Secţiuni » Sistemul judiciar
Sistemul judiciar
Alegeri CSMActivitate parchete

Abaterile disciplinare ale magistraților (IV). Desfăşurarea de activităţi publice cu caracter politic sau manifestarea convingerilor politice în exercitarea atribuţiilor de serviciu
19.03.2015 | Ioan GÂRBULEȚ, Ioan GÂRBULEȚ, Paula-Andrada COȚOVANU

Secţiuni: Sistemul judiciar, Studii
JURIDICE - In Law We Trust

Rezumat
Abaterea disciplinară reglementată de art. 99 lit. d) din Legea nr. 303/2004 poate fi sâvârșită în două modalități: desfăşurarea de activităţi publice cu caracter politic sau manifestarea convingerilor politice în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
Pentru existența abaterii disciplinare, sub aspectul laturii obiective, în prima modalitate, este necesară desfășurarea de către magistrat a unor activități publice, care trebuie să aibă caracter politic, iar în cea de-a doua modalitate, este necesar ca manifestarea convingerilor politice ale magistratului să aibă loc în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Sub aspectul laturii subiective, această abatere disciplinară poate fi comisă numai cu intenție (directă sau indirectă), săvârșirea acestei abateri disciplinare din culpă nefiind posibilă.
La prima vedere, această abatere disciplinară pare că se suprapune peste alte două abateri disciplinare reglementate de Legea nr. 303/2004, cele prevăzute la art. 99 lit. a) și lit. b), deoarece este vorba tot de manifestări care sunt incompatibile calității de magistrat, însă, diferențele dintre aceste abateri disciplinare sunt semnificative, ceea ce le conferă autonomie, chiar dacă se pot reține multe asemănări, astfel că abaterea analizată are un caracter special în raport cu celelalte două, iar potrivit principiului de drept specialia generalibus derogant, se aplică norma specială.

1. Consideraţii generale

Abaterea disciplinară privind „desfăşurarea de activităţi publice cu caracter politic sau manifestarea convingerilor politice în exercitarea atribuţiilor de serviciu” este reglementată de art. 99 lit. d) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Prin Legea nr. 24/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii[1] s-au adus modificări importante în privința răspunderii disciplinare a magistraților, însă această abatere disciplinară a existat și înainte de aceste modificări legislative, fiind prevăzută de art. 97 lit. c) din Legea nr. 303/2004, cu aceeași denumire.

De asemenea, ea a fost reglementată și de Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, fiind inserată în diferite texte de lege de-a lungul timpului. Astfel, la data intrării în vigoare a legii, această abatere disciplinară, denumită ”activitățile publice cu caracter politic”, a fost reglementată în art. 94 lit. f), iar după republicarea legii în 30 septembrie 1997, acest text de lege a devenit art. 122 lit. f), care a fost păstrat până la abrogarea acestui act normativ.

Răspunderea disciplinară, în general, este compusă dintr-un sistem de norme juridice ce au drept scop sancţionarea acelor fapte, comise cu vinovăţie, prin care sunt nerespectate una sau mai multe obligaţii de serviciu, stabilite în sarcina unei persoane, indiferent de modalitatea de încadrare a acestora. Antrenarea răspunderii disciplinare presupune îndeplinirea următoarelor condiţii:
– existenţa unei valori sociale lezate, constând în obligaţiile de serviciu şi normele de conduită stabilite prin legi şi regulamente;
– existenţa unui subiect al abaterii disciplinare, respectiv o persoană care desfăşoară o activitate, indiferent de modalitatea de încadrare a acesteia;
– existenţa unei fapte prin care sunt nerespectate una sau mai multe obligaţii de serviciu;
– existenţa unei legături de cauzalitate dintre fapta comisă şi rezultatul produs;
– vinovăţia persoanei care comite abaterea disciplinară, manifestată atât sub forma intenţiei, cât şi sub forma culpei.

Pentru a interveni răspunderea disciplinară nu este necesară producerea unui prejudiciu material, ca rezultat direct sau indirect al abaterii disciplinare comise de acea persoană, fiind suficient ca abaterea să se fi produs ca faptă concretă ce a avut drept consecinţă încălcarea cu vinovăţie a obligaţiilor de serviciu sau a normelor de conduită. De asemenea, răspunderea disciplinară este independentă de celelalte forme de răspundere şi are un caracter personal, astfel că nu poate fi angajat acest tip de răspundere pentru fapta altei persoane[2].

În cazul magistraților, toate aceste considerente sunt pe deplin valabile, întrucât legile justiției[3] nu definesc abaterea disciplinară, ci doar arată faptele care constituie abateri disciplinare, precum și procedura de cercetare și soluționare a acțiunii disciplinare.

La prima vedere, această abatere disciplinară pare că se suprapune peste alte două abateri disciplinare reglementate de Legea nr. 303/2004, și anume de cele prevăzute la art. 99 lit. a) și lit. b), deoarece este vorba tot de manifestări care sunt incompatibile calității de magistrat, însă diferențele între acestea sunt semnificative, ceea ce îi conferă autonomie, chiar dacă se pot reține anumite asemănări între acestea.

Astfel, pentru a face o încadrare juridică corectă, trebuie să avem în vedere deosebirile care există între abaterea disciplinară privind „manifestările care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei, săvârşite în exercitarea sau în afara exercitării atribuţiilor de serviciu” (lit. a) şi abaterea disciplinară privind „desfăşurarea de activităţi publice cu caracter politic sau manifestarea convingerilor politice în exercitarea atribuţiilor de serviciu” (lit. d):
– abaterea disciplinară reglementată de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 se referă la toate manifestările care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei, având un caracter general, în timp ce abaterea disciplinară reglementată la lit. d) se referă la ”desfăşurarea de activităţi publice cu caracter politic” sau la ”manifestarea convingerilor politice în exercitarea atribuţiilor de serviciu”, cele două modalități care constituie elementul material al laturii obiective fiind strict determinate de către legiuitor și, chiar dacă acestea pot fi incluse în sfera mai largă a manifestărilor care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei, ele au fost reglementate ca abatere distinctă de legiuitor, tocmai datorită interferării lor cu sfera politicului;
– manifestările care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei trebuie să fi avut loc în public sau să fi ajuns la cunoştinţa publicului, în timp ce în cazul abaterii disciplinare privind manifestarea convingerilor politice în exercitarea atribuţiilor de serviciu nu este necesară îndeplinirea unei asemenea cerinţe.

Totodată, abaterea disciplinară prevăzută la art. 99 lit. d) este diferită de cea prevăzută de art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004, în modalitatea încălcării prevederilor legale referitoare la interdicţiile de natură politică, din mai multe considerente:
– abaterea disciplinară reglementată la lit. b), sub aspectul interdicțiilor de natură politică, se referă la interdicţia magistratului de a desfăşura sau participa la activităţi cu caracter politic fără a face distincție după felul acestor activități, în timp ce abaterea disciplinară prevăzută la lit. d) constă în desfăşurarea de activităţi ”publice” cu caracter politic, astfel că desfășurarea unor activități care nu sunt publice, dar care au caracter politic, nu intră în sfera abaterii disciplinare analizate de noi.
– în timp ce abaterea disciplinară reglementată la lit. b), în modalitatea încălcării prevederilor legale referitoare la interdicţiile de natură politică, se referă la interdicţia magistratului de a-și exprima convingerile politice, indiferent de locul unde se află, abaterea disciplinară prevăzută la lit. d) constă în manifestarea convingerilor politice doar în cadrul exercitării atribuţiilor de serviciu ale magistratului.

Prin urmare, ori de câte ori un magistrat desfăşoară activităţi publice cu caracter politic sau își manifestă convingerile politice în exercitarea atribuţiilor de serviciu comite abaterea disciplinară reglementată de art. 99 lit. d) din Legea nr. 303/2004, nu cea reglementată la lit. b) al aceluiași text de lege, deoarece abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. d) are un caracter special în raport de cea prevăzută la lit. b) din Legea nr. 303/2004, iar potrivit principiului de drept specialia generalibus derogant, se aplică norma specială.

2. Elementele constitutive ale abaterii disciplinare

Pentru ca o faptă să poată fi calificată ca abatere disciplinară, în doctrină, s-a apreciat că trebuie să întrunească anumite elemente constitutive, asemănătoare ca structură cu cele ale infracțiunii, și anume: obiectul, latura obiectivă, subiectul și latura subiectivă[4].

Așa cum am arătat și cu un alt prilej[5], pentru a fi antrenată răspunderea disciplinară a unui magistrat este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
– existența unei conduite ilicite, prin care se încălcă obligaţiile de serviciu sau normele de conduită stabilite prin legi, hotărâri sau regulamente;
– existența unei legături de cauzalitate între fapta comisă şi valoarea socială lezată;
– comiterea cu vinovăție a faptei ilicite, fie sub forma intenţiei, fie sub forma culpei.

2.1. Obiectul abaterii disciplinare

2.1.1. Obiectul juridic

În general, obiect al abaterii disciplinare îl constituie obligaţiile de serviciu sau normele de conduită stabilite prin legi şi regulamente, pe care toți judecătorii și procurorii trebuie să le respecte și care sunt vătămate prin fapta ilicită.

Astfel, potrivit art. 98 alin. 1 din Legea nr 303/2004, judecătorii şi procurorii răspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum şi pentru faptele care afectează prestigiul justiţiei.

În cazul abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. d) din Legea nr. 303/2004, obiectul juridic al acesteia îl constituie relațiile sociale protejate prin normele legale sau regulamentare referitoare la standardele de conduită stabilite în sarcina magistraților.

Înainte de a analiza care sunt aceste prevederi legale, trebuie să definim noțiunile de „desfăşurarea de activităţi publice cu caracter politic” și ”manifestarea convingerilor politice în exercitarea atribuţiilor de serviciu”.

Conform dicționarului limbii române, prin activitate se înțelege un ansamblu de acte fizice, intelectuale și morale făcute în scopul obținerii unui anumit rezultat; folosire sistematică a forțelor proprii într-un anumit domeniu, participare activă și conștientă la ceva; muncă, ocupație, îndeletnicire, lucru[6].

În sensul analizat de noi, desfăşurarea de activităţi publice cu caracter politic implică adoptarea unui comportament ce caracterizează o activitate publică, cu caracter politic, de o manieră care să genereze concluzia că aceasta încalcă dispozițiile legale care reglementează conduita magistraților.

Pot fi considerate astfel de activități următoarele: susținerea unui discurs în cadrul unei adunări cu caracter politic; participarea la lucrările congresului unui partid politic; implicarea în dezbaterile electorale; participarea la emisiuni televizate care au caracter politic, participarea la mitinguri cu caracter politic, lipirea sau distribuirea afișelor electorale ale candidaților sau partidelor politice etc.

Prin manifestare se înțelege exteriorizarea (prin vorbe, fapte, acțiuni) a gândurilor, sentimentelor, personalității cuiva[7].

În sensul analizat de noi, prin manifestarea convingerilor politice în exercitarea atribuţiilor de serviciu se înțeleg acele acțiuni ale magistratului prin care își exteriorizează în mod neechivoc convingerile politice în cadrul exercitării atribuțiilor de serviciu, fie la sediul instanței sau parchetului, fie într-un alt loc, dar în exercitarea acestor atribuții.

Pot fi considerate astfel de activități următoarele: afirmațiile de susținere a unui partid politic sau a unui candidat la o funcție politică în sala de judecată; distribuirea de materiale electorale în cadrul instanței sau parchetului; determinarea colegilor din instanță sau parchete să voteze un anumit partid sau candidat; manifestarea convingerilor politice cu prilejul efectuării unei cercetări la fața locului etc.

În opinia noastră, atunci când analizăm această abatere disciplinară, trebuie avute în vedere următoarele dispoziții legale sau regulamentare:
art. 40 alin. 3 din Constituția României, potrivit căruia nu pot face parte din partide politice judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică;
– art. 9 din Legea nr. 303/2004, conform căruia judecătorii şi procurorii nu pot să facă parte din partide sau formaţiuni politice şi nici să desfăşoare sau să participe la activităţi cu caracter politic. Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi ca în exercitarea atribuţiilor să se abţină de la exprimarea sau manifestarea, în orice mod, a convingerilor lor politice;
art. 4 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor, conform căruia în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu judecătorii şi procurorii nu trebuie să fie influenţaţi de doctrine politice.

Judecătorii şi procurorii nu pot milita pentru aderarea altor persoane la o formaţiune politică, nu pot participa la colectarea fondurilor pentru formaţiunile politice şi nu pot permite folosirea prestigiului sau a imaginii lor în astfel de scopuri.

Judecătorii şi procurorii nu pot să acorde niciun fel de sprijin unui candidat la o funcţie publică cu caracter politic.

art. 5 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor, care prevede că judecătorii şi procurorii nu se pot servi de actele pe care le îndeplinesc în exercitarea atribuţiilor de serviciu pentru a-şi exprima sau manifesta convingerile politice.

Judecătorii şi procurorii nu pot participa la reuniuni publice cu caracter politic.

În acest context, trebuie avute în vedere mai multe dispoziții dintr-o serie de documente internaționale, după cum urmează:
– art. 2 din Carta universală a judecătorului[8], care prevede că judecătorul, în calitate de deținător al unei funcţii judecătoreşti, trebuie sa fie capabil să își exercite competența judecătorească fără a fi supus presiunilor sociale, economice și politice și în mod independent față de alţi judecători și de administraţia sistemului judecătoresc.
– norma nr. 1.3. din Principiile de la Bangalore privind conduita judiciară[9], conform căreia judecătorul nu numai că va trebui să nu aibă niciun fel de legături nepotrivite și să nu fie influenţat de puterea executivă și de cea legislativă, ci și să fie perceput astfel de orice observator din afară.
– punctele 30-33 din Avizul nr. 3 (2003) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (C.C.J.E.) în atenţia Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei asupra principiilor şi regulilor privind imperativele profesionale aplicabile judecătorilor şi în mod deosebit a deontologiei, comportamentelor incompatibile şi imparţialităţii[10], care prevăd că judecătorii şi procurorii nu pot participa la reuniuni publice cu caracter politic. Participarea judecătorilor în activităţi politice ridică unele probleme majore. Bineînţeles, judecătorii rămân cetăţeni şi ar trebui să li se permită să îşi exercite drepturile politice cetăţeneşti. Cu toate acestea, având în vedere dreptul la un proces corect şi aşteptările legitime ale publicului, judecătorii ar trebui să fie rezervaţi în exercitarea activităţilor politice publice. Unele state au inclus acest principiu în regulile lor disciplinare şi sancţionează orice comportament care contravine obligaţiei judecătorilor de a fi rezervaţi. De asemenea, au prevăzut în mod explicit că îndatoririle judecătoreşti sunt incompatibile cu anumite mandate politice (în parlamentul naţional, Parlamentul European sau consiliul local), uneori interzicând şi soţilor judecătorilor să ocupe astfel de poziţii. Vorbind mai general, este necesar să se ia în considerare participarea judecătorilor în dezbaterile publice de natură politică. Pentru a păstra încrederea publicului în sistemul juridic, judecătorii nu trebuie să se expună atacurilor politice care sunt incompatibile cu neutralitatea necesară în sistemul juridic. Din citirea răspunsurilor la chestionar, se pare că în unele state implicarea judecătorilor în politică este restricţionată. Discuţiile din cadrul C.C.J.E. au arătat nevoia de a ajunge la un echilibru între libertatea de opinie şi expresie a judecătorilor şi cerinţa de neutralitate. Este prin urmare necesar ca judecătorii, chiar dacă nu li se poate interzice să fie membri ai unui partid politic sau să participe la dezbaterile publice privind problemele majore ale societăţii, să se abţină măcar de la activităţile politice care le-ar putea compromite independenţa sau aparenţa de imparţialitate.

De asemenea, s-a ridicat problema implicării judecătorilor în anumite activităţi guvernamentale, cum ar fi serviciul în cabinetul privat al unui ministru (cabinet ministerial). Nu există nimic care să împiedice un judecător să exercite funcţii într-un departament administrativ al unui minister (de exemplu, un departament de legislaţie penală sau civilă din Ministerul Justiţiei); cu toate acestea, problema este mai delicată în situația în care un judecător devine membru al cabinetului privat al unui ministru. Miniştrii au dreptul de a numi pe cine doresc pentru a lucra în cabinetul lor personal dar, în calitate de colaboratori apropiaţi ai ministrului, aceşti angajaţi participă într-o oarecare măsură la activităţile politice ale ministerului. În asemenea condiţii, înainte ca un judecător să înceapă serviciul în cabinetul privat al unui ministru, ar fi ideal să se obţină o părere de la un organism independent responsabil cu numirea judecătorilor, pentru ca acest organism să poată stabili regulile de conduită aplicabile în fiecare caz în parte.

art. 34 din Avizul nr. 9 (2014) al Consiliului Consultativ al Procurorilor Europeni (C.C.P.E.) în atenţia Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei privind normele și principiile europene referitoare la procurori[11], potrivit căruia Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că este necesar să se amintească faptul că „într-o societate democratică, atât instanțele, cât și autoritățile responsabile de investigații trebuie să rămână libere de presiunea politică”. Prin urmare, procurorii ar trebui să ia decizii în mod independent și, în timp ce cooperează cu alte instituții, ar trebui să-și îndeplinească sarcinile în afara oricăror presiuni externe sau imixtiuni din partea executivului sau legislativului, în conformitate cu principiile de separație a puterilor și responsabilității. Curtea s-a referit și la problema independenței procurorilor în contextul „măsurilor de siguranță generale, cum ar fi garanțiile pentru a asigura independența funcțională a procurorilor față de superiori și controlul judiciar al acțiunilor parchetelor”.

Trebuie să precizăm faptul că există țări în care magistraților nu le este interzis să desfășoare activități cu caracater politic, putând face parte din partide politice și pot fi aleși primari, parlamentari etc. De exemplu, în Norvegia.

2.1.2. Obiectul material

În cadrul răspunderii disciplinare, abaterile săvârșite de către judecători sau procurori nu au, în principiu, obiect material, asemănător celui din dreptul penal, întrucât fapta ilicită a magistratului lezează relațiile sociale reglementate prin textele de lege arătate mai sus, nefiind îndreptată împotriva unui lucru sau a unei persoane.

În conținutul legal al abaterii disciplinare reglementate de art. 99 lit. d) din Legea nr. 303/2004, lipsesc referirile cu privire la obiectul acestei abateri disciplinare, însă el poate fi dedus din textele de lege la care am făcut referire mai sus.

În situația în care desfăşurarea de activităţi publice cu caracter politic sau manifestarea convingerilor politice în exercitarea atribuţiilor de serviciu se realizează prin intermediul unor obiecte (desene, înscrisuri, manifeste etc.) acestea nu constituie obiect material al abaterii disciplinare analizate, ci mijloace prin care se comite această abatere.

Trebuie precizat că obiectul abaterii disciplinare este un factor preexistent, necesar pentru existența abaterii disciplinare, astfel că în lipsa acestuia nu putem discuta de comiterea abaterii disciplinare.

2.2. Subiectul abaterii disciplinare

2.2.1. Subiectul activ

Prin subiect activ al abaterii disciplinare se înțelege persoana fizică implicată în raporturi de muncă sau de serviciu care comite o faptă ilicită, calificată de lege ca fiind abatere disciplinară.

Din definiția prezentată rezultă că existența abaterii disciplinare este condiționată de calitatea specială a subiectului activ, respectiv cea de angajat la o societate comercială, funcționar, polițist, cadru militar, magistrat etc.

În cazul abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. d) din Legea nr. 303/2004, pot avea calitatea de subiect activ următorii: judecătorii; procurorii; magistrații-asistenți ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie[12]; inspectorii judiciari[13]; membrii Consiliului Superior al Magistraturii[14] și asistenții judiciari[15].

Așa cum am arătat și cu un alt prilej[16], în cazul judecătorilor, procurorilor, magistraților-asistenți ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, inspectorilor judiciari și membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, cercetarea disciplinară se efectuează de către Inspecția Judiciară, iar sancțiunea se aplică de secțiile Consiliului Superior al Magistraturii în funcție de calitatea persoanei (judecător sau procuror), însă, în cazul asistenților judiciari, cercetarea disciplinară și sancţionarea acestora se dispune de către ministrul justiţiei, chiar dacă le sunt aplicabile o serie de dispoziţii legale prevăzute pentru judecători şi procurori. Totodată, învederăm faptul că auditorilor de justiție nu le sunt incidente dispozițiile legale privind judecătorii şi procurorii, răspunderea disciplinară a acestora fiind reglementată în mod distinct, în art. 18 din Legea nr. 303/2004[17].

Din economia dispozițiilor art. 14, art. 33 alin. 1, art. 66 alin. 3 din Legea nr. 303/2004 și art. 110 din Legea nr. 304/2004 pot fi desprinse condițiile generale ce trebuie îndeplinite de persoanele indicate mai sus pentru a putea fi subiect activ al abaterii disciplinare, respectiv capacitatea de exercițiu, responsabilitatea și libertatea de voință și de acțiune. Întrucât aceste condiții au fost analizate cu un alt prilej[18], nu se impune să revenim asupra lor, deoarece nu prezintă elemente distinctive în cadrul acestei abateri disciplinare.

De asemenea, am susținut că, așa cum este reglementată în prezent răspunderea disciplinară a magistraților prin Legea nr. 303/2004, persoanele juridice care funcționează în cadrul sistemul de justiție nu răspund disciplinar, chiar în ipoteza în care acestea nu și-au respectat obligațiile prevăzute în legi sau regulamente, întrucât răspunderea disciplinară este o răspundere strict personală, aplicabilă în cazul încălcării unor norme de conduită, fiind greu de presupus, în momentul de față, ca o persoană juridică să poată încălca astfel de norme[19].

2.2.2. Subiectul pasiv

Subiectul pasiv al acestei abateri disciplinare este statul, în calitate de reprezentant general al societății și care este interesat în cea mai mare măsură de păstrarea nealterată a obligaţiilor de serviciu sau a normelor de conduită referitoare la restricțiile impuse magistraților de a desfăşura activităţi publice cu caracter politic sau de a-și manifesta convingerilor politice în exercitarea atribuţiilor de serviciu, așa cum sunt ele stabilite prin legi şi regulamente.

2.3. Latura obiectivă a abaterii disciplinare

2.3.1. Elementul material

Elementul material al laturii obiective al abaterii disciplinare reglementate de art. 99 lit. d) din Legea nr. 303/2004 constă în încălcarea prevederilor legale referitoare la restricțiile impuse magistraților de a desfăşura activităţi publice cu caracter politic sau de a-și manifesta convingerilor politice în exercitarea atribuţiilor de serviciu de către subiectului activ.

Așadar, sub aspectul elementului material, această abatere disciplinară se comite prin săvârșirea uneia dintre cele două activități: desfăşurarea de activităţi publice cu caracter politic sau manifestarea convingerilor politice în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

Pentru existența elementului material este suficient ca magistratul să comită o faptă care se încadrează în una din cele două modalități.

În cazul în care comite mai multe fapte prin care se încalcă mai multe prevederi legale referitoare la restricțiile impuse magistraților de a desfăşura activităţi publice cu caracter politic sau de a-și manifesta convingerilor politice în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu vom avea atâtea abateri disciplinare câte fapte au fost comise, ci o singură abatere disciplinară, comisă prin mai multe acte materiale, acest aspect urmând să fie avut în vedere la individualizarea sancțiunii disciplinare.

De asemenea, în situația în care subiectul activ comite o faptă care poate fi încadrată în ambele modalități sau mai multe fapte din care unele se încadrează în prima modalitate normativă, iar altele în cea de-a doua, vom avea o singură abatere disciplinară, comisă prin mai multe modalități sau acte materiale, după caz.

În cadrul răspunderii disciplinare, legiuitorul nu a reglementat concursul de abateri, astfel că normele de drept penal care reglementează concursul de infracțiuni nu pot fi aplicate în această materie.

2.3.1.1. Pentru existenţa abaterii disciplinare, sub aspectul elementului material, în prima modalitate, trebuie îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii:
desfășurarea de către magistrat a unor activități publice. Această condiție presupune ca un judecător sau procuror să participe în mod activ la activități cu caracter public.

Activitățile cu caracter public pot fi definite ca fiind acele participări active și conștiente la mitinguri, demonstraţii, manifestaţii, competiţii sportive, procesiuni și altele asemenea ce se desfăşoară în pieţe, pe căile publice, pe stadioane, săli de spectacole ori în alte locuri care au acest caracter.

În cazul în care, în mod cu totul întâmplător, magistratul se regăsește în cadrul unei manifestații publice cu caracter politic (în drum spre casă trece prin piața unde se desfășoară un miting electoral, pe stradă se intersectează cu o coloană de manifestanți care revendică drepturi politice etc.), însă nu participă în mod activ și conștient la aceasta, nu poate fi reținută comiterea abaterii disciplinare în modalitatea analizată, întrucât acesta nu desfășoară nicio activitate publică cu caracter politic.

Dacă, însă, la imboldul celorlalți manifestanți, magistratul scandează lozinci antiguvernamentale, mărșăluiește alături de alți participanți la miting etc., chiar dacă în mod întâmplător a ajuns într-un asemenea context, apreciem că s-a realizat elementul material al abaterii în modalitatea analizată.

Întrebarea care se poate ridica în doctrina și jurisprudența discipliară, fața de formularea textului, este aceea de a ști dacă o singură astfel de activitate este suficientă pentru a putea aprecia ca fiind săvârșită abaterea în discuție sau este necesar să se desfășoare mai multe activități pentru ca fapta să constituie abatere disciplinară?

În opinia noastă, pentru existența abaterii sub aspectul laturii obiective, este suficient ca magistratul să desfășoare o singură activitate publică, întrucât textul de lege se referă la diversitatea tipurilor de activități publice și nicidecum la repetabilitatea acestora. Acolo unde legiuitorul a dorit ca pentru existența abaterii să impună caracterul repetabil a faptelor magistratului, a făcut-o în mod expres. De exemplu, în cazul abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h).

activitățile publice trebuie să aibă caracter politic. Pentru a constitui abatere disciplinară nu este suficientă desfăşurarea de către magistrat a unor activităţi publice, ci aceste activități trebuie să aibă caracter politic.

Prin participarea la activități publice cu caracter politic, magistratul încalcă și obligația de rezervă pe care trebuie să o manifeste în general, obligație ce îi incumbă, conform art. 9 teza I din Legea nr. 303/2004, textul prevăzând expres că judecătorii şi procurorii nu pot să facă parte din partide sau formaţiuni politice şi nici să desfăşoare sau să participe la activităţi cu caracter politic.

Prin urmare, în cazul în care magistratul participă la o manifestare publică cu scop umanitar, organizată de o fundație sau asociație non profit, nu vorbim despre comiterea abaterii disciplinare în modalitatea analizată.

Întrebarea care se poate ridica în acest context este următoarea: Magistratul care participă la o manifestare publică, care nu are caracter politic, însă este organizată de un partid politic, comite abaterea disciplinară analizată?

În opinia noastră, magistratul nu comite abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. d), deoarece nu este îndeplinită una din cele două condiții prezentate mai sus, respectiv caracterul politic al activităților publice desfășurate de către magistrat. Totuși, în această situație ar putea fi reținută comiterea unei alte abateri disciplinare, de exemplu cea prevăzută la lit. a) sau b), în funcție de datele concrete ale cauzei.

2.3.1.2. Cea de-a doua modalitate de comitere a acestei abateri disciplinare, sub aspectul elementului material, constă în manifestarea convingerilor politice în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

Sub acest aspect, sunt necesare îndeplinirea în mod cumulativ a următoarelor condiţii:
manifestarea convingerilor politice. Manifestarea convingerilor politice presupune acțiuni concrete ale magistratului în sensul sprijinirii unor partide politice sau a unor candidaţi la o funcție politică (inclusiv candidați independenți).

Libertatea de exprimare ocupă un loc aparte printre drepturile garantate de Convenţia europeană a drepturilor omului, aceasta stând la baza noţiunii de societate democratică, ce sintetizează sistemul de valori care fundamentează Convenţia. Începând cu hotărârea Handyside (7 decembrie 1976), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a recunoscut că libertatea de exprimare consacrată prin articolul 10 al Convenţiei este unul din drepturile fundamentale esenţiale într-o societate democratică bazată pe pluralism, toleranţă şi spirit de deschidere.

Este fundamental, într-o societate democratică, să fie protejată desfăşurarea liberă a dezbaterilor politice, Curtea Europeană a Drepturilor Omului reținând că permiterea restrângerii libertăţii de exprimare în domeniul discursului politic într-un caz sau altul ar afecta, fără îndoială, respectarea libertăţii de exprimare în general în statul vizat (Brasilier c. Franței; Feldek c. Slovaciei). 

Cu toate acestea, trebuie evidențiat că judecătorii își exercită responsabilitățile în conformitate cu scopul de bază al misiunii ce le-a fost încredințată (Prager şi Oberschlick împotriva Austriei, hotărârea din 26 aprilie 1995).

Mai mult, trebuie avut în vedere rolul deosebit al puterii judiciare în societate, precum şi faptul că acţiunea justiţiei, valoare fundamentală într-un stat de drept, are nevoie de încrederea cetăţenilor pentru a îndeplini scopul de serviciu public (Prager și Oberschlick c. Austriei).

În acest context, magistraților le revine obligația de rezervă instituită de art. 9 teza a II-a din Legea nr. 303/2004, potrivit cu care judecătorii şi procurorii sunt obligaţi ca în exercitarea atribuţiilor să se abţină de la exprimarea sau manifestarea, în orice mod, a convingerilor lor politice.

Nu are nicio relevanță modul în care sunt manifestate convingerile politice ale magistratului (în scris, oral, prin gesturi etc.) sau modalitatea prin care aceasta se realizează (prin presa scrisă, audiovizuală, pe rețelele de socializare etc.).

convingerile politice trebuie să fie manifestate în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Așadar, legiuitorul nu condiționează existența abaterii disciplinare, sub aspectul elementului material, de timpul în care sunt exercitate atribuţiile de serviciu, ci de modul de exercitare a acestora.

Am arătat[20] că prin expresia ”în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu” se înţelege nu numai timpul în care magistratul efectuează programul normal de lucru la sediul instanței sau parchetului, ci toate activitățile și sarcinile pe care acesta le desfășoară în afara acestui program, dar în baza unor dispoziții expres prevăzute de lege sau de regulamente. De exemplu, poate fi apreciat ca fiind ”în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu” efectuarea unei cercetări la fața locului, a unei percheziții, a susținerii unor examene în interesul profesiei, a participării la seminariile organizate de instituțiile din cadrul justiției sau din afara acestora și la care participă magistrați etc. În jurisprudență, s-a reținut că fapta procurorului care se afla în fața sediului Institutului Național al Magistraturii, unde susținea un examen pentru numirea în funcții de conducere, și care i-a adresat unui alt procuror o serie de expresii nedemne constituie o faptă comisă tot în exercitarea unor atribuții de serviciu, având în vedere natura și finalitatea acestui examen[21].

Prin urmare, poate comite această abatere disciplinară magistratul care nu se află în timpul programului de lucru, însă își manifestă convingerile politice în cadrul instanței sau al parchetului.

Fapta procurorului manifestată prin dispozițiile date personalului din subordine de a efectua copii ale unui înscris privind pe un viitor candidat al unui partid politic la funcția de primar, ce reprezenta un preambul al campaniei electorale, și a le distribui în incinta unității de parchet reprezintă conținutul abaterii disciplinare analizate[22].

2.3.2. Urmarea imediată

Urmarea imediată nu condiționează existența acestei abateri disciplinare, însă ea constă în deteriorarea încrederii şi a respectului opiniei publice faţă de funcţia de magistrat, cu consecinţa afectării imaginii justiţiei, ca sistem şi serviciu public.

2.3.3. Legătura de cauzalitate

Legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a subiectului activ și urmarea produsă nu trebuie dovedită, întrucât ea rezultă din însăşi fapta comisă (ex re).

2.4. Latura subiectivă a abaterii disciplinare

Latura subiectivă, ca element constitutiv al abaterii disciplinare, reprezintă atitudinea psihică a judecătorului sau procurorului care a săvârşit o faptă ilicită faţă de aceasta şi urmările acestei fapte.

Ca trăsătură a abaterii disciplinare, vinovăţia se poate prezentă sub forma intenţiei (directă sau indirectă) sau sub forma culpei (cu prevedere sau fără prevedere).

În cazul abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. d) din Legea nr. 303/2004, vinovăţia magistratului se raportează la afectarea încrederii publicului în sistemul juridic, care presupune înfăptuirea corectă a actului de justiție în conformitate cu obligațiile și îndatoririle judecătorului sau procurorului prevăzute în dispoziţiile legale şi regulamentare indicate mai sus și care prevăd în mod expres că aceștia nu se pot servi de actele pe care le îndeplinesc în exercitarea atribuţiilor de serviciu pentru a-şi exprima sau manifesta convingerile politice.

În opinia noastră, această abatere disciplinară poate fi comisă numai cu intenție, fie directă, fie indirectă.

Săvârșirea acestei abateri disciplinare din culpă nu este posibilă, întrucât subiectul activ în mod voit desfăşoară activităţi publice cu caracter politic sau își manifestă convingerile politice în exercitarea atribuţiilor de serviciu, aceste fapte neputând fi comise din culpă.

Într-o speță[23], s-a reținut că prin dispoziția dată de procuror personalului auxiliar din subordine de a folosi copiatorul unității în scopul multiplicării afișelor electorale și distribuirii acestora în cadrul unității de parchet, acesta și-a manifestat convingerile politice în exercitarea atribuțiilor de serviciu, asumându-și implicit acțiunea unui partid politic, astfel că sunt îndeplinite elementele constitutive ale abaterii analizate sub aspectul laturii subiective.

3. Forme. Modalităţi. Regim sancţionator

3.1. Forme

Abaterea disciplinară reglementată de art. 99 lit. d) din Legea nr. 303/2004 poate fi săvârşită doar printr-o acţiune, care afectează încrederea publicului în sistemul juridic și care presupune înfăptuirea corectă a actului de justiție, fără influențe din zona politicului.

Abaterea disciplinară se consumă în momentul realizării acţiunii prevăzute de norma legală şi a producerii rezultatului, prin care se afectează încrederea publicului în sistemul juridic

3.2. Modalităţi

Abaterea disciplinară reglementată de art. 99 lit. d) poate fi comisă în două modalităţi simple, după cum urmează:
– desfăşurarea de activităţi publice cu caracter politic;
– manifestarea convingerilor politice în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

Ambele modalități au fost analizate în detaliu, astfel că nu se impune să revenim asupra considerentelor expuse.

3.3. Regim sancţionator

Abaterea disciplinară constând în desfăşurarea de activităţi publice cu caracter politic sau manifestarea convingerilor politice în exercitarea atribuţiilor de serviciu poate fi sancţionată în condițiile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004[24], individualizarea în concret a sancţiunii aplicate urmând a fi făcută de către secţiile Consiliului Superior al Magistraturii, în raport cu gravitatea faptelor comise şi cu circumstanţele personale ale judecătorului sau procurorului.

Recursul împotriva hotărârii pronunțate de secţiile Consiliului Superior al Magistraturii se soluționează de către completul de 5 judecători din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Potrivit art. 53 din Legea nr. 317/2004, în cazul în care s-a dispus excluderea din magistratură a unui judecător sau a unui procuror, hotărârea irevocabilă[25] se transmite Preşedintelui României, în vederea emiterii decretului de eliberare din funcţie.

În toate cazurile însă, recursul suspendă executarea hotărârii Secţiei Consiliului Superior al Magistraturii de aplicare a sancţiunii disciplinare.


[1] Publicată în M. Of., Partea I, nr. 51 din 23 ianuarie 2012.
[2] A se vedea I. Gârbuleţ, Răspunderea disciplinară a executorului judecătoresc, Revista română de executare silită nr. 1/2011, p. 24-25.
[3] Este vorba de Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor; Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară; Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, precum și de toate regulamentele adoptate în aplicarea acestor legi.
[4] A se vedea Al. Țiclea, Răspunderea disciplinară. Teorie și jurisprudență, Ed. Universul Juridic, București, 2014, p. 37.
[5] A se vedea I. Gârbuleț, P. A. Coțovanu, Abaterile disciplinare ale magistraţilor (I). Manifestările care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei, săvârşite în exercitarea sau în afara exercitării atribuţiilor de serviciu, pe www.juridice.ro și RRDJ nr. 3/2014.
[6] Dexonline.
[7] Dexonline.
[8] Aprobată la reuniunea Consiliului Central al Asociaţiei Internaţionale a Judecătorilor, Taiwan, 17 noiembrie 1999.
[9] Proiectul de la Bangalore al Codului de conduită judiciară din anul 2001 a fost adoptat de Grupul judiciar de întărire a integrităţii magistraţilor și a fost revăzut la masa rotundă a preşedinţilor de tribunal, care a avut loc la Palatul Păcii din Haga, în data de 25-26 noiembrie 2002.
[10] Elaborat de Consiliul Consulatativ al Judecătorilor Europeni (C.C.J.E.), Strasbourg, la 19 noiembrie 2002.
[11] Aprobat de C.C.P.E. la Roma, la data de 17 decembrie 2014., traducere de jud. dr. C. Danileț.
[12] Potrivit art. 66 alin. 3 și 4 din Legea nr. 303/2004, condiţiile generale de numire a magistraţilor-asistenţi sunt cele prevăzute pentru funcţia de judecător şi procuror. Dispoziţiile prezentei legi privind incompatibilităţile şi interdicţiile, formarea profesională continuă şi evaluarea periodică, drepturile şi îndatoririle, precum şi răspunderea disciplinară a judecătorilor şi procurorilor se aplică în mod corespunzător şi magistraţilor-asistenţi.
[13] În conformitate cu dispozițiile art. 71 alin. 1 și 2 din Legea nr. 317/2004, pe durata exercitării mandatului de inspector-şef, inspector-şef adjunct şi inspector judiciar, judecătorii şi procurorii sunt suspendaţi de drept din funcţiile pe care le ocupă la instanţe şi parchete. Judecătorii şi procurorii cu funcţii de conducere sunt obligaţi să opteze între funcţia de conducere şi cea de inspector judiciar, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de a ocupa în continuare funcţia de inspector judiciar. După cele 30 de zile, postul de conducere sau de inspector judiciar pentru care nu s-a făcut opţiunea devine vacant de drept. Dispoziţiile referitoare la sancţiunile şi abaterile disciplinare, precum şi procedura disciplinară se aplică în mod corespunzător inspectorilor judiciari
[14] Conform art. 56 alin. 1 și 2 din Legea nr. 317/2004, membrii Consiliului Superior al Magistraturii care au calitatea de judecător sau procuror răspund civil, disciplinar şi penal, în condiţiile legii. Prevederile art. 45-49 se aplică în mod corespunzător.
[15] Art. 113 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară prevede că asistenților judiciari li se aplică dispoziţiile legale privind abaterile şi sancţiunile disciplinare, precum şi motivele de eliberare din funcţie prevăzute de lege pentru judecători şi procurori.
[16] A se vedea I. Gârbuleț, P. A. Coțovanu, Abaterile disciplinare ale magistraţilor (I). Manifestările care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei, săvârşite în exercitarea sau în afara exercitării atribuţiilor de serviciu, pe www.juridice.ro și RRDJ nr. 3/2014.
[17] Art. 18 din Legea nr. 303/2004 are următorul conținut: ”(1) Abaterile disciplinare ale auditorilor de justiţie de la îndatoririle ce le revin potrivit legii sau Regulamentului Institutului Naţional al Magistraturii se sancţionează disciplinar. (2) Constituie abateri disciplinare: a) desfăşurarea de activităţi publice cu caracter politic sau manifestarea convingerilor politice în exercitarea atribuţiilor ce le revin; b) atitudinile ireverenţioase faţă de colegi, personalul de instruire şi de conducere al Institutului Naţional al Magistraturii, precum şi faţă de persoanele cu care intră în contact în perioada efectuării stagiului; c) absenţele nemotivate de la cursuri, dacă acestea depăşesc 8 ore într-o lună. (3) Sancţiunile disciplinare aplicabile auditorilor de justiţie sunt: a) avertismentul; b) diminuarea bursei cu până la 15% pe o perioadă de la o lună la 3 luni; c) diminuarea bursei proporţional cu numărul absenţelor nemotivate, dacă acestea depăşesc 8 ore într-o lună; d) exmatricularea din Institutul Naţional al Magistraturii. (4) Avertismentul se aplică, în scris, de directorul Institutului Naţional al Magistraturii şi poate fi contestat la consiliul ştiinţific al institutului. (5) Sancţiunile prevăzute la alin. (3) lit. b), c) şi d) se aplică de Consiliul ştiinţific al Institutului Naţional al Magistraturii. (6) Hotărârile consiliului ştiinţific prevăzute la alin. (5) pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ şi fiscal competentă. (7) În cazul exmatriculării din Institutul Naţional al Magistraturii, cel sancţionat este obligat să restituie indemnizaţia şi cheltuielile de şcolarizare. (8) Procedura de constatare a abaterilor şi de aplicare a sancţiunilor disciplinare se stabileşte prin Regulamentul Institutului Naţional al Magistraturii”.
[18] A se vedea I. Gârbuleț, P. A. Coțovanu, Abaterile disciplinare ale magistraţilor (I). Manifestările care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei, săvârşite în exercitarea sau în afara exercitării atribuţiilor de serviciu, pe www.juridice.ro și RRDJ nr. 3/2014.; I. Gârbuleț, P. A. Coțovanu, Abaterile disciplinare ale magistraţilor (II). Încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilităţi şi interdicţii privind judecătorii şi procurorii, pe www.juridice.ro.
[19] Ibidem.
[20] A se vedea I. Gârbuleț, P. A. Coțovanu, Abaterile disciplinare ale magistraţilor (III). Atitudinile nedemne în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de colegi, celălalt personal al instanţei sau al parchetului în care funcţionează, inspectori judiciari, avocaţi, experţi, martori, justiţiabili ori reprezentanţii altor instituţii, pe www.juridice.ro.
[21] Hotărârea nr. 7P din 22 iunie 2010, Secţia pentru procurori a C.S.M., definitiva prin decizia nr. 1 din 4 martie 2013 a Î.C.C.J.
[22] Hotărârea nr. 6P din 16 decembrie 2008, Secţia pentru procurori a C.S.M., definitivă prin decizia nr. 8 din 19 septembrie 2011 a Î.C.C.J.
[23] Hotărârea nr. 6P din 16 decembrie 2008, Secţia pentru procurori a C.S.M., definitivă prin decizia nr. 8 din 19 septembrie 2011 a Î.C.C.J.
[24] Art. 100 din Legea nr. 303/2004 are următorul conținut: ”Sancţiunile disciplinare care se pot aplica judecătorilor şi procurorilor, proporţional cu gravitatea abaterilor, sunt:
a) avertismentul;
b) diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu până la 20% pe o perioadă de până la 6 luni;
c) mutarea disciplinară pentru o perioadă de până la un an la o altă instanţă sau la un alt parchet, situate în circumscripţia altei curţi de apel ori în circumscripţia altui parchet de pe lângă o curte de apel;
d) suspendarea din funcţie pe o perioadă de până la 6 luni;
e) excluderea din magistratură”.
[25] Potrivit art. 8 din Legea nr. 76/2012, de la data intrării in vigoare a Codului de procedura civilă, referirile din cuprinsul actelor normative la hotărârea judecătoreasca „definitivă și irevocabilă” sau, după caz, „irevocabilă” se vor înţelege ca fiind făcute la hotărârea judecătoreasca „definitivă”.


Judecător dr. Ioan GÂRBULEȚ
Inspector judiciar
Judecător Paula-Andrada COȚOVANU
Inspector judiciar

* Articolul, într-o formă mai elaborată, urmează a fi publicat în Revista română de jurisprudență.

Cuvinte cheie: , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti