Încredințare spre creștere și educare (vechiul Cod civil). Acțiune ulterioară privind exercitarea autorității părintești în comun (potrivit NCC)
20 martie 2015 | Florin Ionuț PASCU
Prin Sentința civilă pronunțată de Judecătoria Buftea, s-a dispus încredințarea minorului spre creștere și educare reclamantei, pârâtul nesolicitând stabilirea unui program de vizitare.
Potrivit prevederilor art. 46 din Legea nr. 71/2011, dispoziţiile hotărârilor judecătoreşti privitoare la relaţiile personale şi patrimoniale dintre părinţii divorţaţi înainte de intrarea în vigoare a Codului civil şi copiii lor minori pot fi modificate potrivit art. 403 NCC, respectiv considerându-se îndeplinită condiţia schimbării împrejurărilor care au stat la baza deciziei judecătorului. Este, aşadar, o dispoziţie care face posibilă dispunerea exerciţiului autorităţii părinteşti şi stabilirea locuinţei copilului în aceleaşi condiţii în care se dispunea reîncredinţarea acestuia în vechea reglementare. Deosebirea constă în faptul că se consideră îndeplinită condiţia schimbării împrejurărilor determinante, deşi constatăm că ea vizează doar schimbarea legii.
Prin urmare, dacă divorţul a intervenit înainte de intrarea în vigoare a Codului civil, oricare dintre părinţi sau dintre persoanele ori instituţiile care au calitate procesuală activă, potrivit art. 403 NCC, pot să solicite instanţei de tutelă acordarea exerciţiului autorităţii părinteşti şi stabilirea locuinţei copilului, fără să fie necesară dovedirea modificării împrejurărilor care au determinat încredinţarea copilului spre creştere şi educare unuia dintre părinţi. Instanţa de tutelă va analiza, potrivit interesului superior al copilului, posibilitatea exercitării în comun a autorităţii părinteşti de către ambii părinţi, în caz contrar, dacă există motive temeinice pentru acordarea exerciţiului autorităţii părinteşti unuia singur dintre părinţi, dispunându-se astfel. În mod similar, instanţa de tutelă va analiza condiţiile pe care fiecare dintre părinţi le oferă copilului, în vederea stabilirii locuinţei copilului.
Având în vedere regula stabilită de art. 397 NCC privind exercitarea autorităţii părinteşti în comun, nimic nu se opune ca, ulterior rămânerii irevocabile a hotărârii de divorţ, părintele căruia nu i-a fost încredinţat copilul (conform vechii reglementări) să formuleze o cerere, în condiţiile art. 403 NCC, prin care să solicite exercitarea în comun a autorităţii părinteşti.
Art. 6 NCC vizează principiile privind aplicarea legii civile în timp, dar relaţia dintre noul Cod civil şi vechiul Cod civil este guvernată de dispoziţiile Legii nr. 71/2011 care stabilesc, în particular, pentru fiecare categorie de cauze, reguli speciale privind aplicarea legii în timp.
Modificarea măsurilor luate cu privire la copilul încredinţat spre creştere şi educare unuia dintre părinţi se face la cererea părintelui sau a uneia dintre persoanele care au calitate procesuală activă potrivit art. 403 NCC.
În privinţa aprecierii interesului superior al copilului, aceasta va urma aceleaşi reguli ca şi la stabilirea exerciţiului autorităţii părinteşti şi a locuinţei copilului la divorţ.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
