Pași spre medierea obligatorie în Uniunea Europeană?
11 martie 2015 | Ilie DORIN
La 26 februarie 2015, Parlamentul European a făcut public un Raport privind starea justiției în Europa, raport ce cuprinde și un capitol dedicat medierii și aplicării acestei proceduri în statele membre.
Giuseppe de Palo este autorul raportului în ceea ce privește medierea în lumina aplicării Directivei 2008/52/EC. Acesta descrie în Raport potențialul medierii ca procedură de soluționare a litigiilor (prin raportul cost, timp și bani – mediere și instanțe judecătorești), dar și paradoxul că, deși avantajele medierii sunt incontestabile, statele membre nu au reușit să stimuleze medierea și numărul de medieri efective.
Italia este exemplul cel mai bun privind medierea obligatorie înainte de a face orice demers în fața unor instanțe civile ori comerciale, numărul de medieri ajungând la peste 200.000 de cazuri pe an. În alte state, numărul de medieri este scăzut și insignifiant în comparație cu numărul mare de dosare pe rolul instanțelor înregistrate anual.
Rezultatele modeste privind medierea sunt raportate la numărul mic de medieri pe an și la numărul de milioane de dosare civile înregistrate anual pe rolul instanțelor judecătorești în toate statele membre. Ceea ce dorește Directiva Europeană privind medierea este o balanță/un echilibru între numărul de procese de mediere și procese judiciare. Un echilibru între cazurile mediate și cazurile judecate.
Cât privește medierea obligatorie, raportorul explică faptul că medierea duce la o economie considerabilă de timp și bani, atât pentru părțile din conflict, cât și pentru stat, iar numărul de medieri și, implicit, economia în fapt a acestor resurse, s-ar putea realiza printr-o procedură obligatorie de mediere.
Rezultatele medierii obligatorii din Italia (peste 200.000 de cazuri mediate pe an) sunt un argument în susținerea medierii obligatorii. De asemenea, se amintește că în Marea Britanie unele conflicte de familie sunt obligatoriu supuse medierii. În Grecia se lucrează în acest moment la modificarea Legii Medierii pentru a se legifera o formă de obligativitate a medierii conflictelor înainte de procedurile judiciare, în anumite domenii.
Este amintită, de asemenea, neconstituționalitatea prevederilor ședinței de informare privind medierea din legislația românească. Raportul citează din motivația Curții Constituționale a României, spunând că procedura de informare privind medierea „apare, fără îndoială, ca o violare a dreptului privind accesul la justiție, creând o sarcină în plus justițiabililor, mai cu seamă că procedura se limitează doar la o informare a părților privind procedura de mediere, și nu la o încercare propriu-zisă de soluționare a disputei, ceea ce dă un caracter de formalitate acestei proceduri”.
În finalul raportului său, Giuseppe de Palo afirmă că singura măsură efectivă în lansarea medierii și creșterea în mod efectiv a numărului de cazuri mediate ar fi medierea obligatorie în anumite tipuri de conflicte, având modelul italian ca exemplu de succes în astfel de proceduri preliminare instanței de judecată.
Așadar, el afirmă că este timpul pentru actualizarea Directivei 52/2008 privind medierea, Directivă în care să se incorporeze medierea obligatorie pentru toate statele membre.
Întreg Raportul poate fi citit aici.
Dorin ILIE
Mediator
