BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalIPTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Procedură civilă
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
 
Print Friendly, PDF & Email

Avataruri procedurale (I). Termen rezonabil vs. termen optim și previzibil

27.03.2015 | Marin VOICU
Abonare newsletter

I. Termen rezonabil

A. Consacrarea conventionala si legislativa

1. Art. 6 alin. (1) din Conventia Europeana a Drepturilor Omului:
“1. Orice persoana are dreptul la judecarea cauzei sale, in mod echitabil, public si in TERMEN REZONABIL, de catre o instanta independenta si impartiala”.

2. Art. 47 alin. (2) din Carta Drepturilor Fundamentale a UE:
“Orice persoana are dreptul la un proces echitabil, public si intr-un TERMEN REZONABIL”.

3. Art. 21 alin. (3) din Constitutia Romaniei – revizuita:
“Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un TERMEN REZONABIL”.

4. Noul Cod de procedura penala:
art. 8 – “Caracterul echitabil si termenul rezonabil al procesului penal”.
art. 24 alin. (3) si art. 26 alin. (1) – “durata rezonabila a procesului” si termen rezonabil al procesului penal”.
art. 239 – “… un termen rezonabil”.
art. 306 alin. (5) – … respectiv termenului rezonabil al procesului penal”.

5. Legea nr. 304/2004 pentru organizarea judecatoreasca:
art. 10 – toate persoanele au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil”.

6. Legea nr. 303/2004 – privind statutul judecatorilor si procurorilor:
– art. 99 alin. (1) lit. e – Constituie abateri disciplinare … “nerespectarea, in mod repetat si din motive imputabile a dispozitiilor legale privind solutionarea cu CELERITATE a cauzelor”.

7. Codul deontologic al judecatorilor si procurorilor, aprobat prin Hotararea nr. 328/2005 a CSM:
art. 13 – “judecatorii au obligatia sa solutioneze cauzele cu respectarea termenelor legale, iar in cazul in care legea nu prevede, inauntrul unui termen rezonabil”.

8. Regulamentul de ordine interioara a instantelor judecatoresti, aprobat orin Hotatarea nr. 387/2005 a CSM:
art. 5 alin. (2) lit. g – “judecatorii au urmatoarele indatoriri:
lit. g – “sa solutioneze intr-un termen rezonabil cauzele deduse judecatii”.

B. Consacrarea jurisprudentiala

1. Lectura unui set de hotarari si decizii ale CEDO, selectate din perioada 2008-2014, releva ca, in jurisprudenta acestei Curti, termenii “optim” si “previzibil” nu au fost asimilati, dreptul la un proces intr-un termen rezonabil, consacrat prin art. 6 alin. (1) din Conventie, fiind, in toate cauzele, examinat in parametrii sai jurisprudentiali consacrati.

2. Si in jurisprudenta Curtii Constitutionale s-a manifestat aceeasi constanta si prudenta in protejarea integritatii art. 6 alin. (1) din Conventie si a art. 21 alin. (3) din Constitutia Romaniei revizuita, in limitele permise de art. 20 ale legii noastre fundamentale.

3. Aceeasi linie jurisprudentala exista si la celelalte curti constitutionale europene, cum rezulta din deciziile majore cuprinse in ineditul volum “Les grandes decisions des cours constitutionales européennes”, publicat de prestigioasa editura DALLOZ, 2011.

4. Si in jurisprudenta ICCJ a existat aceeasi constanta preocupare pentru garantarea dreptului la un proces intr-un termen rezonabil, de regula, cercetarea respectarii acestuia fiind realizata in cadrul parametrilor stabiliti si dezvoltati in jurisprudenta CEDO.

II. Termenul optim si previzibil

1. Recomandarea din Programul cadru al Comisiei Europene pentru Eficienta Justitie (CEPEJ)

1.1. Comisia a doptat Programul cadru intitulat “Un obiectiv nou pentru sistemele judiciare: solutionarea fiecarei cauze intr-un termen optim si previzibil”, in care se sustine ca “termenul rezonabil” este doar o conditie – ”limita de jos” a dreptului la un proces echitabil, astfel ca el trebuie inlocuit cu un alt termen, “optim si previzibil”, ca fiind un standard mai stimulativ si eficace.

Acest document al CE-CEPEJ, adoptat la 8 decembrie 2006 si denumit “Compendiu”, recomanda, asadar, sistemelor judiciare nationale, stabilirea unor durate-cadru pentru procedurile judiciare in aplicarea noului concept intitulat “termen optim si previzibil”.

1.2. Constatam, insa, ca, desi au trecut peste 8 ani de la data adoptarii acestui “Compendiu”, recomandarea CE nu a fost insusita de CEDO, de Curtea de Justitie a UE si nici de Curtile Constitutionale ale statelor membre ale Consiliului Europei.

Edificator este faptul ca in procesul permament de reforma a procedurilor CEDO, Grupurile de experti insarcinati cu simplificarea acestora si, per ansamblu, cu reforma institutionala a Curtii, nu au dat curs recomandarii CEPEJ din 8 decembrie 2014, Protocolul nr. 14 aditional la Conventie neavand nicio referire la acest nou concept european.

1.3. Intr-adevar, in cateva state europene (Finlanda, Slovenia, Norvegia), s-au adoptat unele solutii pentru stabilirea unor durate-cadru ale procedurii judiciare, in raport cu complexitatea cauzelor, fixandu-se chiar anumite termene fixe in materie penala si, distinct, in materie civila, fara insa a se interveni la nivel constitutional.

2. Dupa prof. I. Deleanu[1]: “dreptul la judecarea cauzei intr-un termen optim si previzibil semnifica mai mult decat dreptul la celeritatea procedurii, implicand fixarea unor durate-cadru a procedurilor judiciare, realiste si controlabile, si interventia eficienta si prompta, prin masuri adecvate, in cazul intarzierilor. Articolul 233 C. proc. civ. precizeaza de altfel ca, la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate, judecatorul, dupa ascultarea partilor, va estima durata necesara pentru cercetarea procesului, tinand cont de imprejurarile cauzei, astfel incat procesul sa fie solutionat intr-un termen optim si previzibil; numai pentru motive temeinice, ascultand partile, judecatorul va putea reconsidera durata stabilita initial”.

Remarcam, totodata, ca reputatul profesor formuleaza si unele opinii si intrebari retorice[2], precum:
– “Consacrarea prin legea de procedura civila a sintagmei “termen optim si previzibil” nu semnifica oare revizuirea implicita si inadmisibila a dispozitiilor constitutionale, care se refera la un “termen rezonabil?”
– “Termenul optim si previzibil” nu poate suprima substanta ”termenului rezonabil”, ci doar ii accentueaza exigentele, semnificatiile si, mai ales, implicatiile”.
– “Unele masuri, preconizate recent, pentru scurtarea duratei proceselor civile sunt, intr-adevar, semnificative, indeosebi obligarea instantelor la stabilirea unor termen judiciare de procedura scurte, “alerte”. Altele insa, in opinia noastra, raman discutabile. Astfel, in inmanarea citatiei, se prezuma ca persoana citata cunoaste si termenele de judecata urmatoare. Dar cum sa le cunoasca persoana citata daca, la momentul citarii, nici macar instanta inca nu le cunoaste? O simpla intrebare retorica, care, poate, evoca un viciu de logica. Pe fond insa, “inovatia” ramane discutabila in raport cu cerinta asigurarii posibilitatii “efective”, “reale” de participare a partii la judecata si de exercitare a dreptului ei la aparare.

3. Si in opinia noastra acest nou concept, asimilat legislativ doar in NCPC, intrat in vigoare la 15 februarie 2013, nu poate inlocui si suprima substanta termenului rezonabil consacrat de Conventie, experimentat si dezvoltat in jurisprudenta CEDO, precum si in practica judiciara a statelor membre ale Consiliului Europei.

In parametrii concreti ai “termenului rezonabil”, stabiliti de jurisprudenta CEDO, consideram ca acest concept, ”termen optim si previzibil”, este o varietate noua si mai exigenta a “termenului rezonabil”, ca si expresiile “solutionarea cu celeritate a cauzelor”, “solutionarea de urgenta si cu precadere”, “termen scurt”, “de urgenta”, “de indata” s.a.

III. Diversitatea formularilor din NCPC si caracterul iluzoriu al unora, inaplicabil, fara efecte pozitive, in procedurile judiciare

1. Diferite formulari imperative sau dispozitive in NCPC

1.1.”Judecata cererii se face cu urgenta si cu precadere” in procedura ordonantei presedintiale (art. 998 alin. 3 NCPC), in cea a contestatiei la executare (art. 716 alin. 3 NCPC), in cererile posesorii (art. 1003 alin. 1 NCPC).

Interesanta este norma din art. 998 alin. 3 NCPC care prevede ca “judecata cererii se face de urgenta si cu precadere… nefiind admisibile probe a caror administrare necesita timp indelungat”, care introduce o noua expresie vaga si fara un contur adecvat acestei proceduri speciale sumare, aceea de “timp indelungat”, mult indepartata de cea “de urgenta si cu precadere”.

1.2. Cererea se “judecata de urgenta”

In procedura sechestrului asigurator (art. 952 alin. 2 si art. 955 alin. 1, art. 960 alin. 2 NCPC), cat si a sechestrului judiciar (art. 974 alin. 1 NCPC) se prevede imperativ ca “instanta va decide de urgenta” ori “cerere se judeca de urgenta”, fara a i se mai atasa expresia “si cu precadere”.

1.3. Prin numeroase dispozitii din NCPC se instituie expresiile “de indata”, “cu celeritate” si se prevad expres termene fixe, limita, sub forma de “cel mult” 45 de zile ori 30 de zile sau expresia “termen scurt” (si altele asemenea, care, in realitatea judiciara, sunt dificil de respectat ori sunt inaplicabile.

2. Doua exemple din practica instantelor: ordonanta presedintiala si ordonanta de plata

2.1. Ordonanta presedintiala

Conform art. 998 alin. (3) NCPC: “judecata cererii se face de urgenta si cu precadere”, adica imediat sau cat mai repede posibil, pe zile ori in aceeasi zi, cu prioritate fata de celelalte dosare, luand, in mod evident, in considerare obiectul concret al cererii si gradul sau major de “perisabilitate”.

Ori, in practica instanelor, deseori, asemenea cereri au fost judecate “de urgenta si cu precadere” in 6 luni sau peste un an de la data inregistrarii, parcurgand, uneori, chiar, procedura “regularizarii”(?!).

Daca obiectul concret al cererii il constituie instituirea obligatiei paratului de a sista executarea unei lucrari pretins ilegale si a stopa efectele negative asupra vecinilor, iar judecarea “de urgenta si cu precadere” are loc dupa terminarea lucrarii, care mai este scopul efectiv al acestei proceduri speciale sumare si urgente?!

Tot astfel, daca obiectul cererii il constituie obligarea paratului sa nu recolteze suprafata cultivata pe proprietatea reclamantului, iar cererea se judeca dupa terminarea recoltatului, acest drept la o procedura de urgenta nu ramane un drept iluzoriu?

2.2. Ordonanta de plata

Conform art. 1022 alin. (1) NCPC (“Durata procedurii”), cauza se “solutioneaza in termen de cel mult 45 de zile de la introducerea cererii”, iar in procedura cererilor cu valoare redusa, conform art. 1030 NCPC, cererea se solutioneaza “in termen de 30 de zile (nu “de cel mult?) de la primirea tuturor informatiilor necesare sau, dupa caz, de la dezbaterea orala”(?!).

Din pacate, in practica instantelor judecatoresti, de regula, aceste termene imperative nu se respecta, ele fiind total ignorate si, astfel, asemenea cereri si proceduri speciale sunt tratate ca cele de drept comun.

Asa de exemplu, un creditor este titularul unor multiple creante, toate izvorate din acelasi contract de antrepriza pentru lucrari de achizitie publica, executate, receptionate si date in exploatarea debitorului beneficiar.

In baza situatiilor de lucrari, acceptate de beneficiar si atestate de Inginerul Consultant, prin certificatele intermediare de plata, creditoarea a emis facturile fiscale, de asemenea, accceptate la plata de catre debitoare.

In raport de natura lucrarilor, productie transport, lucrari suplimentare (stabilite prin decizii CAD), necontestate de beneficiar, creditoarea a grupat creantele si, astfel, a introdus la acelasi tribunal – sectia de litigii civile intre profesionisti, un numar de 13 ordonante de plata, toate insumand zeci de milioane de euro, necontestate de catre debitor.

“Foaia” judiciara de parcurs a acestor ordonante ne prezinta o imagine de necrezut a justitiei comerciale, civile sau de contencios administrativ, care impune o grava independenta fata de lege si o neincredere totala din partea justitiabililor.

Din opt ordonante, una este solutionata de tribunal si sentinta este chiar executata silit, iar celelalte sapte, dupa 2-3 luni de procedura a regularizarii si alte 1-2 luni pentru redactarea incheierilor de dezinvestire, sunt declinate la Curtea de apel – sectia de contencios administrativ si fiscal, considerandu-se contractul ca fiind asimilat unui contract administrativ.

Aceasta instanta judeca doua ordonante, dupa cateva luni de la sesizare, iar in doua cauze declanseaza procedura conflictului negativ de competenta sesizand, dupa alte 45-50 de zile, ICCJ – Sectia de contencios administrativ si fiscal, care, dupa alte 3 luni stabileste, definitiv, competenta de solutionare in favoarea primei instante sesizabile, adica a tribunalului – sectia civila pentru litigii intre profesionisti.

In pofida aceste decizii si a dispozitie din art. 431 alin. (2) NCPC, Curtea de Apel respinge cererea in anulare contra celor doua sentinte de respingere a cererii de ordonanata de plata, declarandu-se, asadar, competenta.

Toate solutiile expuse s-au pronuntat la aceeasi instanta, de judecatori, colegi din aceeasi sectie, cu motivari diferite sau asemanatoare, durata procedurilor fiind de peste un an (si nu de “cel mult de 45 de zile”), inclusiv procedurile de regularizare.

3. Aceasta “stare a justitiei civile” este data intr-o foarte mica masura de reglementarea diversa si, uneori, vaga, confuza ori greu de aplicat, a termenelor procedurale, in parametrii dreptului la un proces intr-un termen rezonabil.

Din pacate, aceasta practica extinsa este datorata, in principal, de starea profesionala a judecatorilor si de starea manageriala a sectiilor si a instantelor judecatoresti, care conserva minima de responsabilitate si interesul profesional scazut pentru misiunea de a judeca numai in cadrul legii si cu respectarea procedurilor judiciare, instituite pentru apararea drepturilor si intereselor partilor.


[1] I. Deleanu “Tratat de procedura civila”, vol. II, pag. 211, Editura Universul Juridic, 2013.
[2] I. Deleanu, op. cit., pag. 211.


Prof. univ. dr. Marin VOICU
Fost judecator la CEDO

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate