Aspecte privind competența instanțelor de judecată în materie de partaj | Teodora-Aurelia Drăghici
24 martie 2015 | Ioana-Bianca TOFAN
Lect. univ. dr. Teodora-Aurelia Drăghici a publicat, în Revista Română de Executare Silită nr. 2/2014, articolul intitulat „Aspecte privind competența instanțelor de judecată în materie de partaj”.
Din punct de vedere al competenței materiale, pentru ipoteza în care cererea de partaj este promovată pe cale principală, stabilirea competenței nu prezintă dificultăți de interpretare, dispozițiile Codului de procedură civilă dispunând fără echivoc că judecătoria judecă, în primă instanța, cererile de împărțeală judiciară, indiferent de valoare.
Prin excepție de la aceste dispoziții, cererea de partaj este de competența tribunalului sau curții de apel, dacă aceasta este accesorie sau incidentală unei cereri principale de competența uneia dintre cele două instanțe. Astfel, cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competență materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120.
În ceea ce privește competența teritorială în materie de partaj, în doctrină, s-a semnalat că soluțiile referitoare la competența teritorială în această materie sunt diferite, în raport cu modalitatea de învestire a instanței, adică pe cale principală sau accesorie, și cu natura partajului.
Competența teritorială în cazul împărțirii bunurilor comune ale soților în timpul regimului comunității legale, în cazul în care partajul are loc pe cale judecătorească, în lipsa unei norme speciale derogatorii, sunt incidente normele dreptului comun.
Având în vedere dubla calitate a copărtașilor, de reclamanți și de pârâți, cererea de partaj poate fi introdusă la instanța în a cărei circumscripție teritorială este situată locuința oricăruia dintre soți, dacă, evident, aceștia au locuințe diferite. Dacă printre bunurile supuse partajului sunt și bunuri imobile, competentă este judecătoria în a cărei rază teritorială se află aceste bunuri. Când imobilul este situat în circumscripțiile mai multor instanțe, cererea se va face la instanța locuinței pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circumscripții, iar, în caz contrar, la oricare dintre instanțele în circumscripțiile cărora se află imobilul.
În lipsa unor norme procedurale derogatorii, regulile de competență teritorială de drept comun sunt incidente și în cazul în care partajul este solicitat pe cale incidentă sau principală ca urmare a „încetării regimului matrimonial” prin efectul nulității și anulării căsătoriei, dar și atunci când este solicit pe cale principală ca urmare a desfacerii căsătoriei prin divorț.
În ceea ce privește competența teritorială în cazul partajului bunurilor comune în cadrul procesului de divorț, cu titlu special, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă, la cerere, instanța de divorț se pronunță și cu privire la încetarea regimului matrimonial și, după caz, lichidarea comunității de bunuri și partajul acestora.
Deci, pentru situația în care cererea de partaj a bunurilor comune este accesorie cererii de divorț, se impune respectarea regulilor de competență teritorială în materie de divorț.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
