitate ori disfuncționalitate, în realitatea obiectivă.
Din punct de vedere al raportului de cauzalitate și al temporalității, inițial există riscul (factori de risc, surse de risc), ce reprezintă germenii unor pericole, care este succedat de vulnerabilitate ori disfuncționalitate care, la rândul lor, se înscriu în antecedența cauzală și temporală a amenințării, toate vizând adresabilitatea unor valori (persoană, obiect, interes), deci și a valorilor securității naționale.[( A se vedea în același sens I.Chiș, Stan Dumitru Stavarache, Marian Dobre, Drept penal cu aplicabilitate în activitatea de realizare a securității naționale, Ed. ANI, București, 2005, capitolul VIII, Conceptul de amenințare la adresa securității naționale.Corelația juridică dintre amenințare și infracțiune, p. 75-85; Strategia de Securitate Naţională a României (SSNR) adoptată de către Consiliul Suprem de Apărare a Ţării prin Hotărârea nr. 62 din 17 aprilie 2006, Strategia Națională de Apărare a României (SNAR), Doctrina națională a informațiilor pentru securitate, adoptată prin Hotărâre a C.S.A.T.]. În documentele enunțate sunt evidențiate riscurile și vulnerabilitățile la adresa securității naționale.
[24] M. Chirilă, Teză de doctorat, Metodologia investigării speciale a criminalității organizate, Universitatea de Vest Timișoara, Facultatea de Drept și Științe Administrative, Timișoara, 2009, p. 60-61. Noțiunea de proactivitate se află în conexiune cu conceptul de „intelligence led policing”, respectiv conducerea activității polițienești în baza informațiilor procesate atât în componenta pro-activă, ante factum (de prevenire), cât și în cadrul componentei reactive, post factum (de documentare) (a se vedea în acest sens, T. L. Pintilie, Metode și tehnici de investigare a crimei organizate, în Investigarea fraudelor, sub coordonarea lui G. Ș Ungureanu, vol. II, Editura Sitech, Craiova, 2009, p. 242.
[25] Care s-a ținut la Istanbul, în perioada 20-27 septembrie 2009.
În mod tradițional cercetarea unor infracțiuni este de competența exclusivă a organelor de aplicarea legii (LEC), având categoric o natură reactivă întrucât se derulează în totalitatea post factum, în urma plângerii sau denunțului, situație specifică Austriei, Braziliei, Argentinei și Poloniei, care exclud intervenția de o manieră proactivă a LEC.
În aceste state agențiile de informații sunt strict separate de LEC având puteri limitate și o forță coercitivă foarte mică, nu pot utiliza măsurile coercitive clasice, cum ar fi perchezițiile și confiscările, dar totuși au competențe generale de supraveghere și pot aplica unele măsuri preventiv – coercitive (controlul corporal și confiscarea bunurilor periculoase).
La polul opus se află SUA și Marea Britanie care dispun de o puternică comunitate de informații (IC), dar și de reguli clare care disting între metodele IC și LEC.
Un alt grup de țări raportoare, în frunte cu Germania, și-au modificat regulile în ceea ce privește procedurile penale, în sensul că ancheta penală clasică și-a lărgit aria de aplicare, incluzând acum și ancheta penală proactivă (Vorermittlung), care se aplică în situațiile în care nu există încă indicii clare despre faptul că o infracțiune a fost comisă, care este pe punctul de a fi comisă sau au avut loc acte preparatorii specifice dar nu există încă suspecți din punct de vedere legal. În aceste situații organele de aplicare a legi (LEC) pot să adune informații și să folosească unele acțiuni coercitive de procedură penală, pentru a preveni pregătirea sau comiterea de infracțiuni. (M. Chirilă, op. cit., p. 62 și urm.)
[26] Adaptare după D. I. Cristescu, Investigarea criminalistică a infracțiunilor contra securității naționale și de terorism, Ed. Solness, Timișoara, 2004, cap. III, secțiunea a 2-a, & 1, p. 86-98.
[27] Art. 367 din C. p.
[28] Art. 35 din Legea nr. 535/2004 (1) Fapta de a se asocia sau de a iniţia constituirea unei asocieri în scopul săvârşirii de acte de terorism ori aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unei astfel de asocieri se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi, fără a se putea depăşi maximul pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea ce intră în scopul asocierii.
(2) Fapta de a conduce o entitate teroristă se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
[29] Art. 409 din C. p.
[30] M. Basarab, Drept penal, partea generală, vol. I, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1997, p. 348.
[31] Idem, p. 181; I. Mircea, Vinovăţia în dreptul penal român, Ed Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p. 120.
[32] I. Mircea, op. supracitată, p. 121; în acelaşi sens şi C. Niculescu, Despre posibilitatea existenţei premeditării în dolul repentin, în Dreptul, nr.12/1995, p. 48-51.
[33] G.Antoniu, Tentativa, Ed. Societăţii Tempus, Bucureşti, 1995, p. 58.
[34] Art. 412 alin. 2 din C. p.
[35] Art. 34 din Legea nr. 535/2004
(1) Tentativa faptelor prevăzute la art. 32, 33 şi 33¹ se pedepseşte.
(2) Se consideră tentativă şi producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum şi luarea de măsuri în vederea săvârşirii acestor infracţiuni.
[36] Este cazul terorismului transnaţional, organizat, finanţat şi oblăduit la nivel statal sau suprastatal, în numele unor scopuri politice, economice, geopolitice, militare etc.
[37] Art. 17 lit. a-n din Legea nr. 182/2002, privind protecţia informaţiilor clasificate.
[38] Într-un articol publicat în revista “Jane’s Intelligence Review”, în anul 2002, în care se făcea referire la activitatea Brigăzii Antiteroriste (B.A.) din cadrul S.R.I, se menţionează că “în ultimii zece ani, poliţia română şi S.R.I. au descoperit piese şi componente ale unor arme nucleare şi biologice provenite din Ucraina şi din fostele republici sovietice”.
[39] Gh. Arădăvoaice, I. Crăiniceanu, D. Niţă, Ameninţări, vulnerabilităţi şi riscuri la adresa demnitarilor, Ed. Antet XX Press, Filipeştii de Târg, Prahova, 2003, p. 24-25.
[40] În cazul asasinării consilierului Ambasadei Regatului Haşemit al Iordaniei la Bucureşti, în data de 4 decembrie 1984, în faţa hotelului “Bucureşti”, procurorul şi organele de cercetare penală au declanşat cercetarea la faţa locului la 15 minute de la anunţarea evenimentului (Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, dosar nr. 415/1985).
[41] Cum a fost cazul în situaţia unui înalt funcţionar al Ministerului Afacerilor Externe, M.R., în data de 31 ianuarie 1989 (Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, dosar nr. 263/1989, sentinţa penală nr. 39 din 20 iulie 1989, nepublicată).
[42] Aşa cum s-a petrecut în cazul inculpatului B. F., când, urmare a surprinderii în flagrant de agenţii de pază de la U.M. Cugir, în 12 iulie 1997, ulterior s-a declanşat cercetarea încăperii de lucru, descoperindu-se existenţa unui sistem de supraveghere audio-video, aflat la dispoziţia sa exclusivă, prin care înregistra – fonic şi vizual – discuţiile din sala de şedinţe şi protocol. (Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, dosar nr. 4353/2000, decizia nr. 680/2002).
[43] De pildă, examinarea cadavrului conduce la stabilirea împrejurării dacă a fost utilizată o armă de foc sau un alt agent vulnerant; consecinţele produse urmare a acţiunii ilicite oferă prilejul de a se cunoaşte dacă a fost utilizat un dispozitiv exploziv improvizat sau un mijloc de incendiere de tip arson etc.
[44] Potrivit legii, organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securităţii naţionale, obţin, verifică, prelucrează şi stochează informaţii privitoare la securitatea naţională, referitoare la locuri, medii şi persoane. (art. 8 din Legea nr. 14/1992, art. 14, lit. b din Legea nr. 191/1998).
[45] Această activitate reprezintă una din atribuţiile esenţiale ale organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securităţii naţionale (art. 8 din Legea nr. 51/1991).
[46]Adaptare după D. I. Cristescu, Investigarea criminalistică a infracțiunilor contra securității naționale și de terorism, Ed. Solness, Timișoara, 2004, cap. III, secțiunea a 2-a, & 2, p. 98-103.
[47] Calea folosită pentru săvârşirea unei infracţiuni înseamnă modalitatea aleasă de făptuitor în realizarea acţiunii sale.
[48] Metoda utilizată în executarea acţiunii reprezintă procedeul sau ansamblul de procedee folosite în realizarea scopului propus de făptuitor, respectiv acţiunea întreprinsă.
[49] Mijlocul utilizat îl constituie ceea ce serveşte ca unealtă sau posibilităţile morale şi materiale de care dispune făptuitorul în materializarea ideii sale infracţionale, pentru acţiunea desfăşurată.
[50] I. Poenaru, “Modul de operare al infractorilor, mijloc de identificare criminalistică” în Culegerea de referate „Prezent şi perspectivă în ştiinţa criminalistică”, Ed. M.I., Bucureşti, 1979, p. 229.
[51] Adică, înregistrarea penală după modul de operare al infractorilor reprezintă o modalitate de luare în evidenţă a unor infractori “specializaţi” în săvârşirea unor anumite categorii de infracţiuni şi prin folosirea unor anumite procedee. (E. Stancu, Tratat de criminalistică, Ed. a II-a revăzută şi adăugită, Ed. Universul juridic, Bucureşti, 2002, p. 184; I. Mircea, Criminalistica, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1999, p. 209).
[52] Pentru detalii, a se vedea, de pildă, în R. Kessler, F.B.I., Ed. All, Bucureşti, 1998, p. 359, modul de organizare a cartotecilor MOS, în laboratoarele F.B.I.-ului.
[53] Punctum Saliens (punctul caracteristic) este “punctul care sare în ochi în studiul modului în care făptuitorul a operat şi pe determinarea acestui punct ştiinţa criminalistică a bazat întreaga concepţie a organizării cartotecilor “modus operandi”, care au adus foloase imense descoperirii în organizările tehnicii poliţieneşti” (C. Ţurai, Elemente de criminalistică şi tehnică criminală, Tipografia Prefecturii Poliţiei Capitalei, Bucureşti, 1947).
[54] Săvârşirea unui atac terorist având drept ţintă o personalitate politică presupune o pregătire îndelungată (exemplu în acest sens îl reprezintă pregătirea timp de 11 luni a atacului de la Ambasada Japoniei de la Lima), timp în care se săvârşesc acte ilicite mijloc (pătrundere ilegală pe teritoriul ţării vizate a comandoului terorist, introducerea – prin contrabandă – de arme şi alte mijloace necesare acţiunii, racolarea de persoane care să sprijine acţiunea sau de la care se obţin diferite informaţii etc.) care să faciliteze reuşita acţiunii scop.
[55] Gh. Arădăvoaice, I. Crăiniceanu, D. Niţă, Ameninţări, riscuri şi vulnerabilităţi la adresa demnitarilor, Ed. Antet XX Press, Filipeştii de Târg, Prahova, 2003, p. 106.
[56] Philippe Bensimon, prof. univ. dr. la Universitatea Otawa-Canada, Caracteristicile armelor de mână şi trăsăturile de personalitate ale ucigaşului, revista Criminalistica, nr 3/2001, p. 17-19 (traducere de C. Gâdea).
[57] D. Szabo, Criminologie, Les presses de l’Universite de Montreal, 1967, p. 372.
[58] Prelucrare după rechizitoriul emis în cauză.
[59] Decizia penală nr. 11 din 27 ianuarie 2015, pronunțată de Completul de 5 judecători din cadrul I.C.C.J., în dosarul penal nr. 672/1/2014, prin care s-au admis apelurile declarate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie –DIICOT – Structura Centrală şi de inculpaţii Ş. I. C., N. Z., K. G., S. M., F. M. C., O. M., M. D. M., D. R. M. şi B. V. D., împotriva sentinţei penale nr. 1081 din 3 decembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală pronunţată în dosarul nr. 2816/1/2009 și împotriva sentinței penale nr.1082 din 3 decembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală, pronunțată în dosarul nr. 5269/1/2013, a desființat în parte ambele hotărâri şi rejudecând cauza a pronunțat condamnarea celor 10 inculpați din cauză, făcând aplicarea prevederilor noului cod penal și a art. 3 alin. 2 din Legea nr. 187/2012.
[60] a) interceptarea şi înregistrarea comunicaţiilor electronice, efectuate sub orice formă; b) căutarea unor informaţii, documente sau înscrisuri pentru a căror obţinere este necesar accesul într-un loc, la un obiect ori deschiderea unui obiect; c) ridicarea şi repunerea la loc a unui obiect sau document, examinarea lui, extragerea informaţiilor pe care acesta le conţine, precum şi înregistrarea, copierea sau obţinerea de extrase prin orice procedee; d) instalarea de obiecte, întreţinerea şi ridicarea acestora din locurile în care au fost depuse, supravegherea prin fotografiere, filmare sau prin alte mijloace tehnice ori constatări personale, efectuate sistematic în locuri publice sau efectuate în orice mod în locuri private.
[61] Emitentul, S.R.I., este în exclusivitate, instituţia care potrivit prevederilor Legii nr. 182/2002 şi H.G. nr. 585/2002, în măsură să-l declasifice.
[62] La momentul respectiv, art. 11 lit. d din Legea nr. 51/1991.
[63] Potrivit prevederilor art. 224 din vechiul Cod de procedură penală.
[64] La data respectivă, art. 20 din Legea nr. 535/2004.
[65] La data respectivă, art. 20 din Legea nr. 535/2004.
[66] Actualul art. 14 din Legea nr. 51/1991.
[67] A se vedea în acest sens şi N. Volonciu şi A. Barbu în „Codul de procedură penală comentat”, Ed. Hamangiu, 2007, vol. „Art. 62-13, Probele şi mijloacele de probă”, pag. 1.
[68] A se vedea sistemul internaţional utilizat pentru evaluarea informaţiilor în J. Baud, Encyclopedie du renseignement et de services secrets, Ed. Lavanzelle, Paris, 1997, p. 192.
[69] A se vedea în acest sens şi Gh. Mateuţ, Procedura Penală. Partea specială, Lumina Lex, Bucureşti, 1997, vol. 1, pag. 13-24.
[70] A se vedea D. I. Cristescu în „Investigarea criminalistică a infracţiunilor contra securităţii naţionale şi de terorism”, Ed. Solness, Timişoara, 2004, pag. 632.
[71] A se vedea N. Volonciu, Tratat de procedură penală. Partea generală, vol. I, Ed. Paideia, Bucureşti, 2001, pag. 372).
[72] A se vedea, N. Volonciu, op. citată, pag. 372.
[73] A se vedea N. Volonciu şi A. Barbu, op. cit., pag. 159.
[74] Prelucrare după rechizitoriul și sentința penală emise în cauză.
[75] Dosarul nr. 77/D/P/2005 al D.I.I.C.O.T. – Serv. Teritorial Timișoara, dos. nr. 7459/59/2006 al Curții de Apel Timișoara, sent. pen. nr. 166/PI/15.11.2007, rămasă definitivă, privind pe inculpatul L.I.F (nepublicată).
[76] Încadrate juridic conform reglementărilor anterioare intrării în vigoare a prevederilor penale și procesual și procedural penale, de la data de 01 februarie 2014.
[77] Ulterior acțiunii de surprindere în flagrant, cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată la locuinţa din L., str. O. nr. 13, unde inculpatul locuia împreună cu mama sa L. E. şi concubinul acesteia Ş. F.-M., a fost găsit puloverul din lână de culoare gri-închis având fermoar în partea de sus şi dungi de-a lungul mânecilor, acelaşi pulover cu cel purtat de persoana care apare în mesaj, acest pulover aparţinând numitului Ş. F.-M.
[78] Menţionăm că întreaga activitate desfăşurată de inculpatul L. F. – I. şi care a fost descrisă în paginile de mai sus a fost monitorizată şi ţinută sub strictă observaţie de către procurorii din cadrul DIICOT – Serviciul Teritorial Timişoara, lucrătorii desemnați din cadrul S.R.I. şi lucrătorii de poliţie din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Timişoara.
[79] Prelucrare după rechizitoriul emis în cauză.
[80] Potrivit reglementărilor din Codul penal din 1968.
[81] A prezentat calitatea de angajat al unui O.N.G. nerezidentă în România, ce are ca obiect de activitate evaluări pe teme geo-politice, economice şi sociale din spaţiul ex-sovietic.
[82] Când s-a prezentat drept un partener al lui „Viorel”, angajat la aceeaşi organizaţie non-guvernamentală.
[83] Pe un CD marca XENION inscripţionat „STRONG+VISIO” s-au găsit trei directoare conţinând documente ce cuprind informaţii militare cu un conţinut referitor la o serie de dispozitive electronice, componente ale unor echipamente complexe, precum şi referiri detaliate la echipamente de comunicaţie ale Sistemului de Transmisiuni al Armatei României STAR.
Componenta principală a echipamentului STAR este Reţeaua de Transmisiuni Permanente, aceasta asigurând în mod global infrastructura de bază (staţionară) a Armatei României pentru comunicaţii multicanal. Raportarea la textul H.G. nr. S-87/2008 indică faptul că datele, schiţele, proiectele programele sau informaţiile referitoare la reţeaua RTP/RMNC (Reţeaua de Transmisiuni Permanente/Reţeaua Militară Naţională de Comunicaţii) sunt clasificate „secret de stat”, fiind incluse după caz fie la nivelul „strict secret”, fie la cel „secret” astfel cum rezultă din punctele 35, 36, respectiv 74 ale actului normativ citat.
Pe hard-disk-ul marca Maxtor cu seria E106TKSE, componentă a unităţii de calcul PC cu inscripţia pe panoul frontal „MSI – multimedia”, având sistemul de operare instalat la data de 17.02.2006 (n.n.: importanţa probatorie a momentului instalării sistemului de operare este semnificativă întrucât doar după această dată poate fi auditat mediul informatic în cauză), s-au identificat o serie de documente ce conţin informaţii militare ce poartă marcajul „secret de serviciu” şi „nesecret”. De asemenea, s-au găsit memorate în directorul „Recent” al sistemului de operare Windows instalat pe calculator, legături de tip Shortcut către fişiere ce au fost accesate de pe suporţi de memorie externi. În aceste din urmă cazuri fişierele originale nu au putut fi vizualizate dar denumirile acestora conţin termeni specifici cu caracter militar similare cu ale documentelor integrale regăsite. Documentele în cauză se regăsesc în aproximativ 500 de materiale însumând peste 1200 de pagini de informaţii cu caracter militar.
Remarcăm faptul că marea majoritate a documentelor cu caracter militar identificate erau disimulate informatic în cuprinsul unui fişier intitulat „circulaţie rutieră”.
Fişierele regăsite în acest mediu de stocare au fost create şi modificate în anii 2006-2007, iar legăturile de tip Shortcut se referă la fişiere datând din anul 2007.
În această locuinţă, alături de mediile de stocare informatice de interes, au fost găsite mai multe înscrisuri, în copie, conţinând informaţii cu caracter militar ce poartă marcajele „nesecret” sau „secret de serviciu”, însumând aproximativ 40 de pagini, sustrase şi deţinute fără drept de inculpatul A. F. în vederea transmiterii lor. În cuprinsul documentelor militare se regăsesc referiri la modul de rezolvare a unor situaţii tactice, semnale de înştiinţare/alarmare, tabele cu chei şi parole, precum şi tabele cu codificarea marilor unităţi sau a funcţiilor.
[84] Coroborarea acestor date cu cele rezultate din cuprinsul documentului pus la dispoziţie de Ministerul Apărării Naţionale intitulat „Lista cu amprentele mediilor de stocare transmise de DIICOT şi care au fost identificate în SIC aparţinând D.1I”, materializat prin procesul verbal din 23 aprilie 2009, unităţile de calculator ale Ministerului Apărării Naţionale, au permis relevarea urmelor informatice lăsate de memory stick-urile inculpaţilor pe traseul MApN – A. F. – Z. P. M.
Astfel, din mediile de stocare de tip memory stick ridicate dar şi identificate prin aplicaţii software ca fiind folosite în sistemele informatice ale inculpaţilor atât cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate la cei doi inculpaţi, cât şi cu prilejul percheziţiei corporale realizate asupra inculpatului A.F. în cadrul procedurii flagrantului rezultă
– memory stick-ul de culoare argintie marca San Disck cu seria 200529396, ridicat de la inculpatul Z. P. M. a fost introdus pentru prima dată într-un sistem informatic militar aparţinând Ministerului Apărării Naţionale în data de 23 iunie 2006, ora 04:37.
Acest stick a fost introdus ultima oară în hard-disk-ul marca Maxtor cu seria E106TKSE, componentă a unităţii de calcul PC cu inscripţia pe panoul frontal „MSI – multimedia”, aparţinând inculpatului A.F. în data de 30.04.2007, ora 08:29. Stick-ul în cauză a fost introdus în hard-disck-ul marca „Hitachi” cu seria BH48KNNK, componentă a lap-topului marca ASUS, respectiv în hard-disk-ul marca „Maxtor”, cu seria Y47S43YE, componentă a unităţii centrale cu carcasă de culoare albă aparţinând inculpatului Z.P.M.
Pentru „Hitachi”, prima introducere s-a realizat în 07 noiembrie 2005, ora 10:37, iar ultima în 12 ianuarie 2008, ora 16:22.
Pentru „Maxtor”, prima introducere s-a realizat în 30 ianuarie 2008, ora 21:25, iar ultima în 18 octombrie 2008, ora 09:55.
În raport cu urmele informatice regăsite concluzionăm că aceste medii de stocare au circulat în toate sistemele informatice în cauză MApN- A. F.- Z. P. M.
În plus, având în vedere documentul cu caracter militar recuperat de pe acest mediu de stocare, expus pe larg mai sus, ce conţine traduceri parţiale în limba ucraineană ale textului orginal din limba română, putem concluziona că acest memory stick a fost introdus şi în unităţile informatice aparţinând puterii străine Ucraina.
Un memory stick cu seria c3e60326ab2518 a fost introdus pentru prima dată într-un sistem informatic militar aparţinând Ministerului Apărării Naţionale în data de 13 iunie 2006, ora 05:12. Deşi nu a fost regăsit fizic, acest memory stick a fost introdus în hard-disck-ul marca „Hitachi” cu seria BH48KNNK, componentă a lap-topului marca ASUS apaţinând inculpatului Z.P.M.Prima introducere s-a realizat în 22 noiembrie 2006, ora 23:42, iar ultima în 02 martie 2007, ora 23:00. Nu a putut fi stabilit conţinutul acestui memory stick.
Un memory stick marca OUTDOOR, ridicat de la adresa de domiciliu a inculpatului A. F., Bucureşti, Str. Lucreţiu Pătrăşcanu, nr. 7,Bl. G2, sc. 1, apt. 262, Sector 3 cu ocazia percheziţiei domiciliare din 27 februarie 2009, a fost introdus pentru prima dată într-o staţie informatică militară aparţinând M.Ap.N la data de 2 septembrie 2006, ora 07:19, fiind folosit ulterior într-o altă staţie informatică militară aparţinând aceleiaşi instituţii şi la 27 octombrie 2006, ora 13:43.
Acest stick a fost introdus prima oară în hard-disk-ul marca Maxtor cu seria E106TKSE, componentă a unităţii de calcul PC cu inscripţia pe panoul frontal „MSI – multimedia”, aparţinând inculpatului A. F. în data de 26 februarie 2000, ora 10:16 şi ultima oară în data de 30 aprilie 2007, ora 08:14.
Stick-ul în cauză a fost introdus în hard-disck-ul marca „Hitachi” cu seria BH48KNNK, componentă a lap-topului marca ASUS, aparţinând inculpatului Z. P. M, prima introducere realizându-se în 30.01.2007, ora 23:50, iar ultima în 13.10.2007, ora 16:41.
Două memory stick-uri cu seriile 611044408ED000BF şi A108000000000178 au fost introduse pentru prima dată într-un sistem informatic militar aparţinând Ministerului Apărării Naţionale în data de 01 august 2008, ambele la ora 08:55. Deşi nu au fost regăsite fizic, aceste memory stick-uri au fost introduse în sistemele de calcul ale inculpaţilor după cum urmează:
În hard-disck-ul marca Maxtor cu seria E106TKSE, componentă a unităţii de calcul PC cu inscripţia pe panoul frontal „MSI – multimedia”, aparţinând inculpatului A.F., memory stick-ul cu seria 611044408ED000BF, a fost conectat prima oară în data de 20 iunie 2000, ora 05:34 şi ultima oară în data de 11 aprilie 2007, ora 03:58.
În hard-disck-ul marca „Hitachi” cu seria BH48KNNK, componentă a lap- topului marca ASUS apaţinând inculpatului Z. P. M., memory stick-ul cu seria 611044408ED000BF a fost conectat prima oară în data de 31 octombrie 2007, ora 16:19 şi ultima oară în data de 12 decembrie 2007, ora 20:30. Memory stick-ul cu seria A108000000000178 a fost conectat prima oară în data de 19 ianuarie 2008, ora 12:20 şi ultima oară în data de 19 ianaurie 2008, ora 13:51.
De asemenea, memory stick-ul cu seria A108000000000178 a fost conectat şi la hard-disk-ul marca „Maxtor”, cu seria Y47S43YE, componentă a unităţii centrale cu carcasă de culoare albă aparţinând inculpatului Z. P. M., prima oară în data de 19 ianuarie 2008, ora 11:08 şi ultima oară în data de 18 octombrie 2008, ora 09:55.
Un memory stick marca KINGSTON având seria 2008012500000000491 ridicat cu ocazia percheziţiei corporale de la inculpatul A.F. a fost conectat la o staţie informatică militară aparţinând Ministerului Apărării Naţionale în data de 10 februarie 2009, ora 12:50. Memory stick-ul în cauză a fost conectat şi la hard-disk-ul marca „Maxtor”, cu seria Y47S43YE, componentă a unităţii centrale cu carcasă de culoare albă aparţinând inculpatului Z. P. M., prima oară în data de 30 iunie 2008, ora 05:44 şi ultima oară în data de 18 octombrie 2008, ora 09:55. Având în vedere datele informatice evidenţiate, memory stick-ul marca KINGSTON a fost remis de inculpatul Z. inculpatului A. pentru a fi folosit în activitatea infracţională de sustragere de informaţii clasificate militare după data de 18 octombrie 2008 acesta nemaiaflându-se în posesia ultimului inculpat menţionat.

Dr. Doru Ioan CRISTESCU
Avocat Victor Cătălin ENESCU

Citeşte mai mult: acte de terorism, amenințări la adresa securității naționale, Doru Ioan CRISTESCU, forme de vinovăție, infracțiuni contra securității naționale, investigație penală, Victor Cătălin ENESCU

Vă invităm să publicaţi şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, detalii aici!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill şi My Justice.

Newsletter JURIDICE.ro

Login | Nu aveti cont? Click aici pentru abonare!

0 Comments

Inline Feedbacks

View all comments

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.