CJUE. Impozitarea prestărilor de servicii efectuate de o societate de plasare a forței de muncă temporară
13 martie 2015 | JURIDICE.ro
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a dat publicității joi, 12 martie 2015, hotărârea pronunțată în cauza C-594/13 „go fair” Zeitarbeit cu privire la impozitarea prestărilor de servicii efectuate de o societate de plasare a forței de muncă temporară.
Cererea de decizie preliminară privește interpretarea Directivei 2006/112/CE a Consiliului privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată și a fost prezentată în cadrul unui recurs între „go fair” Zeitarbeit OHG, pe de o parte, și Finanzamt Hamburg‑Altona (Administrația Fiscală), pe de altă parte, în legătură cu impozitarea prestărilor de servicii efectuate de reclamantă, cu titlu de impozit pe cifra de afaceri pentru exercițiul fiscal din 2010. „go fair” Zeitarbeit, în calitate de societate de plasare a forței de muncă temporară, a pus la dispoziție, în cursului anului 2010, personalul de îngrijire angajat de aceasta, și anume infirmieri și asistenți medicali în domeniul geriatriei, unor unități de îngrijire în staționar sau în ambulatoriu. Din punct de vedere organizatoric, lucrătorii „go fair” au fost integrați în unitățile de îngrijire în cauză. Ei au prestat serviciile de îngrijire la ordinul unităților respective, fiind, așadar, subordonați acestora. Unitățile de îngrijire menționate exercitau de asemenea supravegherea ierarhică și tehnică a activității lucrătorilor temporari. Prin decizia din 18 octombrie 2010 privind plata cu titlu anticipat a impozitului pe cifra de afaceri pentru luna septembrie 2010, Finanzamt Hamburg‑Altona a aplicat veniturilor din prestările de servicii efectuate de „go fair” cota standard de impozitare. Acțiunea „go fair” împotriva acestei decizii a fost respinsă de Finanzgericht Hamburg (Tribunalul Fiscal din Hamburg).
Sesizată de „go fair” cu recurs, Bundesfinanzhof a constatat că această societate nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, întrucât nu exploatează o unitate care oferă îngrijire unor persoane care necesită asistență fizică, mentală sau psihologică, ci un serviciu de punere la dispoziție de personal pentru o perioadă determinată. Prin urmare, veniturile sale nu ar fi scutite de impozit în temeiul acestei dispoziții. Cu toate acestea, instanța menționată a apreciat că „go fair” a prestat servicii „direct legate de ajutorul social și securitatea socială”, în sensul articolului 132 alineatul (1) litera (g) din Directiva 2006/112, și că nu putea fi exclusă posibilitatea ca ea să invoce în mod direct dispoziția respectivă și să beneficieze astfel de scutirea prevăzută de aceasta.
CJUE a interpretat Directiva TVA în sensul că nici personalul de îngrijire calificat, care prestează servicii în mod direct unor persoane care necesită asistență, nici societatea de plasare a forței de muncă temporară, care pune un astfel de personal la dispoziția unităților recunoscute ca având un caracter social, nu se încadrează în noțiunea „organisme recunoscute ca având un caracter social” care figurează la această dispoziție.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
